CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Învăţământul românesc în perioada interbelică, după Marea Unire si datele statistice ale recensământului din 1930. Harta numarului neştiutorilor de carte din România pe plăşi


 Învăţământul românesc din perioada interbelică, dupa Marea Unire, a întâmpinat mai multe dificultăți.

În primul rând, acesta s-a lovit de sistemele diferite de învăţământ din Bucovina, Transilvania şi Basarabia, unde influenţa austriacă, ungară şi rusească şi-au imprimat valorile şi culturile specifice.

Istoricii s-au împărţit în două tabere; unii numeau procesul urmat de învăţământ ca fiind unul de naţionalizare, alţii de românizare.

Se poate vorbi de un proces de naţionalizare într-o primă fază, ce s-a încheiat cu trecerea instituţiilor (care s-au aflat sub autoritate străină) sub autoritatea centrală, iar mai apoi de un proces de românizare, prin popularea şcolilor cândva maghiare cu români.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Harta procentului nestiutori de carte din Romania pe plasi, date statistice ale recensamantului din 1930

Harta reprezentand procentele nestiutorilor de carte din Romania pe plasi, date statistice ale recensamantului din 1930.

 

 

 

 

Un loc aparte în ceea ce priveşte relaţia dintre minorităţi şi Statul Roman  a fost ocupat de problema învăţământului, care era considerat de către liderii grupărilor minoritare ca fiind foarte important pentru conservarea identităţii lor etnice, lingvistice şi culturale.

La sfârşitul anului 1918 şi începutul lui 1919, noul stat român a cunoscut mai multe sisteme de învăţământ despre care elita politică de la Bucureşti, cu precădere cea liberală, considera că trebuiau unificate şi centralizate.

În acest sens, un rol aparte i se cuvine lui Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice în guvernele liberale.

Încă de la început, Angelescu a susţinut ideea că sistemul de învăţământ trebuia unificat pentru a se consolida conştiinţa naţională românească. Existenţa unor sisteme de învăţământ de origine străină, fie moştenite de la Austro-Ungaria, fie de la Rusia, constituiau în opinia ministrului o piedică în calea afirmării identităţii naţionale a românilor din provinciile noi alipite statului român.

Obiectivele politice ale demnitarului român s-au lovit de revendicările minorităţilor, mai ales a celor maghiare şi germane, privind păstrarea autonomiei şcolare şi culturale, obţinute prin Tratatul din 9 decembrie 1919.

Liderii maghiari şi germani din România au făcut apel constant la hotărârile Adunării de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, care la punctul III prevedea pentru „toate popoarele conlocuitoare libertate naţională deplină”.

Această libertate permitea fiecărui popor să se instruiască, să se administreze şi să fie judecat în limba sa proprie.

Această trecere la un sistem unificat de învăţământ s-a făcut treptat, statul român acceptând ca în noile teritorii învăţământul să fie gestionat de Consiliul Dirigent în Transilvania, Sfatul Ţării în Basarabia şi de Secretariatele de Serviciu în Bucovina.

Cele trei administraţii aveau să fie desfiinţate în 1920 când autoritatea a trecut sub tutela ministerelor centralizate de la Bucureşti.

Primul decret emis de Consiliul Dirigent, la 24 ianuarie 1919, a stabilit româna ca limbă oficială şi a aplicat legea maghiară din 1868 privind naţionalităţile, noilor minorităţi. De asemenea, decretul întrevedea limba de predare în diferite tipuri de şcoli din Transilvania.

În şcolile particulare, finanţatorul urma să decidă limba de predare. În şcolile primare de stat, limba majorităţii din cadrul unei comunităţi urma să fie folosită ca limbă de predare, putându-se alcătui clase paralele pentru elevii minoritari, în limba maternă, dacă exista un număr suficient de elevi.

În şcolile secundare, învăţământul se desfăşura în limba majorităţii din fiecare district, în timp ce limba de predare din învăţământul liceal şi superior urma să corespundă limbii majorităţii din întreaga regiune.

În timpul guvernării Consiliului Dirigent, Resortul educaţiei şi religiei a reorganizat şi naţionalizat 1611 şcoli de toate nivelurile şi orientările. De asemenea a fost naţionalizat şi Teatrul Naţional din Cluj.

Prin decrete regale, Universitatea maghiară din Cluj şi Universitatea germană din Cernăuţi s-au transformat, începând cu 1 octombrie 1919, în universităţi româneşti.

Din cauza hegemoniei maghiare, românizarea şcolilor şi a celorlalte instituţii culturale din Ardeal era o sarcină dificilă.

Unii dintre liderii români considerau că românizarea instituţiilor din noile provincii trebuia făcută cât mai rapid şi mai radical, alţii socoteau îndreptăţită o abordare mai gradată.

 

 

 

 

 

 

constantin angelescu

Foto: Constantin Angelescu

 

 

 

 

 

Disputele cu confesiunile maghiare au început în momentul în care statul român a încercat să introducă româna ca limbă de predare în şcolile primare, mai ales că Tratatul minorităţilor din 9 decembrie 1919 prevedea tocmai opusul acestei măsuri.

Constantin Angelescu considera că o limbă străină se învăţa mai uşor în anii de debut ai elevului, când acesta are capacitatea intelectuală de a însuşi o altă limbă, pe lângă cea maternă, de aceea era mai bine ca limba predată în şcolile primare să fie româna.

Obligativitatea limbii române în şcolile conduse de ordinele călugăreşti şi congregaţiile şcolare era susţinută de ideea că acestea reprezentau instituţii umanitare internaţionale ce nu puteau fi în serviciul unei culturi străine.

Statul român a încercat să depăşească acest obstacol, organizând cursuri de limba română, impunând examene de limbă, obligatorii pentru întreg corpul didactic al şcolilor minoritare.

Astfel, în vara anului 1919 s-au ţinut cursuri de instruire a învăţătorilor la care aproape oricine era binevenit. Absolvenţii, cunoscuţi sub numele de profesori cursişti, erau adesea priviţi cu dispreţ.

Minoritatea maghiară a protestat împotriva acestei măsuri, uneori prin refuzul corpului profesoral maghiar de a învăţa limba română, iar alteori prin petiţii adresate Societăţii Naţiunilor.

Măsurile întreprinse de ministrul Instrucţiunii Publice au dat rezultate, astfel că acesta se felicita pentru faptul că în numai trei ani (1922-1925) copiii din şcolile minoritare au început să cunoască limba română, fapt remarcat de revizorii şi inspectorii şcolari.

Intr-o analiza obiectivă, academicianul Dinu C. Giurescu sintetizează aşa învăţământul până în 1944:

1.Învăţământul primar (pe atunci de obicei clasele I-IV) dădea pregătirea necesară unui elev silitor ca să reuşească la examenul de admitere în liceu (pe atunci cu o durată de 8 ani), fără să recurgă la meditaţii.

2. Liceul asigura o pregătire cuprinzătoare la secţiile „reală”sau „umanistă”; bacalaureatul era un examen greu, iar diploma respectivă avea însemnătate. Industria meditaţiilor dezvoltată tot mai mult, la scară naţională, din anii ’60 şi ’70, era, chiar şi în anii războiului 1939-1943, o excepţie, întâlnită în anumite cazuri la Politehnică şi Medicină.

3. Tinerii cu bune rezultate (nu neapărat cu avere) mergeau la specializare în Franţa şi Germania, unii în Italia sau Anglia. Din 100 de tineri plecaţi la stagii sau doctorate, cel puţin 98 se întorceau în România. Aici îşi aveau familia, un viitor în profesie şi posibilitatea unui trai decent.

4. Salarizarea. Statul aloca 17,8% din buget (în 1938/1939) pentru educaţie.
 

Răspunsul: 98% din tinerii care plecau la studii în străinătate reveneau în România
 

 

Note

1  Mircea Eliade, Profetism românesc, vol. I. Ediţie Dan Zamfirescu, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990, p. 11-16.

22/09/2015 - Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Monarhia Salvează România.

    Comentariu de tudorvisanmiu | 23/09/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: