ISTORIE RESTITUITA: Despre lupta împotriva ocupaţiei sovietice şi rezistenţa antisovietică din Basarabia. VIDEO

 

 

 

 

“Arcașii lui Ștefan” sau Organizația Națională din Basarabia (O.N.B.)  a fost o organizație antisovietică din Basarabia, județul Soroca, înființată în 1945 de către pedagogii Vasile Bătrânac, Victor Solovei, Nicolae Prăjină, Teodosie Guzun, Anton Romașcan și studentul Școlii Pedagogice din Soroca Nichita Brumă.

 

 

 

TOLERANŢA BUNĂTĂŢII NOASTRE

 

 

 

 

Despre lupta împotriva ocupaţiei sovietice şi rezistenţa antisovietică după 1944 se cunoaşte extrem de puţin.

În perioada sovietică era interzis să se scrie despre aceasta, iar cel care încerca acest lucru, în cel mai bun caz, era băgat la balamuc.

Mecanismul sovietic de propagandă şi agitaţie ne-a pus pe tavă o minciună gogonată care afirma că în Basarabia anului 1940 şi mai tîrziu, după 1944, nu a existat o rezistenţă antisovietică, iar populaţia locală i-a aşteptat ani de zile pe sovietici să ne ocupe, pardon să ne „elibereze”.

Pentru relevarea unor astfel de neadevăruri au fost valorificate toate mijloacele de propagandă şi de forţă ale URSS.

Pentru a nega lupta antisovietică din Basarabia, au fost scrise tone de maculatură „istorică”, turnate sute de filme „documentare” şi artistice, mobilizaţi pictorii, sculptorii, scriitorii, compozitorii, într-un cuvînt toţi care puteau contribui la falsificarea organizată a unui adevăr istoric.

Şi nu e de mirare că după 1989 nimeni dintre aceşti corifei nu au fost traşi la răspundere pentru încercarea de a îndobitoci un popor întreg (faptă care, din păcate, nu este considerată o crimă).

Lucrările acestora nu au fost supuse aprecierii din partea unei comisii nepărtinitoare pentru a fi clasate la compartimentul erori grave asupra adevărului istoric. Nimănui nu i-a fost retras titlul ştiinţific.

Şi cred că nu e corect. De ce un inginer, dacă a construit o casă care s-a prăbuşit este tras la răspundere?

De ce un farmacist, dacă a eliberat un medicament dăunător este tras la răspundere, dar un istoric, un scriitor care a scris minciuni în scopul justificării unei ocupaţii străine, nu este pus în faţa justiţiei?!

Fără îndoială, au existat şi oameni care s-au bucurat mult şi au susţinut venirea sovieticilor peste noi.

O bună parte din aceştia erau reprezentanţii comunităţilor minoritare din Basarabia.

Pe parcursul tuturor perioadelor istorice, în majoritatea cazurilor, ei au fost pe poziţii diametral opuse celor ale populaţiei autohtone. În multe cazuri au făcut front comun pentru a-şi impune propriile interese poporului care i-a primit. Întru susţinerea celor afirmate voi da cîteva nume ale luptătorilor  pentru instaurarea puterii sovietice în Basarabia (naţionalitatea cred că o veţi deduce):

 

 

 

1)    S. Krusser (1893-1919);

2)    Ivan Ivanovici Radcenco (1874-1942) născut în or. Konotop, regiunea Cernigov;

3)    Semion Grigorievici Roşali (1896-1917) născut în Petersburg;

4)    Ivan Fedorovici Fedico (1897-1939) născut în satul Hmeliovo, gubernia Poltava;

5)    Daniil Semionovici Ridel (1884-1933) din Corneşti, Bălţi;

6)    Samuil Samuilovici Bantke (1898-1937) din Chişinău;

7)    Piotr Ivanovici Baranov (1892-1933) din Petersburg;

8)    Evghenii Mihailovici Venedictov (1895-1918) născut în or. Melenchi, gubernia Vladimir;

9)    Gaspar Karapetovici Voscanov (1886-1937);

10)    Ilia Ivanovici Garcavîi (1888-1937) din s. Musiencovo, gubernia Ecaterinoslav;

11)    Filip Iacovlevici Levinzon (1893-1937) din or. Orhei;

12)    Mihail Livovici Meerson (1893-1918) din Chişinău;

13)    Iacov Denisovici Melioşin (1884-1918) din s. Polavscoie, gubernia Reazani;

14)    Fedor Ivanovici Rogov (1885-1958) născut în s. Iamscaia, gubernia Kursk;

15)    Asen Vasilievici Hristiev (1884-1924) născut în or. Sofia (Bulgaria);

16)    Iosif Isaacovici Badeev (1880-1937) din or. Orhei;

17)    Samuil Marcovici Bubnovschii (1902-1937) din Chişinău;

18)    Vasilii Dementievici Gherasimenco (1902- 1972) născut în s. Nestaita,  gubernia Herson;

19)    Serghei Victorovici Krivoşeev (1904-1971) născut în s. Novo-Grigorievca, raionul Pavlodar, regiunea Dnepropetrovsk;

20)    Ivan Polievchivici Malinin (1904-1942) născut în s. Zasuhino, gubernia Tveri;

21)    Ivan Semenovici Fadeev (1913) născut în s. Nababino, regiunea Novosibirsk;

22)    Andrei Ivanovici Cliuşnikov (1896-1924) din gubernia Reazan;

23)    Haia Nahmanovna Livşiţ (1903-1929) din Basarabia;

24)    Israel Marcovici Morghenştein (1903-1941) din Soroca;

25)    Alexandr Borisovici Rubinştein (1883-1941) din Chişinău;

26)    Solomon Samuilovici Timov (1898-1943) din Rezina;

27)    Abram Naumovici Talmazan (1901-1941) probabil din s. Talmaz (deoarece este binecunoscut faptul că mulţi conaţionali ai respectivului, din anumite considerente, luau numele localităţii din părţile locului – Chişinevskii, Benderskii, Beliskii, Maşcauţan etc.)

28)    Ivan Fedorovic Şimcov (1892-1961) din s. Pocrovscoe, regiunea Herson ş.a.m.d.

 

 

Unii ar putea fi şocaţi să citescă unele nume cunoscute pe care, anterior, le considerau a fi originare din Moldova.

Spre exemplu, numele Fedico, Venedictov, Melioşin, puteau fi considerate ca provenind din Străşeni sau Nisporeni.

Nu fraţilor – sînt din guberniile Poltava, Vladimir şi, respectiv, Reazan din Ucraina şi Rusia. Faptul că sînt consideraţi „de-ai noştri” este meritul mecanismului de propagandă sovietic, care, pentru a ne face să credem astfel, a valorificat la maximum şcoli, cărţi, filme şi metode draconice de falsificare a adevărului.

Adevărul este că pe tot parcursul istoriei acestui petic de pămînt, rupt din trupul Moldovei, comunităţile minoritare de aici au avut sprijinul imperiului ţarist, apoi al celui sovietic.

Unele structuri oculte internaţionale au promovat şi au impus băştinaşilor un sistem social-politic, juridic şi cultural străin românilor din părţile locului.

S-a depus un efort considerabil pentru a lichida sau cel puţin distorsiona tot ce e naţional în Basarabia.

Istoria a fost falsificată prin intermediul peniţei celor veniţi şi a multor cozi de topor, strămoşii cărora s-au stabilit în Basarabia ceva mai înainte decît respectivii venetici.

Numai aberaţiile despre holocaust în Basarabia şi Transnistria cîte minciuni conţin. Coborîndu-ne la nivelul minciunii „ştiinţifice” putem ajunge să credem că soldaţii români lucrau zi şi noapte la camerele de gazare şi cuptoare, băgînd cu lopata în interiorul cuptoarelor evrei. Chiar şi istoricii care nu au vizitat niciodată o arhivă ştiu că în Basarabia şi Transnistria n-au existat camere de gazare, crematorii sau laboratoare, în care s-ar fi făcut experienţe pe corpuri umane!

Istoria e ceva serios şi nu un joc! Cum pot fi supuse spre examinare datele recensămîntului din 1939 din România şi să se constate că pînă în 1944 au fost ucişi atîţia sau atîţia evrei.

Se trece cu vederea însă faptul că în ajun de război majoritatea evreilor s-au retras în URSS, iar cu venirea ruşilor, în 1944, s-au întors şi ei.

Consultaţi documentele de arhivă din perioada 1944-1956 ale Consiliului de Miniştri al RSSM, Sovietului Suprem al RSSM, documentele de arhivă ale CC al PCM şi comitetelor raionale ale PCM, documentele CC al ULCTM şi ale comitetelor raionale ale ULCTM şi vă veţi convinge că în Basarabia respectiva comunitate avea după război aproape 48% din toate posturile de conducere ale RSS Moldoveneşti, începînd cu NKVD, finanţe, procuratură, judecătorie, medicină, transport, cultură şi terminînd cu toate depozitele de bunuri materiale (cu modeste excepţii).

De unde s-au luat aceştia, domnule? Parcă ziceaţi că i-au ucis călăii români!!! Şi dacă i-au omorît unde le sînt mormintele, osemintele?

Cel puţin în Basarabia şi Transnistria n-a avut loc nici un holocaust în perioada 1939-1944!

Alături de alţii au fost ucişi şi reprezentanţi ai comunităţilor minoritare, inclusiv a celei cu pricina, dar în majoritatea cazurilor – pentru implicare activă de partea sovieticilor.

În lagăre sau ghetouri nimereau nu după naţionalitate, ci după gradul infracţiunii comise.

Anume din acest motiv, în lista celor internaţi erau tot soiul de borfaşi, speculanţi, sectanţi, criminali ordinari şi duşmani politici activi.

 

În Arhiva Naţională a RM se află cîteva zeci de dosare în care sînt incluse documente ce fac lumină asupra perioadei aflării lui Ion Antonescu în Basarabia şi Transnistria.

Dacă e să le facem o scurtă caracteristică, acestea pot fi împărţite în 2 categorii:

• documente româneşti, bine îngrijite şi puse la punct din care fac parte documentele primăriilor, chesturilor, poliţiei şi siguranţei române, ale corpurilor de armată şi ale altor structuri statale din respectiva perioadă;

• documente sovietice, multe din ele scrise pe reversul diferitor documente româneşti (fapt ce confirmă lipsa de hârtie a ocupanţilor sovietici din perioada 1940-1941 şi 1944-1956), multe din ele ticluite după terminarea războiului de diferite comisii cu o componenţă dubioasă, lucru care ştirbeşte mult din credibilitatea textelor incluse în fondurile arhivistice.

   

 

În afară de documentele în limba română şi rusă (sovietice), în dosarele fondurilor arhivistice atît româneşti, cât şi sovietice se întâlnesc şi documente germane.

În majoritatea lucrărilor de specialitate de pînă la sfîrşitul anului 1989 (româneşti şi sovietice) Ion Antonescu este condamnat şi caracterizat ca un dictator necruţător, antisemit, responsabil pentru moartea a sute şi mii de oameni, în special evrei.

Această afirmaţie însă, nici pe departe, nu corespunde adevărului istoric.

Termenul „antisemit” într-o descifrare mai populară ar însemna „cel ce nu-i iubeşte pe evrei”. Nici un popor nu are în lexicon un termen, precum „antirus”, „antiucrainean”, „antifrancez” etc.

Paradoxal, dar potrivit logicii nu poţi să obligi pe cineva să te iubească numai din motiv, că eşti francez, rus, german etc.

Dar mă rog, toate-s relative pe lumea asta.

Un argument la cele menţionate mai sus este şi dosarul ce a aparţinut Preşedinţiei Consiliului de Miniştri al României C.B.B.T. /secţia militară/ intitulat „Evidenţa lucrărilor cu rezoluţiile dlui Mareşal”. Limitele cronologice ale dosarului sînt 30 martie 1942 – 1 ianuarie 1944 şi se păstrează la Arhiva Naţională a RM, Fondul 706 – Administrarea Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei. Vă propunem să faceţi cunoştinţă cu problema înregistrată cu numărul 20, pagina 17, după care urmează rezoluţia Mareşalului Ion Antonescu:

„Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcţia C.F.R. i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din Bucureşti şi pe adresa  diferiţilor particulari, monumente de piatră din cimitirul israilit din Odessa şi vîndute. De către Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente să fie oprită şi ele să fie depozitate în magaziile C.F.R”.

Rezoluţia Mareşalului: „Este o profanare. Un act odios şi necugetat, care poate avea consecinţe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizaţi, nu de devastare.

Să fie totul retrimis la Odessa, în contul ticăloşilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut şi se vor mai face.

Execuţie – Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr un an şi să li se confişte partea corespunzătoare din avere. Aspre observaţii prin Guvernator, acelora din Administraţia Transnistriei cu concursul cărora s-a putut comite această infamie.

G-ralul Potopeanu să împiedice pe viitor asemenea acte şi să repare ceea ce eventual s-a comis. Va discuta cu mine”.

Comentariile cred că sunt de prisos. Totuşi, în textul acestei rezoluţii, cititorul a observat fraza „dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr”, care este o dovadă, că indiferent de naţionalitate, persoana care a săvîrşit o infracţiune era trimisă în lagăr; fie român, ucrainean, evreu sau ţigan.

Era pedepsit infractorul. Fără îndoială că au existat şi excepţii, greşeli, crime şi masacre. A fost război. A fost cel mai sîngeros război pe care l-a cunoscut omenirea.

Este binecunoscut faptul, că conceptul de comunism are naţionalitate, că în 1940 cînd în Chişinău şi în celelalte localităţi din Basarabia au „intrat” (citeşte ocupat – Al. M.) armatele sovietice, populaţia de origine evreiască le-a întîlnit cu nespusă bucurie şi entuziasm.

După răsturnarea situaţiei şi revenirea României în graniţele ei fireşti, atitudinea populaţiei minoritare respective a devenit ostilă, iar în multe cazuri duşmănoasă, unii fiind lăsaţi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj şi tot felul de instigări.

Astfel în „Lista Centrului de partid”, plasat pe teritoriul Moldovei de autorităţile sovietice, din cele nouă persoane trimise ca membri ai partidului comunist român, şase erau evrei, un rus, un ucrainean şi un „moldovean” pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care pînă la război avea funcţia de secretar al CR Slobozia al ULCTM.

 

 

Cei şase erau:

 

 

1)   Scvorţov Mihail Iacovlevici, născut în 1908, ultimul loc de muncă – şef al Direcţiei cadre al Narcomatului de finanţe a RSSM, cunoscător al limbilor rusă, română, franceză, germană, evreiască, cu documente false, pseudonimul Stropşa Semion Iacovlevici;

2)  Morghenştein Izraili Marcovici, născut în anul 1903, ultimul loc de muncă – preşedinte al executivului orăşenesc Soroca, cunoscător al limbilor rusă, ucraineană, română şi evreiască (probabil ivrit – Al. M.), cu documente false, pseudonimul Mariuţan Dmitrii Antonovici;

3)   Boguslavschii Iacov Tovievici, născut în 1907, fost funcţionar la fabrica de piele din Chişinău, cu documente false, pseudonimul Kvitco Mihail Iosifovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, franceză, germană, română;

4)  Bruhis Sruli Pincusovici, născut în anul 1904, ultimul loc de muncă – director adjunct responsabil pentru secţia politică al FZO din or. Chişinău, cu documente false, pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, română, germană;

5)  Grinberg Ester Srulievna, născută în anul 1914, cu ultimul loc de muncă la redacţia gazetei „Moldova Socialistă”, care ştia rusa, evreiască, franceza, româna, cu documente false, pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna;

6)      Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncă – redacţia gazetei „Moldova Socialistă” din Chişinău, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, germană, franceză, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici .

 

Aceşti paraşutişti au fost aduşi din URSS, iar ultimele locuri de muncă ale acestora au fost în aşa numita RSSM.

Acest lucru înseamnă că în 1941, cînd Ion Antonescu a ordonat trecerea Prutului, numiţii funcţionari poligloţi „s-au retras” în URSS, iar după o oarecare pregătire au fost „aruncaţi” în Basarabia pentru a îndeplini misiunile speciale sovietice împotriva statului român.

Care ar putea fi atitudinea autorităţilor române faţă de spionii Moscovei? Cred că în asemenea situaţie nu mai contează de ce naţionalitate sînt ei !

Probabil că şi în cazul dat Conducătorul Statului a luat măsurile cuvenite, deoarece grupa de spioni a dispărut fără urmă.

Am prezentat doar un singur exemplu, din miile care ar putea fi aduse în baza documentelor aflate în fondurile arhivistice ale principalelor arhive din RM, care confirmă complicitatea multor reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din Basarabia la „lupta în ilegalitate” împotriva statului român.

Din astfel de motive, şi nu numai, cei arestaţi erau trimişi în lagăre de muncă.

Unii istorici, care încă se mai află în slujba caracatiţei roşii, încearcă să pună semnul egalităţii între lagărele de muncă sau ghetourile din Basarabia şi Transnistria şi lagărele de concentrare naziste din Germania, Polonia etc., dar nu prea reuşesc, fiindcă este aberant să faci asemenea comparaţii !

În lagărele din vest existau camere de gazare, cuptoare de ars şi laboratoare, care făceau diferite teste pe corpurile umane ale deţinuţilor, pe cînd în lagărele de muncă din Basarabia şi Transnistria se lucra la drumuri, şosele, tranşee, fortificaţii, se efectuau alte munci de folos obştesc etc.

La 12 aprilie 1944 guvernul de la Kremlin a cerut capitularea necondiţionată a României şi semnarea armistiţiului, care prevedea între altele: întoarcerea armelor contra Germaniei fasciste şi a Ungariei hortiste şi alianţa cu armatele Naţiunilor Unite;graniţa dintre URSS şi România să fie cea de după 28 iunie 1940; contribuţie de război în valoare de 300 milioane de dolari; înapoierea prizonierilor; libera deplasare a trupelor sovietice în România şi asigurarea acestora cu alimente şi muniţii etc..

Guvernul lui Ion Antonescu a respins condiţiile de armistiţiu. Ca urmare s-a intensificat colaborarea forţelor opoziţioniste, care în iunie 1944 formează Blocul Naţional – Democratic.

Liderii Blocului au convenit, de comun acord cu regele Mihai, ca răsturnarea guvernului Antonescu să fie fixată pentru 26 august. Declanşarea ofensivei trupelor sovietice pe frontul Iaşi – Chişinău, la 20 august, a grăbit evenimentele.

La 23 august Mareşalul Ion Antonescu şi Mihai Antonescu au venit la Palatul Regal. Din ordinul regelui Mihai I cei doi au fost arestaţi şi închişi într-o încăpere izolată.

La 2 septembrie 1944 foştii conducători ai României au fost transportaţi la Moscova, unde au fost supuşi unor anchete şi torturi.

În aprilie 1946 sînt aduşi în ţară şi în luna mai judecaţi.

Guvernul procomunist de la Bucureşti a numit acest proces „procesul marii trădări naţionale”.

Înainte de a fi executat, Ion Antonescu s-a adresat soţiei sale cu o scrisoare în care, printre altele, se spunea:

„Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atîta dragoste, pasiune, dezinteres cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă pînă la banul nostru, de la suflet pînă la viaţa noastră, fără a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi.

Judecata lui pătimaşă de azi nu ne înjoseşte şi nu ne atinge. Judecata lui de mîine va fi dreaptă şi ne va înălţa. Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi viaţa mea, toată viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar; a ta, de asemenea, a fost înălţătoare!

Împrejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atîta pasiune să-l facem ţării noastre!

Suprema voinţă a decis altfel. Am fost un învins, au fost şi alţii, mulţi alţii. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi !”

 

Autor:  Al.Moraru, Revista Moldova Noastra – Chisinau

Bibliografie:   Luptători pentru fericirea poporului, culegere sub red. D. E. Şemiakov, editura Cartea Moldovenească, Chişinău 1985

 

 

 

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

„Femeile sunt ca traducerile: cele frumoase nu sunt fidele, cele fidele nu sunt frumoase.”

 

 

 

 

– George Bernard Shaw –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

George Bernard Shaw (26 iulie 1856 – 2 noiembrie 1950), a fost un dramaturg irlandez si  co-fondator al London School of Economics.

A scris mai mult de 60 de piese de teatru si  a fost, de asemenea, un mare eseist si romancier.

Aproape toate scrierile sale au abordat  problemele sociale, dar au si un filon de comedie care face ca temele lor dure sa devina savuroase.

Este singurul scriitor  care a primit   un premiu Nobel pentru Literatura (1925) și un Oscar (1938), pentru contribuțiile sale la literatură și pentru munca sa la filmul Pygmalion (o adaptare  a piesei sale cu acelasi nume).

Shaw ar fi  vrut să refuze Premiul Nobel, pur și simplu pentru că nu avea nici o dorință de onoruri publice, dar l-a acceptat pana la urma la insistentele soției sale, in semn de dragoste pentru Irlanda, patria poporului sau.

El a  refuzat premiul bănesc, cerând ca acesta  să fie utilizat pentru a finanța traduceri din lucrarile marelui dramaturg  August Strindberg, din limba suedeză în engleză.

O ISTORIE A ZILEI DE 7 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 7 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

317: S-a născut imparatul roman Constantius al II-lea ; (d. 3 noiembrie 361).

 A fost  cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare si al Faustei si împărat roman intre anii 337 si 361.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 După moartea lui Constant (350), Constanțiu organizează o campanie împotriva uzurpatorului Flavius Magnus Magnentius  pe care il înfrânge în bătăliile de la Mursa ( 351) și Mons Seleuci (353), devenind împărat al întregului Imperiu Roman.

 A murit la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul.

626: Armatele   avarilor, slavilor  si persilor sasanizi ridica asediul  Constantinopolului.

Eșecul asediului a salvat Imperiul Bizantinde la colaps,care, combinat cu alte victorii obținute de Heraclius  în anul precedent și în anul următor, a permis bizaninilor să-și recâștige teritoriile și să pună capăt distructivelor razboaie romano-persane prin aplicarea unui tratat favorabil la frontiere.

 

461: Împăratul roman Majorian este decapitat în apropierea râului Iria în nord-vestul Italiei, în urma arestării și detronarii acestuia de către Ricimer.

Ricimer Flavius (n. ~405  – d. 18 august 472) a fost un general german în armata romană care a condus de facto Imperiul Roman de Apus între 456 și 472 d.Hr.

A devenit magister militum, pe vremea lui Avitus,pe care avea  să-l detroneze în favoarea lui Maiorian în anul 456.

Ricimer era fiul pricipelui sueb Rechila și al unei fiice a regelui vizigot Wallia, iar originea barbară și credința ariană l-au împiedicat să acceadă la tronul Romei, dar si-a facut în schimb o carieră de succes în armata imperială.

936: Încoronarea regelui Otto I al Germaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Otto I  cel Mare (n. 23 noiembrie 912 – d.7 mai 973), a fost duce al saxonilor, rege al germanilor și primul împărat al  Sfantului Imperiu Romano-German. (Cu toate că Charlemagne fusese  încoronat împărat în 800, imperiul său a fost împărțit între nepoți, și ulterior asasinării lui Berengario în 924, titlul imperial  rămăsese vacant pentru aproape 40 de ani.

1106: A decedat împăratul  Henric al IV-lea (n. 11 noiembrie 10500), cel de al treilea membru al dinastiei de Împărați Romano – Germani.

A fost Rege al Germaniei din 1054, Rege al  Burgundiei din 1056, rege al Italiaei din 1080 și Împărat al Sfântului Imperiu Romano- German  din 1084, până in 1105, când este luat prizonier și în decembrie este forțat să abdice în favoarea fiului său.

În 1106 reușește să evadeze și să formeze o armată cu ajutorul regilor Franței, Angliei și Danemarcei.

Învinge armata fiului său la Visé, în Lorena pe 2 martie, dar în luna august moare.

 

 

 

 

1560: S-a nascut Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy  , o contesă maghiară din renumita familie Bathory  si  una dintre cele mai mari criminale in serie din istorie; (d.   21 august 1614).

 

 

 

 

 

 

 

În urma plângerilor aduse de preotul Istvan Magyari, regele Matei al II-lea  al Ungariei  a ordonat investigatii  si pe baza probelor și a celor 300 de mărturii adunate de  anchetatori, Elisabeta Bathory a fost găsită vinovată de uciderea a 80 de persoane (deși lista să indică un număr de aproximativ 650 de persoane).

Ca pedeapsă Báthory a fost zidită într-un turn, unde a mai trăit patru ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

1679: Brigantina  Le Griffon, comandata de Rene – Robert Cavelier, cavaler de La Salle, este  prima nava  europeana care navigheaza pe Marile Lacuri din America de Nord.

 

 

 

 

René – Robert Cavelier, Sieur de La Salle, sau Robert de La Salle (21 noiembrie 1643 – 19 martie 1687), a fost un explorator francez care a explorat regiunea Marilor Lacuri din Statele Unite și Canada, fluviul Mississippi, și Golful Mexic.

A descoperit teritoriile situate între valea fluviului St. Lawrence și delta fluviului Mississippi. La Salle a declarat bazinul râului Mississippi posesiune a Franței.

 

 

 

 

 1714 : In timpul Marelui Razboi Nordic  (1700-1721 ), în apele golfului  Riilahti, la nord de Peninsula Hanko, Finlanda, flota suedeza  este invinsa de cea rusa, in Bătălia de la Gangut (27 iulie / 07 august 1714). 

A fost prima victorie importantă din istoria sa a flotei ruse .

 

 

 

 

 

1758: Începutul domniei lui Ioan Teodor Callimachi  în Moldova.

Era boier de origine moldoveană, pe numele său adevărat Călmașul, nascut in 1690 si decedat in 1780.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ioan Teodor Callimachi sau Călmașul, a fost domn în Moldova în perioada 7 august 1758 – 11 iunie 1761.

A fost al doilea fiu al lui Teodor Callimachi, originar din ținutul Orheiului si a domnit  în  pana la 11 iunie 1761, fiind înlocuit cu fiul său Grigore Calimachi,  dupa care s-a retras la Constantinopol unde a mai trăit 19 ani. 

 

 

 

 

1758:  Sfîrșitul domniei lui Scarlat Ghica în Moldova.

 

 

 

 

 

Scarlat Ghica a fost domn al Moldovei de la 2 martie 1757 la 7 august 1758   și al Tarii Romanesti de doua ori : august 1758- 5 iunie 1761 si 18 august 1765 -2 decembrie 1766.

A fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica . Domn fiind, a împănat toate dregătoriile cu greci, ca să-și acopere datoriile făcute pentru câștigarea tronului. A obținut prin firman turcesc reintroducerea văcăritului, pus sub blestem de predecesorul său.

A cumpărat apoi tronul Țării Românești, unde și-a continuat sistemul de stoarcere.

A făcut și un lucru bun, a alungat o mulțime de negustori turci, care jefuiau fără milă populația. În 1757 era venerabil al unei loji masonice din Galați.

A murit la 2 decembrie 1766  și este înmormântat în biserica Sfântul Spiridon Nou (București).

 

 

 

 

1834: A decedat Joseph Marie Charles, supranumit Jacquard  ( n. 7 iulie 1752), inventator francez  care a conceput primul razboi de tesut semi-automat.

 

 

 

 

1848: A  murit  Jons Jacob baron Berzelius, chimist şi mineralog suedez; (n. 20.08.1779).

 

 

 

 

 

A fost unul dintre fondatorii chimiei moderne (n. 1779).

 

 

 

 

 

 

 

1858: In timpul  Convenţiei  de la Paris, marile puteri au  hotarat ca cele doua tari romane, Moldova si Tara Romaneasca, sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, fiecare cu domnitor, guvern si adunare legiuitoare proprii si un regim parlamentar şi censitar şi desfiinţarea privilegiilor marii boierimi.

 

 

 

 

 

 

1864: S-a înfiinţat Primăria oraşului Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul primar ales a fost generalul și omul politic român Barbu Vlădoianu (n. 1812 – d. 1876).

În timpul exercitării funcției sale de edil al capitalei, morile de apă de pe râul Dâmbovița au fost desființate și a fost proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile constante până la acea dată. Barbu Vlădoianu a organizat primul corp de pietrari, în vederea pietruirii străzilor Bucureștiului. În 1865 a fost înființat, de către primar, Oficiul de stare civilă și a fost semnat contractul de cesiune pentru construirea primei linii de cale ferată de pe teritoriul României: București – Giurgiu.

În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie și granit a Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei, din 1878). Lucrările au fost finalizate în 1872. Prima linie de tramvai tras de cai („tramcar”) a fost inaugurată în decembrie 1872 și făcea legătura între Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) și bariera Moșilor.

A murit în 1876 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. În prezent, o stradă din sectorul 1 al capitalei României îi poartă numele.

 

 

 

 

 

 

1876: S-a născut Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle), dansatoare, curtezană şi spioană de origine olandeza, aflata  în serviciul Germaniei în timpul Primului Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost condamnată şi executată de un pluton de execuţie francez, pentru spionaj, la 15 octombrie 1917.

 

 

 

 

 

 

 

 

1903: S-a nascut Seymour Louis Bazett Leakey, antropolog englez; în 1959 a descoperit rămăşiţele fosilizate ale unui hominid timpuriu (1.750.000 ani), numit Zinjantropus, iar ulterior Australopitecus (robustus sau boisei).

În 1961 a descoperit fosile ale lui Homo Habilis (omul îndemânatic); (d. 1972).

 

 

 

 

 

 

1904 : S-a nascut Ralph J. Bunche, diplomat, fondatorul Uniunii Natiunilor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1950, pentru rolul jucat in medierea conflictului din Palestina; (d. 1971).

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima persoana de culoare onorata cu acest premiu prestigios.

 

 

 

 

1908: În Willendorf (Austria Inferioară) este descoperită statuia din calcar „Venus din Willendorf”, datată în perioada 25.000 î.Hr. și 22 î.Hr. în paleoliticul superior.

 

 

 

 

 

 

 

 

1911:  A încetat din viaţă Gheorghe Cârţan (Badea Cârţan), ţăran român autodidact, luptător pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania şi răspânditor de cărţi româneşti la sate; (n. 24 ianuarie 1849).

 

 

 

 

 

 

 

 

A călătorit pe jos până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român.

 

 

 

 

 

 

 

1914: Armata germană ocupă oraşul Liege, în timpul Primului Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

1930: Are loc ultimul  linsaj  confirmat al unor  negri în Statele Unite ale Americii de Nord, intamplat  în  localitatea Marion  din statul  Indiana.

Au fost ucisi doi bărbaţi de culoare.

 

 

 

 

 

 

1938: A murit Konstantin Sergheevici Stanislavski, actor şi regizor rus, inovator în teatrul și arta actoricească.; (n. 27.01.1863).

Stanislavski a supraviețuit atât revoluției din 1905 cât și revoluției din 1917, în timpul acesteia din urmă, numai după intervenția lui Lenin, după cum s-a afirmat în epocă.

În 1918, Stanislavski a înființat Studioul Întâi ca școală pentru tinerii actori și a scris mai mlte lucrări în domeniul teatral.

 

 

 

 

 

1940: A fost încheiat acordul dintre Churchill şi De Gaulle privind organizarea Forţelor Franceze Libere.

 

 

1940: Provinciile franceze  Alsacia si Lorena sunt  anexate de al Treilea Reich.

 

 

 

 1941: A murit Rabindranath Tagore (Rabindranâth Thâkur), poet, dramaturg, romancier, pictor, filosof si compozitor indian (supranumit “Sufletul Bengalului” si “Profetul Indiei moderne”), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1913 (“Intoarcerea primaverii”, “Oleandrii rosii”); (n. 6 mai 1861).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1942: A început bătălia de la Guadalcanal, prima ofensivă militară americană a celui de Al Doilea Război Mondial în Insulele Solomon, impotriva fortelor militare japoneze .

 

 

 

 

 

 

1943: A început Batalia de la Smolensk,   ofensivă de anvergura a Armatei Rosii in Rusia de vest, finalizată în octombrie cu o victorie decisivă sovietică impotriva fortelor germane.

 

 

 

 

 

 

1947: S-a nascut  Sofia Rotaru, renumita cantareata si actrita de cinema din Ucraina, de origine etnica romana.

 

 

 

 

 

 

 

 

Este pesesoare a mai multor premii, printre care: Artist emerit al Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, Artist al poporului al Ucrainei, Artist al poporului al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, Artist al poporului al URSS, laureată a premiului LTC, Erou al Ucrainei, Erou al Moldovei, Cavaler  al Ordinului republican al Moldovei și Ordinul pentru prietenie între popoare al URSS.

 

 

 

 

 

  1956: Are loc un tragic accident  la Cali, in Columbia. Un convoi militar care transporta combustibil, muniție și explozibil a sarit in aer în plin centrul orașului. S-au înregistrat 1200 de victime.

 

 

 

 

 

 

1957: A încetat din viaţă actorul Oliver Hardy (“Bran”), devenit celebru în cuplul de comici Stan şi Bran. (n.18 ianuarie 1892).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1958: A murit Herbert Osborne Yardley, criptolog american, care a organizat si condus primele decriptari de documente codate, in timpul Primului Razboi Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

A produs senzatie in 1931 prin publicarea memoriilor sale intitulate „The American Black Chamber”, in urma carora  a fost  promulgata  in SUA, Legii securitatii.

 

 

 

 

 

 

1958: Se năştea muzicianul englez Bruce Dickinson, solistul formației Iron Maiden

 

 

 

 

 

1960: Proclamarea independenţei Coastei de Fildeş (Cote d’Ivoire).

 

 

 

 

 

1960: S-a nascut  David Duchovny, actor american, protagonist al serialului “X- Files” produs de Chris Carter.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1966: S-a nascut  Jimmy Wales, informatician şi om de afaceri american specializat în domeniul companiilor Internet. Este fondatorul – împreună cu Larry Sanger – al enciclopediei libere Wikipedia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970:  A avut loc prima competiţie de şah pe calculator.

 

 

 

 

 

1970 : La Iaşi s-a inaugurat “Casa Dosoftei”, care adăposteşte secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii din Iaşi, înființat în 1970.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, este o clădire veche din municipiul Iași, construită în secolul al XVIII-lea.

Este situată în centrul orașului, pe str. Anastasie Panu nr. 69, în preajma vechii Curți Domnești, între Palatul Culturii și Biserica „Sf. Neculai Domnesc”. 

Casa – tiparniță a mitropolitului Dosoftei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, din anul 2004,

 

 

 

 

1975 : S-a nascut Charlize Theron actriţă din Africa de Sud, câştigătoare a premiului Oscar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: “Ziua I-a” a reformei structurale în România. Într-o conferinţă de presă, premierul Victor Ciorbea a prezentat o listă cu 17 societăţi comerciale care trebuiau închise începând de a doua zi, ceea ce nu s-a întâmplat.

 

 

 

 

 

 

 

1984: Înceta din viaţă cântăreaţa soul americană Esther Phillips (n. 1935)

 

 

 

 

 

 

 

 1998: Au loc atentate cu bombe  la ambasadele americane din Nairobi (Kenya) şi Dar es Salaam (Tanzania).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

257 de persoane (intre care 12 americani) şi-au pierdut viaţa în atentate, revendicate de “Armata islamică pentru eliberarea locurilor sfinte”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1999: A inceput al doilea razboi din Cecenia, intre armata rusa si luptatorii pentru independenta acestei tari. Luptatori ceceni invadează  Daghestanul rus vecin.

 

 

 

 

 

 

 

2001: O explozie produsă dimineaţă în jurul orei 3.00, în subteran la Mina Vulcan, s-a soldat  cu moartea a 14 mineri si unul a fost ranit. Explozia a fost provocata de un scurt-circuit al cablului de impuscare, produs intr-un mediu cu acumulari mari de metan.

2005: O banda de spărgători din Brazilia au săpat un tunel lung de 78 de metri spre Banca Centrală din Fortaleza si au furat de acolo cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali, cu o valoare estimată de 70 de milioane de dolari.

 

 

 

 

 

Hoții au reușit să păcălească sistemele de alarmă și senzorii băncii, rămânând nedescoperiți până în dimineața zilei de luni, 8 august, atunci când s-a redeschis banca.

Bancnotele furate cântăreau circa 3.500 de kilograme şi ar fi necesitat o perioadă de timp şi un efort considerabile pentru a fi mutate. Pe 22 octombrie, a fost descoperit cadavrul presupusului cap al operaţiunii, Luis Fernando Ribeiro, de 26 de ani, pe un drum izolat de lângă Camaducaia, la 320 km de Rio de Janeiro.

Bărbatul a fost îmuşcat în mod repetat şi avea urme de la cătuşe pe încheieturi.

Alţi cinci bărbaţi au fost arestaţi pe 28 septembrie, având în posesie 5,4 milioane de dolari din banii furaţi şi recunoscând că au ajutat la săparea tunelului. Până acum, autorităţile au recuperat aproximativ sapte milioane de dolari, dar restul de 63 de milioane a rămas nedetectat.

 

 

 

 

 

2008: Georgia  lansează o ofensivă militară împotriva  regiunii separatiste Osetia de Sud.

Este începutul războiului ruso-georgian asupra teritoriului Osetiei de Sud.

 

 

 

 

 

 

2009: S-a stins din viață la Bucuresti, renumita cîntăreaţă română de muzică folk, Tatiana Stepa.

 

Tatiana Stepa (n.1963-d.2009)

S-a nascut la 21 aprilie 1963, la Lupeni, judeţul Hunedoara si a fost unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei era, olteancă din Gorj, iar tatăl, moldovean din Roman.

Tatiana Stepa a fost înconjurată de muzică de la o vîrstă fragedă, a urmat cursuri de balet, vioară şi pian.

A studiat vioara 8 ani, ca instrument principal. A absolvit  Liceul de Arhitectură din Bucureşti. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folksi pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cante la chitară.

În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cîntec numit “Şi-am să-mi fac o doină“, rămînînd în componenţa acestuia pînă în anul 1985, după care, din anul 1992 pană în anul 1996, a fost membră a Cenaclului “Totuşi Iubirea“, participînd la peste 2 000 de spectacole, atingînd un maxim de 50 000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.

După interzicerea din 1985 a “Cenaclului Flacăra” şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani la mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.

Din anul 1996 pînă în 2009 a susţinut peste 1 000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria.

A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară (Om Bun, Folk you, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi etc.) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie.

A compus melodii atît pe versuri proprii, cît şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian.

A cîntat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.

Ultimul recital l-a susţinut în cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche, România, în data de 31 iulie 2009. Vineri, 7 august 2009, în jurul orei opt dimineaţa, la Spitalul Militar din Bucureşti, Tatiana Stepa a încetat din viaţă fiind bolnavă de cancer, la doar 46 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfanta Teodora de la Sihla

 

 

 

 

 

 

 

In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului care  a trait in comuna Vanatori -Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora.

Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia.

Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului. 

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca.

Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.

Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea.

Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita “iarba dulce” sau “macrisul Sfintei Teodora”.

 Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc.

Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos.

Cei doi frati  il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele “Slava Tie Doamne pentru toate”, si-a dat duhul.

Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme. Dupa multi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca.

A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul. 

Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni – Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei.

Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane,  la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.

Vezi si:

Schitul Sihla (VIDEO)

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI  IN  ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

1. Vlada Afteni, articol Tatiana Stepa, biografie;

2. Istoria md;

3. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric

5. Crestin Ortodox.ro;

6. Istoricul zilei blogspot.com;

7. lesignets com

8. ‘Wikipedia.ro;

9. Mediafax.ro.

10. Rador.ro