CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

„Femeile au toate defectele: sunt cheltuitoare, sunt bârfitoare, sunt superficiale şi mai sunt şi frumoase pe deasupra…”

 

 

 

 

– Paul Morand –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Paul Morand (n. 13 martie 1888 –  m.23 iulie 1976), a fost un jurnalist, scriitor, diplomat si academician francez, considerat unul dintre parintii „stilului modern”din literatura si unul dintre marii scriitori francezi ai secolului XX.

 S-a casatorit la 3 ianuarie 1927 cu Elena Chrissoveloni (1879-1975), printesa Sutzu, apartinand unei bogate familii  de origine greaca din România.

 A fost numit in anul 1942, in timpul guvernului pronazist al lui Pierre Laval, ambasador al Frantei in România.

In 1944, in timpul inaintarii trupelor ruse,paraseste Bucurestiul si este numit  ambasador in Elvetia.

La terminarea razboiului a fost revocat din functie de generalul De Gaulle, care a impiedicat de altfel vreme indelungata  primirea scriitorului in Academia Franceza, datorita colaborarii sale cu regimul tradator de la Vichy.

 In  cele din urma,in 1968, a fost ales membru al Academiei Franceze.

 

15/07/2015 Posted by | UMOR | , , , , , | Lasă un comentariu

1940 – Sfârșitul României Mari

Sfârșitul României Mari (1940)

În 1918, în urma victoriilor repurtate de români împotriva dominaţiei străine ruseşti şi austro-ungare – în condiţiile prăbuşirii imperiilor vecine, înfrânte în război şi de revoluţiile interne- a fost făurită România Mare, cuprinzând cvasitotalitatea teritoriilor româneşti, „De la Nistru pân’ la Tisa” : Basarabia, răpită de Rusia în 1812, se unea cu Romania…

În 1918, în urma victoriilor repurtate de români împotriva dominaţiei străine ruseşti şi austro-ungare –în condiţiile prăbuşirii imperiilor vecine, înfrânte în război şi de revoluţiile interne- a fost făurită România Mare, cuprinzând cvasitotalitatea teritoriilor româneşti, „De la Nistru pân’ la Tisa” : Basarabia, răpită de Rusia în 1812, se unea cu Patria- Mamă România prin hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău, la 27 martie/ 9 aprilie 1918;  Bucovina, răpită de Austria în 1775, se unea prin hotărârea Congresului General al Bucovinei de la Cernăuţi, la 15/ 28 noiembrie 1918; Transilvania – prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, la 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918.

Toate aceste uniri au fost recunoscute de conferinţele de pace de la Paris în 1919- 1920, dovadă a justeţei acţiunii române din 1918- 1919.

 

Patria – Mamă, România, ieşită şi ea din război sleită de puteri, a găsit însă resursele interne, sub conducerea unor bărbaţi de stat capabili să-şi ajute fraţii în lupta de eliberare şi de făurire a României Mari, visul tuturor românilor de la Mihai Viteazul încoace.

Atunci, atât armata română cât şi diplomaţia română au reuşit, folosind situaţia internaţională favorabilă să-şi impună voinţa în recunoaşterea României Mari şi pe plan internaţional, prin tratatele de pace.

Doar Rusia sovietică, absentă de la tratative, n-a recunoscut unirea Basarabiei cu România, dar, până în 1940, n-a reuşit să i-o smulgă, cu toate încercările tâlhăreşti de până în 1924 inclusiv.

A urmat o perioadă de reconstrucţie a economiei lovită greu de război, de consolidare a solidarităţii româneşti pe plan spiritual şi de omogenizare a societăţii româneşti peste vechile hotare, care despărţiseră pe fraţi prin voinţa opresorilor străini.

Se spera într-o lungă perioadă de pace la care să vegheze Societatea Naţiunilor, pentru ca omenirea să nu mai treacă prin suferinţele celor patru ani de măcel al primului război mondial. Pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale, România a încheiat o alianţă defensivă cu Polonia, în 1921, de apărare de o agresiune sovietică, apoi, tot în 1921, „Mica Înţelegere” cu Cehoslovacia şi Iugoslavia, contra unei agresiuni ungare.

Dar statele învinse în scurt timp au început pregătirea revanşei: Germania se considera umilită prin pacea de la Versailles; Rusia sovietică- prin pierderea Ţărilor Baltice, Finlandei, Poloniei şi Basarbiei.

În plus, prin Comintern, nutrea instaurarea dominaţiei sale mondiale; Ungaria- prin pierderea spaţiului Carpatic; Bulgaria- prin pierderea ieşirii la Mare Egee, râvnind şi la sudul Dobrogei, pierdut în 1913, în urma celui de-al doilea război mondial balcanic, când România reintrase în stăpânirea acestui străvechi pământ românesc.

Până şi Italia, învingătoare în război, era nemulţumită că nu primise Coasta Dalmaţiei, atribuită pe nedrept Iugoslaviei…

Cei Doi Mari nemulţumiţi, Germania şi Rusia Sovietică, devenită în 1922 URSS, trec peste rivalităţile din trecut şi încheie Pactul de la Rapallo, în 1922, prin care se vor ajuta reciproc: Germania va construi în Rusia arsenale şi îşi va instriu trupele, la care nu avea dreptul prin pacea de la Versailles, la fel profita şi Rusia pentru înzestrarea cu fabrici de armament şi instrucţia Armatei Roşii de către instructorii germani.

Era o cârdăşie între doi pretendenţi la hegemonia în Europa şi în lume, fiind precursorul viitorului Pact Ribbentrop- Molotov, din 23 august 1939.

România era astfel pândită din trei părţi: de Ungaria, Bulgaria şi mai ales de Rusia Sovietică (URSS), care, prin Comintern, căuta să le atragă în lupta pentru distrugerea României, promiţând Ungariei, Transilvania şi Bulgariei, Dobrogea.

În 1924, după eşuarea tratativelor româno- sovietice de la Viena ca urmare a pretenţiei sovietice de a se organiza şi desfăşura un plebicist în Basarabia pentru a vedea cărui stat doreşte aceasta să aparţină, URSS organizează un atac asupra României, dar începutul acestuia, prin răscoala minoritarilor rusofani de la Tatar Bunar din sudul Basarabiei, a fost înfrânt uşor de jandarmeria română, dovedindu-se că marea majoritate a populaţiei, română, nu putuse fi antrenată în această aventură, determinând URSS să renunţe la atacul de amploare al Armatei Roşii asupra României.

Atunci, Cristian Racovski, evreu bulgar, bolşevic, din Cadrilaterul românesc, fugit în Rusia în 1917, ajutat de soldaţii ruşi bolşevizaţi, care l-au scos din închisoarea din Iaşi, pe când era reprezentantul sovietic la Paris, i-a spus la Salzburg ministrului ungar la Viena că „numai în urma unei acţiuni comune între soviete şi unguri aceştia vor recâştiga teritoriile pierdute şi în special Transilvania”.

Foto: Cristian Racovski (pe numele adevărat Krăstio Gheorghev Stancev, n. 1 august/13 august 1873, Kotel, Bulgaria – d. 11 septembrie 1941, Oriol, Rusia), militant bolsevic

În anul următor, 1925, acelaşi Racovski declara ministrului ungar la Londra că „nu cerem guvernului ungar să-şi schimbe metodele reacţionare ori să-şi potolească propaganda naţionalismului violent; dimpotrivă, cerem ca ungurii să-şi intensifice acţiunea lor naţionalistă în Transilvania, cât mai mult şi cât mai repede; să dea chiar semnalul de revoltă în Transilvania.

Singura bază a colaborării noastre – adăuga Racovski – era ura neîmpăcată pe care o au şi ungurii şi ruşii împotriva românilor.

Veţi avea mijloace materiale, sprijinul indirect al Germaniei, care cooperează cu Sovietele în determinarea de schimbări în Europa Centrală. Veţi avea, cred, şi neutralitatea binevoitoare a Italiei” ( Mihail Retegan: „În balanţa forţelor…” p. 28).

Se remarcă ura sălbatică a ruşilor (sovieticilor), împotriva românilor, prezentă şi în declaraţiile lui Leon Casso, istoric, fost ministru al Instrucţiunii Publice în Rusia ţaristă :

„Românii aceştia, popor aparte, cu o fiinţă şi limbă proprie, ne apar pe hartă, prin poziţia şi funcţia lor, ca un cui ce se înfige între slavii de nord şi cei de sud, parcă anume spre a-i despărţi pe unii de alţii.

Ce uşor şi cât de demult s-ar fi rezolvat prblema slavă, fără prezenţa în acest loc a românilor! Închipuiţi-vă numai o clipă că în locul lor ar fi fost aşezaţi pe aceste versante ale Carpaţilor, sârbii şi bulgarii” (Iftene Pop: „Basarabia din nou la răscruce” p. 102) .

Încercând să tempereze revizionismul sovietic, România a aderat la Pactul Briand – Kellog, în 1928, prin care era interzis războiul în reglementarea litigiilor între state, apoi, în 1929, la Protocolul de la Moscova, pentru punerea imediată în aplicare a acestuia, dar oficialii sovietici au declarat imediat în „Pravda” că „problema Basarabiei este o problemă cu totul separată şi nu are nimic comun cu Pactul Kellogg” (Mihai Retegan: Idem, p. 66), ceea ce demonstrează că diplomaţia sovietică era menită să adoarmă vigilenţa statelor vecine în faţa expansionismului rusesc, devenit sovietic.

De altfel, nici reluarea relaţiilor diplomatice cu URSS, în 1934, n-a schimbat cu nimic poziţia acesteia în problema basarabeană.

În Ungaria, propaganda iredentistă anti-românească s-a intensificat mai ales după instaurarea regimului hitlerist din Germania, primind de acolo un stimulent masiv.

În replică, în România apare „Liga antirevizionistă”, în 1933, condusă de directorul ziarului „Universul”, Stelian Popescu, un naţionalist cu autoritate în România, combătând cu argumente solide pretenţiile ungare asupra Transilvaniei, în scris şi în manifestări publice.

Adolf  Hitler, în cartea sa scrisă în închisoare, „Mein Kamph” (Lupta mea), a prezentat doctrina naţional-sovietică a superiorităţii rasei ariene germane îndreptăţită să domine celelalte popoare, în obţinerea „spaţiului vital” la care avea dreptul.

De altfel, pangermanismul nu era ceva nou, dar acum el era dus la extrem ca o tipostă la umilinţa la care fusese supus marele popor german prin pacea de la Versailles.

Revizionismul statelor învinse se intensifică şi statele ameninţate, România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia semnează Pactul „Înţelegerii Balcanice”, în 1934.

La rândul lor, principalele state revizioniste, cu regimuri de dictatură, se grupează în alianţe agresive: Germania şi Italia în „Axa Berlin-Roma” , în noiembrie 1936, la care aderă Italia, în noiembrie 1937.

Reînarmarea Germaniei, masivă, pe faţă, profitând de slăbiciunea alianţei anglo-franceze, de poziţia conciliatoare a acesteia, a Societăţii Naţiunilor, iar lui Hitler să anexeze Austria, patria lui de naştere, la 12 martie 1938, apoi regiunea Sudetă din Cehoslovacia în urma Conferinţei în Patru (Hitler, Mussollini, Daladier, Chamberlain) de la München, 29-30 septembrie 1938; Cehoslovacia este ciopârţită în continuare prin “Primul dictat de la Viena” , din 2 noiembrie 1938 pierzând sudul Slovaciei în favoarea Ungariei şi zona oraşului Těšín pentru Polonia.

La 25 martie 1939, Cehoslovacia dispare ca stat: Cehia este ocupată de Germania, după ce Slovacia se despărţea de ea; monseniorul Augustin Volosin, cleric greco-catolic, a devenit şeful guvernului Ucrainei Subcarpatice (Maramureşul de Nord), dar s-a refugiat în România cerând Guvernului Armand Călinescu să anexeze Ucraina Subcarpatică pentru a evita ocupaţia teroristă horthystă.

Guvernul român a respins propunerea, deşi, dacă ar fi avut iubire de neam, ar fi putut accepta, derobind astfel o mulţime de state româneşti de acolo, mai ales că, din corespondenţa lui Fabricius cu Ribbentrop, aflăm că Germania nu s-ar fi oprit.

Temându-se de un atac ungaro-bulgar, România decretează mobilizarea, iar pentru a “îmbuna” Germania semnează tratatul economic înrobitor cu Germania, la 23 martie 1939.

Puţin mai târziu, în aprilie, Italia ocupă Albania.

Simţindu-se tot mai ameninţată, România cere şi primeşte din partea Franţei şi Angliei garanţii de ajutor în caz de nevoie, în aprilie 1939, ceea ce supără Germania şi Italia.

Căutând să stavileasca agresiunea statelor fasciste, Franţa şi Anglia încearcă o colaborare cu URSS, dar Stalin prefer un asemenea tratat cu Hitler, mai tentant, care oferea Sovietelor împărţirea Europei cu Germania, în zone de influenţă.

Astfel se semnează la Moscova, la 23 august 1939, “Tratatul de neagresiune germane-sovietic”, numit şi Pactul Ribbentropp-Molotov, după numele semnatarilor.

Acesta cuprindea Protocolul adiţional, secret, privind împărţirea Europei în zone de influenţă, trecând prin mijlocul Poloniei, de la Marea Baltică la Marea Neagră, cuprinzând Basarabia în zona sovietică.

La 1 septembrie 1939, Germania atacă Polonia. Anglia şi Franţa o someaza să oprească agresiunea.

Hitler refuză, iar Anglia şi Franţa declară război Germaniei.

Astfel a început al doilea război mondial, cel mai distrugător din istoria omenirii.

La 17 septembrie 1939, URSS ocupă estul Poloniei, apoi Ţările Baltice, iar în noiembrie atacă Finlanda, care rezistă până în martie 1940, când este nevoită să ceară pace, renunţând la o serie de teritorii, printre care Istmul Careliei.

În aprilie, Germania ocupă Danemarca şi Norvegia; în mai- Belgia, Olanda, Luxemburg şi pătrunde rapid în Franţa şi o sileşte să capituleze la 22 iunie.

Vara anului 1940 a marcat pentru Romania punctul final al unui indelungat proces de deteriorare progresiva a situatiei internationale a tarii.

„Cu foarte mare greutate se pot afla, in analele trecutului romanesc arata istoricul Gheorghe Buzatu, perioade mai dureroase, mai grave si mai primejdioase, pline de consecinte incalculabile, decat aceea din vara si toamna anului 1940”.

Dupa declansarea ofensivei Germaniei pe frontul occidental, incheiata cu capitularea Frantei, practic Romania ajunsese  complet izolata in plan international.

„Tot esafodajul politic prin care Romania a cautat sa asigure pacea si sa-si asigure granitele arata Ion Gigurtu a cazut in realitate prin intelegerea de la München si a fost total distrus prin intelegerea germano-sovietica din 23 august 1939, care hotara definitiv asupra estului european”.

Trebuie sa dam intreaga greutate acestei aprecieri, intrucat Ion Gigurtu, in calitatea sa de ministru de externe si, apoi, de prim-ministru, s-a aflat in miezul evenimentelor care au lovit Romania in perioada iunie -septembrie 1940.

România pierduse singurul aliat de pe continent de la care spera să mai primească vreun ajutor.

Guvernanţii români sunt cuprinşi de panică, mai ales că în aprilie Molotov declarase public că URSS urma să “reglementeze” problema Basarabiei rămasă nerezolvată din 1918 !

Se incearcă o apropiere de ultimă oră de Germania, şi Italia, care se alăturase Germaniei în ultimile zile ale rezistenţei Franţei.

Renunţă la politica de neutralitate şi eliberează pe legionari din închisori, după ce suprimase elita Mişcării Legionare în anii anteriori, temându-şi tronul şi amanta, Elena Lupescu, ei fiind partizanii unei alianţe cu Germania, pentru a putea rezista agresiunii sovietice.

La 23 iunie, ministrul de externe sovietic, V. M. Molotov, face cunoscut Germaniei, prin ambasadorul acesteia la Moscova, Shulenburg, că sosise momentul soluţionării imediate a litigiului pentru Basarabia, pretinzând acum şi Bucovina, pretextând că ambele erau populate cu ucrainieni!

Un fals grosolan! Hitler s-a opus anexării Bucovinei, ca fostă posesiune austriacă! Nu ca fiind provincie românească!

Hitler a sugerat restituirea tezaurului României, confiscate în ianuarie 1918, pentru a atenua duritatea Ultimatumului sovietic ce urma să fie adresat României, dar această sugestie n-a fost acceptată de Moscova. S-a ajuns la un “compromis”, urmând ca URSS să anexeze numai nordul Bucovinei.

În aceste condiţii, în noaptea de 26/27 iunie 1940, URSS adresează României Ultimatumul, cerându-i cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei în 24 de ore.

Regele Carol al II-lea a cerut ajutorul aliaţilor din Înţelegerea Balcanică şi chiar Puterilor Axei, regele neştiind de anexele secrete ale Pactului Ribbentropp-Molotov!

“Cedaţi!”, a fost sfatul tuturor.

Germania se temea de pierderea petrolului şi grânelor României, care cu siguranţă ar fi fost distrusă de cei trei vecini care o pândeau să o sfâşie.

Consiliul de coroană, convocat de regale Carol al II-lea, l-a consiliat să tragă de timp, propunând “o discuţie amicală” pentru rezolvarea litigiului. URSS n-a acceptat şi i-a adresat un al doilea Ultimatum pe 27 iunie.

Un nou Consiliu de Coroană l-a consiliat de astă dată să accepte Ultimatumul, după ce reprezentanţii Armatei au arătat că România nu putea rezista atacului URSS, la care s-ar fi adăugat cel ungar şi bulgar !

Ultimatumul a fost astfel acceptat, cerând doar prelungirea termenului de evacuare a teritoriului de către armata română, din cauza drumurilor proaste, ca urmare a ploilor!

Pe 28 iunie, orele 14, Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă erau deja ocupate de Armata Roşie. Românii localnici îi urmăreau cu îngrijorare de dinapoia perdelelor lăsate, tremurând de spaimă, în timp ce rusofonii şi mai ales evreii îi întâmpinau cu strigăte de bucurie, cu lozinci şi steaguri roşii, pregătite din timp, pentru că fuseseră anunţaţi dinainte de activiştii cominternişti.

Soldatii Armatei române, în retragere, au fost insultati, batjocoriti de rusofoni şi mai ales de evrei, iar   cei  întâlniţi izolaţi erau împuşcati.

Rareori ostaşii români ripostau, căci aveau ordin să se abţină, pentru a nu oferi motiv de agresiune Armatei Roşii invadatoare.

Depozitele de armament au fost, cu rare excepţii, părăsite, în lipsă de timp.

Oficialii români şi cei care nu voiau să rămână sub ocupaţie sovietică n-au avut timp nici să-şi ia cu ei nici strictul necesar.

Atunci, în 28 iunie, soţia mea avea opt ani şi locuia cu familia la Cernăuţi, tatăl ei fiind ofiţer în armata română.

Acesta le-a trimis o căruţă să-i ducă imediat la gară pentru a se refugia cu ultimul tren, de marfă, căci ruşii ajunseseră la marginea oraşului, la podul de peste Prut, el urmând să se refugieze cu armata.

Soţia mea, cu fraţii şi mama lor vitregă (cea “bună” decedase), n-au mai stat să servească laptele, l-au lăsat pe foc, pe plită, şi au plecat cu doar ce era pe ei.

Au încuiat însă uşa de la intrare! Când s-au întors, în 1941, au găsit casa goală-goluţă, vandalizată.

În rândul evreilor circula promisiunea kominternistă a creării unui stat evreiesc în Basarabia, iar comunismul le va aduce fericirea. De aceea evreii i-au întâmpinat cu bucurie pe sovietici, Armata Roşie eliberatoare!

De aceea zeci de mii de evrei din ceea ce mai rămânea din România se “evacuau” în sens invers, peste Prut, în viitorul “Cămin Evreesc de sub protecţia Sovietelor, în mănoasa Basarabie, încurcând şi mai mult retragerea armatei şi a civililor români în ţară.

Văzând că Germania era atotputernică pe continent, Carol al II-lea se orientează silit spre aceasta, ca să-şi păstreze tronul.

Guvernul Gheorghe Tătărescu este remaniat, incluzând, pentru prima oară de la apariţia Mişcării Legionare, pe Horia Sima, cel care se va impune la comanda acesteia, revenit în ţară, din Germania, unde se refugiase după asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mişcării. Revenea acum, în urma amnistiei din primăvară a legionarilor încarceraţi.

A fost numit subsecretar de stat la Ministerul Cultelor şi Artelor.

La 30 iunie Carol al II-lea renunţă la garanţiile franco-engleze; la 1 iulie cere lui Hitler să trimită în România o misiune militară; la 2 iulie îi mai cere acestuia să garanteze frontierele României.

La 4 iulie formează un nou guvern condus de industriaşul filogerman Ion Gicurtu, având la Externe pe Mihail Manoilescu, adeptul corporatismului fascist, guvern numit de acesta “Guvernul Disperării Regale”, în care au fost cooptaţi trei legionari: Horia Sima, Vasile Noveanu şi Augustin Bideanu.

A doua zi, Ion Gigurtu declară că intenţionează o “integrare sinceră” în sistemul Axei. Pentru a-i face pe plac, la 6 iulie, regele înştiinţa pe Hitler că era de accord cu sugestia acestuia de a începe negocieri cu Ungaria şi Bulgaria în problema revizuirii frontierelor.

La 7 iulie, Horia Sima demisionează din guvern ca să aibă timp să reorganizeze Mişcarea Legionară şi să pregătească detronarea şi pedepsirea lui Carol al II-lea, acuzat de uciderea fără judecată legală a aproape trei sute de fruntaşi ai Mişcării.

În locul lui Horia Sima regele cooptează alt legionar, pe Radu Budişteanu.

Ultimatumul sovietic de la sfarsitul lunii iunie 1940 a reprezentat un adevarat semnal pentru guvernele de la Sofia si Budapesta, pentru a-si intensifica brusc actiunile revizioniste impotriva Romaniei.

In corespondenta dintre guvernul german si cel sovietic, care si-a manifestat nemultumirea fata de faptul ca nu a fost informat de cele hotarate la Viena, aceasta idee apare clar formulata.

Astfel, intr-o telegrama din 3 septembrie catre Auswärtiges Amt, ambasadorul Schulenburg arata ca guvernul sovietic a deschis „un mare complex de chestiuni” prin ridicarea problemei Basarabiei si cerea ca aceasta idee sa fie introdusa intr-un memorandum ce urma sa fie inaintat guvernului sovietic.

Ribbentrop a confirmat ca cererile revizioniste ale Ungariei si Bulgariei au fost puse pe tapet de ocuparea Basarabiei si Bucovinei de nord si a dat instructiuni ca, in memorandumul ce urma sa fie predat lui Molotov, dupa „ocuparea Basarabiei si Bucovinei de nord” sa se introduca propozitia „care de asemenea a dat impuls actualelor initiative de cereri cu caracter de revizuire fata de Romania”.

O data principiul respectarii status-quo-ului teritorial violat, guvernele de la Budapesta si Sofia declarau ca ele nu vor sa fie discriminate de guvernul roman si cereau sa aiba acelasi tratament ca Uniunea Sovietica.

In acest sens se pronuntau primul-ministru ungar, Pál Teleki si ministrul de externe, Istvan Csaky, la intrevederea cu Hitler, Ciano si Ribbentrop, din 10 iulie, care declarau:

„Noi avem sprijinul guvernelor iugoslav, german si italian in sensul de a determina Bucurestiul sa puna capat discriminarilor fata de noi, care constau in aceea ca au facut Rusiei concesii teritoriale fara lupta, fara sa inceapa tratative asemanatoare cu noi”.

La 10 iulie, când România se retrăgea din Societatea Naţiunilor, ungurii i-au prezentat lui Hitler, la München, pretenţiile lor asupra Transilvaniei, iar la 27 iulie, la Berchtesgaden, bulgarii făceau acelaşi lucru asupra Cadrilaterului, dovedind o strânsă colaborare între statele revizioniste, pe seama României.

Susţinându-şi complicii, la 15 iulie, Hitler i-a trimis lui Carol al II-lea o scrisoare în care i-a cerut să ajungă la o “înţelegere paşnică”, în problema frontierelor cu Ungaria şi Bulgaria, dacă vrea o apropiere sinceră de Germania; altfel, va urma distrugerea României!

Răspunsul regelui a fost dat lui Hitler la 26 iulie prin Ion Gigurtu şi Mihail Manoilescu: schimb de populaţie urmat, dacă era cazul, de rectificări de frontier în favoarea Ungariei şi Bulgariei. Hitler l-a avertizat prin delegaţia primită că “înţelegerea” cu vecinii trebuie încheiată cât mai repede.

Cand, in a doua jumatate a lunii august acelasi an, Romania purta negocieri cu Ungaria si Bulgaria, Uniunea Sovietica a cautat sa profite de situatia creata si a procedat la noi concentrari de forte la frontiera cu Romania.

O nota informativa din 21 august 1940 avertiza guvernul roman ca este posibila o actiune militara sovietica impotriva Romaniei, in jurul datei de 28 august.

Ungaria era hotarata sa foloseasca acest moment pentru a ataca Romania, cooperarea maghiaro-sovietica precizandu-se din nou. Declaratia lui Ribbentrop, facuta lui Manoilescu la 29 august 1940, ca in ipoteza in care Romania nu primea „arbitrajul”, Ungaria si Uniunea Sovietica aveau s-o atace, ceea ce ar fi insemnat sfarsitul independentei Romaniei, era un evident factor de presiune, dar ea reprezenta si o dura realitate.

Ministrul de externe german  vorbea despre atacul concomitent al Ungariei si Uniunii Sovietice impotriva Romaniei ca de un lucru ce ar fi fost deja hotarat intre cele doua tari.

În urma unor schimburi de note diplomatice între Bucureşti-Budapesta şi Bucureşti-Sofia, s-a hotărât deschiderea discuţiilor: la Turnu Severin cu Ungaria şi la Craiova cu Bulgaria.

Tratativele de la Turnu Severin, deschise la 16 august, au fost ca un dialog al surzilor: ungurii pretindeau aproximativ 69.000 km² cu aproximativ 3.900.000 locuitori, din care peste 2.200.000 români; românii, prin ardeleanul Valer Pop, acceptau numai un schimb complet de populaţie şi ulterior o rectificare teritorială în Crişana, pentru a asigura populaţiei strămutate un spaţiu necesar.

În lipsă de consens, tratativele au fost rupte la 24 august, iritând Axa.

Tratativele de la Craiova, începute la 19 august, au fost mai “conciliante”, românii susţinând principiul etnic, schimbul de populaţie, cu rectificarea frontierei în sudul Dobrogei, cu păstrarea Silistrei şi Balcicului; tratativele s-au prelungit, în intenţia României de a obţine o “soluţionare” mai bună a “problemei” Transilvaniei, dar, după Dictatul de la Viena, n-a mai avut ce face şi a semnat, la 7 septembrie, Tratatul de la Craiova, cedând Cadrilaterul în întregime, la solicitarea Axei.

   Cu prilejul ratificarii de catre parlamentul bulgar a Tratatului de la Craiova privind Dobrogea de sud (Cadrilaterul), Sofia a adresat  multumiri celor doua guverne ale Axei, dar  si-a manifestat recunostinta si fata de guvernul sovietic, pentru sprijinul pe care l-a acordat Bulgariei in realizarea acestui obiectiv.

 In urma politicii revizioniste, la sfarsitul lunii septembrie, 1940, harta Europei  arata asa:

Ulterior se va afla că Hitler luase hotărârea de a zdrobi URSS, pentru a rămâne singurul stăpân în Europa, Anglia urmând să fie supusă mai târziu, eventual printr-un compromise; de aceea vroia să rezolve mai întâi “problemele” în Balcani, spre a avea spatele asigurat.

Razboiul mondial se intindea parjolitor in Europa si in intreaga lume…

Dupa numai 22 de ani de la implinirea unui ideal (Romania intregita), romanii trebuiau sa reia lupta pentru unitatea nationala, cu aceeasi credinta, hotarare si daruire care asigurase victoria bunicilor si parintilor lor.

Surse: http://www.historia.ro/ http://axa.info.ro/

15/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 15 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

15 iulie, istoricul  zilei

 

 

 

 

 

998: A decedat matematicianul și astronomul  persan Abū al-Wafā Būzjānī; (n. iunie 940.).

S-a născut la Buzghan (astăzi Torbat – e Jam, Iran). La 19 ani s-a mutat la Bagdad, unde va rămâne tot restul vieții.

A fost contemporan cu mulți alți savanți printre care: Al Biruni, Al-Quhi, Al-Sijzi, Abu Nasr ibn Iraq, Abu-Mahmud Khojandi, Kushyar ibn Labban.

făcut inovații importante în trigonometrie si a utilizat pentru prima data  numerele negative într-un text islamic medieval.

A formulat regulile de adunare a fracțiilor prin aducere la numitor comun, a formulat regulile de aproximare a fracțiilor și regulile de descompunere a fracțiilor ordinare în fracții sexagesimale.

În domeniul astronomiei, a descoperit așa-zisele variații în mișcarea Lunii.

Abul Wafa a tradus și comentat operele unor matematicieni greci sau islamici (cum ar fi Al-Khwarizmi, Diofant, Euclid) din domeniul geometriei și trigonometriei.

 

 

 

Imagini pentru Abū al-Wafā „Būzjānī photos

 

 

Opera sa a fost pe larg studiată de savanţii medievali arabi în secolele de după moartea sa, foarte apreciate fiind: 

– Cartea despre ceea ce trebuie să cunoască grămăticii, oamenii de afaceri și alții în știința matematică.
– Cartea despre ceea ce îi este necesar unui meseriaș care lucrează cu construcții geometrice, consacrată geometriei practice (construcții în topometrie, geodezie, arhitectură, construcții geometrice cu rigla și compasul);
– Cartea perfectă (Kitab ab Kamil), tratat de astronomie în care sunt expuse bazele trigonometriei.

 

 

 

 

1099: Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase, de  armata cruciaţilor crestini conduşi de  Godefroy de Bouillon.

 

 

 

 

 

 

 

 

La 15 iulie 1099 trupele crestine ale Primei Cruciade au cucerit Ierusalimul aparat  de musulmanii  califului Egiptului.

Începutul primei cruciade este legat de cuvîntarea papei Urban II la sinodul de la Clermont (noiembrie 1095). Însă rolul papei pentru declanşarea cruciadei a fost destul de putin important: el a promis că biserica va proteja proprietatile cruciaţilor, a cerut să fie încetate războaiele interne şi a poruncit episcopului Ademar (+1098, în timpul asediului Antiohiei) să fie legatul papal în Cruciadă.

Ideea unei cruciade a devenit foarte populară, atît printre oamenii din clasele superioare, cît şi printre oamenii simpli – unii ademeniţi de bani şi putere, cei din urmă – de propovăduirile despre eliberarea locurilor sfinte de păgîni, sau pur şi simplu de dorinţa de război şi aventuri.
Cruciaţii care asediau Ierusalimul erau în număr de doar 20.000, şi aceştia istoviţi dupa doi ani de război, boli si  foame.

Principalii lor comandanţii rămaşi au fost Raymond de Toulouse, Robert de Normandia şi Godfrey de Bouillon, la care s-a alăturat mai apoi Tancred.
Atunci le-a sosit ajutor de la genovezi şi pizani, care au adus alimente şi uneltele necesare asediului.

Invingatorii au nimicit foarte mulţi musulmani şi au distrus în cetate tot ce amintea de islam.

Toti aparatorii musulmani si evrei ai Ierusalimului au fost ucisi, unele cronicii vorbind de cca.100000 de morti intre locuitorii orasului.

 

 

 

 

Pe hartă: Drumul parcurs de  cruciatil pana la Ierusalim

 

 

Dupa victorie, s-au iscat neînţelegeri între cruciați pe seama viitoarei organizării administrative a Ierusalimului, o partidă pledand pentru crearea unei republici bisericeşti cu patriarhul în frunte, iar o alta, care a şi cîştigat, sustinand  o administrare laica obişnuită. Raymond şi Robert au refuzat conducerea cetăţii, aceasta revenindu-i  lui Godfrey de Bouillon, al carui frate stăpînea Edessa.
Evident, două formaţiuni statale avand în fruntea lor occidentali si inca din aceeaşi familie, veneau in contradictie cu interesele Imperiului Bizantin, care avea deja probleme cu stăpînirea lui Bohemond (şi a normanzilor,al caror lider era acesta), asupra Antiohiei.

 

 

 

 

1149: Este  reconstruita  Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de Modestus pentru a fi o dată în plus distrusă de califul Al-Hakim Bi-Amr în 1009; după aceea, a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea, si mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi; biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în 1808 a fost mistuită de un incendiu.

 

 

 

 Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

 

 

Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat,și se spune că a colo este și locul în care Isus a fost înmormântat (sepulcrul), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă localizare pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I.

 

Imagini :

http://www.360tr.com/kudus/kiyamet_eng/index.html

 

 

 

 

 

1240 : Victoria armatei Novgorodului, condusa de cneazul Aleksandr Nevski, asupra armatelor suedeze (Bătălia  de pe Neva).

 

 

 

1410: In Bătălia de la Grunwald cavalerii teutoni sunt infranti de către forţele unite ale polonezilor şi lituanienilor, sprijiniţi de ruşi, cehi, moldoveni si tătari.

 

 

 

 

1497: A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504).

Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.

 

 

 

 

 

 

 

1542 (sau 1551): A murit  Mona Lisa, (Gioconda Lisa Gherardini, sotia lui  Francesco del  Giocondo), femeia al carei suras enigmatic a fost imortalizat  de pictorul Leonardo da Vinci ; ( n. 15  iunie  1479).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1606: S-a nascut  genialul pictor olandez Rembrandt van Rijn  (”Lectia de anatomie”, “Rondul de noapte”, “Pelerinii din Emaus”); (d. 4 octombrie 1669).

 

 

 

 

Rembrandt van Rijn  (1606 – 1669)

 

 

Rembrandt – Lectia de anatomie

 

 

 

1643 :  Capitanul olandez Martin Geritson Fritz, de pe vasul Castracum, a descoperit Insula Sahalin.

 

 

 

 

1653 : Se desfasoara  lupta de la Sirca, in urma careia  Gheorghe Stefan il infrange pe Vasile Lupu, silindu-l sa se retraga peste Nistru si si sa ceara sprijinul  cazacilor lui Timus Hmelnitki,  care intra in Moldova si ocupa Suceava.

 

 

 

 

1799 : Piatra din Rosetta,  un artefact care a dus la descifrarea hieroglifelor, este descoperită în oraşul egiptean Rosetta, de căpitanul francez Pierre-François Bouchard.

 

 

 

 

 

 

 

1815:  Imparatul  Napoleon s-a predat englezilor,  la bordul navei de razboi Bellerophon.

 

 

 

 

Napoléon Bonaparte (n.15 august 1769 – 5 mai 1821)

 

Dupa predarea sa, a fost exilat pe insula Sfânta Elena, unde a murit în condiţii neclare, câţiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821).

Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic şi cancerul la stomac.

 

 

 

 

1845 : In  Singapore apare primul numar al unuia dintre cele mai vechi ziare de limba engleza care a supravietuit  pana astazi: “The Straits Times”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1858: Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poştale.

Acestea erau vestitele “Cap de bour”, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre.

 

 

 

 

 

 

 

1888: A aparut ziarul Adevărul.

 

 

 

 

 

 

 

Este un cotidian central înființat în 1888 de Alexandru Beldiman  care a apărut la Bucuresti până la 21 noiembrie 1916  și, după Primul razboi Mondial, de la 3 ianuarie 1919 până la 30 decembrie 1937.  

În primele zile de după Revolutia din 1989, ziarul Scînteia, oficios al PCR , și-a schimbat denumirea mai întâi în „Scînteia Poporului” (sub care au apărut 2 numere), iar apoi în „Adevărul”, comitetul redacțional rămânând inițial același.

 

 

 

 

 

 

1902: S-a născut chimistul și academicianul  Costin D. Neniţescu ; (d. 29.07.1970).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1904: A murit Anton Pavlovici Cehov, dramaturg şi prozator rus, autor al pieselor „Livada cu vişini”, „Trei surori” (n. 29.01.1860).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1916: A decedat  microbiologul rus Ilia Ilici Mecinikov, cel care a descoperit fenomenul fagocitozei; în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină; (n.15.05.1845).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: A murit  Emil-Ilerman Fischer, biochimist german, laureat al  Premiului  Nobel pentru chimie pe 1902.

 

 

 

Hermann Emil Fischer - Scientists, Birthday, Childhood - Hermann ...

 

 

 

Este savantul  care a sintetizat glucoza, fructoza, cofeina;  (n.09.10.1852).

 

 

 

 

 

1922:  A fost creat Partidul Comunist Japonez.

 

 

 

 

 

1936: A apărut, la Bucureşti, săptămânalul “Cuget clar”, revistă de direcţie literară, artistică şi culturală, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

 

 

 

1940: Dictatorul Germaniei naziste, Adolf  Hitler, îi adresează regelui Carol al II-lea o scrisoare, prin care îi cere, pe un ton ultimativ sa facă unele concesii Ungariei horthyste.

 

 

 

 

1946: In Romania se da un  Decret-lege privind alegerile pentru Adunarea Deputatilor,  prin care se prevede ca dreptul de vot este universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii tarii de la varsta de 21 de ani in sus (se acorda pentru prima data in istoria Romaniei dreptul de a alege si a fi ales pentru femei si militari).

S-a  desfiintat  Senatul si  a fost  infiintata  Adunarea Deputatilor, parlament unicameral, in care puteau fi alesi deputati, cetatenii cu varste de peste 25 de ani.

Se interzicea  dreptul de a alege si a fi alesi “dusmanilor poporului”, “elementelor fasciste, hitleriste, legionare”, celor care au ocupat “functii de raspundere in aparatul de stat al maresalului Ion Antonescu sau care au cerut sa lupte voluntar impotriva Natiunilor Unite” etc.

Prin introducerea sistemului unicameral si anularea prerogativei Regelui de a dizolva Parlamentul este incalcata Constitutia din 1923, repusa in vigoare in 1944.

 

 

 

 

1955: 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel.

 

 

 

1958: A apărut, la Bucureşti, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista “Luceafărul”, organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România.

 

 

 

1962: Reprezentativa feminină de handbal în şapte a României, a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediţie a Campionatului mondial, desfăşurat în ţara noastră, între 8 şi 15 iulie.

 

 

 

1964: S-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic “Animafilm”.

 

 

 

1973:  S-a nascut  in Bucuresti, Theodor Paleologu, eseist, diplomat şi om politic român;(n.Bucuresti).

 

 

 

Imagini pentru theodor paleologu,photos

 

 

 

1975: A avut loc primul zbor cosmic  cu  echipaj  mixt sovieto-american, Soyuz-Apollo.

 

 

 

 

1992: A murit cântareţul roman de muzică populară Ion Luican ; (n. 1907).

 

 

 

 

Ion Luican

 

 

1996:  Prinţul Charles al Marii Britanii şi Prinţesa Diana, au  semnat  documentele de divorţ.

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: Creatorul  italian de moda Gianni Versace, este asasinat cu doua focuri de arma in apropierea resedintei sale din South Beach, din Miami Beach; ( n.02.2.1946).

 

 

 

 

 

 

 

Poliţia l-a dat in urmarire  pe suspectul Andrew Cunanan de 27 de ani, un homosexual care  se prostitua cu “clienti  prosperi”.

El este deja pe lista FBI a celor mai căutaţi  criminali, în legătură cu alte patru crime – toate victimele  fiind ca si  Versace, homosexuali.

Criminalul s-a sinucis, cadavrul sau  fiind  gasit  dupa opt zile.

 

 

 

 

1997: Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia. Este învestit în funcție la 25 iulie 1997.

 

 

 

 

 

 

 

 

1999: Generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, în procesul revoluţiei de la Timişoara.

Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) hotărând ca ei să plătească, împreună cu MApN, 33,264 miliarde de lei persoanelor rănite şi rudelor celor ucişi în decembrie 1989.

 

 

 

 

 

 

 

Pe 16 septembrie 2010, gen.Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale.

Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator.

La 20 mai 2014, după cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat.

 

 

 

 

2016 :  Un grup de militari din cadrul forțelor armate au organizat  o lovitură de stat în Turcia.

 

 

 

After coup nightly demonstration of president Erdoğan supporters, Istanbul - foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

 

Tentativa a eșuat  eșuată a fost pusă la cale  de Consiliul Păcii, un grup de militari din cadrul Forțelor armate ale Turciei. Primul-ministrul Binali Yıldırım și  președintele Recep Tayyip Erdoğan au chemat populația în stradă. Șeful Statului Major Hulusi Akar a fost luat ostatic, apoi a fost eliberat.

 

Un elicopter a lansat o bombă deasupra Parlamentului turc de la Ankara. De asemenea Palatul Prezidențial a fost atacat cu bombe. A fost declarată legea marțială pe întreg teritoriul turc.

Televiziunea națională TRT 1 a fost ocupată de militari turci care au anunțat că Turcia este “condusă în prezent de Consiliul Păcii, care va asigura siguranța populației”. Frontiera cu Bulgaria a fost închisă, iar armata elenă a fost pusă sub stare de alertă la granița cu Turcia.

Un grup de peste 50 de militari au blocat Podul Bosfor și Podul Fatih Sultan Mehmet. S-au auzit focuri de armă lângă cele mai importante aeroporturi din Ankara și Istanbul.

În timpul confruntărilor peste 290 de persoane au fost ucise la Ankara și Istanbul .

 

 

 

 

 

 

 

Președintele Erdoğan l-a acuzat pe Fethullah Gulen (care este auto-exilat în Pennsylvania) pentru organizarea acestei lovituri de stat, deși gruparea acestuia a condamnat lovitura.

Turcia a cerut (ulterior loviturii de stat) Statelor Unite să-l extrădeze pe Gülen.

Lovitura de stat este condamnată de principalele partide din Turcia și de comunitatea internațională.

La 16 iulie 2016, dimineața, Reuters a transmis că lovitura de stat pare să fi eșuat.
 

 

 

  2017: A murit  actorul american de film şi televiziune Martin Landau.

 

 

 

 

 

 

FRIDAY NIGHT BOYS: Martin Landau RIP

 

 

Martin Landau s-a născut, la 20 iunie 1931,  într-o familie de evrei americani din New York emigrați din Austria. 

La vârsta de 17 ani a început să își câștige primii săi bani, lucrând la ziarul Daily News, pe partea de DTP.

 A urmat cursurile Actors Studio și a devenit bun prieten cu legendarul James Dean și cu Steve McQueen. Și-a făcut debutul pe Broadway în producția Middle of the Night. Mentorul său a fost Lee Strasberg, care l-a încurajat să aibă încredere în talentul său. A fost profesor pentru mari actori precum Jack Nicholson sau Anjelica Huston.

Și-a început cariera în 1950, iar filmele din primii ani ai carierei sale au purtat semnătura lui Alfred Hitchcock. Au continuat rolurile din seria de televiziune Misiune Imposibilă, pentru care a fost nominalizat la premiile Emmy. Primul său premiu, Golden Globe, l-a primit pentru filmul Tucker: The Man and His Dream.

Tot acum a venit și prima nominalizare la Premiile Oscar, pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, dar și pentru rolul din filmul Crimes and Misdemeanors (1989). A mai câștigat trei premii  pentru cea mai bună interpretare masculină în filmul Ed Wood (1994).

Actorul a fost recompensat cu o stea pentru filmele sale, cu numărul 6845, situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. A încetat din viață la data de 15.07.2017.

 

 

 

 

15 IULIE ESTE:

 

 

 

 

 

În România –  Ziua mărcii poștale române

 

 

 

                                         Foto: Marca poștală moldoveneană Cap de bour 

 

Ziua mărcii poştale româneşti este sărbătorită la 15 iulie, dată la care, în anul 1858, au fost tipărite primele mărci poştale româneşti, în Moldova, potrivit site-ului Romfilatelia, www.romfilatelia.ro. Intitulată “Cap de bour“, emisiunea era formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale.

A intrat în circulaţie la 22 iulie/3 august 1858, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă, se arată în volumul ‘Istoria României în date‘ (2003). Evenimentul avea loc la 18 ani după apariţia, în Marea Britanie, a celui dintâi timbru de pe mapamond, cunoscut în lumea filateliştilor cu denumirea ‘Black Penny‘.

 

 

 

 

 

In Brunei: Sărbătoare Naționala –  Ziua de naştere a Sultanului.

 

 

 

ANTHROPOLOGY OF ACCORD: Map on Monday: MALAYSIA and SINGAPORE

 

 

  Statul Brunei,  este o țară insulară situată pe coasta insulei Borneo din Asia de Sud-Est având suprafața de 5.770 km² și o populație estimată  în 2017 la 428.697 locuitori. 

 

 

 

Brunei | Travel Wiki | Fandom

 

 

 

 

  Cu excepția coastei Mării Chinei de Sud este înconjurat complet de statul Sarawak din Federația Malaezia și este separat în două teritorii de orașul Limbang, care face parte din statul Sarawak. Brunei  și-a re-câștigat independența față de Regatul Unit pe data de 1 ianuarie 1984.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Hassan al Bolkiah, este al 29-lea sultan al Bruneiului, precum și prim- ministru al al acestui regat asiatic.

  S-a născut la 15 iulie 1946  fiind  fiul cel mai mare al sultanului Omar Ali Saifuddien al III-lea și al Raja Isteri (regina) Pengiran Anak Damit și a urcat pe tronul acestei țări în urma abdicării tatălui său, la 5 octombrie 1967.

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfintii Chiric si Iulita

 

 

 

 

 

Sfinții Mucenici Chiric și Iulita (+304) erau originari din Licaonia (Asia Mică), Sfânta Iulita fiind mama Sfântului Chiric, în vârstă de 3 ani - foto preluat de pe basilica.ro

 

 

 

 

 

Sfanta Iulita  a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). A ramas vaduva la putin timp dupa nasterea fiului ei, Chiric.

Cand Diocletian a declansat persecutiile impotriva crestinilor, Sfanta Iulita si-a luat fiul si a plecat din Iconia in Seleucia.

Aici este arestata si dusa inaintea judecatorului sub acuzatia ca este crestina. Judecatorul, ca sa o faca sa-si lepede credinta in Hristos, l-a luat pe Chiric pe genunchi si i-a adresat cateva cuvinte.

Chiric, desi avea doar trei ani, a strigat: “Eu sunt crestin si vreau cu mama mea!”.

In urma acestor cuvinte, judecatorul l-a lovit pe Chiric cu piciorul, iar copilul s-a rostogolit pe treptele de piatra si si-a dat duhul. Dupa chinuri cumplite, Iulitei i s-a taiat capul.

Moastele sfintilor mucenici Chiric si Iulita sunt facatoare de minuni.

O parte din sfintele lor moaste se afla la Ohrida, in Biserica Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Vindecatoarea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO:  ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. F. I. Uspenskii, Istoria Cruciadelor (Успенский Ф. И. – История Крестовых Походов)., traducele Andrei Creacico;

  2. Istoria md.;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. lessignets.co;

  5. Mediafax.ro;

  6. Wikipedia.ro;

  7. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  8. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  9. Rador.ro

  10. https://www.cinemagia.ro/actori 

15/07/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: