CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

IMPORTANŢA GEOSTRATEGICĂ A SPAŢIULUI ROMÂNESC. GOLGOTA ROMÂNIEI.

 

 

GOLGOTA ROMÂNIEI. IMPORTANŢA GEOSTRATEGICĂ A SPAŢIULUI ROMÂNESC

 

 

 

Pămînturile Româneşti s-au aflat şi se mai află încă la interferenţa zonelor de influenţă a marilor puteri mondiale.

Pe parcursul secolelor unele dintre aceste puteri au dispărut cu totul, altele s-au schimbat cu locul şi probabil încă se vor mai schimba, dar importanţa geostrategică a acestei zone a rămas o constantă a relaţiilor internaţionale. În această ordine de idei am putea enumera mai mulţi factori (unii dintre ei şi-au mai pierdut din importanţa lor, însă au apărut alţii, asupra cărora ne vom opri adăugător):

– „Porţile” spre Europa Centrală şi Balcani. În trecut ele au servit în calitate de breşă în zidul natural format din munţi, păduri şi mlaştini care ca o centură înconjoară Europa Apuseană. De această breşă s-au folosit în antichitate şi Evul Mediu Timpuriu popoarele nomade care năboiau în Europa dinspre Răsărit.

Mai tîrziu, importanţa strategică a acestei regiuni au înţeles-o şi „giganţii” regiunii – Rusia, Regatul Ungar, Imperiul Habsburgic, Rzecz Pospolita (Polonia medievală) şi Imperiul Otoman. În secolul XX – Uniunea Sovietică şi Germania nazistă.

– În calitate de cap de pod pentru a ameninţa Răsăritul. În această ipostază, de regiunea nord-dunăreană s-au folosit în trecut Romanii şi Bizantinii, iar în prezent – Statele Unite ale Americii.

– Dunărea şi delta ei – cea mai simplă cale de acces spre inima Europei.

Aceasta au înţeles-o de minune toţi, începînd cu Grecii antici (ei au fondat în acest raion numeroase colonii[1] şi emporii[2] comerciale) şi terminînd cu Ucraina (care refuză să retrocedeze României insula Şerpilor, smulsă de la ea de către URSS în anul 1947). Importanţa geostrategică şi economico-comercială a Deltei s-a mai diminuat în ultimul timp datorită apariţiei noilor mijloace şi căi de comunicaţii, precum şi a dării în exploatare a canalului Dunărea-Marea Neagră. Totuşi, gurile Dunării rămîn şi pînă în prezent obiectul atenţiei marilor puteri.

– Bogăţiile naturale care se conţin în subsolul acestei regiuni şi solurile ei fertile.

În trecutul nu prea depărtat, România era unul dintre cei mai mari exportatori (şi unicul din Europa) de produse petroliere.

Rezervele de petrol au secat, însă industria petro-chimică românească continuă să rămînă destul de performantă.

În ultimul timp un interes deosebit faţă de cernoziomurile Româneşti este manifestat de către emiratele bogate în petrol (dar complet lipsite de soluri fertile) din Golful Persic.

Aceste cernoziomuri sînt pur şi simplu cumpărate pentru grădinile şi straturile de flori ale vilelor nabobilor din Dubai şi Abu-Dhabi.

– România – ca cea mai potrivită „punte de legătură” între Occident şi Orient, între lumea Romano-catolică şi cea Slavo-ortodoxă.

Românii sînt moştenitorii direcţi ai civilizaţiei Romane. Pe de o parte, limba Română este cea mai apropiată de cea Latină (chiar mai aproape decît Italiana), iar în secolul XIX Românii au fost supuşi unui puternic atac civilizaţional din partea Apusului (mai ales a Franţei).

Pe de altă parte, Românii sînt unicul popor Latin care confesează Ortodoxia. Slavii de Răsărit, ortodocşi şi ei, s-au aflat cu Românii într-o strînsă inter-legătură pe parcursul unui mileniu şi jumătate.

Toţi aceşti factori au jucat un rol deosebit în timpul celor două conflagraţii mondiale.

Înainte de Primul Război Mondial, România făcea parte din Tripla Alianţă, însă, în anul 1916 ea a intrat în război de partea Antantei care i-a promis realipirea Transilvaniei şi Bucovinei (pe cînd Germania îi putea făgădui numai Basarabia).

Antanta s-a dovedit a fi aşa de „darnică” deoarece România , prin situaţia ei geostrategică împiedica joncţiunea ţărilor care făceau parte din blocul Puterilor Centrale într-un cîmp operaţional unic.

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, trecerea României de partea coaliţiei antihitleriste a grăbit cu mult victoria coaliţiei antihitleriste.

– În primul rînd: Germania a fost lipsită de unicul izvor de alimentare cu benzină şi motorină a forţelor sale blindate şi motorizate. Ea a fost nevoită să treacă la producerea combustibilului lichid sintetic.

Acest produs s-a dovedit a fi foarte costisitor şi nu a fost suficient pentru a îndestula necesităţile Wermachtului.

Este de ajuns să ne amintim că ultima ofensivă a trupelor germano-fasciste în timpul celui de-al II-lea Război Mondial din regiunea munţilor Ardeni a eşuat anume din cauza insuficienţei de carburanţi.

– În al doilea rînd: ieşirea României din război de partea Germaniei şi trecerea ei în tabăra aliaţilor l-a silit pe Hitler să ordone evacuarea trupelor sale din Balcani.

În caz contrar, în încercuire aveau să nimerească mai mult de un milion şi jumătate de soldaţi ai armatei Germane (ceea ce demonstrează încă o dată importanţa aşezării militaro-strategice a României).

În ziua de astăzi, cînd s-ar părea că armele sofisticate şi noile mijloace de comunicaţie ar trebui să diminueze importanţa aşezării geografice a unei ţări sau alta, pămînturile Româneşti continuă să atragă atenţia marilor puteri. Aceasta s-a manifestat prin următoarele:

– În ultimii ani ai „Războiului Rece[3]”, anume la Chişinău a fost amplasat Comandamentul Teatrului Operaţional de Sud al trupelor Pactului de la Varşovia.

– Aţîţarea unor focare separatiste în Sudul şi Estul Republicii Moldova de către Moscova[4]. Pentru toţi specialiştii în domeniu este clar că separatismul regimului de la Tiraspol nu este de ordin etno-lingvistic (precum se pretinde), ci geopolitic şi strategic.

– Refuzul Rusiei de a-şi retrage forţele sale armate din regiunea Nistreană a Republicii Moldova şi tergiversarea de către Kremlin a procesului de negocieri pentru rezolvarea pe cale paşnică a conflictului din regiune.

– Presiunile economice, financiare şi diplomatice exercitate de către Kremlin asupra Chişinăului pentru a împiedica integrarea Republicii Moldova în structurile euro-atlantice.

– Reacţia violentă a diplomaţiei Ruseşti faţă de acordul dat de către România (care este membră a NATO) pentru amplasarea unor baze militare Americane pe teritoriul ei.

Despre importanţa geostrategică a acestei regiuni erau absolut conştienţi şi primii conducători sovietici, altfel ei nici odată nu ar fi permis crearea pe malul stîng al Nistrului a unei minuscule republici autonome (cu o suprafaţă de numai 9.000 de kilometri patraţi!).

În cel mai bun caz, pentru aşa un teritoriu şi populaţie era destul şi un statut de district autonom.

Trebuie de menţionat că dacă n-ar fi fost împotrivirea din partea conducerii Ucrainene, atunci aici ar fi fost creată o republică unională. Anume un asemenea statut pentru noul subiect federal sovietic a fost cerut de către semnatarii petiţiei care şi-au motivat poziţia prin importanţa geostrategică a acestei porţi în Europa.

Autorii accentuau posibilitatea folosirii autonomiei Moldoveneşti de pe malul stîng în calitate de momeală pentru românii moldoveni din Basarabia.

În caz de succes, Bugeacul urma să devină un cap de pod pentru pătrunderea în Balcani via Dobrogea, iar Hotinul – în Europa Centrală via Bucovina.

De aceea scrisoarea cu pricina a fost păstrată în mare taină în arhivele secrete sovietice şi a fost dată publicităţii abia după perestroika gorbaciovistă.

 

MOTIVAŢIA „ŞTIINŢIFICĂ” A PRETENŢIILOR STRĂINE ASUPRA PĂMÂNTURILOR ROMÂNEŞTI

 

Aşezarea geostrategică favorabilă a pămînturilor Româneşti, după cum am mai menţionat, au atras atenţia cuceritorilor străini din cele mai vechi timpuri.

Noi ne vom opri însă la situaţia acestei regiuni după apariţia primelor formaţiuni statale Româneşti, adică începînd cu secolul IX d. Hr. (sub formă de voievodate, cnezate, „ţări”, „cîmpuri-lungi”[5] etc.).

În această perioadă teritoriul dintre Dunăre – Tisa şi Carpaţi este invadat de către triburile nomade ale Maghiarilor venite din Uralii de Sud.

Ungurii au ocupat regiunea Panoniei [6]care a devenit nucleul statului maghiar şi baza operaţională de unde în perioada de apogeu al pasionarismului maghiar au întreprins raiduri de jaf prin toată Europa (de la Roma – la Berlin, de la Paris – la Kiev şi Constantinopol).

După creştinarea Ungurilor după ritul Romano-catolic, regii arpadieni au început fortificarea noilor hotare prin colonizarea provinciilor supuse.

În Transilvania, de-a lungul arcului carpatin au fost aşezaţi războinicii Secui[7], iar în oraşe (pentru dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor) – coloniştii Germani (Saşi[8] şi Svabi[9]).

În aşa mod, regiunea care a fost odată bastionul Românismului şi al Ortodoxiei, a căpătat un caracter polietnic, iar după Reformă[10] şi unul policonfesional.

După „primăvara popoarelor” (se are în vedere valul de revoluţii care au cutremurat Europa în anii 1848-1849 şi au dus la trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor Europene şi formarea naţiunilor contemporane), istoricii au început o luptă înverşunată pentru a dovedi autohtonitatea propriilor popoare în pămînturile pe care le populau sau stăpîneau.

În loc de „vae victis [11]” (adică argumentul forţei brute), trebuiau aduse argumente de ordin ştiinţific.

Austriacul Robert Roesler înaintează teoria „migraţionistă”[12], care nega autohtonitatea poporului român în Transilvania şi susţinea primogenitura maghiară.

Argumentele false aduse de către Roesler şi adepţii săi au stat şi stau la baza pretenţiilor teritoriale ale Ungariei faţă de România (se are în vedere provinciile ei istorice: Transilvania, Crişana, Banat şi Maramureş).

Combaterea „dovezilor” aduse de către „migraţionişti” în apărarea poziţiei lor ar putea fi tema unui studiu aparte şi, la urma urmei, acest lucru l-au făcut deja cei mai iluştri specialişti în domeniu.

Dinspre Răsărit o ameninţare similară celei Maghiare a venit din partea Rusiei.

Imperiul Rus, începînd cu secolul XVIII, a dus o politică de expansiune teritorială în direcţia sud-estică care a vizat nemijlocit Poporul Român.

Astfel, în anul 1793, Rusia a anexat Bugo-Nistria, iar în anul 1812 – Basarabia.

Între anii 1828-1856, acestei ţări i-au aparţinut şi gurile Dunării.

Pentru a îndreptăţi pretenţiile Rusiei asupra acestor pământuri, istoricii ruşi, iniţial, au plagiat teoria roesleriană (cu schimbarea respectivă a primogeniturii: locul ungurilor a fost ocupat de către slavii răsăriteni).

După căderea Tarismului şi formarea URSS, vechile argumente nu mai puteau fi invocate din motive pur ideologice, căci ele contraveneau doctrinei leniniste a „dreptului naţiunilor la auto-determinare” şi a „internaţionalismului proletar”.

De aceea, la începutul anilor `20, este inventată o altă teorie (la fel de falsă ca şi prima) – cea a „două popoare şi limbi est-Romanice”[13].

Această teorie aberantă este „rodul” imaginaţiei bolşevicului Bulgar (de origine Evreiască) H. Rakovski.

Acesta, în anii `20-`30 ai secolului trecut a condus organizaţia de partid din Ucraina şi a susţinut ideea formării unei RASS Moldoveneşti în componenţa RSSU care a fost înaintată de către „grupul de iniţiativă”, format din comunişti originari din Basarabia (în marea lor majoritate Evrei şi ei) în frunte cu Gr. Kotovski).

 

 

 

 

 

 

Basarabia romaneasca si creatia diversionista transnistreana, numita R.A.S.S.Moldoveneasca (1924-1940).

 

 

Teoria aceasta venea să sprijine pretenţiile sovietice asupra Basarabiei care după anul 1918 s-a unit cu Ţara. Mai tîrziu la ea a aderat un grup de „savanţi” autohtoni (de alde I. D. Ceban şi V. Stati).

Teoria „celor două popoare şi două limbi” a devenit astăzi doctrina oficială a „nezalejnicilor” [14] autohtoni din Republica Moldova.

Datorită unui concurs fericit de împrejurări (vezi articolul „Marea Unire” de pe site-ul nostru), în anul 1918 toate pămînturile Româneşti (în afară de cîteva excepţii regretabile) s-au unit în cadrul României Mari.

 

Harta : Romania Unita si RASS Moldoveneasca

Acest act a fost recunoscut de către majoritatea statelor lumii (inclusiv şi de către Ucraina[15]) cu excepţia (desigur!) a Rusiei Sovietice (devenită mai apoi URSS) şi… a Statelor Unite !

 

„VIA DOLOROSA”[16] ŞI GOLGOTA POPORULUI ROMÂN.

 

Pentru a-şi asigura noile hotare, România s-a văzut nevoită să încheie cu statele est-Europene, ameninţate şi ele de tendinţele revanşarde ale statelor învinse în Marele Război[17], alianţe defensive („Mica Antantă”[18] şi „Înţelegerea Balcanică”[19]).

Tot în această ordine de idei se înscriu şi tratatele bilaterale de ajutorare reciprocă încheiate cu Franţa, Anglia, Italia şi alte ţări.

Un fapt mai puţin cunoscut este acela că atunci cînd România şi-a rugat aliaţii să-şi respecte obligaţiile asumate prin tratatele încheiate, numai Turcia a declarat că este gata să şi le îndeplinească necondiţionat[20].

Toate măsurile de securitate întreprinse de guvernul României însă nu au folosit la nimic.

În anul 1939 a fost încheiat între Germania hitleristă şi Uniunea Sovietică pactul Ribbentrop-Molotov[21].

În protocolul adiţional-secret la acest tratat se sublinia „dezinteresul” Germaniei faţă de Basarabia şi recunoaşterea intereselor preponderente ale Moscovei în această regiune.

Tradusă într-un limbaj normal, această frază însemna că Uniunii Sovietice i s-a dat „carte-blanche[22]” pentru cotropirea Basarabiei.

În prima perioadă a celui de-al II-lea Război Mondial, cuprinsă între toamna anului 1939 şi primăvara anului 1940 (cunoscută şi sub denumirea de „Războiul Straniu”), operaţiuni militare practic nu s-au dus, cu excepţia „Blitz-Krieg”[23]-ului German împotriva Poloniei.

Or, Anglia şi Franţa încă nu-şi pierduseră speranţa că, după joncţiunea directă[24], Germania şi Uniunea Sovietică în sfîrşit se vor încăiera.

Speranţele lor au fost deşarte, căci Stalin şi Hitler erau preocupaţi de „digerarea” acelor părţi ale Europei care le-au revenit fiecăruia conform pactului Ribbentrop-Molotov.

Statele mici central- şi est-Europene (printre care şi România) au fost lăsate în voia sorţii de către marile puteri occidentale.

În curînd Anglia, Franţa şi Statele Unite vor plăti scump pentru inactivitatea lor criminală, dar aceasta nu va uşura cu nimic situaţia ţărilor care în perioada interbelică au făcut parte din fostul „cordon sanitar” [25].

În august, anul 1940, Stalin a hotărît că a venit momentul propice pentru a se răfui cu România care cu 22 de ani în urmă şi-a realipit provincia sa istorică Basarabia.

La acel moment Bucureştiul s-a pomenit într-o stare de izolare politică, militară şi diplomatică aproape completă. Franţa a capitulat, iar Anglia se lupta din răsputeri pentru a nu permite desantul Wehrmachtului pe propriul său teritoriu.

Cât despre aliaţii din „Înţelegerea Balcanică”, nici vorbă nu putea să fie despre un ajutor efectiv, căci ei singuri se temeau să nu provoace nemulţumirea şi să devină obiectul „atenţiei” agresorilor.

Pe data de 26 iunie anul 1940, ambasadorului român la Moscova îi este înmânată o notă ultimativă iscălită de către Veaceslav Molotov (care îndeplinea funcţia de comisar al poporului pentru afacerile externe al Uniunii Sovietice).

În acest ultimatum se vorbea despre faptul că poporul Basarabiei, alcătuit în majoritatea sa din …Ucraineni, ar dori realipirea sa la Ucraina-mamă.

Guvernului Român i se cerea să cedeze şi teritoriul Bucovinei de Nord în calitate de recompensă pentru cei 22 de ani de „ocupaţie” a Basarabiei de către România Regală.

Bucureştiul s-a adresat după consultaţii la Berlin, căci Germania era unica putere în stare să oprească Uniunea Sovietică.

Hitler, însă, a sfătuit cu insistenţă partea Română să cedeze, insinuînd că în caz contrar România va fi ştearsă ca stat de pe harta lumii.

Consiliul de Coroană[26] convocat de către regele Carol al II-lea pe data de 27 iunie a hotărît să satisfacă pretenţiile sovietice.

Din cei 25 de membri, numai 6 au avut curajul să se pronunţe pentru o rezistenţă armată: N.Iorga, V. Iamandi, S. Dragomir, T. Pop, Şt. Ciobanu şi E. Urdărescu.

Trupele româneşti au părăsit fără luptă Basarabia[27] şi Bucovina de Nord, ba chiar au fost silite sub presiunea Armatei Roşii să se retragă şi din unele raioane care nici nu au fost stipulate în nota ultimativă sovietică.

Este vorba de ţinutul Herţa şi unele insuliţe din braţul Chilia al deltei Dunării.

Principalul beneficiar al acestor concesii teritoriale a fost RSS Ucraineană, conducerea căreia a insistat asupra includerii în componenţa acestei republici a celor mai importante din punct de vedere strategic raioane.

Complicitatea Kievului la raptul din anul 1940 o dovedesc următoarele fapte:

 

– În anul 1924 cînd s-a pus problema creării unei statalităţi Moldoveneşti pe malul stîng al Nistrului, anume Ucraina a fost împotrivă ca acesteia să i se acorde statutul de republică unională.

RASS Moldovenească a fost inclusă în componenţa RSS Ucrainene.

Pe harta-anexă la „constituţia” acestui subiect federal ucrainean, hotarul său de Vest era indicat rîul Prut şi cuprindea întreg teritoriul Basarabiei.

– Renumitul pasaj din nota ultimativă a lui Molotov despre „majoritatea Ucraineană” a populaţiei Basarabiei a fost, fără îndoială, inspirat de către conducerea RSSU.

– Toate cedările teritoriale făcute Ucrainei pe contul pămînturilor Româneşti în vara anului 1940, au fost efectuate la insistenţa Kievului şi în favoarea lui.

– În anii de după război, autorităţile Ucrainene (atît cele sovietice cît şi cele independente) au procedat la măsuri extraordinare pentru a schimba balanţa demografică în teritoriile anexate în defavoarea populaţiei Româneşti autohtone (despre ele vom relata mai amănunţit într-un alt articol).

– După dispariţia Uniunii Sovietice, Ucraina a refuzat categoric să recunoască caracterul ilicit, din punct de vedere al dreptului internaţional, al hotarelor stabilite prin rapturile teritoriale din anii 1940 (Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, raioanele transnistrene ale fostei RASSM, insulele din braţul Chilia şi Bugeacul de Sud) şi 1947 (insula Şerpilor).

 

 

DELIMITAREA TERITORIALĂ DINTRE RSSU ŞI RSSM DIN VARA ANULUI 1940.

 

 

După anexarea Basarabiei, Moscova a hotărît să schimbe statutul fostei autonomii moldoveneşti, ridicînd-o la rangul de republică unională. Iniţial, se prevedea ca acceasta să includă întreg teritoriul Basarabiei anexate de la România, precum şi tot teritoriul RASSM de pe malul stîng al Nistrului (aşa cum prevedea „constituţia” RASSM şi era ilustrat în harta-anexă deja pomenită mai sus).

Despre existenţa acestui plan ne vorbeşte articolul de fond al oficiosului guvernamental „Izvestia” publicat cu ocazia „eliberării” Basarabiei „de sub jugul României burghezo-moşiereşti”.

Acesta îşi anunţa triumfător cititorii că pe harta Uniunii Sovietice a apărut o nouă republică unională – cea Moldovenească care urma să aibă un teritoriu de circa 54 de mii de kilometri patraţi (este vorba de teritoriul Basarabiei şi a fostei RASSM) şi o populaţie de 3,8 milioane de locuitori.

Dar, acest plan nu-i convenea Kievului care, deşi anexase Galiţia Orientală, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, mai dorea încă noi teritorii. Conducerea ucraineană înaintează propriul proiect de delimitare teritorială între RSSU şi noua „republică-soră”.

Acesta prevedea anexarea integrală de către Ucraina a judeţelor Hotin, Cetatea Albă şi Ismail din Basarabia, precum şi a cinci raioane ale fostei RASSM (Balta, Bîrzu, Cruţi, Ocna şi Nani).

Din partea Chişinăului au venit propuneri care vizau cedarea Ucrainei, pe lîngă cele cinci raioane de pe malul stîng, a unei părţi din judeţele Cetatea Albă şi Hotin în care moldovenii se aflau în minoritate.

 

 

 

Moldova Map

 

 

 

RSSMoldoveneasca urma să-şi păstreze o ieşire destul de largă la Dunăre şi portul fluvial Reni.

În calitate de soluţie finală a fost adoptată varianta Moscovei care a stabilit configuraţia actuală a hotarului Moldo-Ucrainean.

Ea prevedea un „compromis” între proiectele Chişinăului şi Kievului care, de fapt, satisfăcea întru totul Ucraina.

RSS Moldova a fost privată de ieşirea la Marea Neagră şi numai vîrful neascuţit al creionului funcţionarului care a trasat linia de hotar a păstrat   o porţiune de cîteva sute de metri de litoral dunărean, în raionul satului Giurgiuleşti.

În urma jafului la care a fost supusă, România a cedat Uniunii Sovietice circa 50.762 kilometri patraţi, dintre care nemijlocit Ucrainei – mai mult de 21 de mii (la care ar mai trebui de adăugat şi cei 7.000 de kilometri patraţi răpiţi de la fosta RASSM).

Tot în stăpînirea Ucrainei continuă să se afle şi restul Bugo-Nistriei româneşti care a fost supus unei deznaţionalizări acerbe încă cu mult înainte de evenimentele descrise.

Celelalte componente a ultragiului la care a fost supusă România în vara anului 1940 (se are în vedere „arbitrajul de la Viena” şi „acordul de la Craiova” [28] care au rupt de la Ţară Transilvania de Nord şi Cadrilaterul) rămân a fi obiectul de studiu al unui articol aparte.

Începutul tragediei al cărei urmări se mai resimt şi astăzi a fost pus de către Uniunea Sovietică şi Germania fascistă prin înţelegerea criminală dintre cei doi dictatori.

Geambaş al acestei afaceri murdare a fost Ucraina care refuză să întoarcă teritoriile răpite înapoi stăpînului lor legitim – Poporului Român.

 

A. Savin

 

[1] Colonie: în antichitate aceasta însemna „oraş-fiică” în care metropola („oraşul-mamă”) îşi trimitea excedentul de populaţie şi pe cei ostracizaţi (deportaţi sau exilaţi).

[2] Emporie: punct de sprijin în care se aflau depozite comerciale, o mică garnizoană şi agenţii comerciali.

[3] Război Rece: acest termen a fost inventat de către W. Churchill şi însemna confruntarea ideologică, economică, politică şi militară indirectă (goana înarmărilor şi războaiele locale) dintre cele două supraputeri (SUA şi URSS) şi sateliţii lor.

[4] În Estonia, Letonia, Kazahstan şi Ucraina populaţia Rusofonă este cu mult mai numeroasă decît în Republica Moldova, locuieşte mai compact şi chiar procentual ponderea ei este mai mare. Această populaţie este supusă unei discriminaţii făţişe (Estonia şi Letonia) sau ascunse (Ucraina şi Kazahstan), însă în aceste state Moscova nu a procedat la aţîţarea separatismului precum a făcut-o în Moldova.

[5] Voievodate şi cnezate – denumiri preluate de la Slavi cu care populaţia Românească a coabitat în zona nord-dunăreană un timp îndelungat; ţară, cîmpu-lung, jupanat, judeţ – denumiri autohtone a primelor formaţiuni statale.

[6] Panonia: regiune de cîmpie situată în interfluviul Dunăre-Tisa care pînă la venirea Ungurilor era populată de către Volohi, Slavi şi Avari.

[7] Secui: grup etnic Maghiar, reprezentanţii căruia susţin că ei ar fi descendenţii Hunilor lui Attila şi că ar fi venit pe meleagurile Carpatine cu mult înaintea Ungurilor propriu-zişi – încă în secolul III d. Hr.

[8] Saşi (de la Saxoni, Sacşi): urmaşii coloniştilor Germani invitaţi de către regele Ungar Bela al II-lea din Saxonia Inferioară şi din Ţările de Jos. Ei s-au aşezat în oraşele Transilvaniei (Siebenburg – „Ţara celor sapte oraşe”).

[9] Şvabi: urmaşii coloniştilor Germani veniţi din Şvabia (regiune din sudul Germaniei) la invitaţia regilor Unguri şi aşezaţi cu traiul în Banat.

[10] Reformă: mişcare protestatară apărută în sînul bisericii catolice. În Transilvania au căpătat o largă răspîndire printre populaţia Germană şi Maghiară bisericile protestante ale calviniştilor (zişi şi reformaţi) şi luteranilor. O parte din credincioşii acestor etnii au rămas, totuşi, credincioşi catolicismului. La ei se mai adaugă în secolul XVIII şi uniaţii greco-catolici din rîndul a unei părţi a clerului şi mirenilor ortodocşi Români care au renegat Ortodoxia şi au recunoscut primatul papei de la Roma în schimbul recunoaşterii egalităţii lor în drepturi cu religiile şi naţionalităţile privilegiate (enumerate mai sus).

[11] Vae victis! Expresie înaripată care s-ar traduce din limba latină ca „Vai de cei învinşi!”. Ea a fost rostită de către regele Gal, Brennus, cînd a respins protestele Romanilor învinşi privitor la faptul că el i-a înşelat la cîntar (se cîntărea la balanţe contribuţia pe care trebuia să o plătească Roma Galilor, iar Brennus a aruncat pe talerul greutăţilor spada sa pentru a mări cantitatea de aur care urma să i se plătească).

[12] Teoria migraţionistă susţine că poporul Român s-a format la sud de Dunăre unde strămoşii lui s-au retras împreună cu legiunile romane din ordinul împăratului Aurelian în anul 271 d. Hr. Conform acestei teorii, Românii au colonizat teritoriile nord-dunărene în secolele X-XI cînd Ungurii deja erau stabiliţi în această zonă.

[13] Teoria celor două limbi şi două popoare est-Romanice susţine că în spaţiul nord-dunărean s-ar fi format două limbi şi popoare Romanice deosebite – Românii şi Moldovenii. Asupra Românilor ar fi influenţat factorul etno-civilizaţional occidental (mai ales Francez), iar asupra moldovenilor – cel al Slavilor de Răsărit (Ruso-Ucrainean).

[14] Nezalejnici (din limba Ucraineană – independenţi): poreclă dată naţionaliştilor radicali Ucraineni; aici – adepţilor teoriei celor două limbi şi popoare est-Romanice.

[15] Ucraina (care între anii 1918-1919 a avut parte de o independenţă efemeră) a avut şi atunci pretenţii teritoriale faţă de Basarabia şi Bucovina, însă şi mai mult Kievul era interesat de sprijinul din partea României. De aceea, în anul 1918, Ucraina recunoaşte în mod oficial noile hotare stabilite după Primul Război Mondial între ea şi România (inclusiv apartenenţa teritorială Românească a Basarabiei şi Bucovinei).

[16] Denumirea Latină a Drumului Crucii pe care l-a avut de parcurs Iisus Hristos în calea sa spre Golgota. Aici – prologul evenimentelor tragice din anul 1940 care au marcat raptul din teritoriul României a unei treimi din suprafaţa ei.

[17] Marele Război: aşa a fost numită de către contemporani prima conflagraţie mondială.

[18] Mica Antantă: bloc militar-politic format în anul 1921 din România, Iugoslavia şi Cehoslovacia.

[19] Înţelegerea Balcanică: bloc militar-politic format în anul 1934 şi din care făceau parte România, Grecia, Turcia şi Iugoslavia.

[20] Deac Augustin, „Din istoria Ucrainei („Ţara de margine”)”, editura „Europa Nova”, Bucureşti, anul 2001, p. 279.

[21] Despre acest pact mai amănunţit în articolul „Clipa siderală a Ucrainei” de pe site-ul nostru.

[22] Carte blanche: aici – mînă liberă.

[23] Blitz-Krieg (din limba Germană – „război-fulger”): tactica preferată a generalilor Wehrmachtului hitlerist care consta în nimicirea rapidă a armatelor adversarului prin bombardamente masive de aviaţie şi învăluiri adînci cu ajutorul trupelor blindate.

[24] Pînă la cotropirea Poloniei de către Germania şi Uniunea Sovietică, aceste state nu aveau hotare comune, ele fiind despărţite de către statele „cordonului sanitar”.

[25] Cordon sanitar: brîul de state mici europene care se întindea de la Marea Barents – pînă la cea Mediterană şi era situat între Germania şi Uniunea Sovietică. Ele erau legat între ele prin tratate de alianţă bilaterale şi multilaterale (de tipul „Micii Antante” şi a „Înţelegerii Balcanice”). Sarcina lor era de a stopa orice încercare de joncţiune a acestor doi coloşi.

[26] Consiliul de Coroană: organ consultativ pe lîngă Monarh care era convocat numai în cazuri extraordinare. El era format din fruntaşii vieţii publice şi cei mai mari demnitari ai regatului.

[27] Aceasta a servit drept motiv pentru unii să califice comportamentul României ca un act de trădare faţă de Moldoveni (Ion Druţă: „La răscrucea proştilor”).

[28] În vara anului 1940, pretenţii teritoriale la România au fost înaintate din partea Ungariei (ele vizau toată Transilvania şi Banatul Românesc) şi a Bulgariei (toată Dobrogea). România s-a adresat Germaniei şi Italiei după arbitraj. Hitler şi Mussolini au satisfăcut pretenţiile Ungariei şi Bulgariei, însă numai parţial. În timpul războiului Germano-sovietic teritoriile aflate în dispută au servit ca un instrument de şantajare ale acestor ţări.

http://moldovlah.blogspot.com/2009/03/golgota-romaniei-

Publicitate

19/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 19 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 19 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

64 : Marele incendiu izbucnit la  Roma în zona comerciala a orasului a scapat  complet de sub control 

 Conform unei legende,  vinovatul pentru provocarea acestei catastrofe, ar fi fost insusi imparatul Nero.

Potrivit lui Tacitus, focul s-a răspândit repede și a ars orasul timp de șase zile. Doar patru din cele paisprezece cartiere ale Romei au scăpat de foc, trei  au fost complet distruse, iar alte șapte au suferit pagube serioase.

 

 

 

 

 

[Imagine: evt090928155000423.jpg]

 

 

 

 

 

Tot Tacitus relateaza ca  Nero i-a invinuit pe crestini de dezastru si a ordonat masacrarea lor, aruncarea acestora  la câini, răstignirea sau arderea lor ca torte vii, pentru a servi ca exemplu.

 

 

 

 

 484: Generalul Leontius (Leontie) s-a incoronat imparat, uzurpand tronul  Imperiului Roman de Rasarit.

Era originar din Siria si a condus o revoltă împotriva împăratului Zenon în perioada 484-488.
 Sub Zeno devenise magister militum per Thracias (comandantul-șef al armatei imperiale în Tracia).

Încoronarea uzurpatorului Leontie a avut loc la Tars la 19 iulie, 484, ziua fiind aleasa ca favorabila, în urma avizului unor astrologi.

Leontie a fost recunoscut în Antiohia, unde a intrat 27 iulie, a batut moneda  iar în alte locuri a avut chiar timp să desemneze ofițeri înainte de a se confrunta cu  reacția imparatului Zeno.

 

 

 

 

 

Foto: Solidus de aur bătut la ordinul lui  Leonțiu la Antiohia.

 

 

 

 Armata lui Zenon, compusă din trupe romane și ostrogote a învins armata rebelilor lângă Antiohia (8 august)

Leonțiu si oamenii sai au fost au fost obligați să se refugieze în interiorul cetății Papurius, unde au rezistat timp de patru ani.

În 488 cetatea a căzut prin trădare; Leontie a fost  decapitat  și capul lui a fost trimis la Zeno.

 

 

 

 

Anul 514: A murit Papa Symmachus. A fost Papa intre 22 noiembrie 498  si 19 iulie 514.

 

 

 

 

 

 

Pontificatul  său a fost marcat de o schismă gravă , dupa ce  papa a fost proclamat  judecător suprem şi imun în creştinătate, înlocuind oficiul permanent al Domnului Iisus.

 

Acest moment istoric a însemnat, totodată, începutul războaielor religioase în Europa. 

Cu ocazia alegerilor papale din anul 498, majoritatea clerului şi o parte din senat au dorit un papă energic şi autoritar, care să reprezinte cât mai bine poziţia Bisericii Romane.

În acest scop au votat pe diaconul sardinian Symmachus, un nou convertit din pagânism, ale cărui ambiţii continuau pretenţiile papei Gelasius (492-496) , care afirmase principiul că autoritatea papală este mai presus de cea imperială, şi că papii au primit coroana nu de la puteri pământeşti ci de la Christos.

Majoritatea din Senat şi o minoritate a clerului l-au ales, în aceeasi zi, pe prezbiterul Laurentius care avea să domnească – ca”antipapă” – între anii 408-507, concomitent cu Symmachus.

 

 

 

 

 

711 : Cucerirea araba a Spaniei. In bătălia de la Guadalete, fortele lui  Tariq ibn Ziyad  înving  vizigoţii conduşi de regele Roderic.

 

 

 

  

Bătălia de la Guadalete (19 iulie 711) - Cucerirea araba a Spaniei  - foto preluat de pe www.historia.ro

 

Bătălia de la Guadalete (19 iulie 711) – Cucerirea araba a Spaniei – foto preluat de pe http://www.historia.ro

 

In Bătălia de la Guadalete, între califatul Omeiad și regatul Vizigot, fortele lui Tariq ibn Ziyad înving vizigoţii conduşi de regele Roderic. Victoria musulmanilor marchează începutul stăpânirii maure asupra Peninsulei Iberice, pătrunderea culturii islamice și a celei grecești clasice în Europa Occidentală.

 

 

 

 

 931: A decedat Împăratul Uda (n. 5 mai 867). In conformitate cu  ordinea tradițională de succesiune, a fost  al 59 – lea imparat al Japoniei.

 

 

 

 

 

 998: Războaiele  arabobizantine: in batalia de la  Apamea trupele Califatului fatimid  înving  o armată bizantină..

 Bătălia a fost parte dintr-o serie de confruntări militare între cele două puteri pentru controlul nordului Siriei.

  Această înfrângere l-a forțat pe  împăratul bizantin Vasile al II-lea sa conduca personal o campanie în regiune în anul următor, urmată în 1001 de încheierea unui armistițiu de zece ani între cele două state.

 

 

 

 

1333 : În timpul  celui de-al doilea razboi de independenta scotian, in batalia de la Halidon Hill, trupele regelui Eduard al III-lea al Angliei ii inving decisiv pe scotienii aflati sub comanda lui sir Archibald Douglas.

 

 

 

 

 

1374:  A murit poetul italian Francesco Petrarca, umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene si europene; (n. 20.07.1304).

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale, scrise în italiana populara („volgare”), au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite, ca limbă literară.

Era strans legat de cultura clasică și învățătura creștină, contribuind semnificativ la  fundamenele umanismului european. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii.

 

 

 

 

 

 

1553 : Lady Jane Grey  este înlaturată de Maria I de pe tronul  Angliei, după numai nouă zile de domnie.

 

 

 

 

 

Jane Grey (n. 12 octombrie 1537 – d. 12 februarie 1554).

 

 

Pe 9 iulie 1553, Consiliul de Coroana  a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege Eduard al Vi-lea de a ii succeda la tron, iar o zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I.

Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de situația deznadajduita in care se afla.

Maria Tudor, sora fostului rege lui Eduard al VI-lea, a adunat oaste la Norfolk, și,  pe  19 iulie 1553  a intrat în Londra, acuzand-o pe  Jane I  de trădare , dupa care, a  întemnițat-o  împreună cu soțul ei, în Turnul Londrei.

 Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.

 

 

 

 

 

1814: S-a nascut Samuel Colt, inventatorul celebrului revolver care ii poarta numele; (d.10.01.1862).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1821: Este incoronat regele George al  IV– lea al Regatului Unit.

 

 

 

 

 

 

 

  George al IV-lea (George Augustus Frederick (12 august 1762 – 26 iunie 1830), a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei şi al Hanovrei din 29 ianuarie 1820, până la moartea sa.

 

 

 

 

 

1834: S-a nascut pictorul francez Edgar Degas; (d. 27.09.1917).

 

 

 

 

 

 

 

Edgar Germain Hilaire Degas  d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea., care impreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro a fost unul din intemeietorii curentului impresionist in pictura.

 A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

 

 

 

 

1864: Căderea orasului Nankin. În China imperial aflata sub conducerea dinastiei Qing, se sfarseste  războiul ţărănesc al taipinilor, care incepuse in 1851.

 

 

 

 

1870: Franţa a declarat război Prusiei. Conflictul se încheie la 26 februarie 1871, prin înfrângerea Franţei.

 

 

 

 

 

1877:  Marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor ruseşti de pe frontul antiotoman din Bulgaria,  a adresat principelui roman Carol I o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele ruseşti în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistenţă ajutorul.

Primele unităţi ale Armatei Române au trecut Dunărea şi au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov (19/31).

 

 

 

Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914

Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1839 – d.1914), rege al României 1866-1914

 

La 19 iulie 1877, stil vechi (31 iulie 1877, stil nou), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, in Bulgaria, în timpul  Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

O parte din trupele rusești  au intrat în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general si  însuși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă peste Dunăre.

În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria:

Turcii au conccentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești.

Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

 

Principele Carol a tărăgănat interventia in razboi a  Armatei Române, pană în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei  a solicitat  oficial ajutorul  militar românesc. 

 

 

 

 

 

A urmat  Bătălia de la Plevna, în care victoria armatei române a pus bazele independenței de stat a României.

 

 

 

 

 

 

1893: S-a nascut marele poet şi dramaturg rus V.V. Maiakovski; (d. 14.04.1930).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1896: S-a nascut scriitorul si medicul britanic de origine scotiană,  Archibald Joseph Cronin; (d. 6 ianuarie 1981).

 

 

 

 

 

Printre cartile sale de succes se numara  Castelul palarierului, Citadela, Cheile regatului.

 

 

 

 

 

1900: Este pusa in functiune  prima linie  de metrou la Paris.

 

 

 

 

 

 

1905 : S-a nascut  Nicolae Carandino, ultimul dintre supravieţuitorii procesului Iuliu Maniu.

El a făcut parte din grupul celor 4 oameni politici din conducerea Partidului Naţional Ţăranesc, desemnaţi de Iuliu Maniu să părăsească ţara pentru a crea un nucleu credibil şi competent al rezistenţei româneşti în Occident.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Grupul a fost  arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14.07.1947. A fost gazetar, traducător şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A decedat la  data de 16 februarie 1996.

 

 

 

 

1908: Este fondat clubul  olandez de fotbal Feyenoord  din Rotterdam, Olanda, care evoluează în Eredivisie si este deţinătorul unei Cupe a Campionilor si multiplu campion al acestei tari.

 

 

 

 

 

1931: A decedat Nicolae Paulescu, om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.

 

 

 

 

 

 

A fost membru al Academiei Romane; (n.08.11.1869).

 

 

 

 

 

 

1946: S-a născut  în Bucuresti, Ilie Nastase, jucător profesionist de tenis de câmp şi unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis ai anilor 1970,  numărul unu mondial  in tenis de două ori, în 1972 şi 1973.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ilie Năstase   a fost unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind  de două ori numarul unu  in clasamentul mondial, în  anii 1972 ai 1973.

Printre cele 57 de titluri la simplu  pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open in 1972  , respectiv  Roland Garros  în 1973.

La dublu a câștigat turneele de la  Wimbledon, în 1973, Roland Garros în 1970 și  US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori  Turneul campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de  Cupa davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Tiriac  a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972.

 

 

 

 

 

1961: Tunisia impune o blocadă  bazei  navale  franceze  de la  Bizerta. Patru zile mai tarziu, armata franceza ocupa  intregul oras.

 

 

 

 

 

 

1965: Primul preşedinte al Coreei  de Sud, Syngman Rhee, a murit în exil.

Fostul lider al Republicii Coreea de Sud a murit în exil în SUA, in Hawaii, la vârsta de 90 de ani.

În 1948,  Rhee a devenit primul presedinte al  Coreei de Sud, după alegeri  în care a câştigat 180 din cele 196 de voturi ale membrilor Adunării Naţionale.

 

 

 

 

 

1965: La Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu a fost ales în funcţia de secretar general al Partidului. (19/24).Dupa Congresul al IX-lea,  Ceausescu a strans in mainile sale toate instrumentele puterii din stat. 

 

 

 

 

 

1976: La Olimpiada de la Montreal, a fost descoperit în sabia scrimerului Boris Onistchenko, un fir care îi permitea să înscrie puncte, fără sa atinga adversarul.

 

 

 

 

 

 

 

1976: A murit  pictorul Henri Catargi (Togo), fost preşedinte al Fondului Plastic din Romania (1957-1959); (n.06.12.1894).

 

 

 

 

Henri Catargi | Modernism

 

 

 

 

 

1979: Rebelii  de stînga sandinişti, răstoarnă in Nicaragua guvernul  dictatorial  al lui Anastasio Somoza .

 

 

 

 

 

1981: Într-o întâlnire privată cu preşedintele american Ronald Reagan , primul – ministru francez François Mitterrand, dezvăluie existenţa dosarului „Farewell”, o colecţie de documente care demonstra că sovieticii au  furat  secrete tehnologice americane.

 

 

 

 

 

1985: Presedintii U.R.S.S. si ai S.U.A., Gorbaciov si Reagan,  se intalnesc la Geneva. Este sfarsitul «Razboiului rece».

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: Judecatorul  italian anti-Mafia, Paolo Borsellino (n.1940), este  asasinat  de o bomba plasata de Mafie la  Palermo, in Sicilia.

 

 

 

 

 

 

 Au fost ucisi impreuna cu el, cinci ofiteri de poliţie.

 

 

 

 

 

 1994: Leonid Kucima devine preşedinte al Ucrainei ; (n.9 august 1938).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost al doilea președinte al Ucrainei, din 19 iulie 1994, până în 23 ianuarie 2005.

 

 

 

 

 

 

 

1995: Miniştrii de Externe ai României, Germaniei şi Franţei, Teodor Meleşcanu, Klaus Kinkel şi Herve de Charette au semnat, la Paris, un document politic conţinând proiecte concrete de colaborare trilaterală în domeniul politic, economic şi militar.

 

 

 

 

 

 

1996: Presedintele Bosniei, Radovan Karadzic, a acceptat sa demisioneze  şi să se retragă din viaţa publică şi politică, în urma discuţiilor maraton  purtate de presedintele iugoslav Slobodan Miloșevici, cu trimisul special Statele Unite, Richard Holbrooke.

 

 

 

UN judges up Karadzic sentence to life in prison

 

Foto: Karadzic în fața Tribunalului de la Haga

 

 

 

Radovan Karadzic  a fost ulterior trimis  in judecata  de procurorii Tribunalului International de la Haga, fiind acuzat  de genocid şi crime împotriva umanităţii.

 

 

 

 

 

 

1996: Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat prin consens, proiectul de lege care prevede acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate, pe bază permanentă României.

 

 

 

 

 

 

1999:  Câteva sute de cercetători din cadrul unor institute din Bucureşti şi din ţară au pichetat  timp de trei ore sediul Guvernului, cerând primului ministru Radu Vasile să îşi respecte promisiunile privind finanţarea cercetării, cuprinse într-un acord semnat în primăvară, cu sindicatele din domeniu.

 

 

 

 

 

2000:  Preşedintele Republicii Portugheze, Jorge Sanpaio, a conferit premierului român, Mugur Isărescu, Ordinul Naţional “Infante Do Henrigue – Gra Cruz”, cea mai înaltă distincţie portugheză.

 

 

 

 

 

2001: Una din legile esenţiale pentru dezvoltarea noii economii postcomuniste, cea a semnăturii electronice, a fost promulgată de preşedintele Ion Iliescu prin Decretul 608 din 17 iulie 2001.

 

 

 

 

 

2001: Consiliul Europei a adoptat, la Strasbourg, o recomandare în vederea prevenirii rasismului, a xenofobiei şi a intorelanţei rasiale în sport, în special în fotbal.

 

 

 

 

 

2001: Cel de-al treilea Centru de Transplant de celule stem din ţară a fost deschis la Târgu Mureş.

 

 

 

 

 

2002: Parlamentul macedonean a fost dizolvat, în perspectiva alegerilor legislative anticipate convocate pentru data de 15 septembrie.

 

 

 

 

 

2006: A decedat actorul american Jack Warden a fost de două ori nominalizat la premiile Oscar şi cunoscut pentru rolul de jurat din celebrul film “Doisprezece oameni furioşi”; (n. 1920).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: Fondul Proprietatea (FP) a primit un pachet suplimentar de 10,22% din capitalul Petrom de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), astfel că participaţia la compania petrolieră a crescut la 20,11%.

 

 

 

 

 

2009:  A murit scriitorul american de origine irlandeză Frank McCourt, laureat al premiului Pulitzer pentru romanul “Angela’s Ashes”.

 

 

 

 

 

 

2010:  A decedat  David Warren, australianul care a inventat “cutia neagră”, a cărei analiză permite identificarea cauzelor accidentelor aeriene; (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2011: A decedat duhovnicul român  Arsenie Papacioc ; (n.1914)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din anul 1976 , era duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste, unde a pătimit alături de parintele Iustin Parvu,Ioan Ianolide,Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu si altii.

 

 

 

 

 

2013: Alpiniștii români Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salasan și Teo Vlad au reușit, în premieră românească, să cucereasca vârful muntos pakistanez Nanga Parbat, înalt de 8125 m.

 

 

 

 

 

 

De la stânga la dreapta: Bruno Adamcsek, Teo Vlad, Zsolt Torok, Aurel Salasan şi Marius Gane, la conferinţa de presă susţinută la Ambasada României din Islamabad, pe 25 iulie FOTO Reuters.

 

 

 

 

Fotografiei a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază

         Fotografie a muntelui Nanga Parbat luată din apropierea taberei de bază

 

 

Nanga Parbat (Muntele pleșuv) sau Diamir (Regele munților) este al nouălea vârf ca înălțime de pe Pământ și al doilea ca înălțime din Pakistan. Nanga Parbat înseamnă “Muntele Golaș”, în hindi parbat derivă din parvata “munte”. Muntele a fost descoperit de frații germani Schlagintweit.

Este considerat între alpiniști ca unul dintre piscurile de peste 8.000 de metri altitudine ca unul cele mai grele de escaladat. În contrast cu Muntele Everest, chiar “ruta convențională Kinshofer” este foarte dificilă din cauza pantelor mari și pericolului avalanșelor, care au dus la 61 de accidente mortale.

Posibilitatea de a muri la escaladarea acestui munte este considerată de trei ori mai mare decăt cea a urcării Everestului. Vârful Nanga Parbat are o înălțime de 8.125 de metri și trei versanți principali: Ra Kot, Diamir și Rupal.

În anul 1997, ca parte dintr-o expediție internațională, regretatul Mihai Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat, de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuți în anul 1996 pe acest munte – Răzvan Petcu și Gabi Stana, membrii ai primei expediții în întregime românească care a atacat vârful Nanga Parbat. În data de 19 Iulie 2013, echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui Nanga Parbat, fața Rupal, pe ruta Schell.

NU s-a folosit oxigen suplimentar si nu au participat la ascensiune serpași.. Cucerirea celui de-al nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din București spre Pakistan.

Echipa românească a fost și singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a tragediei din 23 iunie, în care 11 alpiniști străini au fost uciși într-un atac terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfanta Macrina

 

 

 

 

 

 

Sfanta Macrina

 

 

 

 

 

 

Sfanta Macrina  s-a nascut in anul 327 si a fost sora Sfantului Vasile cel Mare si a Sfantului Grigorie de Nyssa. Sfanta Macrina a fost cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii.

Sfanta Macrina a fost logodita cu un tanar nobil, care dupa un timp a murit.

Cand logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai dorit sa se logodeasca cu alt barbat, spunand ca: “Nu este drept ca fecioara logodita o data cu un barbat sa caute dupa aceea iar logodna; chiar si dupa legea firii, trebuie sa fie o singura logodna, asa cum este o singura nastere, si o singura moarte.”

Dupa moartea logodnicului ei, Macrina intra in monahism impreuna cu mama sa, Emilia, nevoindu-se in asceza aspra.

Dupa un timp, mama sa Emilia si fratele sau, Sfantul Vasile cel Mare, au trecut la cele vesnice. La noua luni dupa moartea Sfantului Vasile, Sfanta Macrina a fost vizitata de Sfantul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul mortii. Cei doi isi impartasesc amintiri despre Sfantul Vasile, vorbesc despre natura omeneasca, dumnezeiasca iconomie si despre viata de apoi.

Cu putin inainte de ceasul iesirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: “Stapane Atotputernice Doamne, Carele dai odihna trupurilor noastre prin somnul mortii pentru o vreme, Tu iara le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. Iarta-mi mie pacatele mele, Stapane Doamne lisuse Hristoase, si da-mi mie cu suflet curat sa ies inaintea Ta din acest trup stricacios, daruieste-mi mie ca sufletul meu fara de pacat sa se inalte, ca tamaia inaintea Ta.”

Dupa aceea s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, fata si inima, si si-a dat sufletul.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, editura Humanitas, București, 2008;

  2. Istoria md;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. lessignets com;

  5. Mediafax.ro;

  6. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  7. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  8. Wikipedia.ro

  9. Rador.ro

19/07/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

” Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam si pe Walter.”

 

 

 

 

 

– L. Bryant –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cleon Lewis Bryant  este un lider al populatiei afro-americane, reverend baptist, fost presedinte al  National Association for the Advancement of Colored People (Asociatia nationala  pentru progresul populatiei de culoare din SUA) si  gazda unor populare emisiuni de radio si televiziune.

19/07/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: