AMAZOANELE ROMÂNE ALE CERULUI DIN ESCADRILA ALBA

 

 

 

Escadrila Albă (mai târziu Escadrila 108 Transport uşor), a fost numele unei unităţi româneşti de avioane sanitare pilotate de femei, care a activat în timpul celui de-al doilea război mondial.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Romania a fost singura tara din lume care a dispus de avioane sanitare pilotate de femei – Escadrila Alba.
Dupa instaurarea regimului comunist, destinul fetelor a fost inchisoarea sau, in cel mai bun caz, eliminarea din aviatie si marginalizarea.

Celebre inca din  anii razboiului, aceste aviatoare au intrat intr-un complet anonimat in primele decenii postbelice, fiind redescoperite, dupa 1989.

Ideea înfiinţării unei escadrile sanitare care să aibă ca piloţi femei i-a aparţinut prinţesei Marina Ştirbey.

A fost creată după modelul organizaţiei finlandeze Lotta Sward.

 

 

 

 

Foto: Printesa Marina Stirbey Brancoveanu, prima femeie romana posesoare a brevetului de pilot militar. A fost fiica printului George Stirbei (fratele lui Barbu Stirbey, maresal al Curtii regale) si a Elisabetei. Nepoata lui George Valentin Bibescu si verisoara lui Bazu Cantacuzino, doi aprigi piloti, si a obtinut brevetul de pilot gr. II, in 1935, dupa un stagiu la Scoala de Pilotaj, condusa de Ioana Cantacuzino.

 

In anul 1938, conducerea Ministerului Aerului si Marinei s-a interesat de femeile-pilot brevetate in scolile civile de aviatie existente in tara. Acestea au fost solicitate sa execute zboruri in cadrul manverelor militare de la Galati.

Dupa doua saptamani de “campanie”, aviatoarele Mariana Dragescu, Nadia Russo (Bossie) si Virginia Thomas au primit certificate prin care erau considerate apte pentru a participa la misiuni de razboi.

Escadrila a început să funcţioneze ca urmare a cererii adresate Ministerul Aerului de către Marina Ştirbey în anul 1939.

În acea perioadă România a fost singura ţară din lume ce dispunea de o astfel de escadrilă.

Aceasta era formată din avioane mici, tip RWD-13, de fabricaţie poloneză. In scriptele Armatei Romane, escadrila figura cu denumirea militara de Escadrila Sanitara, iar menirea ei pe Frontul de Est era sa transporte ranitii foarte grav, care aveau nevoie de interventii chirurgicale imediate, la spitalele din zona interioara.  

Denumirea de Escadrila Alba, disputata de mai multi autori, se pare ca i-ar apartine  jurnalistului italian Curzio Malaparte, celebrul autor al cartii “Tehnica loviturii de stat”, despre care se stie precis ca s-a aflat in documentare si pe frontul romanesc, in special prin zona Moldovei.

La 18 septembrie 1941, soldatul Ion Pascu semnala in gazeta militara “Soldatul”, faptul ca “un reporter de razboi italian a scris in ziarul lui” despre componentele escadrilei, “in premiera folosind acest termen”.

 

 

 

 

Virginia Dutescu

 

 

Cu toate că aparatele de zbor aveau însemnele unor avioane sanitare, sovieticii nu au ţinut cont de acest aspect şi au atacat aceste avioane ca pe orice alt tip de avion militar.

Prin urmare, la sfârşitul anului 1941 avioanele escadrilei au fost vopsite în culori de camuflaj.

 

 

 

 

 

Smaranda Braescu

 

 

 

Numele escadrilei îşi are originea în faptul că avioanele sanitare erau vopsite în totalitate în alb. Avioanele aveau aplicate cruci roşii pe fuzelaj şi aripi.

 

 

 

Irina Burnaia (Irina Cioc)

 

 

 

Din Escadrila Albă au făcut parte la început aviatoarele:  Mariana Dragescu,Virginia Dutescu, Nadia Russo, Marina Stirbey si Irina Burnaia.

 

 

 

Mariana Dragescu

 

În august 1942, Escadrila Albă este redenumită Escadrila 108 Transport Uşor.

Escadrila este mutată la Stalingrad, pe aerodromul de la Kotelnikovo, iar mai apoi la Plodovitoje şi celorlalte aviatoare li se alătură Viktoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Huţan şi Smaranda Brăescu.

 

 

 

Stela Hutan Palade

 

 

Escadrila Albă a fost cunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Despre această unitate a aviaţiei române au fost scrise articole în ziare precum Aripi româneşti, Tempo, România aeriană, Hamburger Illustrierte, Berliner Illustrierte Zeitung.

 

 

Nadia Russo

 

Desi fetele din escadrila nu erau luptatoare in acceptiunea larga a cuvântului, misiunile lor intr-un spatiu aerian ostil erau cat se poate de periculoase; fetele si avioanele pe care le pilotau erau pandite la tot pasul de artileria antiaeriana, de tragatorii izolati si, mai ales, de avioanele de vanatoare dusmane care, oricum, aveau in dotare aparate mult mai bune ca ale lor.

 Faimoasele  luptatoare  si-au trait viata pe muchie de cutit. Nu intamplator, ele au purtat uniforma asemanatoare celei militare, purtand gradul de sublocotenent, deoarece in caz de cadere in captivitate, ar fi riscat sa fie acuzate de spionaj si tratate ca atare.

Dintre ele, Mariana Dragescu e singura care a executat operatiuni de salvare atat pe Frontul de Est, cat si pe Frontul de Vest.

 

 

Victoria Pokol

 

Din Escadrila Alba a facut parte si  Victoria Pokol (prima femeie pilot din Romania care a obtinut brevetul special francez pentru acrobatie in 1935, oferindu-se voluntara in escadrila cu propriul avion).

 Virginia Thomas – misterioasa stewardesa

 

Virginia  fusese instruita dupa moda vremii, cunoscand mai multe limbi straine, intre care germana, franceza si engleza; amanunt care o va ajuta, in 1939, sa ajunga stewardesa a LARES-ului pe relatia Bucuresti-Berlin. De fapt, se pare ca ea a fost prima stewardesa din Romania, chiar daca prima stewardesa brevetata a fost Viorica Hutan, sora colegei ei de Escadrila, Stela Hutan-Palade.

In Escadrila sanitara a intrat ca pilot stagiar, la 25 iunie 1940, si a facut primele doua campanii pe Frontul de Est, ajungand pana la Stalingrad, mai exact in bazele de la Kotelnikovo si Plodovitoje.

 

 

 

 

 

 

 

Prietenii ii spuneau Tommy, insa nimeni nu stia prea bine cine era si de unde venise. Cel mult se stia cum ajunsese ea pilot in Aviatia Regala.

Pe scurt, Virginia Thomas, nascuta in 1910, la Brasov, este cea de-a doisprezecea brevetata intre aviatoarele noastre, in 1936, tot la “Mircea Cantacuzino”, iar unul dintre rarele ei interviuri a fost acordat revistei “Romania aeriana” nr. 9-10/octombrie 1945.

Dupa 23 august 1944, cand aventura ei in Escadrila Alba era deja amintire, intr-o excursie la munte, va face cunostinta cu un ofiter de informatii din Comisia Aliata de Control, fiul unei rusoaice si al unui englez, spionul tipic, nascut pe undeva, prin Persia. Ofiterul se numea Andrew Kinghard, dar, mai mult ca sigur, acesta era un nume de imprumut.

A doua zi erau ca si casatoriti – eveniment de altminteri oficializat la scurta vreme, in Bucuresti, la ambasada Marii Britanii; proaspetii insuratei vor pleca imediat la Berlin, in zona de ocupatie britanica. De acolo, Virginia Thomas le-a trimis fetelor o scrisoare lunga, cu intreg periplul calatoriei, dupa care s-a asternut tacerea.

Mai tarziu, prin anii ’80, cu ocazia unei vizite private in Anglia, Virginia Thomas avea sa fie cautata si gasita de Stela Hutan-Palade intr-un sanatoriu, proprietate a socrilor ei. Nu mai stia aproape deloc romaneste si era ca dusa demult in alta lume.

Evident, nu mai stia nimic despre fetele din Escadrila Alba. Iar despre aceasta escadrila, unica in Al Doilea Razboi Mondial, nici atat.

 

Escadrila Albă a fost şi subiectul cărţii cu acelaşi titlu, scrisă de George Acsinteanu, precum şi subiectul filmului artistic „Escadrila Albă”, o coproducţie româno-italiană, care i-a avut în rolurile principale pe Mariella Lotti, Tino Bianchi şi Lucia Sturdza-Bulandra.

 

 

 

 

Surse: Enciclopedia României; http://www.romania-redescoperita.ro/