CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un sat neolitic reconstituit in mărime naturală la Drăgăneşti-Olt. VIDEO. FOTO

 

La  Drăgăneşti-Olt a fost reconstituit în mărime naturală în incinta Muzeului Câmpiei Boianului  un sat neolitic care  cuprinde şase bordeie în mărime naturală.

Iniţiativa acestui proiect i-a apartinut lui, Traian Zorzoliu (77 de ani), director al Muzeului Câmpiei Boianului, care a amenajat colibele după „tehnicile”vremii, adică a folosit doar chirpici din trestie împletită şi pari bătuţi în pământ, iar printre împletituri, tot pământ.

La Drăgăneşti-Olt, profesorul Zorzoliu a reconstituit satul după modelul aşezărilor neolitice specifice culturii Gumelniţa, ale căror urme au fost descoperite aici.

Aşezarea a fost construita  pe un teren împrejmuit cu un şanţ de apărare şi un gard din nuiele împletite, ca  în mileniul V î.Hr., iar intrarea se face pe o punte din lemn.

În fiecare bordei există spaţii distincte: pentru locuit, pentru prepararea hranei şi pentru depozitarea uneltelor.

  Şi exteriorul colibelor a fost desenat după specificul acelei perioade.

Casele sunt destinate diverselor categorii socio-profesionale: pescari, agricultori, olari, vânători, iar in  interior pot fi vazute  obiecte neolitice sau reconstituiri ale unor de obiecte : mese, altare de cult, unelte pentru gospodărie şi pentru practicarea diferitelor ocupaţii.

A fost reconstituită chiar şi o locuinţă lacustră, folosită în vechime pentru depozitarea proviziilor, deoarece aşezările erau ridicate pe văi ce obişnuiau să se inunde frecvent.

Tot aici a fost amenajat chiar şi un mormânt specific acestei culturi, groapa fiind ovală şi acoperită cu plexiglas, iar scheletul, provenind tot din acea perioadă, are picioarele şi braţele aduse la piept în poziţia fătului, potrivit tradiţiilor de atunci.

 

Iniţiatorul proiectului explică scopul construirii acestui sat  care te transportă în timp:

„Acest sat neolitic reprezintă, în fapt, o uliţă din satul original. Astfel apăreau în perioada neolitică aşezările: cu un grup mic de locuinţe, trei-cinci bordeie, amenajate în zone inundabile, pe nişte mici insule, care se transformau în sate.

Surse:  adevarul.ro/locale/

Via  – Wonderful Romania Project

 

23/08/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O DESCOPERIRE ROMÂNEASCĂ FURATĂ – INSULINA

 

 

 

 

 

Dr.  Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie s.n /30 octombrie s.v 1869, București; d. 19 iulie 1931 s.n , București), a fost unul marii oameni de știință români, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București.

A contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.

 

 INSULINA, O DESCOPERIRE ROMÂNEASCĂ FURATĂ

 

Motto: „În ce mă priveşte, eu afirm sus şi tare că sunt tot atât de sigur de existenţa sufletului, cât de oricare alt adevăr dovedit de ştiinţa experimentală. Şi nu este vorba aici de o simplă convingere, ci de o credinţă adâncă, dobândită în mod ştiinţific.” (dr.N.Paulescu)

ORI DE CATE ori incercam sa ne reprezentam un popor o facem prin reprezentantii sai cei mai de seama.

Cine sunt romanii? Cum au contribuit ei la evolutia omenirii?

Acestea sunt intrebari firesti ale celor care vor sa ne cunoasca cu adevarat.

Din pacate, tocmai calitatea de a fi romani i-a impiedicat pe multi dintre mari nostri oameni de cultura si stiinta de a accede la „recunoastere internationala”.

Aceasta „piedica” nu este insa una intamplatoare, pentru ca, sa nu uitam, orice descoperire stiintifica aduce cu sine uriase castiguri banesti.

Este si cazul lui NicolaePaulescu (1869-1931), romanul care a decoperit pentru prima data insulina, utilizata in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti. Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi „eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca PremiulNobel, in dauna lui Paulescu.

Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii.

In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient.

Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase in revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul „Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina.

Insa, in 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul.

A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

De ce nu a fost recunoscut meritul lui Paulescu? Exista un complex de factori, dar doi dintre acestia prevaleaza:

1. NicolaePaulescu figureaza in Raportul privind holocaustul in Romania pe lista „antisemitilor”.

Iata cum il prezinta un fragment din acest raport:


„După primul război mondial, Cuza [e vorba de A.C.Cuza, lierul Ligii Apararii National-Crestine, n.a.], a împletit în litaniile sale teme din antisemitismul creştin şi noi interpretări bazate pe teologia creştină şi pe filosofie.

În acest sens a fost influenţat de Nicolae C.Paulescu (1869-1931), profesor de fiziologie la Facultateade Medicină din Bucureşti, specialist de talie mondială în domeniul biochimiei şi al psihologiei.

Paulescu era de asemenea un autodidact într-ale filosofiei, pe care a folosit-o ca armă antisemită, şi, ca şi Cuza, a semnat diverse lucrări pseudo-ştiinţifice care au servit drept vehicule pentru răspândirea urii rasiale şi religioase.

Paulescu a fost co-director la ziarul lui Cuza inaugurat în 1922, Apărarea Naţională, unde a şi publicat articole regulat.

Cărţile şi articolele scrise de el urmăreau să contopească teologia, medicina şi ştiinţa într-o „fiziologie filozofică”, care în realitate era doar o cale prin care îşi putea exprima antisemitismul obsesiv, făcând ca aceste puncte de vedere să fie foarte atrăgătoare pentru Cuza.

Paulescu a găsit originea perfidiei evreieşti în Talmud, stabilit de el ca fiind instrumentul de exterminare a celorlalte naţiuni („exterminarea sistematică şi totală”), dar şi în Cahal, care punea la cale în secret dezastrele ce afectează restul omenirii.

Deşi nu putea să anticipeze existenţa lagărelor de exterminare naziste, condamnarea evreilor era la Paulescu atât de totală încât a ridicat posibilitatea ‘exterminării paraziţilor nefaşti’, la fel cum ‘sunt omorâţi păduchii’.

(‘Putem oare să-i exterminăm – cum bunăoară se ucid ploşniţele? Acesta ar fi mijlocul cel mai comod de a ne scăpa repede de ei’) .

Este interesant că nu numai Cuza a fost influenţat de Paulescu, ci şi tânărul Codreanu, viitor fondator al Gărzii de Fier, a recunoscut puternicul impact al ideilor lui Paulescu în dezvoltarea sa.”

In 1923, el a fost co-fondator al L.A.N.C. alaturi de profesorul A.C. Cuza, de la care se va forma mai tarziu LegiuneaArhangheluluiMihail a lui Codreanu.

Paulescu era un erudit in adevaratul sens al cuvantului, cunostea mai multe limbi straine si canta la pian.

Cercetarile sale medicale l-au condus, printre altele, la concluzii privind rasele umane, publicand studiul „Degenerarea rasei evreiesti” (1930).

A scris numeroase articole pe tema „chestiunii evreiesti”, dar si cartea „Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria”.

In prefata unei editii a aceastei carti, Gh.Buzatu scrie :

”Paulescu si-a atras nu numai fulgerele cercurilor interesate ori vizate, dar, mai grav, a fost pur si simplu monitorizat in planul lumii stiintifice internationale, fiind eliminat din cursa pentru Premiul Nobel. (…)

Este interesant ca, si dupa 1989, s-a incercat si se incearca, precum si in cazurile Nae Ionescu, Mircea Eliade, Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica, inclusiv Mihai Eminescu – mentinerea savantului pe aceeasi lista infama si pentru acelasi motiv.

Dar totul a fost si este in zadar! Caci reinstalarea lui N.C. Paulescu in centrul atentiei noastre nu a mai putut fi blocata, iar argumentele contrarii, tinand de ridicolul limbaj al intrarii Romaniei in Europa, s-au dovedit facil de demontat si false”.

In 2004 trebuia sa se dezveleasca o placa comemorativa si un bust la spitalul parisian unde profesorul Paulescu lucrase între 1891-1894.

Aparitia in ziarul Le Monde a unui articol in care se arata ca profesorul Paulescu a avut atitudini antisemite au zadarnicit toate aceste eforturi .

In articol, se recunoaste totusi ca el a descoperit insulina (sic!).

2. Brevetarea insulinei ca descoperire a lui N. C. Paulescu si acordarea premiului Nobel ar fi adus uriase sume de bani lui si statului roman, pentru ca brevetul trebuia cumparat de o companie producatoare de medicamente.

Ca intotdeauna, acuzatiile de „antisemitism” si „negare a holocaustului” ascund importante interese materiale si strategice.

Brevetul obtinut de cei doi canadieni a fost cedat pentru 1$ Universitatii din Toronto, care a acordat contractul pentru testarea si producerea insulinei companiei Eli Lily&co., o importanta companie farmaceutica avand de-a lungul timpului legaturi cu „clanuri” precum Rockefeller si Bush (George Bush Sr. a fost intre 1977-1980 membru in consiliul de administratie al acestei corporatii, dupa ce a fost director al CIA).

In 1940, Eli Lilly & Company a realizat sub directivele CIA experimente pentru controlul mintii umane, inclusiv cu arme psihotronice primitive.

In prezent, Eli Lily&co. este un important sustinator financiar al lui Bush (a contribuit cu peste 3 mil $ in ultima campanie electorala a acestuia) primind in schimb imunitate totala in fata legii.

Acuzatiile aduse societatii nu au fost putine, compania fiind suspectata chiar ca realizeaza experimente ilegale pe oamenii fara adapost.

In plus, prin fundatiile Eli Lily este finantata Hadassah, Organizatia Femeilor Sioniste din America, proprietara inclusiv a unei divizii in domeniul medical.

Urmarind evolutia de aproape un secol a fabricarii insulinei, vedem cum uriasele sume de bani de care ar fi trebuit sa beneficieze Romania si profesorul Paulescu au ajuns sa finanteze organizatiile evreiesti.

Este un caz tipic, dar extrem de moralizator privind situatia economica actuala a Roamniei. Nu este vorba numai de prestigiu ci si de bani! (Miliarde dolari au fost platite de diverse state drept „compensatii” privind Holocaustul…)

Restabilirea prestigiului profesorului N. C. Paulescu

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza „Recherches sur la structure de la rate” („Cercetări asupra structurii splinei”).

A lucrat în spitalele din Paris, (1891 – 1894) cu ÉtienneLancereaux – cel mai ilustru clinician si anatomo-patolog al epocii.

Ulterior a mai obtinut inca doua titluri de Doctor in stiinte.

Desi se bucura de un imens interes in cercurile stiintifice internationale si de sustinere materiala in cercetarile sale, a preferat sa se intoarca in tara, unde a fost numit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicina din Bucuresti (1900-1931), calitate in care a desfasurat o ampla activitate stiintifica in fiziologia medicala, metabolismul glicogenului, diabetul, rolul pancreasului in asimilatia nutritiva, coagularea sangelui hepatic, mecanismul mortii subite, anevrismele, etc.

Pe baza cercetarilor asupra fiziologiei hipofizei şi epifizei, a elaborat o metoda originală (1906) de extirpare a hipofizei la caine, pe cale temporala,  care ulterior va fi aplicata in chirurgia hipofizei la om.

De asemenea, a obtinut rezultate extrem de importante privind structura splinei.

Demn de remarcat că deschiderea cursurilor sale la Facultatea de Medicină din Bucuresti, s-a facut cu o severa, dar bine documentata, critica a darvinismului.

Mai marii timpului s-au simtit clatinati, si nici astazi aceasta absurda teorie a „evolutiei omului din maimuta” nu a fost desfiintata.

S-a cerut chiar, în Parlamentul vremii, inlaturarea lui Paulescu de la catedra de Fiziologie a Facultatii, intrucat nu convenea glasul sau autentic stiintific, ce darama templul scientismului materialist.

Timp de 30 de ani a muncit consecvent in cercetarile sale, si, desi nu a beneficiat de dotarile necesare, nimic nu l-a putut opri.

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatiide Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet.

Brevetul cu titlul „Pancreina si procedeul fabricatiei ei” din 19 aprilie 1922 si articolul publicat de revista de fiziologie belgiana in august 1921 aveau sa serveasca drept probe in incercarea acestuia de a dovedi ca este adevaratul descoperitor al acestui leac miraculos al secolului al XX-lea.

In zadar insa: Premiul Nobel a revenit celor doi „eroi” canadieni…

La fel patise si un alt roman, Nicolae Tesla care, in 1915, a refuzat sa imparta premiul Nobel cu Edison. Si pentru ca a refuzat, nu l-a mai primit niciodata…

Profesorul Paulescu declara cu amaraciune „(…)unii m-au devalizat, altii incearca sa-mi inabuse plangerile.

Si aceasta se petrece in sanul cinstitei familii a oamenilor de stiinta. Odinioara credeam ca un cercetator poate munci in liniste, caci eram convins ca publicatiile sale il pun la adapost de orice nedreptate.

Din nefericire, astazi sunt silit sa marturisesc ca m-am inselat cu desavarsire”.

A murit neimpacat in 1931, fiind inmormantat in cimitirul Bellu.

In 1990 Dr. Nicolae C.Paulescu a fost numit membru post-mortem al Academiei Romane.

In 1969, raspunzand campaniei internationale de restabilire a adevarului, initiata de fiziologistul scotian IanMurray in 1968 (in continuitatea careia se inscriu si eforturile unor specialisti romani, in frunte cu prof. dr. Ioan Pavel), ComitetulNobel recunoaste meritele si prioritatea lui N.C. Paulescu in descoperirea tratamentului antidiabetic. ProfesorulA.W.K.Tiselius (1902-1971), directorul InstitutuluiNobel, deplange situatia din 1923, dar exclude posibilitatea unei reparatii oficiale. „Reparatie oficiala” ar fi presupus si importante despagubiri materiale…

Intr-un articol din 1971, IanMurray scria LuiPaulescu, distinsul om de stiinta roman, i s-a acordat o recunoastere insuficienta. Cand echipa din Toronto isi incepea cercetarile, profesorul roman reusise deja sa extraga hormonul antidiabetic din pancreas (insulina n.a.) si sa-i demonstreze eficienta in reducerea hiperglicemiei diabetice.

Banting si Best sunt considerati a fi primii care au reusit sa izoleze insulina. Ei fost numiti ‘descoperitorii insulinei’.

Renalizandu-se toate circumstantele, este sa ironic sa vezi cum Paulescu, cu toata experienta sa, este in pericol de oblivion, in timp ce tanarul si neexperimentatul Bantingeste prezentat ca si cum ar fi descoperit singur insulina”.

La fel se pronunta si RoifLuft, presedintele Fundatiei Internationale de Diabet si Director al Comitetului Nobel pentru Fiziologie si Medicina (1971).

Orice incercare de distrugere si deconstructie a identitatii unui popor in functie de interesele vremii, se face actionand mai cu seama asupra numelor cu rezonanta, fie trecandu-le sub uitare, fie schimbandu-le reprezentarea. Se produce astfel o dezradacinare, insotita de o labilitate morala, care cu greu mai poate fi combatuta.

Este de datoria noastra nu numai de a ne cunoaste marile valori personificate in mari romani, ci si de a le promova in contextul mondial. „Nosce te ipsum” nu numai ca individ dar si ca popor, ca suflet colectiv!

 

Diana Iane, Altermedia (http://www.altermedia.info/romania/)

23/08/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

1910: Patru români au ocolit Pamântul…in opinci

64028_526345107389300_512221884_n

În 1910, patru studenţi români – Paul Pârvu, Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu şi Dumitru Dan – au pornit să ocolească pe jos Pământul, au acceptat provocarea lansata de Touring Club France, de a face ocolul Pamantului pe jos in doar 6 ani.

Un drum dificil, o provocare care s-a dovedit fatala pentru trei dintre cei patru studenti temerari, Dan fiind singurul supravietuitor al extraordinarei calatorii.
Cei patru aventurieri, studenti in capitala Fratnei, se hotarasc sa accepte o provocare lansata de organizatia franceza pentru promovarea turismului, premiul cel mare fiind 100.000 franci francezi, echivalentul a jumatate de milion de euro in zilele noastre.

Intr-o perioada in care expeditiile erau la moda, cei patru romani de numai 19 ani, care isi castigau banii pentru studii cantand cantece populare romanesti si muncind cu ziua, citesc anuntul care le va schimba destinul.
100.000 km, in sase ani !

 

386411-harta-1-bun

Dumitru Dan, nascut pe 14 iulie 1889 si plecat din Buhusi, atunci un satuc la douazeci de kilometri mai sus de Bacau isi convinge camarazii sa se inscrie in cursa si afla detaliile: itinierariu la alegere, dar aprobat de Touring Club, certificarile vamale si ale autoritatilor locale probeaza parcursul, plecare din capitala tarii de origine iar toate costurile vor fi suportate de participanti.

In cateva luni, peste 200 de visatori se inscriu. Dintre toate itinerariile, cel al romanilor e singurul acceptat.

Dumitru Dan, liderul grupului, pune o singura conditie: doi ani sa fie lasati sa se pregateasca in tara.

Nebunia ocolirii globului pamintesc, de la expeditia lui Magellan in 1521, se implinise in mai toate felurile, mai putin pe jos. Recordul vremii apartinea italianului Armando Louy, care strabatuse 50.000 km intr-un deceniu.

Doar ca cei patru romani isi propun dublul distantei, in doar sase ani !

 

 

386412-harta-opinci-2-bun

Ocolul Pamantului in opinci

 

Intorsi in Romania, cei patru se specializeaza in cartografie, meteorologie si etnografie.

Fac studii geografice si deprind cunostinte de medicina. Vorbeau franceza si germana, asa ca fiecare se apuca de invatat o alta limba.

Merg zilnic 45 de km pe jos, in zone de campie, deal si munte, in toate anotimpurile.

Exerseaza diferite feluri de mers si marsaluit si aloca doua ore pe zi exercitiilor de forta si gimnasticii.

 

 

 

386413-harta-a-treia-bun

Singurul impediment ramane sustinerea materiala. Asa ca invata sute de cantece si dansuri populare romanesti si se experimenteaza in cantatul la fluier si acordeon:

“Daca suntem romani si vom cunoaste lumea, atunci cand sa cunoasca lumea romanii, daca nu atunci cand acestia le vin la poarta?

Vom purta tot timpul opinci si costum popular”, propune Dan. Banii pentru hrana, transport si taxe aveau sa-i obtina sustinand mii de spectacole folclorice, de la Teheran la Capetown si din satele eschimosilor pana la Casa Alba !

 

 

 

Re-exposure of 3edit  

Tragediile unei victorii ingropate.  

Pe 1 aprilie 1910 incepe calatoria impresionanta a celor patru. Pana la final, trei din ei aveau sa moara in condiţii dramatice: Pascu intoxicat cu opium in India, Negreanu prabusit in prapastiile Chinei si Parvu in New York dupa ce marsul prin gerul Siberiei ii distruge picioarele.

Dupa ce a strabatut cinci continente, Dan, singurul supravietuitor, se intoarce neampacat in Romania lui 1916: primul razboi mondial ii opreste aventura, cand mai erau zece mii de kilometri din itinerariu.

În 1923, el completeaza traseul si e primit cu onoruri la Paris, cei 100.000 de franci francezi primiti nu mai inseamna mare lucru: aproape 40.000 de euro astazi, caci razboiul devalorizase moneda.

Mormantul temerarului roman Dumitru Dan e strajuit de o cruce de metal, fara nume, intr-un cimitir din Buzau.

Temerarii romani au traversat de sase ori Ecuatorul pentru a evita vremea nefavorabila, itinerariul lor ducandu-I prin 1500 de mari orase si 74 de tari, de pe cinci continente.   Au parcurs 100.000 kilometri, un record absolut pentru care a intrat în Guiness Book.

Îmbrăcati în costum popular și încălțat în opinici, Dan Dumitru a pornit în 1910 într-o fabuloasă și uimitoare aventură alături de Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu, Paul Pârvu și câinele lor, Harap. Dan Dumitru a fost singurul care a reușit să termine călătoria, șase ani mai târziu.

În drumul lor, curajosii tineri au rupt 497 de perechi de opinci și 28 de costume naționale.

 

 

23/08/2015 Posted by | ROMANII DESPRE ROMANI | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: