CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine si de ce a falsificat la Athos portretele unor ctitori romani?

 

 

De ce au fost falsificate in Athos portretele unor ctitori romani? 

De ce au fost falsificate in Athos portretele unor ctitori romani?

Secolele XVIII-XIX constituie pentru istoria poporului grec – si nu numai – o perioada de framantari, dar si de afirmare a independentei si prosperitatii in raport cu celelalte state.

Chiar si in randul monahilor din Muntele Athos, in toata aceasta perioada s-a manifestat, intr-un mod mai mult sau mai putin evident, incercarea de a estompa importanta aportului considerabil, adus de celelalte tari ortodoxe in sustinerea manastirilor de aici (intre care stim ca Tara Romaneasca si Moldova au avut un rol fundamantal in acest sens), in perioada post-bizantina.

Aceasta noua atitudine presupunea consolidarea traditiilor ce fac referire la intemeierea si sustinerea manastirilor de catre imparatii bizantini.

Un exemplu al acestei atitudini este de altfel aparitia frecventa a vulturului bicefal (cu o coronana, sceptru si sabie in cioc) in decorarea arhitectonica a multor monumente athonite.

De altfel, nu constituie o simpla coincidenta faptul ca in Manastirea Cutlumus, obstea a identificat un print roman si ctitor al asezamantului cu un imparat bizantin, schimband inscriptia initiala ce insotea portretul printului roman.

 

 

 

Foto: Manastirea Cutlumus

De asemenea, nu este o coincidenta nici faptul ca inscriptia aflata in scena ctitorului aflata langa mormant, datand din 1854, in nartexul catoliconului Manastirii Pantocrator, unul din intemeietorii manastirii si demnitar bizantin, marele stratopedarh Alexie, sa fie identificat in mod intentionat cu marele imparat Alexie Comnenul.

Un alt exemplu, care reflecta acesta orientare a monahilor athoniti de a evidentia mai ales importanta istoriei bizantine, il aflam in programul iconografic al Mananstirii Marea Lavra, unde, portretul voievodului roman Vlad Vintila a fost asociat cu cel al imparatului bizantin Ioan Tzimiskes.

In cele ce urmeaza, ne vom apleca asupra acestuia, mai in detaliu.

Potretul Voievodului Vlad Vintila de la Manastirea Marea Lavra.

In 1535, programul iconografic al catoliconului Manastirii Mare Lavra, zugravit in fresca de catre Teofan Cretanul, a fost imbogatit cu un portret al primului ctitor al asezamantului, Nichifor Focas (963-969).

Portretul este pozitionat in nava, avand alaturi pe Sfantul Mucenic Mercurie. Imparatul bizantin este pictat, pe jumatate intors catre altar, deschizand un hrisov.

 

 

 

Nichifor Focas - Marea Lavra

 

 

 

Imprejurul capului sau se afla o aureola. Pe cap poarta o corona de aur avand stema Paleologilor.

Inscriptia de pe portret este “Nichifor Focas imparat si ctitor al Sfintei manastiri”.

Exact in partea opusa portretului lui Nichifor, tot in nava, langa Sfantul Hristofor, este pictata imaginea unui alt ctitor al Marii Lavre.

In bibliografia de specialitate acest portret era mentionat a fi al lui Ioan Tzimiskes.Dupa ce pictura a fost recent curatata iar compozitia originala a putut fi dezvaluita in intregime, in timpul restaurarii picturii murale din intreaga biserica, au aparut elemente care resping incontestabil identificarea celui din imagine cu Ioan Tzimiskes.

Inainte de a prezenta insa noile informatii care au fost aduse la lumina in timpul lucrarilor de restaurare, este imperios necesar sa ne intoarcem la acest portret inainte ca acesta sa fi fost curatat, fiind atenti la acele elemente iconografice pe baza carora a fost facuta asocierea initiala cu imparatul bizantin.

Intors pe jumatate catre altar, ctitorul tine in maini un model in detaliu al catoliconului. Ca si in portretul lui Focas, putem observa o banda semi-circulara ce fragmenteaza partea de sus a personajului.

Suprafetele triunghiulare dintre zona circulara a reprezentarii si marginea benzii este decorata cu un frumoas model ornamental.In contrast cu imparatul bizantin, acest ctitor nu are aureola. Poarta un caftan pe deasupra avand colier (maniakis) si toga (loros).

Pe capul sau, ctitorul are o coroana inalta, deschisa, din aur, avand drept model in partea superioara flori de crin. Inscriptia de deasupra reprezentarii spune ca acest portret apartine imparatului bizantin Ioan Tzimiskes, al doilea ctitor al Marii Lavre.

Intalnim aici o persoana matura. Are parul lung si castaniu.

Mustatile sale putin dese si usor rasucite avand aceeasi culoare, barba continand inflexiuni rosiatice.

 

 

Imparatul Ioan Tzimiskes - Marea Lavra  Vlad Vintila Voievod si fiul sau Draghici - Marea Lavra

 

 

Trebuie sa amintim faptul ca vesmantul de baza al personajului, caftanul, in vremea in care a fost facut portretul, era tipic voeievozilor valahi si moldavi.

Este o roba de origine orientala. In pictura balcanica apare deja inaintea ocupatiei otomane in prima jumatate a sec. XV-lea.

In Moldova si Tara Romaneasca, printesele, nobilimea si nevestele nobililor purtau caftan din sec. XV. In jurul mijlocului sec. XVI a devenit parte a garderobei voievodale. Deoarece, caftanul era purtat numai de turci, aceasta schimbare a vesmintelor voievodale reprezinta si un gest simbolic, ce arata rolul caftanului in ceremonia investiturii, in contextul confirmarii de catre Poarta a domnitorilor romani, aratand totodata autoritatea Otomana.

Trebuie amintit de asemenea ca acest ctitor a fost reprezentat ca purtand o coroana de aur inalta si deschisa.

Acesta era tipul specific de coroana al domnitorilor valahi si moldavi, dupa cum observam in portretele lor din sec. XIV.

Cunoastem faptul ca floarea de crin era o emplema populara in Europa de vest, cel mai probabil un produs al cultului lui Hristos si Maicii Domnului, ce era folosit ca ornament pe marginile coroanelor si sceptrelor domnitorilor apuseni, ca simbol al puritatii si castitatii. Pentru lumea crestina ce se afla sub stapanirea turceasca, coroana impodobita cu crini a devenit emblema domnitorului crestin, aparatorator al dreptei credinte.

Pe de alta parte, faptul ca cel de-al doilea ctitor este reprezentat fara aureola ne permite sa concludem ca este vorba de un domnitor din perioada post-bizantina, contemporan cu pictura din catolicon, iar nu portretul unui imparat bizantin.

Un alt element ce ne permite sa interpretam aceasta imagine, un important insemn imperial bizantin este toga (lorosul), ca de altfel celelate insemne imperiale (maniakis, perivrachionia si epimanikia). Nu putem oferi un raspuns satisfacator acestei intrebari inainte de a determina identitatea celui reprezentat in imagine.

In acet sens, vechiul proschinitar al Marii Lavre scris de catre schevofilaxul manastirii, Macarie Trigonis, in 1757, ofera cateva informatii interesante.

Macarie mentioneaza ca de-a lungul caii de la iconae in spatele tronului egumenului, pe partea stanga (exact in partea opusa de unde se afla Nichifor Focas), se gasesc inca doua “vechi si splendide icoane”, dintre care cea mai frumoasa este (o scena votiva a memorabilului Domn al Ungro-Vlahiei Vintila Voevod, langa care (icoana) el insusi este reprezentat in rugaciune, tinand biserica in mainile sale).

Astfel, nu incape indoiala ca inaintea noastra se afla portretul uni Principe valah, Vlad Vintila (1532-1535).

Lucrarile ulterioare de restaurare au confirmat aceasta identificare si, in acelasi timp, indica in ce masura pictorii ulteriori au intervenit in pictura originala a manastirii.

In timpul lucrarilor de restaurare, pe langa curatarea frescelor de impuritatile ce s-au acumulat de-a lungul sutelor de ani, o adaugare ulterioara a barbei ctitorului a fost indepratata si, ceea ce este cel mai interesant, chipul unui copil, purtand un vesmant rosu, cu mainile intinse in rugaciune catre altar, a aparut in partea dreapta a ctitorului, avand in spate fundalul albastru.

In inscriptia scrisa deasupra capului sau scrie: Draghici Voievod. Este vorba despre fiul cel mic al lui Vintila.

Din pacate, inscriptia originala aflata langa chipul ctitorului a fost indepartata complet ca urmare a unei serii de incercari ulterioare de a da un alt sens imaginii, prin scrierea numelui lui Ioan Tzimiskes in calitate de al doilea ctitor.

Este evident desigur, ca singura reminiscenta din cadrul inscriptiei initiale este abrevierea “Io” care apare in partea de sus a compozitiei. Aceasta este forma abreviata a numelui Ioan, insa nu trebuie considerata in cazul nostru o abreviere a numelui lui Tzimiskesm cat un titlu onorific ce preceda de obicei numele printilor romani in documetele oficiale si inscriptii.

Daca dorim sa comparam portretul lui Vintila aflat in marea Lavra cu alte reprezentari ale printului, putem aminti exemplul a doua broderii decorative, infatisand ceea ce mult timp s-a crezut a fi singurele portrete ale lui Vintila.

Acestea constau in doua broderii pe care milostivul voievod impreuna cu sotia sa Rada, le-au donat Manastirii Cutlumus fiind pastrate in aceasta manastire in prezent.

Vlad Vintila purtrand o caftana avand corona pe cap, Doamna Rada si fiul lor, Draghici, sunt reprezentati, in postura de rugaciune inaintea Pomului Vietii, unde apare bustul lui Hristos, pe unul din ele, iar pe celalat , Maica Domnului Oranta cu Pruncul.

In pofida faptului ca pe ambele broderii fizionomia lui Vintila este complet schematizata din cauza tehnicii in sine, portretul pastreaza aceleasi caracteristici pe care le intalnim in cel din Marea Lavra.

Din nefericire, frescele in care ere reprezentat portretul lui Vintila ce se aflau in catoliconul Manastirii Cutlumus si in nartexul catoliconului Manastirii Curtea de Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab, nu se mai patreaza in prezent.

Pe baza unei scheme a aranjamantului original al temelor iconografice din Manastirea Curtea de Arges, facute in timpul lucrarilor de restaurare din 1875, cand toate frescele care au supravietuit pana atunci au fost indepartate de pe ziduri, C. Dumitrescu a stabilit ca portretul lui Vintila se afla pe zidul vestic langa coltul sud-vestic al nartexului.

Acesta facea parte dintr-o cuprinzatoare galerie de portrete ale domnitorilor valahi pictate in acest spatiu intre 1526 -1577. C. Dumitrescu considera ca Vintila il avea pe predecesorul sau, Vlad Inecatul (1530-1532), pictat langa el – amandoi provenind din dinastia Draculestilor – pentru a intari ideea continuitatii puterii.

Multumita picturilor valoaroase ale pictorului G. Tatarescu, in prezent, in Muzeul de Arta din Bucuresti, se afla un portet al lui Vlad Vintila, purtand un cftan bogat decaorat.

Bratele sale sunt incrucisate la nivelul braului, in contrast cu predecesorul sau, Vlad Inecatul , care este pictat cu bratele incrucisate la nivelul pieptului.

Pe langa Tatarascu, cel care a supravegheat lucrarile de restaurare in timpul sec. XIX, A. Lecompte Nouy, a pastrat o copie a frescei distruse.

Se pare ca avea aceleasi caracteristici ale lui Vintila, fata rotunda, nasul potrivit, uscativ, mustata etc., dupa cum am vazut in celelalte exemple.

Marea Lavra se inscrie in categoria ctitoriilor romanesti legate de Muntele Athos, pe care R. Greceanu, un cercetator al ctitorilor romani la Athos, o descrie ca “nationala”, insemnand ca Lavra era obiectul unei activitati de patronaj permanente.

Dupa Cutlumus, era a doua manastire aflata pe Athos ce primea donatii de la domnitorii romani.Acesta este motivul pentru care imediat ce s-a urcat pe tronul Tarii Romanesti, Vlad Vintila a vrut sa lege patronajul sau cu Manastirile din Athos, mai intai cu Cutlumus, manastirea sustinuta in mod traditional de principii romani, apoi cu simbolul politic imperial bizantin, Marea Lavra, in care Voievodul insusi, dupa cum am vazut, o descrie ca manastire imperiala in hrissovul sau.

Trebuie am intit faptul ca in vremea domnitorului, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului a restabilit legaturi cu biserica Ungro-Vlahiei, atribuindu-si rolul dominant in lumea ortodoxa.

Vlad Vintila din Slatina, fiu al cunoscutului voievod Radu cel Mare, a domnit din luna octombrie 1532 pana in 12 iunie 1535, cand a fost ucis ca rezultat al unei conspiratii a boierilor valahi impotriva lui.In perioada glorioasa a domniei sale a incercat sa dezvolte o activitate patronala in Muntele Athos.

De la Cutlumus si Marea Lavra, patronajul sau s-a extins asupra altor manastiri din Athos, precum Vatoped, Hilandar, Xiropotamu si Dohiariu.

La trei luni dupa ce a preluat domnia, in 12 ianuarie 1533, Vintila a emis un hrisov catre Marea Lavra, in care a mentionat ca este profund miscat de dificultatile manastirilor din Muntele Athos care erau lipsite de ocrotitori si neglijate, si in special de dificultatile prin care trecea Marea Lavra.

De altfel, a promis sustinerea sa, manastirii imperiale Marea Lavra, care este fruntea intregului Munte Athos.

Din acest motiv Vlad si fiul sau cel mare, Mircea (care ar fi provenit din prima casatorie cu Zamfira), spun ca “monahii Muntelui Athos au calatorit inspre Vest si Est, in cautarea sustinerii imparatilor si domnitorilor crestin ortodocsi”, si au decis sa ofere Lavrei un ajutor anual, constand in 10 000 de aspri, si inca 1000 pentru a acoperi cheltuielile de drum ale calugarilor, care trebuiau sa vina in Tara Romaneasca pentru a cere eleimosine (milostenii).

Ca rasplata pentru generozitatea sa, Vlad a cerut obstii Marii Lavre sa scrie numele sau si pe cele ale membrilor familiei in tripticul ctitorilor si, prin urmare, sa tina o liturghie saptamanala pentru ei si sa fie pomeniti atunci cand se ofera bautura in trapeza”.

Mai mult, voievodul a cerut succesorilor sai, chiar daca provin din aceaasi linie descendenta sau nu, sa mentina donatiiile pentru a primi binefacerile Nascatoarei de Dumnezeu, ale Sfantului Atanasie si ale tuturor sfintilor la Judecata.

Textul din hrisov se incheie cu o rugaciune catre Maica Domnului.

Portretul lui Vlad Vintila aflat in catoliconul Marii Lavre reprezinta singura reprezentre infatisand un voievod roman avand clar definite insemnele monarhice ale imparatilor bizantini si a domnitorilor medievali din Balcani cu : loros, maniakis, perivrachionia si epimanichia.

Urmand modelelor apartinand traditiei regale medievale, Vlad poarta insemnele imperiale cu intentia clara de a demostra pozitia suprema in lumea crestn ortodoxa.

Asemenea lui Nichifor Focas, el apare nu numai ca sustinator legitim al traditiei monarhice si patronale a intemeietorului Marii Levre, ci si ca simbol al ideii imperiale bizantine si ca aparator al crestinantatii in confruntarea cu paganii.

Din aspectul iconografic, comparand imaginea Sfantului Hristofor, putatorul de Hristos, cu cea a lui Vlad Vintila si a fiului sau, observam un paralelism (Sf. Hristofor: stalp al adevarului lui Hristos – Vintila: stalp al credintei ortodoxe), prin repetarea aceluiasi motiv, axa iconografica fundamentala constand in chipurile barbatului si al copilului.

Daca, in Cutlumus, Vlad apare ca un domnitor perturbat, ce doreste sa atraga atentia asupra legitimitatii autoritatii sale si dinastiei sale datorita situatiei politice instabile din tara sa, in fresca din Marea Lavra el apare cu infatisarea unui monarh puternic.

Din tot ceea ce s-a spus pana acum, fara indoiala, printul roman a si contribuit la pictarea catoliconului Marii Lavre.

 

 

 

 

Marea Lavra a Athosului

 

Pe de alta parte, pictura din catolicon arara participarea sa in reinnoirea generala care a devenit necesara dupa marele cutremur din 1526.

Nu stim de ce insa numele lui Vlad Vintila nu apare in actul din 1535 referitor la pictura catoliconului sau in alte inscriptii, care fac referire la restaurarea bisericii dupa marele cutremur.

Se stie sigur, ca atat Mitropolitul de Veria Neofit cat si Vlad Vintila au sustinut material decorarea cu fresca a catoliconului, insa dupa moarta neasteptata a domnitorului roman, Neofit a luat numai asupra sa sarcina pictarii bisericii.

In consecinta, numai numele sau este mentionat in inscriptii.

O alta posibilitate ar fi ca monahii sa stearga inscriptia in mod deliberat si, ulterior, sa reinnoisca inscriptia.

De asemenea, acelasi lucru s-a intamplat cu inscriptia ce insotea portretul voievoului roman. Foarte probabil si chipul lui Draghici a fost acoperit in aceeasi perioada.

Macarie Trigonis de la Marea Lavra mentioneaza portretul lui Vintila in “proschinitarul” sau din 1757 incluzand titlul domnitorului – in mod suspect reproducand o parte din continutul inscriptiei originale.

Acest fapt ne permite sa presupunem ca aceste schimbari ar fi survenit la mijlocul sec. XVIII, sau, cel mai probabil, in sec. XIX.

Oricum, darea la lumina a portretului voievoidului roman in urma lucrarilor de restaurare, constituie nu numai confirmarea adevarului istoric, prin care ctitorul roman isi recapata locul ce i se cuvine de drept in programul iconografic al Marii Lavre, ci totodata ne face cunoscuta imaginea emblematica a domnitorului ortodox roman post-bizantin.

 

Radu Alexandru

Crestin Ortodox.ro

 

 

14/07/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

22 iunie1941- RAZBOI PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI SI BUCOVINEI DE NORD. ORDINUL MARESALULUI.VIDEO SI FOTO

 

 

 

In noaptea de 21 – 22 iunie, la ora 24.00, pe o ploaie torentiala, Armata Română a declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică criminala care se instaurase in aceste stravechi tinuturi romanesti, in urma semnarii pactului Ribbentrop-Molotov.

  Maresalul Ion Antonescu, conducatorul Statului Roman s-a adresat Armatei, spunand:

 

„OSTASI,

Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. […]
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!”

  Ordinul-Maresalului-22-iunie-1941 Începuse Războiul Sfânt anticomunist, drept şi naţional, acceptat şi susţinut de întregul popor.

Trecând Prutul, Armata Română nu a păşit pe pământ străin, ci pe pământ Românesc! România intrase în războiul de eliberare a provinciilor româneşti Basarabia şi Bucovina de Nord de sub criminala ocupaţie a Uniunii Sovietice.

Între membrii strălucitului corp ofiţeresc român se regăseseau generalii: Al.Ioaniţu, Iosif Iacobici, Ilie Şteflea (şefi ai Marelui Stat Major), C. Pantazi, N. Ciupercă, N. Dăscălescu, Ioan Al.Sion, C. Constantinescu-Claps, Gh. Avramescu şi Petru Dumitrescu, acesta din urmă comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a, din momentele de dinaintea trecererii Prutului până la sud-est de Stalingrad şi înapoi, până la angajarea bătăliei Moldovei, în august 1944.

Operaţiunea de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de nord s-a soldat cu succes şi s-a încheiat la 26 iulie 1941.

 După ce trupele române au eliberat țara de bolșevici, mareșalul Ion Antonescu a emis un comunicat către populația tinuturilor proaspăt eliberate.

In Proclamaţia adresată românilor basarabeni, Conducătorul Statului, spunea:

 

Basarabeni,

Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noştri am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
Am prăvalit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.
Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.

Basarabeni,

Anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit.
Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul.
Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină este mai cumplită decât moartea.
Eroii şi bravii ostaşi ai armatei noastre v-au eliberat!
Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră!
Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură.
Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui.
Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă.
Trecutul s-a stins , să întemeiem viitorul.
Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor.
Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările.
În popasul acestui an de prăbuşire, Ţara noastră, vechea voastră Patrie, s-a schimbat.
O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului.
Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe.
Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor.
Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut.
Prindeţi-vă, dar, cu încredere în roiul de muncă pe care îl începem astăzi.

Basarabeni,

Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale.
Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la faptă nouă.
Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului.
Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri.
Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!

Trăiască România !

7 iulie 1941

Ion Antonescu

 

Operațiunea München era numele de cod al ofensivei armatelor română și germană din al doilea război mondial, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică.

Operațiunea a început la data de 2 iulie 1941 și s-a încheiat victorioasă la 24 iulie.

În timpul luptelor, armata română a suferit pierderi grele: 22.765 de oameni (4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți) și 58 de avioane. Pierderile sovietice sau ridicat la 17.893 (8.519 morți și dispăruți și 9.374 răniți).

 

De la 22 iunie 1941, – concomitent cu operatiunile Armatei a 3-a Româna în partea de nord a Bucovinei si ale Armatei a 11-a germana în nordul si centrul Basarabiei – în partea de sud a Basarabiei si în masivul Cornesti, a actionat Armata a 4-a Româna, cu misiunea, initiala, de retinere a inamicului, urmand sa forteze, ulterior, Prutul.

 

Dupa 33 zile de razboi, intreaga Basarabie si Bucovina de nord erau eliberate.

Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului romano-german avea urmatorul continut:

„Lupta pentru dezrobirea brazdei romanesti de la Rasarit s-a terminat. Din Carpati si pana la mare suntem din nou stapani peste hotarele strabune”.

 

 

 

 

Maresalul Ion Antonescu

 

Imagini mai putin cunoscute ale Maresalului Ion Antonescu, in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

 

Ion Antonescu si Regele Mihai, in inspectie pe front (1941)

În primii ani de guvernare mareşalul Antonescu şi colaboratorii săi beneficiau de o popularitate deosebită printre români

Ion Victor Antonescu    Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, mareșal,  șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

 

Din Testamentul Politic al Mareşalului Ion Antonescu

Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfinţit. Şi el a ştiut răspunde de veacuri la prietenie, cu frăţietate şi la înţelegere, cu recunoştinţă.
Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii.

De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite, cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia statului.
Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate.
Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient – îi împiedică drumul viitorului.
Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştinească, un popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentru morţii săi, este un popor condamnat.
Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor.

Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.

 

Ion Antonescu

 

 

Bibliografie – surse :

  Revista ART-EMIS / http://ro.wikipedia.org/
Gheorghe Radu, Basarabia pământ românesc, aspecte istorico-documentare, legături fraterne judeţul Neamţ – Basarabia, volumul II, 2009
http://www.worldwar2.ro/operatii/?article=4

 

 

 

 

 

14/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 14 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

14 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 664: A decedat Earcombert (sau Eorcenberht), rege al Kentului (in actuala  Anglie) din anul 640 si pana la moartea sa.

A interzis idolii in tot regatul  si a  dat o lege pentru respectarea  de catre supusii sai a  Postului  Mare (in latina quadragesima), care  este în  crestinism o perioada de asceză și pocăință premergătoare Sfintelor Pasti.

Postul Mare durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor.

Postul Mare începe în calendarul bizantin cu lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din rai, iar în cel latin odata cu Miercurea Cenusii.

 

 

 

 

 

 756:  In China, Împăratul Xuanzong fuge din capitala Chang’an la Sichuan, in momentul in care  forțele rebele ale generalului Un Lushan ajung in fața orasului.

Un Lushan s-a  proclamat împărat in regiunea Nord-Est și a fondat dinastia Yan, dar a fost ucis în 757 de propriul fiu, iar dinastia lui se va stinge în 763.  

 

 

 

 

 

 1223: A murit regele Filip al II-lea al Frantei.

 

 

 

 

 

Philip II of France Biography - Facts, Childhood, Family Life ...

 

 

 

Filip al II-lea al Franței (Philippe Auguste) a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, din dinastia Capețienilor si s-a nascut la 21 august 1165. A a domnit in  Franța  între  anii 1180-1223.

 Filip si-a extins regatul și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în bătălia de la Bouvines din 1214

A reorganizat guvernarea si  a adus stabilitate financiară in  tara.

La cererea papei Inocentiu al III-lea,  a organizat o cruciada impotriva sectei albigenzilor, acordând conducerea acesteia lui Simon de Montfort (victorios la Muret in anul 1213).

A fost urmat pe tron de fiul sau Ludovic al VIII-lea.

 

 

 

 

 

 1454: S-a nascut Angelo Ambrogini, cunoscut sub numele de  Poliziano, savant clasic italian și poet al Renașterii florentine;(d. 24 septembrie  1494).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrarile lui includ traduceri ale unor pasaje din Iliada lui Homer, o ediție de poezia lui Catullus și comentarii asupra unor autori clasici.

El a servit puternica familie Medicifiind profesor pentru copiii lor, fiind totodata un prieten apropiat și confident politic. 

 

 

 

 

 

 

 1456: In lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre), flota lui Iancu de Hunedoara înfrânge flota turcă, distrugând şapte galere mari şi mai multe mici, provocând dispersarea acestora şi  reuşind să trimită ajutoare în trupe, arme şi alimente celor asediaţi de otomani la Belgrad.

 

 

 

 

 

 

 1582: A apărut “Palia de la Orăştie” –  prima traducere românească a vechilor cărţi biblice “Geneza” şi “Exodul”, tipărită la Orăştie de meşterul-tipograf Şerban, fiul diaconului Coresi, şi diaconul Marian.

Este un preţios document lingvistic, mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traducerea, chiar si parţială a Bibliei, demonstra posibilităţile de expresie ale limbii române şi capacitatea ei de a fi o limbă de cultură.

 

 

 

 

 

1602: S-a născut la Pescina, Regatul de Neapole,  francez Jules Mazarin (Giulio Raimondo Mazzarino);(m. 9 martie 1661).

 

 

 

 

 

 

 

Jules Mazarin a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a îndeplinit funcția de prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. I-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris.

Jules Mazarin era detestat de majoritatea populatiei, dar s-a impus in fata pretentiilor afisate de marii seniori, reusind sa intareasca mult puterea monarhica din Franta.

 

 

 

 

 

 

 

 1683: Armatele otomane ajung in fata Vienei. De partea otomanilor luptau si ostirile conduse de domnitorii Valahiei si Moldovei. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 – 1683), iar în Țara Românească, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare.

Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár(Stuhlweißenburg), în Ungaria. Ambii domni romani intretineau legaturi secrete cu asediatii, furnizandu-le informatii pretioase despre armata otomana.

Asediul Vienei a durat până la 12 septembrie când trupele Ligii Crestine aflate ub conducerea regelui polonez Jan Sobieski au înfrânt oastea otomană, silind turcii să ridice asediul Vienei  și să se retragă în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Gyor in Ungaria.  

 

 

 

Battle of Vienna 1683 11.PNG

 

Ilustrație a bătaliei de la Viena 

 

La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 – 1683), iar în Țara Românească, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688).

Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare.

Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg), în Ungaria. 

Ambii domni  români intretineau legaturi secrete cu asediații, furnizandu-le informatii pretioase despre armata otomană.

Comandantul turc, marele vizir Kara Mustafa, a fost strangulat cu o funie de matase  din porunca sultanului, in urma înfrângerii suferite cu toate că dispunea de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus.

Sultanul  a primit capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolica  a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.

 

 

 

 

 

1700:  A fost semnat Tratatul de pace de la Constantinopol  între Rusia si Turcia, prin care Marea de Azov a fost atribuită Rusiei.

 

 

 

 

 

 

1789: Rasculaţii parizieni atacă Bastilia. Cucerirea  acestei fortăreţe marcheaza inceputul Revolutiei franceze.

  Cu toate că fortăreața medievală cunoscută sub numele de Bastilia mai avea doar șapte deținuți, căderea ei în mâinile revoluționarilor parizieni a reprezentat în mod simbolic sfârșitul Vechiului Regim (Ancien régime, în franceză) și începutul Revoluției Franceze.

 

 

 

 

 

 

 

 

Predarea închisorii, simbol al tiraniei monarhiei franceze, a zguduit atât Franța cât și restul Europei, ecourile sale ajungând până în îndepărtata Rusie. Din 1880, 14 iulie este Ziua națională a Franței.

 

Ziua de 14 iulie a devenit sărbatoarea nationala a Republicii Franceze.

 

 

 

 

 

 

1813: In Bucuresti, pe podul Mogoşoaiei, se deschide prima “spiterie” (farmacie).

 

 

 

 

 

1817: A murit Anne Louise Germaine Stael (Madame de Stael), autoare franceză de romane sentimentale, scrise în maniera secolului al XVIII-lea (“Delphine”, “Corinne sau Italia”); (n. 22.04.1766).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1861: La Baden-Baden, regele prusac Wilhelm I este rănit ușor într-o tentativă de asasinat.

 

Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848.

In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck.

 

 

 

 

 

 

1862 : S-a născut la Viena, pictorul austriac Gustav Klimt.

 

 

 

 

 

 Imagini pentru Gustav Klimt photos

 

 

 

 

 

Gustav Klimt (n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena – d. 6 februarie 1918, Viena), a fost un lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii Secesiunii vieneze.

Arta lui a contribuit în mare măsură la revoluționarea artei sfârștului secolului al XIX-lea.

 

 

1867: Inventatorul  suedez Alfred Nobel , face prima demonstratie privind puterea dinamitei.

 

 

 


 

 

 

 

1889: S-a nascut  politicianul croat Ante Pavelić, conducatorul (Poglavnik) Statului independent al Croatiei  un stat-marionetă al Germaniei Naziste, infiintat  în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei.

 

 

 

 

Ante Pavelic | Dictators Wiki | Fandom

 

 

În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate  ultranaționaliste și separatiste, Ustaša. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică ultranationalistă de sorginte fascista, care a dus la genocidul a sute de mii de persoane apartinand altor nationalitati și a adversarilor politici croați, în lagărele de concentrare pe care le-a creat.

După război, Pavelić a fugit în străinătate din fata fortelor comuniste ale lui Tito.

La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare a înființării Statului Independent al Croației, Pavelić a fost împușcat și grav rănit de un atacator necunoscut la Buenos Aires in Argentina. Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, dar Pavelić nu a vrut să fie spitalizat.

I s-a acordat azil politic în Spania, unde a murit la 28 decembrie 1959, probabil din cauza complicațiilor cauzate de glonțul din coloana vertebrală si a fost înmormântat în cimitirul San Isidro din Madrid.

 

 

 

 

 

1903:  S-a născut  la San Francisco, în Statele Unite, scriitorul Irving Stone (Irving Tennenbaum); (m. 26 august 1989).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: S-a născut  William Hanna, co-preşedinte şi co-fondator al studiourilor  cinematografice americane “Hanna Barbera”; alaturi de Joseph Barbera a dominat industria desenelor animate, fiind creatorul simpaticelor personaje Tom si Jerry, Scooby Doo sau “Familia Flintstone”; (d. 22.03.2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1913: S-a născut  Gerald Ford, al 38-lea presedinte al SUA in anii 1974-1977; (d.26.12.2006).

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: S-a născut la Upsala, in  Suedia, regizorul si scenarist Ingmar Bergman (“O vara cu Monica”, “Noaptea saltimbancilor”,“Fragii salbatici”,”Tacerea”); ( d.30.07.2007).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut actorul francez de origine italiană Lino Ventura (Angiolino Joseph Pascal Ventura) ; (d. 22.10.1987).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1932: A murit marele sculptor roman Dimitrie Paciurea; (n.2  noiembrie  1873).

 

 

 

 

 Dimitrie Paciurea

 

 

 

A studiat la Bucuresti si Paris, debutand in 1894, la Expozitia artistilor in viata din Bucuresti.

A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924),stilul său simbolic și reprezentațional fiind diferit de  stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. 

Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

 

 

 

 

 

 1933: În Germania, toate partidele politice, cu excepţia celui nazist, au fost scoase în afara legii, actiune in uma careia Hitler instaureaza in aceasta țară o dictatura sangeroasă.

 

 

 

 

 

1933: In Germania nazista este votata Legea eugeniei  privind sterilizarea persoanelor cu boli ereditare.

Termenul de eugenie e derivat din cuvantul grecesc “eu” (bun) si sufixul – genes (nascut).

In iunie 1933, ministrul de interne german, dr. Wilhelm Frick, estima ca existau in tara sa  aproximativ 500.000 de persoane cu boli serioase ereditare fizice sau psihice care trebuiau sterilizate cat mai curand posibil.

Totodata, exista un numar mult mai mare de persoane “necorespunzatoare” (delincventi, alcoolici, imigranti) si el estima acest grup la aproximativ 20% din populatia Germaniei.

 Astfel, intre 1933 si 1939 au fost sterilizate 320.000 de persoane (0,5% din populatia tarii) si pana in 1945 s-a ajuns la impresionanta cifra de 2 milioane de oameni.

 

 

 

 

 

1935 : Liga  Apararii National-Crestine  condusa de A. C. Cuza, a fuzionat cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, formand  o organizatie politica de dreapta-Partidul National Crestin.

 Naționalistul român Alexandru C. Cuza a fost profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române (1936) si om politic patriot român.

 

 

 

 

 

 Imagini pentru A. C. Cuza,photos

 

 

S-a născut la 8 Noiembrie 1857 la Iaşi si  a murit la Sibiu, în anul 1947. 

Tatăl său facea parte din familia boierilor Cuzeşti, A.C. Cuza fiind şi un nepot al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

 

 

 

 

 

1939: S-a nascut cântărețul ceh Karel Gott.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Artistul   s-a născut la 14 iulie 1939, în Pilsen, Cehia. A absolvit studiile Conservatorului de muzică din Praga în 1960 iar doi ani mai târziu a lansat primul disc. A urmat angajarea sa la teatru şi primele apariţii la televiziune.

Primul disc de aur pentru număr record de albume vândute l-a primit în 1969, de la casa de discuri Polydor. Lansează primele albume în limba germană şi limba engleză, primeşte discul de aur pentru cel mai bine vândut artist al anului şi primul disc în limba engleză.

 

 

 

 

 

 

1942: S-a nascut Javier Solana Madariaga, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru politica externa si de securitate comuna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1947: Un grup de zece conducători ai PNŢ, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreşedinte, Nicolae Penescu, secretar general, şi Nicolae Carandino, director la ziarul “Dreptatea”, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de Bucureşti, sub acuzaţia de “tentativa de fugă într-o ţară străină”.

 

 

 

 

tamadau

 

 

În fotografie: Reconstituire în fața avionului: Nicolae Carandino, Lili Carandino, Ilie Lazăr, Gheorghe Popescu, Constantin Gafencu, Dumitru Borcea, Ion Mihalache, Eugen Borcea, Fulvia Penescu, Nicolae Penescu (fotografie realizată de Corpul Detectivilor).

 

 

 

Au urmat un comunicat de presa, comentarii si declaratii pline de invective adresate celor retinuti, si foarte curand hotararea guvernului, aprobata automat de Camera Deputatilor, de a scoate in afara legii Partidul National taranesc.

Aproape toti fruntasii partidului au fost arestati in Capitala, in timp ce in alte centre urmarirea liderilor locali incepuse mai demult.

A urmat, intre 29 octombrie si 11 noiembrie “procesul” lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si al altor coinculpati acuzati de activitate “tradatoare si conspirativa”, sprijinita de “cercurile imperialiste din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie”, si menita sa pregateasca “rasturnarea prin violenta a Guvernului democratic instaurat legal”.

     Actul de acuzare mai sustinea ca Partidul National taranesc “poarta raspunderea directa pentru instaurarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu, si pentru intrarea in razboiul criminal hitlerist”.

De asemenea, pentru “asasinatele din Piata Palatului, de la 24 februarie 1945″ si din 8 noiembrie 1945, pentru constituirea unor organizatii clandestine subversive in vederea “rasturnarii puterii de stat legale”.

“Operatiunea Tamadau” a reprezentat in Romania, intrarea in faza finala pentru instaurarea oficiala a “democratiei populare”, dupa tipare sovietice.

Condamnarea liderilor ţărănişti  Iuliu Maniu si Ion Mihalache la temniţă grea pe viaţă a dus la moartea lor în închisoare.

 

 

 

 

 

1950: S-a difuzat prima emisiune în limba română la Radio Europa Liberă.

 

 

 

 

 

 1958: 5 000 de detinuti politici romani se revolta in inchisoarea de exterminare comunista de la Gherla .

 

 

 

 

 

1958: In Irak are loc o lovitura de stat, condusa de  generalul Abd al Karim Kassem, care inlatura monarhia si  instaurează republica.

 

 

 

 

 

 

În ziua de  14 iulie 1958, regele Irakului, Faisal al II-lea a fost asasinat, iar primul ministru  Nuri Said-es  a încercat să fuga din Bagdad deghizat in  femeie, insa a fost capturat şi executat.

Abd al Karim Kassem a apărut ca lider al Revoluţiei din Irak şi a devenit prim-ministru şi ministru al apărării în noul guvern republican. 

 

 

 

 

 

1965: Sonda spațială americană Mariner 4 zboară în apropiere de Marte și face primele fotografii de aproape ale unei alte planete.

 

 

 

 

 

1967: S-a nascut  Mădălina Manole, solistă de muzică uşoară (n.Valenii de Munte,jud. Prahova; (d.14.07.2010).

 

 

 

 

 

 

 

1967:  Se stinge din viaţă la București,Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu), poet, prozator și gazetar român; (n. 23 mai 1880 ).

 

 

 

Tudor Arghezi (n.1880-d.1967), poet, prozator și gazetar român

Tudor Arghezi (n.1880-d.1967), poet, prozator și gazetar român

 

Pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al rîului Argeş. Tudor Arghezi, cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice românești.

Poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica, unde, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mînuirii cuvintelor.

Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vîrstă marcantă a literaturii române.

A scris poezie (volumele “Cuvinte potrivite”, “Flori de mucigai”, “Poarta neagră”, “Versuri de seară”, “Hore”), teatru, proză ( “Icoane de lemn”, notabile fiind romanele ”Cimitirul Buna Vestire”, ”Ochii Maicii Domnului”, “Lina”), pamflete (la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”), precum și literatură pentru copii (“Cartea cu jucării”, “Cîntec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.). Sub direcţia sa apare ziarul “Bilete de papagal” (1928), unde publică pamflete usturătoare pentru care este cercetat de poliţie (1943). 

Fiind în detenție, odată cu instaurarea regimului comunist iese din lagăr (1944). Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani.

În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sîrbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cîntare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

S-a remarcat în literatură prin relatarea universului mărunt, în care lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar ca la nimeni altul.

Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență afectivă față de om (“Cîntec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”).

Poetul este înmormantat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor, astăzi muzeu.

 

 

 

 

 

1969: Izbucneste “Razboiul fotbalului”, dupa ce  echipa de fotbal a Hondurasului  pierde un meci de fotbal împotriva El Salvador ceea ce  face sa izbucneasca revolte  în Honduras împotriva  imigranţilor  salvadorieni.

La 14 iulie 1969, armata statului El  Salvador a lansat un atac împotriva Hondurasului , inaintand rapid pe teritoriul acestei tari si reusind sa ocupe cateva orase.

 Organizaţia Statelor Americane a  intervenit si a negociat un acord de încetare a focului intre cele doua tari , care a intrat în vigoare la 20 iulie, iar trupele salvadoriene  au fost retrase la începutul lunii august.

 

 

 

 

 1977: S-a născut Victoria, prinţesa Moştenitoare a tronului Suediei, fiica regelui Carl XVI Gustaf.

 

 

 

 

1982: Ziarul oficial al Partidului, Scânteia, a publicat „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”. Majoritatea produselor alimentare de bază urmau sa fie distribuite raţionalizat.

 

 

 

 

 

Alimentară din comunism FOTO Bărăganul de altădată / Valerică Burtoi (preluat de pe adevarul.ro)

 

 

 

 

 

 

În 1982, autorităţile comuniste au aprobat un program de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei care era susţinut de nişte recomandări privind raportul dintre înălţime şi greutate al fiecărei persoane. În 1982, autorităţile comuniste au aprobat un program de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei care era susţinut de nişte recomandări privind raportul dintre înălţime şi greutate al fiecărei persoane.

O lungă perioadă de timp, încă în anii ‘50, produsele alimentare din România s-au obţinut de bază de cartelă şi în cantităţi minime, situaţie care, doar din acest punct de vedere, se va ameliora în anii ’60 şi în prima parte a anilor ‘70.

Era preţul pe care, conform autorităţilor comuniste, populaţia îl plătea pentru „lumea modernă, industrializată şi cu ştiinţă de carte“ care urma să se instaleze în ţara noastră. Din păcate însă, eşecul economiei socialiste a avut grave consecinţe asupra nivelului de trai al populaţiei în ultima parte a regimului Ceauşescu.

La sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 preţurile la alimente, servicii şi la bunuri de uz casnic şi cotidian, au început să crească, iar lipsurile alimentare au devenit cronice.

Este momentul în care s-au reintrodus cartelele ce „funcţionaseră” cu aproape treizeci de ani în urmă, potrivit datelor din proiectul „Comunismul în România“, al Muzeului Naţional de Istorie (MNIR).

 

1992: Lynne și William Jolitz au publicat versiunea 0.1 a sistemului de operare 386BSD, primul sistem de operare liber. 386BSD este un sistem de operare gratuit derivat din BSD (Networking/2), din familia UNIX, pentru arhitecturile Intel 80386. 386BSD a fost scris în principal de Lynne Jolitz și William Jolitz. Ambii aveau o experiență considerabilă în dezvoltarea sistemului BSD la Berkeley. Portarea a început în anul 1989, primele urme ale ei pot fi găsite în 4.3BSD Net/2 din 1991.

Prima versiune (versiunea 0.0) a sistemului a apărut în martie 1992 și a fost urmată de versiunea 0.1 în 14 iulie 1992. Procesul de portare a fost documentat extensiv în revista Dr. Dobbs Journal începând cu anul 1991, într-o serie de 18 articole. Versiunea 1.0 a apărut la sfârșitul anului 1994, codul fiind distribuit de Dr. Dobbs Journal pe un CD sub numele de “386BSD Reference CD-ROM“. CD-ul a fost un best-seller timp de trei ani (1994–1997).

După apariția versiunii 0.1, un grup de utilizatori au început să dezvolte și întrețină un așa-numit patchkit. Acesta cuprindea bug-fixes și o serie de îmbunătățiri. Datorită diferențelor de opinie dintre autorii originali și autorii patchkit-ului, aceștia din urmă au fundat în 1993 o nouă distribuție UNIX sub numele de FreeBSD pentru a-și continua munca.

Tot în 1993, un grup diferit de utilizatori 386BSD au fundat o altă versiune UNIX sub numele de NetBSD. Printre alte versiuni UNIX derivate din 360BSD se numără OpenBSD și Darwin folosit în mod curent de Apple în Mac OSX.

Alt sistem UNIX care împrumută masiv din 386BSD este OpenSolaris. Dezvoltarea sistemului a încetat în 1997. Codul 386BSD este gratuit pentru scopuri non-comerciale.

Drepturile de autor aparțin în totalitate lui William Jolitz și Lynne Jolitz.

 

 

 

 

 

1998: A murit Richard McDonald, unul dintre principalii fondatori ai companiei americane McDonald`s ; (n.16.02.1909).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2000: O foarte puternică furtună solară a cauzat masive perturbări  geomagnetice pe Terra .

 

 

 

 

 

 

 2000: Camera superioară a Parlamentului german (Bundesrat) a aprobat, la Berlin, un proiect de lege, lansat de cancelarul federal, Gerhard Schroeder, privind acordarea de vize de lucru informaticienilor din afara Uniunii Europene (UE).

 

 

 

 

 

2002: Președintele francez  Jacques Chirac,  scapă cu viata  dintr-un atentat organizat  in timpul sarbatorii  Zilei  căderii Bastiliei.

 

 

 

 

 

 

  2010: A murit Mădălina Manole, solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română; (n. 1967).

 

 

 

 

 

 

 

Mădălina Manole, pe numele ei real Anca Magdalena Mircea, anterior Magdalena – Anca Manole, (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, județul Prahova — d. 14 iulie 2010, Otopeni, județul Ilfov) a fost o solistă vocală, compozitoare și instrumentistă română.

Mădălina Manole a decedat în 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani.

Cântăreața a fost găsită decedată în locuința ei de pe strada Griviței din Otopeni. I.N.M.L a stabilit că Mădălina s-a sinucis înghițind un pesticid foarte toxic numit Carbofuran (cunoscut sub numele de Furadan) iar decesul a survenit în câteva minute.

Totul s-a petrecut la numai câteva ore după ce artista a părăsit un studiou unde a efectuat o repetiție muzicală.

 

 

 

 

 2015:  Sonda spațială New Horizons, lansată de NASA în 2006, a trecut în cel mai apropiat punct de planeta pitică Pluto.

După o călătorie de 5 miliarde de kilometri, New Horizons a trecut la doar 12.430 km de Pluto, la ora 11,49 GMT. “Întâlnirea” este considerată de specialiști principalul eveniment spațial al anului 2015.

 

 

  2015 : Oamenii de știință de la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva au anunțat descoperirea unei noi particule subatomice numită pentaquark.

Existența acestui tip de particulă a fost prezisă din 1964 de fizicienii Murray Gell Mann și George Zweig.

 

 

 

 

 

 

 

Sărbători în lume 

 

 

 

 

 

 

În Franţa este sărbătoare  naţională – Ziua căderii Bastiliei (1789).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfantul Nicodim Aghioritul

 

 

 

 

 

Sfantul Nicodim Aghioritul

 

 

 

 

 

 

Sfantul Nicodim Aghioritul s-a nascut in anul 1749 in orasul Naxos, situat in sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Pana la intrarea in monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La varsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde invatatura dascalului Ierotei. Aici a invatat latina si franceza, devenind un bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al aghiografiei si sfintelor canoane.

In anul 1770, dupa terminarea studiilor, Nicolae se intoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos il angajeaza secretar. La 26 de ani, dupa cateva vizite in Sfantul Munte, intra in monahism, la Manastirea Dionisiu. Dupa doi ani de ascultare, este tuns rasofor si primeste numele de Nicodim.

Episcopul Macarie al Corintului ii va cere sa corecteaze si sa pregateasca pentru tipar “Filocalia”. Este tiparita in anul 1782, in Venetia. Numarul de autori patristici cuprinsi in colectie este de 36 si acopera o perioada de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cerearea acestuia revizuieste si Everghetinosul si Despre Impartasania necontenita.

Datorita dorintei de a se darui total rugaciunii in liniste, Sfantul Nicodim Aghioritul paraseste Manastirea Dionisiu si se retarge intr-o chilie aproape de Haries. Doreste sa intre in obstea Cuviosului Paisie Velicikovski, insa, nu reuseste sa ajunga in Moldova din cauza unei furtuni. Intelege din acesta intamplare ca Dumnezeu avea alt plan cu el  si merge sa vietuiasca intr-o chilie din Capsala, din zona pustniceasca intre Karies si Manastirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise.

Apoi se retrage intr-o insula aproape pustie langa Eubeea, in anul 1782.

Aici, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfantul Nicodim a scris “Manualul sfaturilor bune”, sau “Paza celor cinci simtiri”. El invata cum se poate dezrobi mintea (nous) de inlantuirea placerilor simturilor, pentru a-i permite inaltarea prin rugaciunea inimii la cugetarile duhovnicesti ale contemplatiei.

Revine in Sfantul Munte si i se incredinteaza traducerea si editarea operelor complete ale Sfantului Simeon Noul Teolog. A redactat si un “Indreptar de spovedanie” care este folosit regulat in Biserica Greaca de azi.

El a publicat, de asemenea, doua opere adaptate dupa vestitele carti duhovnicesti din Apus, adica “Razboiul nevazut” de Lorenzo Scuppoli (1589) si “Deprinderi duhovnicesti”, care au cunoscut pana in zilele noastre un mare ecou. Precizam ca daca Sfantul Nicodim Aghioritul  a folosit literatura spirituala apuseana, aceasta nu a afectat invatatura lui ortodoxa.

Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfantului Nicodim sa traduca o antologie a Sfintelor Canoane. Dupa doi ani de munca a terminat aceasta opera, pe care a numit-o “Pidalion”. Aceasta lucrare a fost editata prima data la Leipzig, in anul 1800, insotita de binecuvantarea Sfântului Sinod si a patriarhului ecumenic. In limba romana a aparut tradus in anul 1844 la Manastirea Neamt.

Amintim ca Sfantul Nicodim a corectat si pregatit pentru tipar scrierile complete ale Sfantului Grigorie Palama, insa lucrarea a fost distrusa la Viena, in timpul razboiului.

A trecut la cele vesnice pe 14 iulie, 1809. Tomosul de canonizare al Sfantului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I impreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. III, Ed. Minerva, București, 1971;

  2. Istoria md;

  3. Istoricul zilei blogspot.com.

  4. Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, 1979;

  5.  Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  6. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  7. Cercetaribibliografice blogspot.ro

  8. Historia.ro

14/07/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: