CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

10 februarie 1947: Semnarea de catre România a Tratatului de Pace de la Paris

 

    

 

 

Conferința de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie, 1946), a incheiat in plan diplomatic razboiul mondial, fiind  urmată de Tratatele de Pace semnate pe 10 februarie, 1947 dintre Aliați și statele Axei.

De partea aliaților erau Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Uniunea Sovietică, Polonia, Grecia, Iugoslavia și Cehoslovacia.

De partea aliaților înfrânți ai Axei se aflasera  Germania, Japonia, Italia, România, Ungaria, Bulgaria, Finlanda și Slovacia.

Pe 10 februarie  s-a  semnat Tratatul  de Pace între Puterile Aliate şi Asociate (aşa s-au numit statele şi popoarele membre ale Coaliţiei antihitleriste – URSS, Marea Britanie, SUA, RSS a Bielorusiei, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, RSS a Ucrainei şi Uniunea Sud-Africană – aliate în război cu România), pe de o parte şi România – pe de altă parte.

    Textul Tratatului de Pace, semnat de tara noastra la 10 februarie 1947, însoţit de alte documente, elaborate în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris, a fost publicat în volumul „România în anticamera Conferinţei de Pace de la Paris. Documente”.

 După Bătălia de la Stalingrad (2 februarie 1943) pentru cercurile conducătoare ale României devenise clar că războiul lui Hitler împotriva URSS este pierdut.

Importanta era ieşirea din conflagraţie, iar soluţii erau mai multe, dar iniţiativa a preluat-o regele României Mihai I: la 23 august 1944 el a realizat o lovitură de stat, înlăturându-l de la putere pe Conducătorul Statului, mareşalul Ion Antonescu, care era şi el, la rându-i, în căutarea unei soluţii cât mai favorabile de ieşire din război.

România a întors armele împotriva Germaniei naziste, fostul aliat de ieri.

Din acel moment (23 august 1944) până la Victoria asupra Germaniei (9 mai 1945), fiind alături de ţările Coaliţiei antihitleriste, România a depus un efort colosal (militar, dar mai ales economic – produse petroliere, alimente, infrastructură, servicii etc.) pentru apropierea cât mai grabnică a Victoriei asupra Germaniei hitleriste.

În acest interval de timp scurt (23 august 1944 – 9 mai 1945), conform unor calcule facute de oameni politici şi experţi străini, România s-a situat pe locul PATRU în cadrul Coaliţiei antihitleriste, datorită sacrificiului depus.

 

Iată argumentele:

 

1) Pe data de 8 ianuarie 1945 ziarul londonez „Sunday Times” remarca: „România este a patra naţiune, ca potenţial economic şi militar angajat în războiul antihitlerist”.

 2) Pe data de 31 ianuarie 1945, deputatul laburist Ivor Thomas, a făcut o declaraţie în Camera Comunelor în care a subliniat:

„De vreme ce România este a patra ţară [sublinierea ne aparţine – A.P.] ca efective pe frontul împotriva Germaniei, ar fi cazul de a propune să i se acorde un statut de cobeligerantă”.

3) În 1956 istoricul francez J. Vidalenc a publicat un studiu, în care a enumerat câţiva indicatori ai contribuţiei militare româneşti şi a ajuns la următoarea concluzie:

„Importanţa acestei contribuţii militare, care situează România în rândul patru [evidenţierea noastră – A.P.] al aliaţilor, după Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite, cel puţin pentru ultima fază a războiului, părea să anunţe un tratat de pace avantajos”.

Mă văd nevoit să repet: în ciuda aportului colosal, adus de Neamul Românesc pe altarul Victoriei, Marile Puteri Aliate şi Asociate în anii celui de-al Doilea Război Mondial NU AU RECUNOSCUT ROMÂNIA CA ŢARĂ COBELIGERANTĂ, acest aport al României NU A FOST RECUNOSCUT!

            În cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (1946) România a fost tratată ca ţară ÎNFRÂNTĂ în război, i s-a dictat Tratatul de pace, foarte asemănător cu textul Armistiţiului din 12-13 septembrie 1944, impus de URSS României din numele Marilor Puteri.

 

 

 

Tratatul semnat de Romania cu puterile invingatoare specifica:

    Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marei Britanii şi al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americei, Australia, Republica Sovietică Socialistă a Bielorusiei, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zelandă, Republica Sovietică Socialistă a Ucrainei şi Uniunea Sud-Africană, ca State aflate în război cu România şi care au purtat în mod activ războiul împotriva Statelor europene inamice cu forţe militare importante, desemnate în cele ce urmează cu numele de «Puterile Aliate şi Asociate», de o parte,

    şi România de altă parte;

    Avînd în vedere că România, care a încheiat o alianţă cu Germania hitleristă şi a participat, alături de ea, la războiul împotriva Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste, a Regatului Unit, a Statelor Unite ale Americei şi a altor Naţiuni Unite, poartă partea sa de răspundere în acest război;

    Avînd în vedere însă că la 24 August 1944 România a încetat toate operaţiunile militare împotriva Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, s’a retras din războiul contra Naţiunilor Unite şi a rupt relaţiile cu Germania şi Sateliţii ei şi că, după ce a încheiat la 12 Septemvrie 1944 un Armistiţiu cu Guvernele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americei, lucrând în interesul tuturor Naţiunilor Unite, ea a participat activ la războiul împotriva Germaniei; şi

    Avînd în vedere că Puterile Aliate şi Asociate cu România sînt doritoare să încheie un Tratat de Pace care să reglementeze, în conformitate cu principiile de justiţie, chestiunile aflate încă în suspensie de pe urma evenimentelor amintite mai sus,… şi constitue baza unor relaţiuni amicale între ele, îngăduind astfel Puterilor Aliate şi Asociate să sprijine cererea României de a deveni membră a Organizaţiunii Naţiunilor Unite, precum şi de a adera la o Convenţiune încheiată sub auspiciile Naţiunilor Unite,

    Pentru aceste motive, au căzut de acord să proclame încetarea stării de război şi să încheie în acest sens Tratatul de Pace de faţă, desemnând, în consecinţă pe Plenipotenţiarii subsemnaţi care, după ce au prezentat deplinele lor puteri, găsite în bună şi cuvenită formă, s’au înţeles asupra dispoziţiunilor ce urmează:

    PARTEA I

    FRONTIERE

     ART.1

    Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 Ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno-ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă.

    Frontiera sovieto-română este astfel fixată în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 Iunie 1940 şi cu Acordul sovieto-cehoslovac din 29 Iunie 1945.

 
   ART. 2

    Hotărîrile Sentinţei dela Viena din 30 August 1940 sînt declarate nule şi neavenite. Frontiera dintre România şi Ungaria este restabilită prin articolul de faţă astfel cum exista la 1 Ianuarie 1938.

 

 

România s-a conformat acelor prevederi, a semnat Tratatul (la 10 februarie 1947) şi, ceva mai târziu, l-a ratificat. Amintesc toate acestea pentru că şi astăzi există anumite voci, deloc neglijabile, care încearcă să manipuleze opinia publică, afirmând absolut fără temei cum că România ar fi avut „multiple avantaje”.        

    Marile Puteri (Comitetul Miniştrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA, Marii Britanii şi Franţei) au dictat frontierele României.

Încă din vara anului 1941 poziţia URSS a fost: pentru ea, URSS, frontierele sunt cele existente la 22 iunie 1941.

Iniţial Aliaţii URSS (Marea Britanie şi SUA) nu au fost de acord cu această poziţie (mai 1942), dar pe parcursul războiului viziunea occidentalilor s-a modificat, împărtăşind şi ei poziţia Kremlinului.      

      Tratatul de Pace, la articolul I, stipula: „Articolul I. Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I) [în culegerea dată de documente harta nu a fost reprodusă, dar frontierele fixate atunci sunt cele de astăzi ale României, cu excepţia Insulei Şerpilor, făcută cadou de către Petru Groza prietenului lui de la Kremlin Iosif Stalin, în 1948] vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno-ungare care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă”.           

Articolul 2 stipula: „Hotărârile şedinţei de la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule şi neavenite. Frontiera dintre România şi Ungaria este restabilită prin articolul de faţă astfel cum exista la 1 ianuarie 1938”. Altfel spus, Tratatul de la Paris a anulat prevederile Dictatului de la Viena, prin care Germania şi Italia au obligat România să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei.

După încheierea războiului, României i s-a restituit ceea ce era a ei. Şi-i tot. Dar de Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, insulele de la Gurile Dunării nici nu s-a pomenit.          

   Aşadar, victorioasă în războiul împotriva Germaniei hitleriste (nu fără ajutorul României), URSS şi-a redobândit teritoriile cucerite în perioada 1939 – 1940 (am în vedere voievodatele de est ale Poloniei, parte a Finlandei, Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, insule la Gurile Dunării).

Pe parcursul anilor Occidentul a susţinut Mişcarea disidentă din ţările supuse comunizării, inclusiv – România, iar după prăbuşirea regimului comunist, România a fost admisă în Uniunea Europeană şi NATO.

Este, fără îndoială, o reparaţie a istoriei: România – ţară europeană – a reintrat în familia unită a Europei.   

   Mai prost stăm cu numita Republica Moldova: ţara cea mai săracă de pe continentul nostru, cu o conducere pe care îţi vine tot mai greu s-o priveşti.

Din: “O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti. 1862-1947″, Bucureşti, 2011, p.309.     

Să auzim doar de bine!

Surse:  Prof. univ. dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedinte INIS „ProMemoria” din R.Moldova;

lege-online.ro/;

01/08/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | 4 comentarii

In timpul ocupaţiei sovietice „dişteptarea culturii moldoveneşti era pornitî pi drumu nădejnic “…

 

 

 

 

MOTTO :

 

“A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnicocultural”. (Eugen Coşeriu, 1921-2002)

 

La scurt timp după unirea Basarabiei cu Patria  mamă, bolşevicii ruşi au creat în stânga Nistrului, la 12 octombrie 1924, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în componenţa Ucrainei.

De la început, RASSM a devenit laboratorul de experimentare a tezelor bolşevice vizând deznaţionalizarea românilor prin implementarea teoriei moldovenismului, ştergerea memoriei româneşti şi inventarea unei noi limbi şi a unui “nou popor, moldovenesc”, diferit de românii din dreapta Prutului.

În 1926, un grup de intelectuali în frunte cu cel mai cunoscut lingvist al epocii, L.A. Madan, şcolit la Kiev şi promotor al moldovenismului, şi-a început activitatea de elaborare a normelor “limbii moldoveneşti”.

Ca bază a “noii” limbi literare a fost luat graiul popular al moldovenilor transnistreni, ucrainizat şi rusificat.

L.A. Madan a renunţat la normele gramaticale şi ortografice ale limbii române şi a organizat veritabile campanii în satele româneşti din RASSM şi Ucraina, denumite “mărsul în popor”, pentru a culege cuvinte specifice graiului moldovenesc.

El avea să decreteze: “Limba moldoveneascî, în care grăeşti amu norodu moldovnesc, este limbî sînistătătoari, diosăghitî di limba româneascî, şi sî diosăgheşti şî di limba tuturor cărţîlor moldovneşti, tipăriti păn la organizarea RASSM”.

Într-un articol publicat la 24 noiembrie 1926 în oficiosul “Plugarul Roş” din RASSM, L.A. Madan proclamă:

“Nu oaminii grăesc după vr’o gramaticî anumitî, dar gramatica s’alcătueşti după vorba oamenilor… Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramaticî”, astfel ca aceasta să fie “cît mai uşoarî şi mai înţăleasî di masîli largi”.

Pornind de la astfel de principii, moldoveniştii au căutat să găsească echivalente “mai pă înţăles” pentru neologisme sau cuvinte prea româneşti, ajungând să “îmbogăţească” fondul lexical al “limbii moldoveneşti” cu arhaisme, traduceri din rusă ori invenţii, precum: dicţionar – cuvântelnic, ghilimele – lăbiuţî, oxigen – aeronăscător, barometru – aeromăsurător, aeroplan – sângurzburător, sufragerie – mâncătorie etc.

Cu astfel de caraghioslâcuri, în faţa cărora “pedagogii” lui nenea Iancu ar fi plesnit probabil de invidie, au fost editate un dicţionar (cuvîntelnic) moldovenesc-rus şi rus-moldovenesc. În 1930 s-a început şi întocmirea unui “cuvântelnic academicesc al limbii moldoveneşti”.

În mod oarecum surprinzător, printr-o rezoluţie adoptată la 2 februarie 1932, Biroul Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist (b) din Ucraina aprobă “trecerea RASSM la alfabetul latin” şi editarea clasicilor marxism-leninismului (Marx, Lenin, Stalin) în “limba moldovenească”.

Născocirile lingvistice ale grupului Madan sunt respinse, reproşându-se printre altele că nu a introdus în noul vocabular “cuvintele create de revoluţie”, precum “colhoz”, “orânduială colhoznică” sau “Puterea Sovietică”.

(Ioan Popa-Jurnalul.ro)

 

 

MOSTRA DE “LIMBA MOLDOVINEASCA”INVENTATA DE OCUPANTUL RUS in Basarabia :

 

 ”Dişteptarea culturii moldovineşti o chicat în mânili unor comunişti moldoveni”

La conferenţia noastrî politicii naţionalî este închinat un doclad diosăghit. Din pricina aiasta eu vreu sî ating întrebarea moldovenizării numa înscurt.

Moldovenizarea esti pornitî di noi serios şî pi drumu drept. Tov. Holostenko în docladu lui s’a opri di toati făcuti deamărunţişu. Eu vreu numa sî spun, cî dacî în Ucraina înaintea Revoliuţiei lucru naţional să găsă în mânili grupirovcilor naţionalisti din burjuazia mărunţâkî, şî după Revoliuţii urmirile lor tot o mai rămas, chiar răspândindu-să şî’n rândurili partiei KP(b)U, – apui la noi drept diodatî lucru dişteptării culturii moldovineşti o chicat în mânili unor comunişti moldoveni, cari grămădind împrejiuru lor pi comsomolişti, învăţători, corsaţi ş.a.m.d. duc politica naţionalî drept şî nădejnic.”

 

 

CARE SA FI FOST ROSTUL  ACESTEI INVENTII ?

 

 

Raspunsul e simplu: au dorit sa demonstreze ca moldovenii nu sunt romani in vreme ce, iata, au alta limba (cea”moldovineasca”) si alt alfabet (chirilic , nu-i asa?) !…

 

 

 

 

15.11.27

 

Foto : Ziarul sovietic ”Plugarul Roș”, 15 noiembrie 1927  (scris “moldovinesti”cu chirilice).

 

În 1937, o dată cu amplificarea represiunilor politice în URSS, autorităţile sovietice au decis revenirea RASSM la alfabetul chirilic.

De această dată, pe lângă organele de partid bolşevice au intrat în acţiune şi structurile poliţiei politice (NKVD), însărcinate să-i depisteze şi pedepsească pe “duşmanii poporului”.

La 7 august 1937, într-o scrisoare informativă adresată tov. Malenkov la CC al PC(b) din toată Uniunea, organizaţia regională de partid din RASSM denunţa faptul că “sectoarele construcţiei culturale şi naţionale s-au dovedit a fi atacate complet de duşmani”.

Activitatea subversivă la Editura de Stat, spre exemplu, urmărea să facă literatura moldovenească şi manualele “inaccesibile cititorului de masă şi tineretului studios” prin utilizarea “termenilor de salon şi franţuzismelor românizate”.

Au urmat numeroase arestări, procese politice şi condamnări, deoarece “latiniştii românizatori” trebuiau să plătească pentru activitatea lor.

Într-o noapte a anului 1937, întregul colectiv redacţional al ziarului “Moldova Socialistă” (56 de persoane), succesor din 1930 al ziarului “Plugarul Roş”, editat la Tiraspol în grafie latină, a fost arestat, în libertate fiind lăsaţi doar portarii şi femeile de serviciu.

Actele de acuzare incriminau apartenenţa la o presupusă organizaţie “naţionalistă” (un termen sub care era reprimat antisovietismul etnicilor români/moldoveni), dar mai ales înscrierea pe o direcţie de “sabotare a limbii prin inundarea ei cu termeni româneşti”.

La 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al PC(b)U a pus în discuţie hotărârea “Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea rusă”, ajungând la concluzia că “elementele burghezo-naţionaliste, camuflate în diverse instituţii, sub stindardul latinizării grafiei promovau românizarea limbii moldoveneşti”.

În luna mai 1938, conferinţa a XI-a regională de partid Moldova a adoptat o rezoluţie care condamna “duşmanii poporului” deoarece “înlocuiau limba moldovenească cu cea română… pentru a despărţi Moldova sovietică de URSS”.

La scurt timp, Comitetul orăşenesc de partid Tiraspol era informat că hotărârea de revenire la alfabetul rus a fost susţinută de CC al PC(b) din Ucraina, în special de către N.S. Hruşciov, “pentru a pune capăt pentru totdeauna cu românizarea”.

Măsurile împotriva limbii române nu s-au limitat la persecutarea promotorilor grafiei latine (în anii 1938-1939, majoritatea funcţionarilor publici, cunoscători ai limbii române, au fost executaţi), ci au luat şi forma unei resurecţii medievale împotriva cărţilor.

În lunile octombrie-decembrie 1938, toată literatura social-economică, artistică şi didactică cu caractere latine a fost confiscată, distrusă şi trecută la “pierderi”sau “maculatură”.

Furiei distructive bolşevice nu i-a scăpat nici “literatura editată cu caractere ruseşti în anii 1926-1934, îngunoioşată cu cuvinte româneşti”, precum şi literatura social-economică tipărită în limba română la Moscova.

Românii şi limba română aveau să fie din nou victimele cruntei rusificări şi ale vendetei bolşevice după constituirea, la 2 august 1940, a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti – RSSM (prin ocuparea Basarabiei de URSS şi “unirea” sa cu RASSM).

La 10 februarie 1941, Sovietul Suprem al RSSM adoptă legea “Despre treşerea scrisului moldovenesc la alfavitu rus”, extinzând reglementările din fosta RASSM în întreaga Moldovă Sovietică.

Recuzita terminologiei bolşevice revine după proclamarea independenţei R.Moldova.

Politica tembela  de-a „limba moldoveneasca ” s-a prelungit pana in vremurile noastre…si si-a gasit un loc chiar  si in Constitutia R.Moldova, evident cu binecuvantarea Moscovei :

“Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine”. (Constituţia Republicii Moldova, Titlul I, art.13/1).

 

 

 

În Transnistria, regiunea de est (separatistă), sunt decretate trei limbi oficiale: rusă, ucraineană şi moldovenească. Şcolile de “limbă moldovenească” folosesc fără excepţie grafia rusă, blocând astfel accesul generaţiilor actuale de copii şi tineri moldoveni/români la valorile culturii naţionale, amputându-le viitorul şi obligându-le la rusificare continuă ca singură opţiune pentru supravieţuire.

Cele câteva şcoli care utilizează grafia latină, în pofida unor presiuni greu de imaginat, sunt înregistrate ca şcoli româneşti, în care româna este considerată limbă străină.

Din păcate, chiar şi în haina grafiei latine, limba română continuă să fie hărţuită şi siluită.

În 2003, în plin efort pentru înscrierea Republicii Moldova în circuitul firesc al integrării sale europene, la Chişinău a fost editat Dicţionarul moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati. Dicţionar care nu demonstrează deloc existenţa unei limbi moldoveneşti diferită de limba română, ci dimpotrivă.

Blogul implicat al lui Vitalie Spranceana  incearca explicatii pentru posibile istorii ale unei istorii…

 

– genealogic – așa ar fi putut fi limba oficială a statului cu capitala la Muncești. Abundența neoglogismelor ruse (atenție nu a slavismelor, de care e plin fondul limbii române) și a unor modalități curioase de construcție a cuvintelor (în româna nu se prea obșinuiește ca un cuvânt nou să fie format din bucăți de alte cuvinte, ci se unesc ambele cuvinte întregi) indică un drum posibil pe care evoluția lingivistică a “limbii moldovenești” ar fi putut s-o ia. Așa se mai vorbeste și azi în unele sate din Transnistria.

 Că acest tip de limbă nu a devenit totuși limba oficială a RSSM și la școala moldovenească s-a învățat o limbă apropiată de româna literară e meritul unor oameni de omenie din anii 60. Ar trebui să vedem care sunt  numele lor…Am auzit că Lupan ar fi unul din ei…

– istorico-politic – prin introducerea masivă a neologismelor limbajului administrativ se urmărea atât socializarea politică a cetățenilor RASSM cât și crearea unei limbi publice moldo-ruse, în opoziție cu cea privată.

Cum cetățeanul sovietic era prins aproape în majoritatea timpului său în activități colective limba publică urma încet-incet să se instaureze limba publica …

– filosofic – arhitecții limbii “moldovenești” au pornit să construiască limba de jos, adică după modelul Vorbei…Scrisul trebuia să imite vorba, nu invers, cum e practica…Cum zicea L.A.Madan cel mai mare promotor al noii limbi: Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramatică.

Cât de mult lipsește o cercetare a acestui fenomen, și câtă paine ar fi de mâncat pentru un filolog cu puține cunoștințe filosofice și sociologice…

Pe blogul Neighborlands, proiect de studiu al lui Alexandru Leșanu, am descoperit o altă mostră, un articol din “Drumul Socialist”, din 5 octombrie 1936, de data asta scris cu grafie latină într-o română bunicică  (care, între timp devenise, în intervalul 1932-1938 grafie și limbă )…

 

 

 

 

 

 

 

 

Eugen Coşeriu (1921-2002), autoritate ştiinţifică basarabeană în domeniul lingvisticii recunoscută la nivel european şi mondial, consideră că “limba moldovenească” nu este decât “o fantomă lingvistică”.

“Am povestit de multe ori… că până şi pe Sadoveanu (când a fost la Chişinău), au pretins să-l traducă în limba moldovenească…

Se spune că Sadoveanu ar fi răspuns cu rostirea lui moldavă: „Auzi, mişăii, sî mă traducî pi mini, în limba me !”

 

 

 

 

 

Afis propagandistic „moldovenist”,  aparut recent la Chisinau. Pe banii cui o fi fost tiparit ?

01/08/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 1 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1 august, istoricul zilei

 

 

 

Anul 49 î.Hr.: In bătălia de la Ilerda (Spania), Cezar a învins ultimele trupe susținătoare ale lui Pompei.

 

 

 

 

 

Anul 30 î.Hr.:  Fortele lui Octavianus (mai târziu cunoscut sub numele de Augustus) intra in orasul Alexandria din  Egipt, aducându-l sub controlul Romei.

 

 

 

 

 

 

 

Octavian (23 septembrie 63 î.Hr. – 19 august 14 d.Hr.), a fost fondatorul Imperiului Roman și primul  imparat,  din anul  27 î.Hr.

 

 

 

 

 

 

 10 î.Hr.: S-a nascut imparatul roman Claudius, cuceritorul Britaniei; (d. 54).

 

 

 

 

 

 

Claudius (d.13 octombrie 54) a fost imparat roman intre anii  41-54.

 

 

 

 

 

 

69 e.n.: Are loc revolta triburilor batave (Olanda de azi)   conduse de  Gaius Iulius Civilis, impotriva  romanilor.

Dupa victoria de la Mayence, fiind invinsi la Treves  de generalul roman Petilius Cerialis, batavii au tratat cu romanii si au devenit aliatii lor, in anul 70.

 

 

 

 

126 e.n.: S-a nascut  imparatul roman Pertinax (d.28 martie 193);

 

 

 

Publius Helvius Pertinax Augustus s-a  remarcat în timpul războaielor cu marcomanii, a fost  guvernator al Moesilor (176-178), al Daciei (178-179), al Siriei (179-182), al Britanniei (185-187), al Africii (188-189).

Spre sfârșitul domniei lui Commodus, devine prefect al orașului Roma.

 A fost proclamat împărat,  a doua zi după asasinarea lui Commodus si asemenea împăratului Galbaa cautat  să obțină sprijinul Senatului în vederea redresării situației financiare a statului și a întăririi disciplinei militare.

La 28 martie 193, după 87 de zile de domnie, a fost  asasinat la Roma de Garda Pretoriană, nemulțumită de severitatea măsurilor pe care le-a luat și de austera politică economică inițiată de el.

 

 

 

 

527: Iustinian I este incoronat pe tronul Imperiului Bizantin .

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Iustinian (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus), s-a născut în 482 în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani), sat situat lângă Justiniana Prima din prefectura romană Iliria.

Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian a fost nepotul viitorului împărat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474).

 

Supranumit Iustinian cel Mare, a fost imparat al Bizantului  pana in anul  565. 

În timpul domniei sale,  a încercat să reînvie măreția Imperiului și sa recucereasca jumatatea de vest a Imperiului Roman.

 

 

 

 

 

902: Taormina, ultima fortareata  bizantina din Sicilia, este capturata de arabii condusi de  emirul Aghlabds.

 

 

 

 

 

 1291: Este creata Confederatia Elvetiana, si se semneaza Charta Confederatiei.

 

 

 

 

 

1401: S-a nascut  Nicolaus Casanus, filosof si savant italian de origine germana – este autorul teoriei coincidentei contrariilor si primei hărţi geografice a Europei Centrale si de Răsărit; (d.1464).

 

 

 

 

 

1464: Moare Cosimo di Medici, supranumit Cosimo cel Batran, conducator al Republicii Florentine si inflacarat protector al literaturii si artelor; (n.27.09.1389).

 

 

 

 

 

 

 

Cosimo di Medici, portret de Bronzino

 

 

 

 

 

 1473: Atestarea documentară a Orasului Zalau.

Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, „oppidum Zilah” (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului.

 

 

 

 

 

 

Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200.

În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea.

Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania.

 

 

 

 

 

1498: Cristofor Columb  devine primul european care atinge tarmul teritoriului numit acum Venezuela.

 

 

 

 

1664: Trupele Imperiului Otoman  sunt  învinse în Bătălia de la Saint Gotthard de armatele austriece conduse de Raimondo Montecuccoli  si se semneaza  Pacea de la  Vasvár .

Aceasta  încheie primul război austro-turc și asigura  pacea între austrieci și otomani până 1683, anul în care otomanii  vor asedia Viena pentru a doua oară.

Pacea de la Vasvár  recunoștea controlul otomanilor asupra Transilvaniei și  obliga Imperiul Austriac sa plăteasca despăgubiri de război Imperiului Otoman.

 

 

 

 

1744: S-a născut naturalistul Jean-Baptiste de Monet, Cavaler de Lamarck, naturalist francez, fondator al primei teorii unitare despre evolutia lumii organice; este una dintre marile personalitati din istoria biologiei; el a elaborat o metoda de clasificare a plantelor simpla si foarte eficienta.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lamarck a vorbit primul despre notiunea de  “nevertebrate”, folosita pana  in prezent, in cadrul acestei clasificari  el descriind  cu o mare precizie numeroase specii si de asemenea, a propus  denumirea de  “biologie” pentru a desemna ştiinţa fiinţelor vii . Este  acela care a elaborat si prima ipoteza despre teoria evoluționistă; (d. 18.12.1829, Paris).

 

 

 

 

1770: Incepe Batalia de la  Cahul, intre armata rusa in frunte cu Rumeantev si oastea turceasca condusa de Halil-Pasa.

A fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din secolul al XVIII-lea. A avut loc la doar două săptămâni după victoria rusă de la Larga.

 Comandantul rus Piotr Rumeanțev cu o armata   de 40.000 de soldați  a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor unite ale Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști și 45.000 de cavaleriști.

  Pierderile rusești au fost de 1.000 soldati, în timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat si 130 de tunuri otomane.

  Victoriile de la Larga, urmata de cea de la Cahul, au schimbat situația strategică a conflictului în favoarea Rusiei. În septembrie 1770, rusii au cucerit Tighina, iar apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail.

După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană au semnat Pacea de la Kuciuk-Kainargi.

Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, armata rusa s-a  retras, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.

 

 1774: Chimistul englez Joseph Priestley obtine pentru prima data oxigenul pur, pe care-l numeste “un nou tip de aer”.

 

 

 

 

1778: A fost deschisa prima banca germana de economii la Hamburg .

 

 

 

 

1789: Armatele  ruso-austriece in frunte cu  generalul rus Suvorov, inving  in timpul razboiului ruso-turc din 1787-1791 in batalia de  langa Focsani, trupele turcesti conduse de Osman-Pasa .

 

 

 

 

1793:  Este introdusa  in Franta prima unitate de masura metrica a greutatii – Kilogramul.

Franta devine primul stat care utilizeaza sistemul metric.

 

 

 

 

 

1798: Are loc batalia navala de la Abukir, in care o escadra franceza este nimicita de flota engleza condusa de amiralul Horatio Nelson.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1818 : S-a nascut Maria Mitchell, prima femeie astronom de origine americană; (d.28 iunie 1889).

A elaborat primul raport privind observarea unei comete si a fost prima femeie membră a Asociaţiei Americane pentru Artă şi Ştiinţă ;

In anul 1869, Maria Mitchel se numara printre primele femei care au devenit membre ale Societatii Filozofice Americane.

De asemenea, a fost si membra a Asociatiei Americane pentru Promovarea Stiintei, urmand ca mai tarziu sa fie cea care pune bazele Asociatiei pentru Promovarea Femeilor. I s-a oferit ocazia sa lucreze pentru Almanahul Nautic si al Efemeridelor, unde s-a ocupat cu calcularea pozitiei astrilor in avans, calculand pentru o perioada de 19 ani pozitiile planetei Venus. In ciuda faptului ca nu a fost absolventa in astronomie a unei institutii de invatamant, a devenit director al observatorului Colegiului Vassar, cand acesta a fost deschis, in anul 1865. Totodata, a fost numita si profesor de astronomie la acest colegiu, dedicandu-si ultimii ani din viata instruirii studentilor, pentru a deveni astronomi.

Se stinge din viata la varsta de 70 de ani, pe 28 iunie 1889, impresionand prin realizarile sale in astronomie. Astfel, Maria Mitchel ramane in istorie drept una dintre primele femei de stiinta din Statele Unite, prima femeie astronom de aici si printre primele femei astronom din intreaga lume.

 

 

 

 

 

 

 

1819: S-a născut prozatorul şi poetul Herman Melville (“Moby Dick”, “Timoleon”); (d. 28 septembrie 1891).

 

 

 

 

 

 

 

 

1834: A intrat în vigoare Legea de abolire a sclaviei din 1833, prin care se desfiinta sclavia  în întregul Imperiu Britanic.

 

 

 

 

1860: S-a nascut  Assan Bazil, inginer şi explorator român, membru al Societăţii geografice române, primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. A fost şi deţinătorul automobilului cu nr. 1 din Bucureşti; (d.1918).

 

 

 

 

1865: A apărut, la Bucureşti, “Tipograful român”, prima gazetă muncitorească din România.

 

 

 

 

1867: În sesiunea din august a Societăţii Literare Române, s-a hotărât schimbarea denumirii în Societatea Academică Română şi a fost ales primul ei preşedinte (Ion Heliade Rădulescu, 1867-1870).

 

 

 

 

1873: Inventatorul britanic Andrew Smith Hallidie,  patenteaza in S.U.A. cabina de funicular.

 

 

 

 

 

1874: Se da in  exploatare calea ferata Iasi–Ungheni, care facea  jonctiunea  cailor ferate romane cu caile ferate rusesti din Basarabia.

 

 

 

 

 

1883:  S-a născut la Cubolta, județul Soroca, gubernia Basarabia, Pan Halippa, poet şi publicist din Basarabia, promotor al unirii acesteia cu România.

A fost  președinte al  Sfatului Țării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România si un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc din Romania, parlamentar în toate legislaturile între anii 1918-1940, ministru în guvernul României Mari în perioada 1927-1931 (d. 30 aprilie 1979).

 

 

 

 

Pantelimon Halippa, preşedinte a Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918

 

 

  Pantelimon Halippa a fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România.

A înființat în 1917 Partidul Național Moldovenesc, după care a fost vice președintele și apoi preşedintele Sfatului Ţării care la 27 martie / 9 aprilie 1918 a votat Unirea cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România si a ocupat funcţii de ministru în diferite guverne.

  A fost membru corespondent al Academiei Române din 1918 exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

În 1908 şi 1912 a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvînt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet.

Pantelimon Halippa a scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pîrloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi cîteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

 

 

 

 

 

 

1891: S-a nascut  regizorul Grigore Brezeanu. A realizat filme documentare si primele filme de fictiune romanesti (“Insira-te, margarite”, “Amor fatal”, “Independenta Romaniei”); (d. 1919).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1894: Izbucneste  Primul război chino-japonez.

 Primul Război Sino-Japonez (1 august 1894 – 17 aprilie 1895) a avut loc în timpul  Dinastiei Qing din China și Japonia perioadei Meiji, în primul rând pentru controlul asupra Coreei.

După mai mult de șase luni de luptă continuă și succese ale armatei și marinei Japoneze și pierderea portului chinezesc Weihaiwei, în februarie 1895 conducerea chineza a cerut încheierea păcii.

Războiul a demonstrat eșecul  încercărilor dinastiei Qing de a moderniza armata în special în comparație cu succesul Japoniei în perioada de după Restaurația Meiji.

Pentru prima dată în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia, iar prestigiul dinastiei Qing, împreună cu tradiția clasică în China au suferit o lovitură majoră. Infrângerea a fost un catalizator pentru o serie de miscari revoluționare  și schimbări politice conduse de Sun Iat-sen și Kang Youwei. Aceste tendințe se vor manifesta mai târziu în Revoluția Xinhai (1911).

 

 

 

 

1901: Vede lumina tiparului la Paris, primul tratat consacrat istoriei limbii române,“Histoire de la langue roumaine”(volumul I, Les origines), de Ovid Densuşanu, o opera fundamentală in care sunt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române.

 

 

 

Ovid_Densusianu

 

Tot in acest an este este ales membru corespondent al Academiei Române

 

 

 

 

1902: Statele Unite cumpără de la Franţa drepturile asupra Canalului Panama.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1908: A încetat din viaţă istoricul Ştefan Dimitrie Greceanu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor boiereşti din Ţara Românească; (n. 19 septembrie 1825).

 

 

 

 

 

1914: Germania declară război Rusiei, la inceputul  primului război mondial.

 

 

 

 

 

1915: S-a născut scriitorul Gellu Naum; (d. 29 septembrie 2001).

 

 

 

 

1921: La Haga a fost creată Curtea Internaţională de Justiţie.

 

 

 

 

1927: Se declanseaza răscoala din Nanchang, care  marcheaza prima bătălie importantă în războiul civil chinez  între Kuomintangul nationalist  şi Partidul Comunist din China.

In aceasta zi este  aniversata  fondarea Armatei Populare de Eliberare a Chinei.

 

 

 

 

 

1930: S-a născut Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani; (d. 23 ianuarie 2002).

 

 

 

 

 

1933:  S-a născut actorul american de comedie Dom DeLuise: “Robin Hood: Bărbaţi în izmene”, “Escroci de elită”, “Bebeluşi geniali” ; (d. 4 mai 2009).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: Sunt deschise Jocurile Olimpice de vara de la Berlin (ultimele din perioada interbelica).

 

Participarea românească la Jocurile Olimpice a fost mai mare decât la ediţiile precedente ale Olimpiadelor. În 1936, oficialităţile au sprijinit nu numai deplasarea unei numeroase delegaţii sportive, ci şi a unor grupuri de elevi, studenţi, dansatori, corişti, totalizând peste 100 de persoane.

Atleţii români deşi se pregătiseră câteva luni au înregistrat rezultate modeste.

Probele de călărie, dominate de concurenţii germani, au adus în final prima medalie olimpică pentru delegaţia românească. În proba individuală a Marelui Premiu al naţiunilor a fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului. După ce concurenţii aflaţi la egalitate – germanul Kurt Hasse şi românul Henri Rang – au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al doilea, obţinând medalia de argint.

 

 

 

 

 

1936:  S-a născut creatorul de modă Yves Saint Laurent, considerat ca fiind unul dintre cei mai mari designeri din secolul 20,  distins cu ordinele “Cavaler al Legiunii de Onoare” (1985) şi “Ofiţer al Legiunii de Onoare”; (1995);(d.01.06.2008).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: Trupele germane  impusca la Chisinau, peste o mie de evrei si comunisti.

 

 

 

 

 

 

1943: A încetat din viaţă  la Viena, arhitectul Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă, n. 20.07.1892).

 

 

 

 

 

 

Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70 ) administrive, social-culturale, industriale, dar și clădiri de locuințe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO). Alte construcții realizate după planurile arhitectului:  Grupul Școlar Mihai Bravu, Blocul Burileanu-Malaxa, și altele, hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi clădirile Fabricii de locomotive “Malaxa”.

 

 

 

 

1943: Aviatia americana ataca cu 177  bombardiere decolate de la Benghazi, din Libia, zona petrolifera de pe Valea Prahovei.

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.unstory.com/wp-content/uploads/2010/04/ploiesti-bombardament-7.jpg

 

 

Operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1 august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din  jurul oraşului Ploieşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

Avioanele americane au bombardat zacamintele de petrol de langa Ploiesti si Campina, producand mari pierderi umane si materiale Romaniei.

Cu toate acestea,in ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost totusi un eşec: la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o singură zi 53 de avioane şi 660 de militari ( 310 au fost ucişi, iar restul au căzut prizonieri).

Cât priveşte pagubele materiale produse de bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele lovite într-adevăr  si-au revenit în numai câteva săptămâni.

Conform evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943: „nu a fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”, multe dintre rafinarii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă.

 

 

 

 

 

1944:  Moare Jean Prevost, scriitor, publicist si critic literar francez.

 

 

 

 

 

1944:  Rezistența poloneză  a declanșat revolta de la Varșovia  împotriva ocupației naziste a Poloniei  în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Participantii la rascoala au rezistat eroic  timp de 63 de zile.

 

 

 

 

 

1945: S-a nascut  Tudor Gheorghe, solist vocal, instrumentist, compozitor, actor la Teatrul National din Craiova (Podari, jud. Dolj).

 

 

 

 

 

 

 

 

  1946: Conducatorii  Armatei ruse de eliberare, aliata cu Germania Nazista, sunt executati la Moscova pentru tradare.

 

 

 

 

 

1946: Incepe prima editie a Festivalului international de film de la Marianske Lazne.

Mai tarziu,festivalul  si–a mutat sediul la Karlovy Vary .

 

 

 

 

 

1949 : S-a nascut  (Dragasani, Jud. Valcea), Mugur Constantin Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, fost prim-ministru al Romaniei (1999-2000), membru al Academiei Romane .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952: S-a nascut  la Targu Jiu, Horatiu Malaele, actor la Teatrul Nottara din Bucuresti (“Puricele”, “Unde-i revolverul?”, “Fierarii”,“Unchiul Vanea”).

 

 

 

 

 

 

 

A jucat in numeroase filme (“Divort din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”).

 

 

 

 

1952: S-a nascut premierul Serbiei, Zoran Djindjic.

 

 

 

 

 

 

A murit asasinat în urma unui atentatin data de 12 martie 2003.

 

 

 

 

1960: Orasul Islamabad  este declarat capitala federala a Pakistanului.

 

 

 

 

 

1961: Sunt desemnati  membrii titulari si membrii corespondenti care la prima Adunare Generala din 2 august al aceluiasi an, fondeaza Academia de Stiinte din Moldova sovietica.

 

 

 

 

1966: În China a început, sub directa conducere a dictatorului  comunist Mao Tzedong, Marea Revoluţie Culturală, care a durat între  1966-1968.

În fapt, aceasta “revoluţia culturală” era o exacerbare a principiilor realismului socialist şi o delimitare de moştenirea culturală ancestrală a Chinei, o ţară cu o cultură străveche, ale cărei vestigii datează din mileniul al II-lea î.Hr.

 

 

 

 

1973: A murit  Walter Ulbricht, fostul prim-secretar al Partidului Socialist Unit din Germania în perioada 1950-1971, şi preşedinte al Consiliului de Stat al RDG, între anii 1960 şi 1973.

 

 

 

 

 

A condus dictatura comunista in Germania de Est după modelul sovietic,  în perioada Războiului rece; (n.30 iunie 1893) .

 

 

 

 

1975: Semnarea Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Helsinki).

 

 

 

 

 

1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatările şi au cerut să discute numai cu Nicolae Ceauşescu (1 – 3 august).

 

 

 

 

1981:  S-a lansat postul de televiziune MTV, odată cu difuzarea primului său videoclip, Video Killed the Radio Star al formației The Buggles.

 

 

VIDEO – http://www.youtube.com/watch?v=W8r-tXRLazs&ob=av2n

 

 

 

 

 

 

 

1990: Romania preia, conform principiului rotatiei, presedintia Consiliului de Securitate al ONU.

Hotararile luate de acest organism al ONU in cursul lunii august s-au dovedit a fi esentiale pentru rezolvarea situatiei create de invadarea de catre Irak a Kuweitului.

 

 

 

 

1997: A încetat din viaţă la Moscova, pianistul ucrainean de  origine germana – rusa, Sviatoslav Richter, unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX\; (n. 20 martie 1915).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1998: A intrat în vigoare noua ortografie a limbii germane, prima după cea adoptata in 1901.

 

 

 

 

 

 

1999: Moare actrita romana, Silvia Dumitrescu–Timica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: În Piaţa Revoluţiei din Bucuresti, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renaşterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduş şi închinat Revoluţiei române.

 

 

 

 

 

 

 

Monumentul a născut polemici aprinse  pe marginea construcției, amplasării sau a aspectului sau, primind mai multe porecle de la  locuitorii Bucureștiului sau de la mass-media.

Dintre aceste porecle pot fi amintite: „Țeapa” din Piața Revoluției, Cartoful pe Băț , Țepușă cu cartof, „Vector cu coroniță”, “cartof tras în țeapă”, „ghildușa piramidă”, „circumcizia ratată”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe băț”, „măslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapă”,   “cartoful revoluției”, “țeapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama”etc.

 

 

 

 

 

 

 

2008: Are loc o  eclipsă totală de Soare, vizibilă în România ca eclipsă parţială.

 

 

 

 

 

 

 

 

 2014 : A murit dupa o indelungata suferinta, in urma unui cancer osos, celebrul cascador roman de origine secuiasca  Szabolcs Cseh (SZABI) CSEH  ; ( (n. 11 decembrie 1942,  Miercurea Ciuc)

  De la debutul său, SZABI CSEH, cunoscut si ca Sobi, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

 În anul 1985, revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delicventei juvenile, iar din 2008 a derulat un  program-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever.

Ambele programe  erau  bazate pe metodologii originale create de el, care au dat  rezultate impresionante.

 

 

 

 

 

 

 

 

1 august este :

 

 

 

 

In Elveţia – Ziua naţională

 

 

 In Republica Benin – zi nationala – proclamarea  independentei;(1960)

 

 

In China – Ziua Armatei Populare Chineze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci

 

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorința comuna a ortodocșilor greci si ruși, întru prăznuirea biruinței simultane pe care au repurtat-o rușii asupra bulgarilor și grecii asupra sarazinilor.

Pe 1 august, la Constantinopol lemnul Sfintei Cruci  era scos in procesiune, din Palatul Imperial până la catedrala Sfânta Sofia.

De aici se faceau până pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe creștini de suferințe și boli.

 

 

  

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=WXwL9mpqd_U

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967;

  2. e.maramures.ro;

  3. Istoria md.

  4. Istoricul zilei blogspot.com;

  5. mediafax.ro;

  6. Wikipedia.ro

  7. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003;

  8. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  9. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  10. Rador.ro

01/08/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: