REGIUNEA AUTONOMĂ SOVIETICA EVREIASCA DE LA GRANITA CU CHINA. EVREII LUI STALIN.

   

Harta REGIUNII AUTONOME SOVIETICE EVREIESTI

Evreii lui Stalin

Putina lume stie probabil, ca intr‑un colț indepartat al Siberiei, supravietuiește si astazi un experiment  social al lui Stalin –  Regiunea Autonoma Evreiasca.

Ascuns intr-un con de umbra vreme de decenii, Sionul sovietic da acum cateva mici semne de revigorare economica.

La capatul unei calatorii cu trenul de la Moscova de aproape 8.000 km, intinsi pe sapte fusuri orare, gara din Birobidjan ar putea sa‑i surprinda pe calatorii neavizati ai Transsiberianului prin inscriptiile bilingve, rusesti si idis.

Nu e o gluma. In 1934, tatucul popoarelor, Iosif Visarionovici Stalin, inființase prima regiune autonoma evreiasca din lume, ce urma sa fie o republica socialista a poporului evreu.

Fara a purta incarcatura adevaratului Sion si fara convulsiile infiintarii Israelului, Birobidjanul – cum este cunoscuta Regiunea Autonoma Evreiasca, dupa numele capitalei sale – este departe de a‑și fi spus toate povestile.

Mai mult, in ultimii ani, numarul evreilor care vin in Birobidjan il depașea pe al celor care plecau, iar autoritatile locale chiar prevedeau un viitor “luminos” regiunii.

EXPERIMENTUL

 

La sfarsitul anilor ‘20, aeroplane rusesti survolau Ucraina si Bielorusia imprastiind fluturasi care promovau proiectul lui Stalin.

Campania, similara cu cea a miscarii sioniste, ce promova infiintarea statului Israel pe teritoriul Palestinei, s‑a intins din Europa de Est pana in SUA si Argentina.

Bolsevicii promiteau pamant, hrana, autonomie culturala si sociala, iar primul tren cu imigranti evrei a ajuns la Birobidjan in 1928.

Pana in 1934, in regiune venisera peste 30.000 de evrei, oferta sovietica avand o oarecare trecere și peste Ocean, intr‑o America devastata de Marea Depresiune.

Potrivit statisticilor, cel putin jumatate dintre emigranti plecau din regiune in primii doi ani de la venire din cauza conditiilor aproape imposibile de trai în ciuda faptului că pentru instalarea lor se construiseră și se amenajaseră case, drumuri, terenuri.
,. Iarna, temperatura scade pana la –40 de grade Celsius, iar vara totul se transforma intr‑o mlastina infestata de tantari.

Colonizarea ne-evreiască a regiunii progresa mai repede decât cea evreiască…

Pentru a remedia această stare de fapt, prezidiul VŢIK al RSFSR a decretat, în toamna lui 1931, că până în doi ani, douăzeci şi cinci de mii de evrei se vor stabili la Birobidjan, şi că atunci se va putea declara acest teritoriu Republica autonomă evreiască.

Totuşi, în decursul câtorva ani care au urmat, refluxul de evrei sosiţi mai înainte s-a dovedit superior celor sosiţi, iar la finalul anului 1933, la capătul a şase ani de colonizare, se numărau abia 8 000 de evrei stabiliţi definitiv, din care doar 1 500 lucrau la colhoz, adică mai puţin de o cincime din numărul de colhoznici din regiunea respectivă.

(După unele informaţii, colhozurile evreieşti cultivau adeseori pământul angajând cazaci şi coreeni.)

Regiunea nu-şi putea satisface nevoile de produse agricole.

În mai 1932, când populaţia neevreiască atingea 50 000 de persoane, s-a declararat  cu mare valvă la  Birobidjan „Regiune autonomă evreiască” (nu „Republică”,ar fi fost totuşi exagerat!).

Nu a existat un  „elan naţional în sânul maselor evreieşti, elan care ar fi ajutat la suportarea tuturor enormelor dificultăţi legate de această colonizare”.

Nici o industrie nu s-a creat în Birobidjan, iar viaţa colonilor, „prin însăşi structura sa economică şi socială, amintea iudaismul orăşelelor şi al târgurilor ucrainene şi bieloruse din acea vreme”, mai ales în oraşul Birobidjan unde„rolul evreilor în aparatul administrativ” era hipertrofiat”.

În această regiune autonomă se dezvolta (moderat) o cultură în idiş: ziare, radio, şcoli, teatrul Kaganovici (al cărui director era viitorul scriitor E. Kazakevici), biblioteca Şalom Alehem, muzeul Culturii evreieşti, săli de lectură.

Iar Peretz Markiş publica în presa centrală un articol triumfalist intitulat „Un popor care renaşte”.

(Să semnalăm soarta demografului IlyaWeiţblit. Acesta spunea: „Trebuie să se renunţe la luarea oamenilor de la oraş pentru a fi instalaţi la ţară”; „nu există printre evrei,persoane declasate care să accepte să populeze Birobidjan”. A fost arestat încă din 1933 şi a pierit probabil tot atunci.)

Toate eforturile de înscriere, pe parcursul următorilor ani, nu au reuşit să adauge decât 11000 de evrei la cei 8000 sau 9000 care se aflau în zonă (toţi strânşi în capitală sau de-a lungul  căii ferate, nutrind speranţa de a-şi lua tălpăşiţa oriunde cât mai repede cu putinţă).

Totuşi, bolşevicii nu recunosc niciodată că sunt învinşi şi perseverează.

GIUNEA În 1936, nemulţumit (Comitetul executiv central) al URSS dă un decret privind transferarea parţială a răspunderii pentru colonizarea Regiunii autonome evreieşti  Ia un departament special al NKVD110″.

Iar in august 1936, prezidiul ŢIK decretează: „Pentru prima dată în istoria sa, poporul evreu vede realizându-i-se aspiraţia sa arzătoare  de creare a propriei patrii, a propriului stat naţional”.

Şi se pun ia cale planuri de trimitere la Birobidjan a 150 000 de evrei.

Autorităţile centrale au înţeles că era nevoie să se activeze această colonizare şi  începând din 1934, nu au mai fost trimişi la Birobidjan voluntari, ci meşteşugari şi muncitori din provinciile din Răsărit, o întreagă populaţie citadină gata să facă de toate, în afară de agricultură!

A apărut şi un slogan: „întreaga URSS participă la edificarea Regiunii autonome evreieşti!” şi prin urmare,pentru a accelera această edificare se cuvine să fie trimis acolo un
personal ne-evreu.

În ultimă instanţă, „scopul nostru nu este de a crea o majoritate de evrei în Regiunea autonomă evreiască… Lucrul acesta ne-ar contrazice internaţionalismul nostru”, scria neobositul membru al „secţiilor europene” Dimanstein.

Se constată deci, cu întârziere, că nici sovieticii nu au reuşit să  facă din evrei agricultori, cum nu reuşise cu un secol mai înainte, puterea ţaristă…

În ajunul anului 1938 membrii influenți şi conducătorii administrativi ai Regiunii autonome evreieşti se aflau după gratii.

Aceia dintre evreii din Birobidjan care puteau să-şi permită se mutau – fie în oraşele din Extremul Orient, fie la Moscova.

Recensământul din 1939 dădea drept cifră a populaţiei din Birobidjan 108 000, dar „Numărul de evrei în Regiunea autonomă evreiască rămânea un mister (…), populaţia evreiască din Birobidjan rămânea la un nivel scăzut”.

Mai existau vreo 18 aşa-zise colhozuri, şi vreo 40,50 de familii, dar limba vorbită era rusa, iar scrisorile adresate administratorilor erau în rusă.

Imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, când mii de victime ale Holocaustului au ales sa‑și recladească viata aici, la capatul lumii, comunitatea evreiasca din Birobidjan a ajuns sa numere peste 40.000 de membri.

“Ne‑au promis case, pamănt, orice; spuneau ca va fi minunat. S‑a dovedit a nu fi chiar asa”, declara pentru “Jerusalim Post”Mihail Kiselbrener, unul din supravietuitori, .

Cei 36.000 km patrati oferiti de Stalin republicii evreiesti, la granita sud‑estica a Rusiei cu China, pe fluviul Amur, au fost bine alesi.

La sosirea primilor colonisti, pe imensul teritoriu, aproape dublu decat Israelul de astazi, traiau in jur de 900 de oameni, majoritatea vanatori, ceea ce a dus la evitarea unor conflicte interetnice cu populatia locala.

 

La fel ca evreii din kibuturile israeliene, colonistii Birobidjanului s‑au organizat in cooperative agricole, au asanat terenuri si si‑au construit case.

Dezvoltarea republicii sovietice evreiesti s‑a intrerupt brusc din cauza mortii lui Stalin – urmasii acestuia nu au mai fost atat de intersati de proiect –, dar si din cauza succesului proiectului concurent, Sionul palestinian, autentic.

Birobidjan a intrat in cinci decenii de anonimat, fiind rareori mentionat chiar si in cartile de istorie moderna evreiesti.

TIMPURILE MODERNE.

 

Dupa caderea comunismului, 12.000 dintre cei 9.000 de locuitori evrei ai Birobidjanului au emigrat. Nu, nu e nici o greseala cu aceste cifre, da asigurari viceguvernatorul Valeri Gurevici, cel mai inalt demnitar evreu din Birobidjan.

Multi si‑au adus aminte atunci de o bunica sau un bunic evreu cand au avut nevoie de asta pentru a putea emigra. Azi, in Regiunea Autonoma Evreiasca, din aproape 200.000 de locuitori, doar circa 6.000 sunt evrei, dar numarul real este greu de estimat.

Cu toate acestea, cultura evreiasca este prezenta peste tot. Actele oficiale sunt bilingve, in rusa si idis, strazile poarta nume evreiesti, iar cantecele si dansurile din zona au origini clare evreiesti.

Fenomenul a atras evident atentia, starnind o oarecare controversa in lumea academica evreiasca. Poate fi considerata astfel de cultura si societate cu adevarat evreiasca?

 O gluma mai veche spune ca in anii ‘70 toti rusii din Birobidjan injurau evreieste. Desi majoritatea locuitorilor regiunii stiu ce inseamna Sabatul sau Hanuka, la restaurantul L’Chaim, cu specific evreiesc, felul principal este cotletul de porc.

“Oamenii poate nu sunt evrei, insa au un stil de viata evreiesc”, spune Gurevici, intr‑un interviu pentru Reuters.

Lantul local de magazine alimentare se numeste Tzimmi, dupa o reteta evreiasca, iar singura fabrica de alcool din regiune produce cinci sortimente de votca cuser, preparate dupa metode aprobate de rabin.

Autoritatile rusesti postsovietice par a fi preluat initiativa. Autonomia Birobidjanului functioneaza, iar multe dintre subsidiile de la Moscova sunt destinate comunitatii evreiesti.

 In 2004 s‑a inaugurat singura sinagoga din regiune, majoritatea fondurilor fiind asigurate de catre Ministerul Culturii, un gest singular al Moscovei.

Biblioteca evreiasca s‑a reinfiintat ca urmare a unei donatii a FSB, fostul KGB, care a oferit mii de volume in idis confiscate de‑a lungul vremii.

Rabinul Mordechai Sainer, care s‑a mutat din Israel in Birobidjan impreuna cu familia, spune ca din ce in ce mai multi evrei se intorc, mai multi decat pleaca.

 Intre motive mentioneaza deziluzia traiului in strainatate si dorinta de a se intoarce la origini. E adevarat, Birobidjanul ofera si o oarecare atractie economica, insa nu si pentru investitorii evrei de calibru.

GHESEFTURI. Amanat deja de cateva ori, cel mai mare proiect de infrastructura din Regiune, un pod peste Amur care sa faca legatura cu China, in valoare de peste 230 mil. dolari, are sanse sa inceapa anul acesta.

Potrivit lui Nikolai Volkov, guvernatorul regiunii, constructia podului va duce la dezvoltarea relatiilor economice cu China si va atrage investitori.

De altfel, economia locala este dominata de comertul cu China si de investitorii chinezi.

Un procent semnificativ din schimburile comerciale ale Chinei cu Rusia trec prin Birobidjan, mai ales in sezonul rece, cand camioanele traverseaza Amurul pe gheata.

Principalele businessuri locale sunt intreprinderile specializate in prelucrarea lemnului si companiile care exploateaza resursele minerale, inca foarte putin dezvoltate, desi resursele sunt printre cele mai bogate din Rusia.

De asemenea, 16.300 ha de teren inchiriate unor oameni de afaceri chinezi sunt cultivate cu soia si sunt lucrate de muncitori chinezi. In termeni de investitii directe straine, Birobidjanul este foarte departe in urma, chiar si in termenii Estului Indepartat.

In 2008, nivelul investitiilor straine a fost minor, 10,8 mil. dolari, totusi de noua ori mai mare decat investitiile straine din 2006. Privita din aceasta perspectiva, revigorarea Regiunii Autonome Evreiesti pare a fi mai mult chinezeasca decat evreiasca.

Doar cateva zeci de mii de dolari sunt investitii israeliene, ceea ce spune totuși multe despre percepția pe care o au evreii din Israel fața de Birobidjan.

Surse:  scritube.com/istorie și  MONEY EXPRESS

CITIȚI ȘI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/18/ce-stiti-despre-republica-sovietica-evreiasca-botosani

Publicitate

25 dintre cele mai bizare fobii

 

 

Frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei, nu insa si fobiile, fricile patologice.

Acestea se manifesta sub forma unei frici intense, iraţionale, persistente în faţa unor anumite situaţii, obiecte, activităţi sau persoane.

Simptomul principal al acestei dereglări este dorinţa excesivă, iraţională, inexplicabilă de a evita subiectul ce o provoacă.

In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice, care  permit sa reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasi mecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala.

„Familia” fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o putem imagina ne poate provoca o fobie.

Asta insa numai daca – spun specialistii – suntem „predestinati” genetic.

În rândul femeilor, ele sunt cele mai frecvente boli mentale, pentru toate grupele de vârste. 

 

Sa discutam mai jos despre cateva dintre cele mai ciudate fobii.

1) Alodaxofobia  –  frică în fata opiniilor altor persoane.

2) Agorafobia (teama excesiva de locurile publice, prea mari, prea mici sau prea aglomerate), este de obicei insotita de atacuri de panica – stari de frica intensa, care  ar putea lovi brusc in lift, pe scara rulanta, in avion, la supermarket sau chiar  in sala de cinematograf.

3) Arahnofobia sau frica de paianjeni , reprezinta un  comportament  al oamenilor care  s-a transmis din generatie in generatie inca din timpurile in care primele epidemii au lovit omenirea, afirma cercetatorii germani de la Universitatea din Wurzburg.

In acele timpuri se impamantenise ideea ca arhnidele sunt purtatoarele bolilor si ca  aceste insecte ar fi  reprezentante ale spiritelor malefice.

„Una din trei femei si unul din cinci barbati recunosc faptul ca se tem de paianjeni. Fobia se regaseste in credinta impamantenita conform careia astfel de insecte sunt otravitoare.

4) Acrofobia, sau “vertigo”, este o afectiune care se mai poate descrie drept frica extrema de inaltimi, iar persoanele care sufera de aceasta fobie, au o  perceptie alterata a dimensiunilor verticale.

Cu cat este mai puternica acesta frica, cu atat persoanele afectate au probleme mai mari in estimarea dimensiunilor verticale, fapt care duce la erori de perceptie resimtite de creier. 

5) Barofobia –  frica de gravitatie. Această teamă are două feluri principale de manifestare : fie că subiectul se  teme că dintr-o dată va începe să pluteasca  în stare de imporabilitate, fie  rămâne ţintuit de pământ, incapabil să mai ridice piciorul pentru a face un pas.

6) Logizomecanofobia –  frica de computere.

7) Eufobia –  frica de a auzi veşti bune.

8) Efebofobia – teama de tinereţe Este frica psihologică şi socială de tinereţe, teama de efemeritate a vieţii.

 

9) Ergasiofobia – teama de muncă.

Este o boală persistentă care cauzează importante disfuncţii şi dizabilităţi psihologice.

 

10) Ideofobia – frică de idei

11) Itifalofobia – teama de… erecţie!

Este definită drept teama anormală şi nejustificată la vederea unui penis în erecţie.

 

12) Neofobia – teama de nou sau experienţe noi. În forma mai puţin accentuată, neofobia se manifestă prin refuzul de a încerca noi lucruri sau ruperea unei rutine.

11) Selenofobia – frica de lună.

12) Turofobia – frica de brânză, manifestata  prin teama si dezgustul  de a atinge sau de a mânca brânză.

 

 

13)Tafofobia – teama de a fi îngropat de viu

Este frica de a fi pus într-un mormânt inca  viu din cauza unei constatări incorecte a decesului. Cu secole în urmă, înainte de apariţia medicinei moderne, această teamă nu era iraţională în totalitate.

De-alungul istoriei se cunosc numeroase cazuri de oameni îngopaţi accidental de vii.

14) Uranofobia – frică de rai

 

 

15) Paraskavedekatriafobia – teama de ziua de vineri 13

Vineri, 13, indiferent de lună este considerată o zi ghinionistă în ţările vorbitoare de engleză, germană, poloneză, bulgară şi portugheză. Paraskavedekatriafobia este un cuvânt provenit din greacă si inseamna chiar…vineri 13.

 

16) Gamofobia –  frica de căsătorie

17) Genofobia –  frica de sex

18) Hipopotomonstrosecvipedaliofobia –  frica de cuvinte lungi.

19) Leukophobia – este teama de culoarea albă. Melanophobia este teama de culoarea neagră.

De fapt, există temeri faţă de fiecare culoare, notate ca atare de specialişti.

 

20) Panfobia – este teama de orice. Potrivit specialiştilor este o condiţie medicală cunoscută ca frică nonspecifică sau frica de tot si de toate, descrisă drept o teamă vagă şi persistentă fata de un rău necunoscut.

21) Pteronofobia – este frica de a fi gâdilat cu pene.

22) Triskaidekafobia –  frica de numărul 13.

 

23) Venustrafobia – frica de femei frumoase.

 

24) Xantofobia –  frica de culoarea galben sau cuvântul “galben”.

25) Xenoglosofobia –  frica irationala fata de limbile străine.

 

 

 

Dv.ce fobii aveti ?

O ISTORIE A ZILEI DE 5 SEPTEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

5 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

590: A decedat regele longobarzilor Authari (n. cca. 540). A domnit din anul 584 până la moartea sa.

Era fiul fostului rege, Cleph al longobarzilor, la moartea căruia (574), nobilimea longobardă a refuzat numirea unui succesorul, situaţie care a condus la interregnum-ul de 10 ani, cunoscut ca „Domnia ducilor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abia in 584, ei l-au ales rege pe printul Authari, căruia i-au cedat nu numai stăpânirea asupra reşedinţei de la Pavia, dar şi jumătate din domeniile lor ducale.

El a extins stăpânirea longobardă pe seama unor posesiuni ale Bizanţului din Italia.

La 15 mai 589, Authari s-a căsătorit cu Theodelinda, fiică a ducelui Garibald I al bavarezilor.

De credinţă catolică, regina a avut o mare influenţă asupra longobarzilor datorită virtuţilor sale. Authari a murit la Pavia în 590, posibil otrăvit.

 

 

 

 

699: S-a nascut fondatorul școlii sunnite Hanafi fiqh de jurisprudența islamica, Nu’mān ibn Thabit ibn Zuta ibn Marzubān,  cunoscut de asemenea  sub numele Imam Abū Hanifah (d.767).

El este deseori numit „Marele Imam„.

Şcoala hanefită este cea mai veche, fiind intitulată astfel după numele  întemeietorul ei Abu Hanifa, care a fost conducătorul corpului de jurişti din localitatea Kufa.

Conform unor surse, acesta ar fi scris în timpul vieţii două cărţi, pierdute, datele din acestea transmiţându-se prin ucenicii săi. Metodologia lui Abu Hanifa a permis dezvoltarea dreptului islamic, iar ideile şcolii hanefite s-au răspândit şi în Khorasan, India de nord şi Transoxania, fiind adoptate şi de către selgiukizi şi otamani. În prezent, ideile acestei şcoli predomină în Turcia.

 

 

 

 

 

1187: S-a nascut la Paris, regele Frantei Ludovic al VIII–lea, fiu al regelui Filip al II-lea si al Isabellei de Hainaut; ( d.8 noiembrie 1226). A condus Franța intre anii 1223-1226.

Era supranumit Ludovic „Leul”(Le lyon)

 

 

 

 

În 1215, dupa ce baronii englezi s-au răzvrătit în primul război al baronilor împotriva nepopularului rege Ioan al Angliei (1199-1216),i-au oferit tronul Prinţului Ludovic, care a ajuns fără opoziţie pe insula Thanet din Anglia, în capul armatei sale, la 21 mai 1216.

El a intrat în Londra  unde a fost proclamat rege, la Catedrala St Paul,   si chiar dacă nu a fost încoronat, mulţi nobili, precum şi regele Alexandru al II-lea al Scoţiei (1214-1249), i-au oferit  omagiul.

La 14 iunie 1216, Ludovic a capturat orasul Winchester şi curând a controlat mai mult de jumătate din regatul Angliei, insa atunci când se părea că tara era a lui, moartea regelui Ioan în octombrie 1216, a cauzat multe rebeliuni în favoarea fiului de 9 ani al acestuia, Henric al III-lea.

Cu William Marshall, conte de Pembroke în calitate de regent, a facut un apel pentru englezi „pentru a apăra ţara noastră” împotriva francezilor ceea ce a dus la o inversare a succeselor pe câmpul de luptă.

După ce armata franceza  a fost înfrântă în Bătălia de la Lincoln (20 mai 1217) şi forţele navale, conduse de Eustace Călugărul, au fost învinse în Bătălia de la Sandwich (24 august 1217), Ludovic a fost obligat să facă pace cu englezii.

Prevederile principale ale Tratatului de la Lambeth au fost o amnistie pentru rebelii englezi; Ludovic s-a angajat să nu atace din nou Anglia şi 10.000 de mărci urmau să fie acordate lui Ludovic.

In urma tratatului, Ludovic a recunoscut  că nu a fost niciodată regele legitim al Angliei.

La 1 noiembrie 1223, el a emis o ordonanţă care interzicea funcţionarilor săi să înregistreze creanţe datorate evreilor.

Camăta era ilegală pentru creştinii practicanţi si conform legii bisericeşti camăta era văzută ca un viciu şi a fost sancţionată prin excomunicare.

Cu toate acestea, deoarece evreii nu erau creştini, nu au putut fi excomunicaţi. Interdictia data  evreilor de  Ludovic al VIII-lea a fost o încercare de a rezolva această problemă juridică care a fost o sursa constanta de fricţiuni între biserică şi stat.

Curand dupa aceea, regele Ludovic al VIII-lea s-a îmbolnăvit de dizenterie şi a murit la 8 noiembrie 1226, la castelul de la Montpensier, la vârsta de 39 de ani. A fost succedat de fiul său cel mare, Ludovic al IX-lea al Franţei.

 

 

 

 

 

 

1568: S-a nascut filosoful, teologul si poetul italian Tommaso Campanella , botezat Giovanni Domenico Campanella; (d.21 mai 1639).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrările sale „Filosofia democrației prin simțuri”, „Cetatea soarelui” (scrisă împreună cu „Poezii Filozofice” în beciurile Inchiziției unde a fost închis în 1599, și torturat timp de 27 de ani, fără să cedeze), constituie o încercare de a organiza rațional societatea si  desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. 

 

 

 

 

 

 1638: S-a născut   Ludovic al XIV-lea al Franţei. supranumit „Regele Soare”; (d. 1715).  

 

 

 

 

 

 

Regele Louis XIV

 

 

A condus Franța vreme de 72 de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Era doar un copil de aproape cinci ani în momentul în care s-a suit pe tron în 1643  si a condus personal guvernul din 1661  până la moartea sa.

 

 

 

 

 

1661: Nicolas Fouquet, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, este arestat la  Nantes de faimosul capitan al muschetarilor regelui, D’Artagnan.

 

 

 

 

 

Nicolas Fouquet (27 ianuarie 1615 – 23 martie 1680)

 

 

 

 

 

Nicolas Fouquet, marcHiz de Belle-Ile, viconte de Melun et Vauz , era posesorul unei averi considerabile si a avut o mare influenta asupra politicii regatului pana la majoratul regelui Ludovic al XIV-lea, a fost destituit  si arestat din ordinul regelui pentru deturnare de fonduri, fiind condamnat la inchisoare pe viata si confiscarea imensei sale averi.

Destinul sau tragic a constituit subiectul multor carti si filme, exemplul cel mai faimos fiind  romanul „Vicontele de Bragelonne” al lui Alexandre Dumas.

 

 

 

 

 

1698: Tarul  Petru I al Rusiei impune nobilimii o „taxa pe barba”,din dorinta de a occidentaliza tara. Sunt exceptati de la plata acestei taxe taranii si clerul ortodox.

 

 

 

 

 

 

 1704: S-a nascut pictorul francez Maurice Quentin de la Tour; (d 17 februarie 1788).

 

 

 

 

 

 

Maurice Quentin de la Tour (autoportret)

 

 

 

Printre portretele sale celebre se numara cele ale unor personalitati ale timpului ca Voltaire, Jean Jaques Rousseau, Ludovic al XV-lea, madame Pompadour, D’Alembert si altii.

 

 

 

 

 

 

 1725: Regele Frantei Ludovic al XV-lea se casatoreste  cu printesa poloneza Maria Leszczyńska, a doua fiică a regelui Stanislaw Leszczynski  al Poloniei (mai târziu Duce de Lorena) și al  Katarzynei Opalińska.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cardinalul Fleury, primul ministru al lui Ludovic al XV-lea, a vrut să îi găsească regelui o mireasă care nu ar trage Franța în complicate alianțele politice. Deoarece puterea regală a lui Stanisław nu mai exista, Maria a fost aleasă pentru căsătoria cu regele francez.

 

 

 

 

 

 1735: S-a născut compozitorul Johann Christian Bach, al unsprezecelea și cel mai tânăr fiu al luii Johann Sebastian Bach  si al Annei Bach; (m. 1 ianuarie 1782).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A trăit la Londra o mare parte a vieții.  Creația sa  caracterizată prin simplitate și spontaneitate, a avut o importanta influența asupra marelui  Mozart.

 

 

 

 

 

 1791: S-a nascut compozitorul german Giacomo Meyerbeer; (d.2 mai 1864).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe numele său real Jakob Liebmann Beer, după alte surse Jakob Meyer Beer, a fost un compozitor evreu-german, care şi-a petrecut o mare parte din viaţă în Franţa.

 

 

 

 

 

 

1803: A decedat scriitorul francez Choderlos de Laclos, cunoscut mai ales pentru romanul epistolar Legături primejdioase (” Les Liaisons dangereuses”); (n. 17 octombrie 1741).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrarea sa „Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate și publicate întru instruirea altor câteva„, ilustrează psihologia erotica a societății  rafinate a marii aristocratii  franceze (a vieții „împotriva naturii„) din perioada anterioară Revolutiei franceze. 

 

 

 

 

 

1858: S-a născut  marele scriitor roman Alexandru Vlahuţă . 

A urmat școala primară și liceul la Bîrlad, între 1867 și 1878, susținînd examenul de bacalaureat la București, în 1879.

Părinţii scriitorului erau ţărani care, cu multă greutate, îşi puteau întreţine cei opt copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După terminarea liceului, din cauza sărăciei, nu poate să-şi continue studiile. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, dar le-a părăsit din cauza situației materiale șubrede şi intră în învăţămînt.

Din 1884 pînă în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățămînt bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfîntul Gheorghe”).

În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc.

Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor.

Curînd, este destituit fără nici o anchetă, pentru motivul că în articolele sale critcase societatea. După scurt timp pleacă la Galaţi, unde se stabileşte ca avocat.

Pledînd în procesele unor deţinuţi, victime ale nedreptăţii sociale, are prilejul să cunoască viaţa mizerabilă a ocnaşilor pe care o va descrie în două nuvele.

Neîmpăcandu-se cu viaţa de avocat, părăseşte Galaţiul şi vine la Bucureşti.

În primele sale poezii se resimte influenţa lui Eminescu, pe care-l cunoscuse la Bucureşti şi cu care se împrietenise.

Patriotismul scriitorului şe maifestă şi prin dragostea pentru frumuseţile şi bogăţiile patriei, descrise în volumul “România pitorească”, rezultat al unei îndelungate călătorii prin ţară, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Frumuseţea locurilor este comunicată cititorului cu o caldă însufleţire.

 În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bîrlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.

Vlahuță a murit la Bucuresti la 19 noiembrie 1919.  Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

Un liceu cu profil uman din Barlad   îi poartă numele, iar în Ramnicul Sarat exista „Colegiul National Alexandru Vlahuta „

 

 

 

 

 1905:  Sub medierea presedintelui SUA Theodore Roosevelt, a fost  semnat tratatul de la Portsmouth, in urma caruia  a luat sfarsit razboiul ruso-japonez.

 

 

 

 

 

 1906: S-a născut compozitorul rus Dmitri Dmitrievici Şostakovici,   (n. 5/25 septembrie); (m. 9 august 1975.

 

 

 

 

 

 

1914: Primul Razboi Mondial : Incepe prima batalie de pe Marna,  în care au murit 550.000 de soldați, după ce armata franceză a atacat armata germană care avansa spre Paris.

 

 

 

 

 

 

1916 : Are loc Bătălia de la Dobrici  (sau Bătălia de la Bazargic), o bătălie din  timpul Primului Razboi Mondial , parte a campaniei armatei romane, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina-kara Omer -Mangalia.

 

 

 

 

 

 1939: La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii se declară neutre.

 

 

 

 

 

 

1940: A fost suspendată Constituţia României din februarie 1938, iar generalul Ion Antonescu a fost învestit cu puteri depline.

 

 

 

 

 

1941: Teritoriul Estoniei, cotropit cu putin timp inainte de URSS, este ocupat de Germania nazista.

 

 

 

 

 

1944: Armata a IV-a română oprește ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei.

 

 

 

1946: S-a născut Freddie Mercury, liderul popularului grup pop-rock britanic „Queen”; (m. 24 noiembrie 1991).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1953: A încetat din viaţă, la Paris, dr. Constantin Levaditi, microbiolog, virusolog şi imunolog, considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial; (n. 19 iulie 1874).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1972: In timpul Jocurilor  Olimpice de la Munchen,opt terorişti arabi, reprezentând grupul militant „Septembrie Negru”, au pătruns în Satul Olimpic, au ucis 2 membri ai delegaţiei Israelului şi i-au luat ostateci pe alţi 9.

În timpul operaţiunii de salvare intreprinse de fortele antitero, au murit ostaticii, 5 terorişti şi un poliţist.

 

 

 

 

 

1980: Inaugurarea tunelului St. Gotthard din Elveţia; cel mai lung tunel de autostradă din lume (16,22 km) şi se întinde de la Goschenen la Airolo.

 

 

 

 

 

 

 

1993: A încetat din viaţă regizorul francez Claude Renoir (Filmografie: Monsieur Vincent, Cleopatra, The Spy Who Loved Me); (n. 4 decembrie 1913).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost fiul actorului Pierre Renoir și nepotul lui Jean Renoir și director, de asemenea, nepotul pictorului Pierre-Auguste Renoir.

 

 

 

 

1995: A încetat din viaţă academician prof. Eduard Pamfil, întemeietorul şcolii româneşti de psihiatrie antropologică.

 

 

 

 

 

 

  1997: A încetat din viaţă, în urma unui atac de cord, Maica Tereza (pe numele ei laic Agnes Ganxhe Bojaxiu), fostă superioară a Congregaţiei romano-catolice „Surorile carităţii”, cu sediul la Calcutta, laureată a Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1979,  beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea pe 19 octombrie 2003.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: A decedat renumitul  matematician român   Grigore Gheba; (n. 15 august 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un general de armată şi profesor de matematică român, care a scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare.

Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948 si a fost o culegere de nivel elementar şi mediu, în special de algebră şi geometrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Proroc Zaharia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Zaharia,  tatal Sfantului Ioan Botezatorul, a fost preot la Templul din Ierusalim in timpul imparatului Cezar August. In acea vreme, in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, ucigasul de prunci.

Din Scriptura aflam ca in vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, in sfantul altar i s-a aratat ingerul Gavriil care i-a vestit ca Elisabeta, sotia lui, ii va naste fiu, ca raspuns la rugaciunile lor.

Zaharia s-a indoit de cuvintele ingerului, pentru ca atat el, cat si sotia sa erau inaintati in varsta.

Pentru indoiala sa, va ramane mut pana cand ii va scrie numele fiului pe o tablita, dupa nasterea acestuia.

In Evanghelia de la Luca 1, 67-69, Sfantul Zaharia proroceste despre viata si activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.“

Datorita acesti prororciri, Zaharia este numarat in randul prorocilor.

Potrivit traditiei, cand Irod a poruncit ca toti pruncii din Betleem sa fie ucisi, in speranta de a-L ucide si pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan intr-o pestera.

Irod stia de nasterea minunata a lui Ioan si pentru ca ajunsese sa creada ca acesta ar putea fi Mesia, le porunceste soldatilor sa-l caute si sa-l omoare.

Stiind de nasterea minunata a lui Ioan si crezand ca insusi Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldatilor sa il caute si sa il omoare.

Pentru ca soldatii nu l-au gasit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia sa fie injunghiat in locul fiului sau.

Exista traditia ca Zaharia a fost ucis inaintea altarului. Potrivit unei inscriptii din secolul al IV lea, descoperita in 2003, moastele Sfantului Zaharia se gasesc in Ierusalim, la Yad-Avshalom, alaturi ce cele ale lui Simeon cel Batran.

Mentionam ca la patruzeci de zile dupa uciderea lui Zaharia, a murit si Elisabeta. Copilul loan a ramas in pustie, hranit de inger si pazit de Dumnezeu, pana in ziua in care s-a aratat la Iordan.

 

 

 

 

 

Tot astazi, facem pomenirea:

 

 

 

– Sfintilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn si a celor impreuna cu dansii, optzeci de preoti si diaconi;

– Sfantului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd (Persia);

– Aratarii Sfantului Apostolul Petru imparatului Iustinian.

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

http://youtu.be/3qLMXtOl3kM

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

Crestin Ortodox.ro; Istoria md; Mediafax.ro; Wikipedia.ro