DE CE NU A RECUNOSCUT LENIN LIBERTATEA BASARABIEI ŞI UNIREA EI CU ROMÂNIA ?

 

 

 

 

 

 

 Harta Basarabiei sub stăpânire rusească

 

 

 

 

 

Un răspuns plauzibil la această întrebare ar face lumină şi ar scoate în evidenţă multitudinea de greşeli, mari şi mici, comise de U.R.S.S., ce mai au repercusiuni nefaste până în zilele noastre.

În perioada sovietică, când numele lui Lenin era zeificat, când chiar greşelile îi erau luate drept adevăr demn de urmat în acţiuni, cum să nu ne amintim chiar de atenţionarea aceluiaşi V. Lenin: „…dintr-o greşeală mică întotdeauna se poate face una monstruos de mare, dacă în greşeală se insistă, dacă o vom motiva adânc, dacă o vom «duce până la capăt»”.

Una dintre greşelile monstruoase ale lui Lenin a fost nerecunoaşterea libertăţii şi independenţei Basarabiei, precum şi dreptul ei firesc de a se uni cu România, care, de fapt, însemna dreptul la autodeterminare şi realizarea lui, atât de mult promis popoarelor.

 

La 28 decembrie 1919, Lenin scria: „ …anume recunoscând independenţa statelor polonez, lituanian, leton, estonian, finlandez, noi încet, dar neclintit cucerim încrederea celor mai înapoiate, …amăgite şi oprimate de capitalişti, mase de muncitori ale micilor state megieşe”.

Dacă Lenin recunoscuse independenţa unor naţiuni ce aveau în comun un teritoriu total de zeci de ori mai mare ca cel al Basarabiei, de ce a evitat să recunoască libertatea şi independenţa încă a unei mici gubernii, ieri colonie?

Cauza principală a nerecunoaşterii de către Rusia Sovietică a unirii R.D. Moldoveneşti cu România considerăm că a fost una de interes financiar. Recunoaşterea ar fi însemnat implicit înapoierea către România a tezaurului ei naţional, dus în 1916 şi 1917 in Rusia.

În acea perioadă „…banii pentru Lenin erau nu atât un element al pieţei, complet distrusă de bolşevici, cât o armă politică, un mijloc de atingere a scopurilor comuniste”.

Tezaurul Românesc, odată nimerit în mâinile lui Lenin, devenise o convenabilă armă politică împotriva naţiunii române, pe care doreau să o păstreze cu orice preţ.

Acest fapt a fost înţeles just şi de ambasadorul român C. Filaliti, încă în timpul tratativelor sovieto-române din august 1921 duse cu L. Karahan, şeful delegaţiei sovietice, locţiitor al comisarului poporului pentru Afacerile Externe care scria în telegrama trimisă Ministerului de Externe: dat fiind că tot avem o valoare negustorească în tezaurul nostru …nu ne vor da un leu, …a relua relaţiile cu bolşevicii ar fi să facem jocul lor, fără niciun profit pentru noi… ”

Lenin, fiind inspirat de rezultatul absolut fantastic al evenimentelor din octombrie 1917, credea că cu aceeaşi uşurinţă bolşevicii şi aliaţii lor vor acapara puterea şi în alte ţări ale Europei, iar apoi şi pe întreaga planetă… în Manifestul Congresului al II lea al Internaţionalei Comuniste, scris la indicaţia lui Lenin şi aprobat de el, se declară direct: „Războiul civil în întreaga lume e la ordinea zilei. Drapelul său este Puterea Sovietică”.

La 23 iunie 1920, Lenin îi scria lui Stalin cu satisfacţie: „Situaţia din Komintern e minunată. Zinoviev, Buharin, dar şi eu gândim că ar urma să stimulăm o revoluţie imediată în Italia, iar pentru aceasta cred că trebuie sovietizată Ungaria, dar poate că şi Cehia şi România… ”

 

 

 

 

 

 

Aceste scopuri urmau să fie realizate cu metode radicale, tiranice, de o cruzime politică fără precedent.

În acest context să ne aducem aminte de convingerea lui N.G Cernâşevski, venerat de V. Lenin: „Caracterul mijloacelor trebuie să fie la fel ca cel al scopului, doar atunci mijloacele pot duce spre ţintă.

Mijloacele nebune sunt bune doar pentru un scop nebun. Şi K. Marx atenţiona: „… scopul pentru care se cer mijloace nedrepte, nu este un scop drept…”

Dintre ţările vecine, una dintre primele jertfe ale tiraniei totalitare bolşevice urma să fie Polonia, căreia încă în martie 1917 Guvernul Provizoriu îi recunoscuse independenţa şi pe care ea şi-o proclamase în noiembrie 1918.
Analiza documentelor, mai ales ale acelora cur au stat şaptezeci de ani în fondurile secrete ale P.C.U.S , ne spune că Lenin a fost principalul iniţiator al „marşului spre Varşovia” .

În scopul „sovietizării Poloniei” şi „revoluţionalizării şi Germaniei”. ” Acest război de „pipăire cu baioneta” a Poloniei Lenin voia să-l câştige cu orice preţ, considerând că, in primul rând, din punct de vedere „politic este extrem de important a da o lovitură de graţie Poloniei”.

Pierzând războiul cu Polonia, guvernul sovietic a plătit o contribuţie imensă… de zeci de milioane de ruble aur.” Din ce mijloace?

„Acaparând puterea, bolşevicii, doar conform datelor preliminare, au găsit în Banca de Stat aur (lingouri şi monede) în sumă de 1 064 300 000 de ruble aur, fără acele 117 milioane, aşa-numitul „aur românesc” (tezaurul statului român n.a.).

Anume din aceste sume, datorită „soluţiei geniale” a lui Lenin, Rusia, nesuferind înfrângere în război cu Germania (!!!), a fost de acord să plătească o contribuţie în mărime de 6 miliarde de mărci.

Sovietele au plătit cu aur (aproximativ 245,5 tone), numai Germaniei”. Astfel Rusiei Sovietice îi trebuiau sume enorme ca să-şi poată realiza toate scopurile europene şi mondiale.

Vechile rezerve însă se micşoraseră. G.V. Cicerin, comisarul pentru Relaţiile Externe, îi scria lui Lenin: „…noi avem insistentă nevoie de ajutorul Apusului: împrumut, concesii, înţelegeri comerciale… Iar dacă e aşa, atunci nu trebuie să ne scuipăm, ci să ne înţelegem…”

Urmărind scopul de a ameliora starea financiară precară a Rusiei Sovietice şi pe contul României, Lenin îl trimite pe Karahan la Varşovia pentru a face târgul cu ambasadorul României Filaliti.

Karahan îi declarase: „…această chestiune a socotelilor este din cele mai plicticoase, ea ne-a ţinut în loc vreo 6 luni când am tratat cu polonezii şi probabil că ne-ar lua tot atât de mult dacă am trata-o cu dumneavoastră.

Cum dorinţa noastră e să sfârşim cât mai degrabă, dacă suprimăm socotelile, cădem de acord cu uşurinţă asupra celorlalte puncte, în 15 zile dumneata şi cu mine semnăm acordul fără să mai avem nevoie de o altă conferinţă ulterioară şi reluăm relaţiile diplomatice”.

Din aceasta se vede clar: Karahan pune accentul pe suspendarea socotelilor financiare.

 

El mai declarase că „…dacă România consimte să elimine pretenţiile sale financiare faţă de Moscova, Rusia Sovietică ar renunţa la problema Basarabiei şi a minorităţilor, …ştiu că Basarabia va rămâne a voastră, dar pentru a dobândi titlul de proprietate, care vă va fi de mare folos mai târziu, trebuie să plătiţi… Nu încerc să neg că vrem să vă facem să plătiţi preţul. Iar acest preţ este… concesii economice şi financiare”.

Răspunsul lui Filaliti a fost cât se poate de clar:

„…ne propuneţi o târguială. Doriţi să faceţi din Basarabia o monedă de schimb, să renunţaţi la dânsa, dar să scăpaţi şi de darea socotelilor?”

În situaţia în care atât Tezaurul, cât şi Basarabia sunt valori patrimoniale de drept ale naţiunii române, răspunsul nu putea fi decât negativ.

Pretenţiile Rusiei Sovietice faţă de Basarabia, precum şi problema grupurilor etnice minoritare ce locuiau pe teritoriul ei erau nişte pretexte artificiale ale diplomaţiei sovietice pentru a se eschiva de la înapoierea către România a Tezaurului ei naţional, în timpul târgului Karahan intenţiona sa renunţe la toate pretenţiile Rusiei cu condiţia neîntoarcerii Tezaurului.

Aceasta e o dovadă elocventă că anume marea dorinţă a Rusiei de a nu înapoia Tezaurul a fost cauza principală de nerecunoaştere a unirii R.D. Moldoveneşti cu România.

Pe Rusia Sovietică o costa mult mai ieftin această nerecunoaştere, plătind pentru susţinerea comuniştilor din Basarabia şi România şi a agenţilor săi de diverse speţe, decât să recunoască drepturile românilor şi să le înapoieze Tezaurul.

E de subliniat că diplomaţii sovietici transformaseră în marfă de schimb nu Basarabia, precum se exprimase ambasadorul Filaliti, ci pretenţiile lor absurde asupra Basarabiei.

Era un truc viclean al diplomaţiei sovietice, care urma să-i convingă pe politicieni şi diplomaţi că atâta timp cât Tezaurul României nu va fi reînapoiat proprietarilor de drept, el va continua să constituie un mijloc serios al datornicilor pentru a se amesteca cu mijloace insidioase în treburile interne vitale ale naţiunii române.

Ceea ce se şi întâmplase ulterior, de atâtea ori, pe parcurs de decenii.

 

Sursa: VASILE D CIUBUC: BASARABIA ŞI TRANSNISTRIA – RESTANŢE ALE ISTORIEI

 

 

Conferința de pace de la Paris (1946) si problemele capitale cu care s-a confruntat România

Conferința de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie, 1946), a fost urmată de Tratatele de Pace semnate pe 10 februarie, 1947 intre Aliați și statele Axei, în urma celui de-al doilea război mondial.

O dată recunoscut de către SUA şi Marea Britanie, guvernul României s-a aflat în faţa a două probleme capitale: participarea ţarii la Conferinţa de pace de la Paris şi organizarea alegerilor parlamentare.

În capitala franceză, delegaţia română, condusă de Gheorghe Tătărescu, flancat însă de comunişti, a fost confruntată cu cererea Ungariei de a obţine — pornind de la prevederea convenţiei de armistiţiu că Transilvania sau „cea mai mare parte a ei” va fi restituită României — o suprafaţă de 22 000 km² din teritoriul transilvan.

Foto: „Tovarasii” Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Petru Groza

Guvernul Groza, care se ştia nepopular, nu putea face nici o concesie teritorială Ungariei, căci a proceda altminteri însemna o sinucidere politică, mai ales, în perspectiva apropiatelor alegeri.

Într-un discurs rostit la Cluj, la 10 iunie 1946, Lucreţiu Pătrășcanu a condamnat în termeni viguroşi revizionismul ungar şi a subliniat că „Transilvania a aparţinut şi va aparţine statului român în întregime […]; noua ediţie a revizionismului se leagă de tendinţele bine cunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri”.

Cuvântarea lui Pătrășcanu urmărea de asemenea să câştige simpatia alegătorilor naţional-ţărănişti, atât de sensibili la problemele Transilvaniei, pentru PCR.

Lucretiu Patrascanu

Deşi Pătrăşcanu declarase că vorbeşte în numele PCR şi al guvernului, poziţia sa va fi condamnată, mai târziu, ca naţionalistă şi şovină, iar în timpul îndelungatei anchete (1948-1954), încheiată cu procesul şi execuţia sa, cuvântarea de la Cluj din iunie 1946 (care nu trebuie confundată cu cea din iunie 1945, ţinută tot la Cluj, şi tot în problema Transilvaniei) a fost unul din capetele de acuzare.

Comuniştii din Ungaria, pentru a câştiga şi ei popularitate (la alegerile din 4 noiembrie 1945 obţinuseră 17% din voturi, faţă de 57% obţinute de Partidul Micilor Agrarieni), au sprijinit revendicările guvernului ungar (din care făceau parte).

La 13 august 1946, în articolul de fond din „Szabad Nep”, organul partidului comunist, scria:

„Noi înţelegem că democraţia românească, care duce o luptă înverşunată cu forţele interne ale reacţiunii şovine, nu doreşte să poarte povara concesiunilor teritoriale. Dar acelaşi lucru se aplică şi democraţiei ungare… De aceea satisfacerea cererilor modeste, cu adevărat minime, ale Ungariei ar servi şi interesele democraţiei române”.

Noile revendicări fuseseră limitate la 4 000 km², adică o fâşie la frontieră care să dea Ungariei oraşele Arad, Oradea, Cărei şi Satu Mare. Cererile ungare au fost respinse la Conferinţa de pace, care a decis că întreaga Transilvania aparţine României.

O gravă injustiţie a fost neacordarea statutului de cobeligeranţă României, în ciuda contribuţiei ei majore la victoria asupra Germaniei.

Împotriva acordării amintitului statut au votat, între alţi, URSS, SUA şi Marea Britanie, România beneficiind de voturile Franţei (al cărei delegat a regretat votul dat, când a constatat că cei trei mari erau ostili acordării cobeligeranţei), Cehoslovaciei precum şi ale… Ucrainei şi Bielorusiei!

Absenţa statutului de cobeligeranţă (acordat însă Italiei!) priva România de o situaţie care i-ar fi permis să combată clauzele economice ale tratatului, în primul rând despăgubirile de război.

„Reparaţiile şi restituirile, cerute prin Proiectul de Tratat în plus faţă de condiţiile Convenţiei de armistiţiu — se arăta într-un document românesc — ar avea ca urmare nu numai faptul că România va ajunge repede în situaţia de a nu putea să le îndeplinească, dar şi că ea îşi va vedea distrusă întreaga economie.”

Activitatea delegaţiei române s-a desfăşurat în limitele îngăduite de sovietici (Molotov); iritat de întâlnirile membrilor delegaţiei române cu reprezentanţii occidentali, Molotov i-a convocat pe I.Gh. Maurer şi Al. Bârlădeanu şi le-a comunicat că „toate contactele (românilor — n.n.) cu delegaţiile occidentale vor trebui să înceteze, mai ales cu delegaţiile SUA şi Marii Britanii, dacă permisiunea pentru astfel de convorbiri nu a fost cerută mai dinainte şi primită”.

Oricât ar părea de surprinzător, unul din membrii delegaţiei române care a încercat să-i avertizeze pe occidentali asupra naturii adevărate a raporturilor româno-sovietice a fost economistul Herbert (Belu) Zilber:

„Sunt evreu şi comunist — spunea el americanilor şi altor «capitalişti». Nu ne lăsaţi complet în mâna ruşilor, căci nu numai că dispărem complet ca naţiune, dar va fi şi în detrimentul vostru, până în cele din urmă”.

Realist, I.Gh. Maurer le spune la un pahar de vin lui Dumitru Danielopol şi unui alt delegat, ştiuţi ca prooccidentali, că „iubeşte ţara tot aşa cum o iubim şi noi — după cum scrie cel dintâi.

Dar ce vrem să facă? Ruşii sunt în ţară şi americanii sunt departe

. «Noi trebuie să trăim cu ruşii. Ăsta e adevărul. Pentru voi este uşor să criticaţi şi să mă arătaţi pe mine. Tu (Danielopol — n.n.) nu ai fost în ţară de mult (rămăsese în Anglia în timpul războiului — n.n.) şi nu te mai întorci. Dar pentru ăi de stau acasă ce vrei să facă?»”

Ion Gheorghe Maurer

În discuţia cu Maurer, Molotov a stăruit că nici o problemă a relaţiilor sovieto-române nu trebuie discutată la Paris, ci ulterior, după încheierea Conferinţei de pace.

Respectând această cerere-indicaţie sovietică, atât P. Groza cât şi Gh. Tătărescu s-au abţinut să abordeze atunci probleme teritoriale româno-sovietice.

Şeful diplomaţiei române dorea ca România să recapete cele patru insule de pe braţul Chilia (Limba, Dalerul Mare, Dalerul Mic şi Salangic) ocupate prin forţă de către trupele sovietice în toamna anului 1940, în timp ce primul-ministru Groza cerea ca, în schimbul insulelor dunărene, României să i se restituie Herţa şi anumite teritorii prin care trecea calea ferată Siret-Halmei.

Evident, aceste dorinţe nu numai că nu aveau nici o şansă de a fi satisfăcute, dar nici nu au mai fost prezentate oficial.

Ele arată însă că nici Groza, nici Tătărescu nu erau simple paiaţe manevrate de Moscova.

Tratatul de pace semnat la 10 februarie 1947 încheia capitolul dureros al participării României la cel de-al doilea război mondial: un război început în Est şi terminat în Vest, împotriva Germaniei, alături de care România intrase în război.

Şi în Est, şi în Vest, obiectivul României fusese legitim: recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940. Dacă, după 23 august 1944, campania din Est a fost apreciată ca o gravă eroare sau chiar o crimă, raţiunile au fost de ordin politico-propagandistic.

În realitate, redobândirea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa era la fel de îndreptăţită ca şi redobândirea nord-estului Transilvaniei, iar continuarea operaţiilor militare dincolo de Nistru a fost tot atât de necesară, sau chiar mai necesară — având în vedere primejdia reprezentată de forţa militară a URSS — decât continuarea operaţiilor militare, dincolo de frontiera de vest a României.

Pierderile armatei române de pe cele două fronturi au fost următoarele:

                                     Est           Vest           Total

Morţi                        71 585        21 035          92 620

Răniţi şi bolnavi     243 622       90 344        333 966

Dispăruţi                 309 533        58 443       367 976

Total                        624 740      169 822       794 562

Surse:  foaienationala.ro/conferinta-de-pace-de-la-paris si

* Florin Constantiniu – O istorie sinceră a poporului român, Partea a IV-a – Istoria contemporană, Cap. 3 – România în sfera sovietică de hegemonie, p. 463-466, Editura Univers Enciclopedic, București, 1997

O ISTORIE A ZILEI DE 8 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 754: Sfârşitul Sinodului convocat de imparatul bizantin Constantin al V-lea  (inceput la 10 februarie), fiul lui Leon III. 

A fost condamnat cultul icoanelor şi s-a hotărât distrugerea acestora (mişcarea iconoclastă).

 

 

 

Constantin V şi tatăl său Leon III

 

 

 

 

Constantin al V-lea Copronimul (in traducere nume murdărit)(718- 775), a fost împărat bizantin între anii 741- 775  (cu întrerupere 741-743), fiul lui Leon III.

Între 10 februarie și 8 august 754, Constantin a ținut un sinod iconoclast la Hieria, pe malul răsăritean al Bosforului lângă Calcedon. Constantin avea nevoie ca programul său iconoclast să fie aprobat de un sinod bisericesc și nu de o adunare imperială, cum procedase imparatul Leon al III-lea, tatal sau.

 

În vederea pregătirii sinodului, împăratul a alcătuit personal 13 lucrări teologice, dar dintre ele ne-au rămas numai două și acestea sub forma unor fragmente. La sinod au participat 338 de episcopi, un număr record, și s-a hotărât ca el să fie considerat ecumenic.

Ultima ședință, la care a fost prezent și împăratul, a avut loc în palatul Vlaherne din Constantinopol. Documentele privind desfășurarea lucrărilor au fost distruse în perioada când s-a restabilit cultul icoanelor, dar s-au păstrat concluziile dogmatice sintetizate într-unhoros(definiție dogmatică), combătute mai târziu la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787. Multe icoane au fost distruse și mulți preoți executați.

O răscoală a preoților (in anul 766) a fost înfrântă, mulți  adoratori ai icoanelor fiind exilați și orbiți.

 

 

 

 

 

 

 

869: A murit  Lothar al II-lea (n.835), rege al francilor pe un teritoriu  numit  Lotharii Regnum („Regatul Lothar„), devenit in al X-lea secol „Lotharingia”, deriva numele „Lorena” (in franceză „Lorraine”, iar in  germană Lothringen).

 

După moartea regelui Lothar al II-lea, Lorena devine subiect de dispută între conducătorii regatului franc de apus (Franța de mai târziu) și cei ai regatului franc de răsărit (Germania de mai târziu).

 

 

 

1079 : S-a nascut Împăratul Horikawa al Japoniei ; (d. 1107).A domnit intre anii   1087-1107.A decedat pe 9 august 1107  la varsta de 28 de ani. A fost precedat de impăratul Shirakawa si a fost succedat la tron de impăratul Shirakawa.

 

 

 

1220: Suedezii sunt  învinsi  de triburile estoniene în Bătălia de Lihula. Batalia a avut loc pentru controlul unui castel în Lihula, Estonia în 1220.

  Evenimentul este descris  în Cronica  lui  Henry a Livonia și Cronica livoniană Rhymed.

Înfrângerea în bătălia de la Lihula a descurajat extinderea suedezilor în Estonia pentru mai mult de 300 de ani, iar țara a devenit  subiect de disputa intre cavalerii teutoni, episcopii germani și Danemarca

În același timp, Suedia s-a concentrat pe Finlanda și conflictul permanent pe care l-a avut cu cnezatul cu Novgorod.  

 

 

 

 

 

1503: Regele James al IV-lea al Scotiei se însoara  la Holyrood Abbey din Edinbourgh, cu Margaret Tudor, fiica regelui englez  Henric al VII-lea .

 

 

 

 

 

1570: Pacea de la Saint Germain – en – Laye consemneaza sfârşitul celui de-al III-lea război civil din Franţa.

A fost acordată libertatea cultului protestant.

 

 

 

 

 

 1719 : A murit  pictorul peisagist german Christoph Ludwig Agricola.

 

 

 

 

 

Foto: Peisaj cu piatră de moară, Dresda, Autoportret, Braunschweig.

 

 

 Pictorul  și graficianul german (n.Regensburg,  pe 5 noiembrie 1667), a călătorit mult în Anglia, Olanda, Franța, specializându-se în așa-zisul „peisaj eroic“, sub influența lui Poussin, G. Dughet și C. Lorrain. Lucrările sale sunt caracterizate de viguroase efecte de lumină, de o atmosferă romantică potențată de ruine și elemente orientale.  

 

 

 

 

 1796: Michel-Gabriel Paccard și Jacques Balmat au reusit cea mai veche ascensiune atestată pe Mont Blanc (în imagine), cel mai înalt vârf muntos din Munții Alpi si din vesul Europei ( 4810 m.).

 

 

 

 

 

 

 

 

Cel mai înalt vârf din Europa este muntele Elbrus din Caucaz (Rusia), cu o înălțime de 5.642 m.

 

 

 

 

1824: S-a nascut Ţarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soţia Ţarului Alexandru al II-lea (d. 08.06.1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prințesa Maria de Hessa și de Rin ( d. 3 iunie 1880) a fost sub numele de Maria Alexandrovna, împărăteasă a Rusiei, soția împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei. S-a născut la Darmstadt, capitala Ducatului și a murit la Sankt Petersburg.

 

 

 

 

 

 1824: A murit Friedrich August Wolf, savant german, filolog, istoric și critic literar.

 

 

 

 

 

 

 

Friedrich August Wolf (n. 15 februarie 1759 ) este cunoscut îndeosebi pentru faptul că a fost primul savant care a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea.

 

 

 

 

 

 1826: Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, hotărăşte ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iaşi, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

 

 

 

 

 

Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost un cărturar și traducător român, mitropolital  Moldovei.

 

 

 

 

1827 : A murit George Canning, politician britanic, prim-ministru al Regatului Unit; (n. 1770).

 

 

 

 

 

 

 

 

8 august 1847: A murit Samuel Bogumił Linde, lexicograf polonez.

 

 

 

 

1870: A avut loc mişcarea antidinastică de la Ploieşti, condusă de Alexandru Candiano Popescu, cunoscută ca “Republica de la Ploieşti”.

 

 

 

                  Republica de la Ploiești  – foto preluat de pe historia.ro

 

 

 

Mişcărea antimonarhică  din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de Tulburările de la Ploieşti, au fost evenimente pe care I.L. Caragiale le-a  tratat cu ironia lui caracteristică în nuvela ”Boborul” şi în comedia ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea” numindu-le intrigi boiereşti.

 

 

 

 

1876: Thomas Edison  a primit patentul pentru inventarea mimeografului (sapirografului), un strămoș al fotocopiatoarelor moderne.

 

 

 

Șapirograful, mimeograful sau multiplicatorul cu șabloane, este o presă pentru tipărire cu preț redus, formată dintr-un cilindru înfășurat cu o pânză îmbibată cu cerneală și care funcționează prin forțarea cernelii printr-un șablon pe hârtie.

Împreună cu multiplicatoarele spirit și hectografele, șapirografele au fost pentru multe decenii folosite pentru a tipări lucrările de necesitate momentană adiacente muncii de birou, materialelor sălilor de clasă și buletinelor bisericești.

Au fost de asemenea de o importanță majoră dezvoltării fanzinelor timpurii deoarece costul lor scăzut și disponibilitatea a permis publicarea scrierilor amatorilor.

Aceste tehnologii au început să fie înlocuite de fotocopiatoare și tipare ofset ieftine la sfârșitul anilor 1960.

 

 

 

 

 

1879: S-a nascut conducatorul revolutiei mexicane Emiliano Zapata; (m.10 aprilie 1919).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Emiliano Zapata Salazar El Caudillo del Sur, a fost unul din conducătorii revoluției mexicane (1910 – 1929), care a pornit sub conducerea lui Francisco Maderos (1873 – 1913), împotriva dictatorului Porfirio Díaz (1830 – 1915).

A murit într-o cursă întinsă de colonelul trădător al revoluției Jesús Guajardo.

 

 

1879: A murit  filosoful  german Immanuel Hermann Fichte; (n. 1797).

 

 

 

 

 

Fichte a fost un filosof care s-a opus cu fermitate ideilor școlii hegeliene.

 

 

 

 

 

1885: A decedat  Mihail Gheorghiade Obedenaru, medic, publicist, istoric si diplomat roman; a cercetat izvoare documentare din Occident referitoare la trecutul poporului roman, a facut incursiuni in filologie si folcloristica (n.1839).

 

 

 

 

 

1889: Prin Înalt  Decret Regal nr. 2073, s-a înfiinţat pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, în prezent Academia de Înalte Studii Militare.

 

 

 

 1897 : A murit  la Basel, renumitul istoric de artă elvețian Jacob Burckhardt.

 

 

 

 

 

Jacob Christoph Burckhardt (n. 25 mai 1818, Basel),  unul dintre cei mai importanți istorici elvețieni ai culturii, specializat în istoria culturii europene.

Printre cele mai importante opere ale sale se numără Cultura renașterii în Italia (1860), față de terminologia căreia discursul academic actual se poziționează critic.

Burckhardt a fost recent criticat și pentru vederile sale antisemite și referitoare la superioritatea rasei albe față de celelalte.

 

 

 

 

 

 1897 : A murit Viktor Meyer, chimist german; (n. 1848).

 

 

 

 

 

 

1900:  Prima ediţie a “Cupei Davis”.

 

 

 

 

 

 

Foto: Dwight Filley Davis (n.iulie 5, 1879 – d. noiembrie 28, 1945).

 

Cel al cărui nume îl poartă trofeul, respectiv Dwight – Filley Davis, a fost tenismen, visul său fiind un meci internaţional, în locul unuia interamerican.

“Cupa Davis” (poreclită “Salatiera de argint”), ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900; este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă (una din preţioasele tradiţii ale cupei este aceea de a grava, după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă).

Ion Ţiriac şi Ilie Năstase se numără printre marii performeri ai “Cupei Davis”, cu peste 100 de meciuri susţinute.

 

 

 

Cupa Davis
Photo: Paul ZimmerImage

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1939; (d. 1958).

 

 

 

 

 

 

 

 

  A  fost un fizician american  cunoscut pentru inventarea, utilizarea și îmbunătățirea ciclotronului, începând cu 1929, și pentru lucrările sale din domeniul separării izotopilor de uraniu în cadrul Proiectului Manhattan pentru construirea primei bombe atomice americane. A avut o carieră îndelungată la Universitatea Berkeley California unde a fost profesor de fizică. Elementul chimic numărul 103 este numit “lawrenciu” în cinstea lui.

 

 

 

 

1902:  S-a născut Saşa Pană, poet şi prozator, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, autorul lucrarilor : “Călătorie cu funicularul”, “Cuvântul talisman”, “Poeme fără de imaginaţie”; (d. 22 august 1981).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1902:  S-a născut Paul Adrien Maurice Dirac, fizician şi matematician englez, profesor la Universitatea Cambridge, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice şi ai teoriei cuantice relativiste pe baza căreia a dedus(1928), existenta pozitronului.

A elaborat o teorie statistică (teoria Fermi-Dirac) şi teoria relativistă a mişcării electronului (ecuaţia Dirac).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A primit  Premiul Nobel pentru Fizică (1933), împreună cu Erwin Schrodinger,„pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice  ”; (d.20.10.1984),

A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida.

Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita “Ecuatie Dirax”, care descrie comportamentul  fermionilor  și care a condus la anticiparea existenței antimateriei.

Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1947 , lucrare în care a expus principiile mecanicii cuantice.  

Printre savanții romani care au analizat operele sale se află Nicolae Teodorescu si Grigore C.Moisil.

 

 

 

1905 : S-a nascut André Jolivet, compozitor şi dirijor francez, co-fondator al grupului “La Jeune France” alături de Yves Baudrier, Daniel Lesur şi Olivier Messiaen, grup numit iniţial “La Spirale”; (d. 20.12.1974).

  A primit Premiul Nobel pentru Fizică (1933), împreună cu Erwin Schrodinger,„pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice ”; (d.20.10.1984), A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida.

Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita “Ecuatie Dirax”, care descrie comportamentul fermionilor și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1947 , lucrare în care a expus principiile mecanicii cuantice. Printre savanții romani care au analizat operele sale se află Nicolae Teodorescu si Grigore C.Moisil.

 

 

 

 

 

1907: S-a nascut inginerul şi inventatorul  român Gheorghe Cartianu. A luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucureşti şi a staţiei de emisie din Bod (1933-1934); (d. 26.06.1982).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1908:  S-a născut Chivu Stoica, fost prim-ministru comunist  al României în perioada 1955-1961. (d. 16 februarie 1975).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1917 :  Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917).

 

Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – foto preluat de pe http://www.historia.ro

A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.

Bătălia – purtată în perioada 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.

 

 

 

 

1919: A murit biologul german Ernst Heinrich Haeckel  ; (n. 1834, Potsdam).

 Eminent biolog și filozof german, profesor universitar la Jena, Haeckel a rămas în istoria științei pentru faimoasa „lege a lui Haeckel” (legea fundamentală a biogenezei).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat medicina și s-a dedicat studiului anatomiei comparate. Legea biogenetică Müller-Haeckel , cunoscută și ca legea biogenetică fundamentală sau teoria recapitulării, este o teorie care spune că ontogeneza (dezvoltarea individului) este o recapitulare rapidă a filogenezei.

Altfel spus, această lege afirmă că dezvoltarea individului trece prin unele stadii în care planul de organizare al corpului este similar morfologic și funcțional cu cel al unor specii inferioare.

Numele său este legat și de câteva scandaluri, provocate de descrierea unor specii inexistente.

 

 

 

 

 

 

1919: S-a nascut regizorul si producatorul de film Dino de Laurentis ; (“La Strada”, “Biblia”, “Catifeaua albastră”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1920 : S-a născut Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României;  (d. 2006).

 

 

 

 

 

1921:  S-a născut  înotătoarea și actrița americană  Esther Williams; ( d. 6 iunie 2013).

A fost o înotătoare de performanță și actriță de filme la MGM, cunoscută pentru filmele sale muzicale în care a interpretat scene elaborate de înot și sărituri în apă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1925 : S-a nascut Alija Izetbegović, politician bozniac, președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și activist islamic; (d. 19 octombrie 2003).

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost un politician, jurist și filosof musulman, președinte al Bosniei-Herțegovina între 1990-1992 primul președinte al statului independent Bosnia și Herțegovina între 1992-1996 și membru al Președinției colective a statului Bosnia și Herțegovina între 1996-2000.

Izetbegovici a fost și rămâne o figură controversată, atât în Bosnia, cât și în străinătate pentru rolul său în timpul războiului din Bosnia și pentru opiniile sale, caracterizate adeseori drept o teoretizare a fundamentalismului politic musulman.

S-a născut într-o familie aparținând elitei musulmane din Bosnia, aflate în declin, în orașul Bosanski Șamaț (Bosanski Šamac).

În anul 1927, familia s-a mutat la Sarajevo, unde din 1954 Alija Izetbegovici a studiat dreptul.

 

 

 

 

 

 

1929:  Dirijabilul german Graf Zeppelin începe o călătorie în jurul lumii, pe care a efectuat-o în 21 de zile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1937: S-a nascut actorul american  Dustin Hoffman,(“Absolventul”,”Kramer vs Kramer”, “Tootsie”, “Rainman”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: S-a nascut  Viorica  Viscopoleanu,  atletă română, laureată cu aur la Mexico in  1968.

 

 

 

 

 

 

 

 

1940: Germania nazistă a declanşat ofensiva aeriană  asupra Angliei.

 

 

 

1940: Prin ordinul N.K.V.D. al Uniunii Sovietice cu nr. 00961, s-a creat N.K.V.D.-ul  R.S.S. Moldoveneşti, la conducerea căruia a fost numit Nikolai Sazîkin.

 

 

 

Insigna N.K.V.D.

 

 

Nikolai Sazîkin, Comisar N.K.V.D. al R.S.S. Moldovenești

Extinderea atribuţiilor N.K.V.D.-ului (Народный Коммисариат Внутренних Дел – Comisariatul Poporului al Afacerilor Interne) sovietic asupra Basarabiei ocupate de Uniunea Sovietică (28 iunie 1940) s-a făcut imediat după crearea la 2 august 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (R.S.S.M.), prin unirea („reuniunea”, potrivit legii de „Alcătuire a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale”) Basarabiei cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria) (şi cedarea către R.S.S. Ucraineană a sudului Basarabiei şi nordului Bucovinei).

 

 

 

 

 

1941: Are loc intalnirea  Roosevelt – Churchill din  Newfoundland, in urma careia a fost adoptată „Charta Atlanticului”.

 Carta Atlanticului (în engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premierul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, care stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste.

 Churchill și Roosevelt s-au întâlnit la bordul USS Augusta în Placentia Bay, Newfoundland, pentru a discuta despre război si despre conceperea  un sistem internațional de relatii intre state după război.Carta  care a fost elaborata includea opt „principii comune” pe care Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat să le sprijine în lumea postbelică.

Ambele țări au convenit să nu încerce expansiuni teritoriale; să promoveze liberalizarea comerțului internațional; sa sustina libertatea mărilor.

 

 

 

 

Carta Atlanticului

Atât în Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat sa sprijinire  restaurarea guvernelor nationale in  toate țările care au fost ocupate în timpul războiului, astfel incat  să se permită tuturor popoarelor sa-si  aleaga  propria lor formă de guvernare

 

 

 

 

 1945: URSS a declarat război Japoniei. Armata Roşie sovietica  a ocupat Manciuria, Coreea de Nord şi Insula Sahalin .

 

 

 

 

1945: La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război nazişti în cadrul unui Tribunal militar internaţional.

La 2 noiembrie 1945, tribunalul şi–a început lucrările la Nürnberg.

 

 

Procesul de la Nuremberg: Göring, Heß, von Ribbentrop, Keitel, Dönitz,

Raeder, von Schirach și Sauckel – foto: focus.de

 

1946: România a fost invitată oficial,  să participe la Conferinţa de Pace de la Paris.

 

 

Delegația României în apărarea hotarelor Transilvaniei în fața Atlasului Antonescu, Conferința de Pace de la Paris 29 iulie – 15 octombrie 1946, sursă:ziaristionline.ro

 

 

 

8-13 august 1949 : Se edesfășoară prima sesiune a Adunării Consultative a Consiliului Europei.

 

 

 

 

Cu prilejul primei sesiuni a Adunării Consultative, desfăşurată la 8-13 august 1949, omul politic belgian Paul-Henri Spaak a fost ales preşedinte al acestui organism şi a sprijinit dezvoltarea unei reţele de contacte interguvernamentale în domenii precum drepturi ale omului, guvernare locală, educaţie, cultură, sport, politici de internet.

Totuşi, organizaţia a îndeplinit mai mult un rol consultativ, fără a putea juca un rol suficient de important la nivel european pentru sprijinirea demersurilor de integrare europeană ale statelor europene. Totodată, cu acelaşi prilej, s-a hotărât transmiterea invitaţiilor de aderare la Consiliul Europei pentru Turcia, Islanda şi Grecia, conform www.coe.int.

 

 

 

 

1953: URSS a efectuat prima experimentare a bombei cu hidrogen.

 

 

 

 

 

1956: S-a nascut Miron Mitrea, politician român social-democrat (n.Sighişoara, Mureş).

 

 

 

 

 

 1963: România semnează Tratatul privind încetarea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă, încheiat la 5 august între SUA, Marea Britanie şi URSS.

 

 

 

 

 

 1963: În Marea Britanie a avut loc cel mai mare jaf din lume, într–un tren („The Great Train Robbery”).

 O bandă formată din 15 hoţi au furat 2,6 milioane de lire sterline (echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari din  2009). Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinși, judecați și condamnați.

 

 

 

 

 1967: Crearea Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN).

 

 

 

 

 

1973 : Politicianul sud-coreean  Kim Dae-Jung, este răpit.

Kim  participa la o întâlnire cu liderul Partidului Democrat Unionist care  a avut loc într-o camera a Grand Hotel Palace din Tokyo si  a fost răpit de un grup de agenţi neidentificati cand  a iesit din sala, la terminarea intrevederii. 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost dus într-o  cameră goala unde  a fost drogat.

 

Mai târziu, Kim a fost mutat  in orasul  Osaka  şi mai târziu la Seul  in  Coreea de Sud.

Kim Dae- Jung a fost găsit în viaţă, la casa sa din Seul cinci zile după răpire.

Potrivit unor rapoarte, Kim a fost salvat doar atunci când Ambasadorul american Philip Habib  a  aflat  ca serviciul de spionaj sud-coreean -KCIA,  a fost implicat şi a intervenit pe langa  guvernul sud-coreean pentru eliberarea lui Kim.

La 24 octombrie 2007, în urma unei anchete interne  a  Serviciului  National de  de Informatii (INS)  din Coreea de Sud,  s-a admis că precursoarea sa, Agenţia Coreeană Centrală de Informaţii (KCIA), s-a facut vinovata de răpire, declarând că aceasta a avut cel puţin sprijinul tacit al fostului presedinte Park Chung – hee al Partidului Republican Democrat, adversarul sau politic.

 

 

 

 

 

 

 1974: Richard Nixon a demisionat din functia de presedinte al S.U.A.,, în urma scandalului „Watergate”, locul său fiind luat de Gerald Ford.

 

În lumina pierderii susținerii politice și a iminenței punerii sub acuzare, Nixon a demisionat din funcția de președinte începând cu 9 august 1974, după ce a ținut o cuvântare adresată națiunii la televiziune în seara dinainte. Discursul de demisie a fost ținut din Biroul Oval și a fost transmis în direct la radio și la televiziune.

Nixon a declarat că demisionează pentru binele țării și a cerut națiunii să-l susțină pe noul președinte, Gerald Ford. Nixon a trecut în revistă realizările președinției sale, în special pe cele din domeniul politicii externe. El și-a apărat realizările din mandat, citând din discurul lui Theodore Roosevelt din 1910 cunoscut ca „Cetățenia într-o republică⁠”:

 

 

 

 

Preşedintele Nixon părăsind Casa Albă cu puţin timp înainte ca demisia sa să devină efectivă pe 9 august 1974

„Uneori am reușit și alteori am eșuat, dar întotdeauna m-am inspirat din ceea ce a spus odată Theodore Roosevelt despre omul din arenă, «al cărui chip este mânjit de praf și de sudoare și de sânge, care se străduiește cu hotărâre, care greșește sau nu face destul iarăși și iarăși, pentru că nu există încercare fără greșeală și fără lipsuri, dar care totuși se străduiește pentru a duce lucrul la bun sfârșit, care cunoaște marele entuziasm și devotament, care se dedică unei cauze demne, care cunoaște la sfârșit triumful marilor realizări, sau cel puțin, dacă nu reușește, cel puțin dă greș îndrăznind lucruri mari».”

 

 

 

 

 

1981: Preşedintele american, Ronald Reagan, a ordonat producerea bombei cu neutroni.

 

 

 

 

 

 1981 : S-a nascut  campionul  elvetian de tenis,  Roger Federer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1982 : A murit Boris Caragea  , sculptor român , membru corespondent al Academiei Române ( “Lenin” – P-ta Presei Libere, “Monumentul Victoriei” – Constanţa, “Maternitate” – Eforie, “Enescu” – Detroit, SUA ) (n.11/24.01.1906, Balcic, Cadrilater, astazi in Bulgaria).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1983: A încetat din viaţă actorul român  Emanoil Petruţ: “Porto-Franco”, “Tinereţe fără bătrâneţe”, “Ciprian Porumbescu”, “Fraţii Jderi”; ( n.08.02.1932, Marasesti, Vrancea).

 

 

 

 

1988: Secretarul General al ONU Javier Perez de Cuellar a anunţat o încetare a focului în războiul dintre  Iran şi Irak.

 

 

 

 

 1989: In cadrul programului Space Shuttle STS–28 , Naveta spațială americană Columbia decolează pe o perioada de cinci zile într-o misiune militară secretă.

 

 

 

 

 

1990: Irakul ocupa si anexeaza statul vecin Kuweit.

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest atac va duce la izbucnirea Razboiului din Golf.

Emiratul va fi eliberat de forțele internaționale, sub conducerea Statelor Unite.

 

 

 

 

 

 

 1996: A apărut primul număr al revistei „Dosarele istoriei”.

 

 

 

 

 

 

 2000: În cadrul Festivalului Internaţional de Teatru – „Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Naţional din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Mănuţiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal

 

 

 

 

 2005 : A murit Barbara Bel Geddes, actriță americană; (n. 31 octombrie 1922, New York).

 

 

 

 

 

 

Foto: Barbara Bel Geddes în rolul lui Maggie din Pisica pe acoperișul fierbinte (în original, Cat on a Hot Tin Roof), fotografie realizată de Carl Van Vechten, 1955

A  fost o actriță americană nominalizată pentru premiul Oscar, devenită foarte cunoscută din serialul de televiziune al companiei CBS Dallas, ca doamna Eleanor “Miss Ellie” Ewing.

 

 

 

 

2007: Naveta spaţială americană Endeavour a fost plasată cu succes pe orbită având la bord şapte astronauţi, printre care şi prima învăţătoare care merge în spaţiu.

 

 

 

 

2008: Are loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la la Beijing.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A murit actrița americană Patricia Neal ;  (n. 20 ianuarie 1926).

 

 

 

 

 

 

 A fost distinsă cu Premiul Oscar.

 

 

 

 

 

 

  2013 : A murit  actrița americană Karen Black.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Născută Karen Blanche Ziegler la data de  1 iulie 1939, Park Ridge, Illinois, a fost o cântăreață și actriță americană  cunoscută datorită  filmelor sale  Easy Rider, Five Easy Pieces, The Great Gatsby, The Day of the Locust, Nashville, Airport 1975 și Family Plot. Karen Black a lucrat ca și chelneriță în New York și a urmat între timp dramaturgia. La început a primit roluri secundare în diferite filme. Primul ei rol mai important a fost în fimul “Big Boy” (1966) și “Easy Rider” (1969).

În 1975 i se acordă premiul Globul de Aur fiind nominalizată pentru premiul Oscar pentru rolul jucat în filmul “The Great Gatsby”.

După ce divorțează de L. M. Kit Carson se căsătorește în 1987 cu regizorul Stephen Eckelberry. Din prima căsătorie are un fiu (n. 1975), și a adoptat o fiică (n. 1987). În 2009 lansează un album muzical “Catacombs”.

 

 

 

 

 

  2019 : Forţele de securitate egiptene au ucis  17 terorişti în cadrul unei operaţiuni împotriva celor care au fost implicaţi în atentatul care s-a soldat în noaptea de duminică spre luni cu 20 de morţi, la Cairo, relatează AFP.

Într-un comunicat, Ministerul de Interne a precizat că persoanele ucise fac parte din grupul Hamas  considerat de autorităţi apropiat de Fraţii musulmani, o mişcare interzisă şi reprimată sever în Egipt.

 

 

 

 

 2019: În Rusia s-a semnalat o creştere a radioactivităţii pentru scurt timp, după explozia la un centru pentru testarea rachetelor balistice.

Primăria oraşului Severodvinsk a informat cu privire la o ‘creştere pentru scurt timp’ a radioactivităţii după explozia produsă joi la o bază de lansare a rachetelor în regiunea Arhanghelsk (nord-vestul Rusiei), în timpul testării unui motor de rachetă pe bază de combustibil lichid, deflagraţia fiind urmată de un incendiu, potrivit AFP, Reuters, RBC şi postului de radio Govorit Moskva.

Într-un comunicat transmis agenţiilor de presă ruse, Ministerul Apărării de la Moscova specificase că un accident a avut loc, joi, în timpul testării unui ‘motor de rachetă cu propulsie lichidă’. Potrivit acestuia, doi ‘specialişti au decedat în urma rănilor’, iar alte şase persoane au fost rănite în explozie.

Armata rusă s-a mai confruntat deja cu un incendiu la un depozit de muniţii în regiunea Krasnoiarsk, în Siberia, care a provocat explozii impresionante, fragmente de obuze căzând la o distanţă de mai mulţi kilometri în jur, incidentul soldându-se cu un mort şi cel puţin opt răniţi. O altă explozie s-a produs tot în aceste zile la un depozit de muniţii din Krasnodar, sudul Rusiei, aminteşte AFP.

 

 

 

 

 

 

 CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului

 

 

 

 

Sfantul Emilian  a slujit ca episcop al cetatii Cizicului, in timpul domniei imparatului Leon Armeanul (813-820). Nevoind sa se supuna decretelor date de acest imparat, prin care se cerea scoaterea icoanelor din biserici, Emilian a fost supus la chinuri grele.

Sfantul Emilian a petrecut in surghiun timp de cinci ani, indurand dureri si umiliri de nedescris pentru marturisirea lui ortodoxa. A murit ca martir. Alaturi de alti episcopi.Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei;
– Sfantului Cuvios Parinte Teodor, egumenul de la Oronon;
– Sfintilor Mucenici Elefterie si Leonid;
– A zece sfinti pustnici din Egipt;
– A doi sfinti mucenici din Tir;
– Sfantului Mucenic Stirachie;
– Sfantului Mucenic Anastasie bulgarul;
– Sfantului Mucenic Triandafil Zagoreul.

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=cklheoxxUSs

 

 

 

 

 

 Bibliografie (surse):

 

Crestin Ortodox.ro; lessignets.com; mediafax.ro; Istoricul zilei blogspot.com; Wikipedia.ro.