Gândul zilei
Femeile ne iubesc pentru defectele noastre.
Dacă avem suficient de multe, ne vor ierta totul, chiar și inteligența.
– Oscar Wilde –
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n.16 octombrie 1854 la Dublin, in Irlanda – d.30 noiembrie 1900, la Paris), a fost un scriitor a carui operă l-a situat printre cei mai cunoscuti dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză.
Creația lui a oglindit declinul umanismului și cultul artei în ceea ce are ea mai elevat.
A satirizat snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți”britanice a timpului, promovand preocupările sale proprii fata de problemele spirituale majore ale omului.
Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde a dus o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public inclinatiile homosexuale, ceea ce îi va atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare, pentru ultragiu adus moralitatii publice.
După eliberarea din inchisoare in 1897, s-a stabilit in Franta unde isi va găsi sfarsitul în uitare și singurătate la 30 noiembrie 1900, in urma unei meningite care a urmat unei infecții puternice la o ureche.
A fost înmormântat în cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Niciun comentariu până acum.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
Lasă un răspuns