O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTĂ. LA 3 AUGUST 1919 ARMATA ROMÂNA A OCUPAT BUDAPESTA ȘI A LICHIDAT REPUBLICA SOVIETICĂ UNGARĂ. FOTO SI VIDEO

 

 

 

Foto: Santinela româna de  paza pe Podul Libertăţii (Szabadság HID), in Budapesta

 

La 19 martie 1919, colonelul francez Fernand Vyx a prezentat Ungariei, din partea aliatilor invingatori in razboi, “Nota Vyx”, prin care se ordona fortelor militare ungare sa se retraga in granitele Ungariei, pana la  tratativele de pace cu Aliatii.

“Nota Vyx” a provocat o serioasa aliena­re nationala.

Presedintele Mihaly Karolyi si-a inaintat demisia, iar doua zile mai tarziu (pe 21 martie 1919), bolsevicul  Bela Kun a proclamat Republica Sovietica Ungaria.

Prima promisiune a lui Kun a fost restaurarea “Ungariei Istorice”, adica a “Ungariei Mari”. Kun se baza, in primul rand  pe sprijinul lui Lenin si pe probabilitatea unui razboi intre Rusia sovietica si Aliati.

Promisiunea bolsevicilor lui Kun a dat apa la moara sperantelor revizioniste ale maghiarilor.

La sfarsitul lui mai 1919, trupele Republicii Sovietice Ungare invadeaza teritoriul Slovaciei. Dupa cateva succese initiale, la 17 iunie 1919, insa, confruntate cu amenintarile de interventie ale SUA si Frantei, trupele bolsevice ale lui Bela Kun sunt nevoite sa se retraga din Slovacia.

Bela Kun se intoarce imediat contra Romaniei si isi trimite trupele in Transilvania.

Planul militar de ocupare a intregului Ardeal, prevedea jonctiunea dintre fortele bolsevice din Ungaria si cele din Rusia sovietica, pe teritoriul Transilvaniei.

 

 

 

Foto: Consiliul Dirigent. Primul Guvern roman al Transilvaniei si Banatului dupa decretarea Unirii. Randul de jos, de la stanga la dreapta : Al. Vaida Voevod, St. Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldis, Aurel Vlad. Randul de sus : Iosif Jumanca, Romul Boila, Valeriu Braniste, V. Bontescu, Ioan Suciu, A. Lazar, E. Hatieganu, Ion Flueras (lipsesc Octavian Goga si Vasile Lucaciu, in misiune in strainatate).

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri de la Marea Unire.

Sosirea la Bucuresti a delegatiei Transilvaniei cu documentele Unirii

Următoarele atacuri ale armatei bolşevice maghiare s-au desfaşurat conform planurilor lui Lenin,care prevedeau declanşarea la scara europeană a unor mari demonstraţii muncitoreşti pentru apărarea Ungariei bolşevice.

La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o până la Oradea.

A avut loc o contraofensivă şi, după şapte zile de lupte crâncene, trupele române se apropiau de Budapesta.

Primele subunităţi care au intrat în Budapesta au fost trei escadroane aparţinând Brigăzii 4 roşiori, aflate sub comanda generalului Gheorghe Rusescu.

La bariera de est a oraşului, în seara zilei de 3 august, pe o ploaie torenţială, forţele române au fost întâmpinate de o delegaţie a guvernului maghiar, care a solicitat generalului Rusescu să nu intre în capitală.

Acesta însă a ordonat ca tunurile să fie poziţionate în poziţie de luptă şi apoi, în fruntea cavaleriei, a pătruns în oraş fara ordin. Pe timpul nopţii, efectivele au fost cartiruite în cazarma „Arhiducele Josef”.

Grupul avea patru sute de cavalerişti şi era dotat cu două tunuri şi zece mitraliere.

În jurul orei douăzeci, detaşamentul de cavalerie român descaleca în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josef”din Budapesta.

 

 

 

 

Generalul Mărdărescu

 

 

Foto: Gen. Mărdărescu alaturi de gen.Moșoiu la Budapesta

 

A doua zi, la ora optsprezece, aflat pe bulevardul Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române care operase în Ungaria, generalul Mărdărescu, primea pe bulevardul Andrassy defilarea unui detaşament compus din Regimentul 4 vânători, un escadron din Regimentul 23 artilerie şi un divizion din Regimentul 6 roşiori.

Guvernator al Budapestei a fost numit generalul Ştefan Holban.

Foto: Militari romani in fata Parlamentului din Budapesta

În Ordinul de Zi emis cu acest prilej, generalul Mărdărescu, adresându-se „bravilor ostaşi ai Comandamentului Trupelor din Transilvania”, spunea:

„Faptul săvârşit de voi va rămâne pe vecie înscris în cartea neamului şi în istoria omenirii. Sunt nespus de mândru că v-am comandat şi adânc recunoscător tuturor pentru inima ce aţi pus în înfăptuirea izbândei”.

Pentru generalul Mărdărescu, data de 4 august avea şi o altă conotaţie: împlinea 53 de ani.

Nu i-a iertat niciodată colonelului Rusescu gestul de a intra primul în capitala inamicului, afirmând în memoriile sale, publicate în 1922:

„Prin împingerea celor 3 escadroane din Brigada 4-a de roşiori spre Budapesta, în ziua de 3 august, nu numai că nu se putea obţine nimic, – căci, vom vedea mai jos, cum s-a făcut şi cum trebuia să se facă ocuparea Budapestei – dar, operaţiunea a întrecut marginile admisibile îndrăznelei şi, în plus, era în dauna scopului urmărit de comandamentul trupelor din Transilvania.”

Acţiunea impetuoasa pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu, acesta  luand măsuri disciplinare împotriva ofiţerului care îndrăznise să îi ştirbească din aureola victoriei totale.

Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 august ca dată a ocupării capitalei ungare, acţiunea din 3 august  fiind tratată cu discreţie.

Generalul Mărdărescu a devenit ulterior ministru de război.

 

 

 

 

Foto: Copii budapestani primind hrana de la soldatii romani

Armata regala romana a manifestat o atitudine plina de umanism fata de populatia ungara, impartind hrana calda si paine, lucru recunoscut si de presa budapestana.

 

 

 

 

 

 

Divizion de artilerie roman in Budapesta

 

 

 

Cavaleristi romani pe strazile Budapestei

 

 

 

Armata romana la Budapesta in 1919

 

Războiul romano-maghiar din 1919 s-a  desfăşurată pe o perioadă de nouă luni.

Românii au pierdut 188 de ofiţeri şi 11. 478 de soldaţi, din care 69 ofiţeri şi 3.601 de soldaţi morţi .

Armata româna a început retragerea  din Ungaria  în noiembrie 1919.

Între 14 februarie şi 28 martie 1920, toate unităţile Armatei Române a părăsit teritoriul Ungariei .

Principalii lideri bolsevici au fugit din Ungaria. Bela Kun si alti kuneristi s-au refugiat in Austria, unde se afla la putere un guvern social-democrat.

Au fost insa arestati si au ramas intr-un lagar pana in iulie 1920, cand un acord privind schimbul de prizonieri  intervenit intre Austria si Rusia sovietica, a permis unui numar de 415 kuneristi sa se refugieze la Moscova.

La Moscova, Bela Kun a intrat in randul Partidului Comunist (bolsevic) din Rusia sovietica.

A primit cetatenia sovietica si a fost numit in conducerea Komiternului, raspunzand de Germania, Austria, Cehoslovacia si…Romania.

 

 

 

 

 

 

Prima sarcina a lui Kuhn in Rusia sovietica, a fost conducerea “Comitetului Revolutionar”din Crimeea (1920).

In aceasta calitate, el a ordonat executarea a 10.000 de prizonieri albi.

Victor Serge afirma in “Memoriile unui revolutionar”, ca Bela Kun este vinovat de masacrarea a 10.000 de alb-gardisti, care formau detasamentele generalului Piotr Nikolaevici Wrangel.

Victor Serge spunea ca Bela Kun le-a promis acestora amnistierea, daca se predau, insa  dupa ce trupele lui Wrangel s-au predat conform intelegerii, Bela Kun a ordonat executarea lor.

Acelasi lucru il confirma si Gyorgy Borsany in “The Life of a Communist revolutionary, Bela Kun” (Columbia University Press, 1993).

In Komitern, Bela Kun a fost un apropiat colaborator al lui Grigori Zimoviev.

Pe 27 martie 1921, Kun – in virtutea “Teoriei ofensivei” – a condus un puci esuat, al minerilor din centrul Germaniei (Communist Marzaction Putsch).

Lenin l-a acuzat de iresponsabilitate politica. Victor Serge scrie ca Lenin a numit actiunea pucistilor din Germania “les betises de Bela Kun” (“prostiile lui Bela Kun”), in sedinta secreta a “Comitetului Operativ” bolsevic de la Moscova.

Discutiile cu ceilalti membri ai exilului maghiar din Rusia faceau obiectul “notelor” inaintate, cu mare constiinciozitate, lui Bela Kun catre OGPU (fosta CEKA, politia politica).

Astfel  mai multi exilaţi unguri au fost arestati la începutul anilor ’30 şi executaţi.

Acuzat de legaturi cu “troţkismul”, Bela Kun – impreuna cu soţia, fiica şi ginerele său – au fost arestaţi in mai 1937 şi trimişi în GULAG.

In 1989, guvernul sovietic a anunţat că Bela Kun a fost executat, în data de 29 august 1938.

 

Reabilitat in 1956

 

In 1956, surpriză: criminalul Bela Kun – cel care a practicat “Teroarea Rosie” – a fost reabilitat, odata cu Laszlo Rajk (creatorul Securitatii ungare, AVO) – in procesul numit de mass-media occidentala “destalinizarea si dezghetul” hrusciovist – devenind “martiri ai Ungariei”.

Celalalt mare kunerist – Tibor Szamueli (Comisar pentru Afacerile Militare) – seful  comandourilor “Baieţii lui Lenin”, care aplicau legea “Terorii Rosii”, s-a refugiat la 1 august 1919 in Austria, în momentul in care armata romîna se pregatea să intre în Budapesta

Tibor Szamueli, în automobilul sau personal, a incercat sa treaca clandestin granita, dar a fost observat de granicierii austrieci.

In schimbul de focuri, acesta a fost ucis. (Dupa alte surse, s-ar fi sinucis).

Jeno Ländler – “Comisar pentru Afacerile Interne” sub regimul Bela Kun – s-a refugiat tot in Austria, unde a continuat sa fie unul dintre liderii exilatilor bolsevici unguri.

A murit in 1928 la Cannes. A fost incinerat, iar urna cu cenusa lui Landler a fost depusa la Moscova, in zidul Kremlinului, unde se afla si astazi.

In 1956, Landler a fost reabilitat si el in asa-numitul proces de “destalinizare”.

Un grup statuar il imortalizeaza pe Bela Kun, avand in dreapta pe Tibor Szamueli si in stanga pe Jenö Ländler.

Monumentul poate fi admirat si astazi, in anul de gratie 2008, la Budapesta.

Prabusirea puterii bolsevice din Ungaria in urma interventiei armatei regale romane, a permis fortelor conservatoare conduse de Istvan Bethlem si Miklos Horthy sa preia controlul incepand din Ungaria de Vest.

Detasamentele lui Miklos Horthy si-au luat revansa, dezlantuind “Teroarea Alba”.

Sustinatorii Republicii Sovietice Ungare, comunisti, intelectuali cu idei de stanga, evrei, tigani, au fost arestati, sau executati sumar.

 

Surse: ziarul Ziua si Wikipedia.ro

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/26/povestea-comunistului-kun-bela-cohen-marele-sef-al-republicii-sovietice-ungare-din-1918/

 

 

Publicitate