CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O CERCETARE OBIECTIVĂ A ADEVĂRULUI ISTORIC PRIVIND OCUPAREA BASARABIEI DE CĂTRE UNIUNEA SOVIETICĂ LA 28 IUNIE 1940. VIDEO

 

 

 

În istoria românilor sunt mai multe evenimente care au influenţat totalmente soarta populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru.

Printre aceste evenimente un loc aparte îl ocupă anexarea forţată a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa din 28 iunie 1940.

În jurul acestei probleme se duce o luptă politică, ideologică, naţională şi geostrategică.

În perioada 1940-2012 s-au editat sute de lucrări, culegeri de documente, mai multe monografii, broşuri, articole, atât în România şi Republica Moldova, cât şi în Rusia, Ucraina, Germania, Polonia, SUA, Anglia, Franţa, Ţările Baltice.

Toţi istoricii ruşi şi cei rusificaţi, agentura de forţă a Rusiei în R. Moldova, au răspândit foarte multe minciuni şi mituri inventate precum că, în vara anului 1940, URSS a „eliberat” Basarabia de sub dominaţia „boierilor români”, precum că aceste teritorii „s-au unit de bunăvoie” cu Imperiul Sovietic.

În realitate, toate aceste afirmaţii nu corespund adevărului istoric.

Toată istoriografia naţională românească, inclusiv istoricii Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu, Constantin Giurescu, Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Paul Cernovodeanu, V.Fl.Dobrinescu, Alexandru Moşanu, Anatol Petrencu, Ion Şişcanu şi subsemnatul, au fundamentat prin documente, fapte concrete, reale, că Stalin şi Molotov au ocupat la 28 iunie 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

 

 

 

 

 

 

Raptul Basarabiei s-a realizat în baza Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, care, în esenţă, prin punctul 3 al Protocolului adiţional secret, prevedea ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

 

1. Noţiunea de „ocupaţie sovietică” a apărut la 27 iunie 1940, când V. Molotov a răspuns Guvernului român că trupele sovietice au ordinul de „a ocupa teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei”.

„În decursul zilei de 28 iunie 1940, a spus V. Molotov, trupele sovietice trebuie să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă” („Basarabia şi basarabenii”, p. 298).

El a mai adăugat că Basarabia este populată „în principal cu ucraineni”.

Deci, noţiunea de ocupaţie a fost recunoscută de conducerea URSS. Ea n-a fost inventată de istoricii noştri.

Nu era vorba de aşa-numita „eliberare”, ci de un atac armat asupra României ca stat independent.

Ruşii au ocupat cu forţa nu numai Basarabia, dar şi Ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei, teritorii româneşti care niciodată n-au fost în componenţa Rusiei ţariste sau a URSS. Ocupanţii comunişti şi-au arătat colţii într-un mod agresiv şi sângeros. Ei au distrus tot ce era românesc în aceste provincii, au instaurat teroarea şi lupta de clasă în toată Basarabia.

 

2. La 28 iunie 1940 URSS a ocupat cu forţa armată pământuri străine, care nu-i aparţineau, devenise un mare agresor, invadator sălbatic din stepele asiatice.

Conducerea URSS a pus mâna sângeroasă pe un teritoriu de peste 50 de mii de kilometri pătraţi şi cu o populaţie de peste 3.646.954 de locuitori, dintre care peste 70 la sută erau români basarabeni.

Cunoscutul istoric român Constantin Giurescu scrie că, la 28 iunie 1940, URSS s-a bazat numai pe un singur element: forţa.

Însă oricum ar fi privit problema Basarabiei din 1940: etnic, istoric, politic, economic, cultural, naţional şi geopolitic, drepturile României asupra acestor teritorii sunt incontestabile.

Cel mai puternic temei al acestei dreptăţi îl constituie faptul că românii au populat necontenit pământurile dintre Prut şi Nistru, începând din epoca antică şi până azi (C. Giurescu).

Nici un om politic, chiar dacă ar fi fost zăpăcit, derutat, nu poate combate drepturile istorice, etnografice, naţionale, politice, economice, spirituale, culturale ale României asupra Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa.

 

3. Pentru ocuparea Basarabiei şi Nordului Bucovinei conducerea URSS a folosit armatele 5, 9, 12 sovietice, care uneau în rândul lor peste un milion de ostaşi şi ofiţeri.

Frontul de sud sovietic sub conducerea generalului Gheorghi Jukov întrunea: 32 de divizii de infanterie, 2 divizii de infanterie motorizată, 6 divizii de cavalerie, 11 brigăzi de tancuri, 3 brigăzi de desant aerian, 16 regimente de artilerie din rezerva comandamentului-şef, 14 regimente de artilerie de corp şi 4 divizioane de artilerie suplimentare.

În prezent sunt foarte mulţi „eroi” care afirmă precum că retragerea României din Basarabia a fost „o laşitate” a clasei politice româneşti (Historia, 2013, nr. 6, p. 29). Ion Cristoiu poate că şi are dreptate. Nu discutăm acum această problemă.

Ea merită o cercetare aparte. Dar noi numai vom preciza că România n-a cedat Basarabia ruşilor. Ea numai şi-a evacuat armata, şi-a retras administraţia, păstrându-şi drepturile sale istorice asupra acestor teritorii româneşti. Aşa erau relaţiile de forţă.

Nu putea România cu o populaţie de 20 mln. de oameni şi cu o armată de peste 200 de mii de ostaşi şi ofiţeri să lupte cu Imperiul Sovietic, care avea o populaţie de peste 180 mln. de oameni şi o armată de circa 12 mln. de ostaşi şi ofiţeri, dintre care peste 100 de divizii sovietice se aflau pregătite de război.

Împreună cu Ungaria şi Bulgaria, URSS putea să mobilizeze împotriva României, în vara anului 1940, peste 140 de divizii.

Cunoscutul istoric român Gheorghe Buzatu a arătat că în vara anului 1940 România nu putea miza pe mai mult de 40 de divizii, dintre care 20 de divizii apărau Transilvania, iar 20 de mari unităţi, inclusiv 16 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie ş.a. puteau să lupte cu invazia unităţilor militare sovietice.

 

4. Pentru ocuparea Basarabiei Stalin şi Molotov şi-au creat condiţii favorabile externe. Ei s-au înţeles cu Hitler şi Ribbentrop. Partea sovietică a insistat asupra interesului ei în Basarabia, despre care mai târziu V. Molotov scria că este legată de Ucraina Sovietică.

Înţelegerea „amicală” dintre Hitler şi Stalin din 23 august 1939, fiind susţinută de Ungaria şi Bulgaria, a izolat România pe arena internaţională. După cum scria Grigore Gafencu, Hitler a sacrificat interesele României la Dunăre pentru a-şi acoperi spatele dinspre Rusia în războiul său european (Historia, p. 36).

Singurul sprijin al României era forţa anglo-franceză, dar această forţă a fost anihilată. La 16 mai 1940 Franţa a capitulat în faţa Reihului. Gheorghe Tătărescu a recunoscut că „în noaptea de 26 spre 27 iunie, ne-am găsit singuri în faţa ameninţării sovietice”.

România a fost lăsată de comunitatea europeană singură în faţa Imperiului comunist Sovietic.

În legătură cu aceste evenimente trebuie studiată şi demascată nu numai poziţia lui Stalin, Molotov, Kalinin, Beria, Hruşciov faţă de Basarabia, dar şi rolul elitei germane:

Hitler, Ribbentrop, graf Schulenburg, Göring, amiralul Raeder, mareşalul Keitel, colonelul Fabricius, doctorul Schnurre şi alţi reprezentanţi ai elitei politice naziste, care au trădat interesele României.

 

5. Caracterul de ocupaţie al Basarabiei din 28 iunie 1940 s-a văzut foarte clar şi convingător în politica regimului comunist promovată faţă de populaţia Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa.

Documentele de arhivă ne arată că populaţia acestor teritorii a respins regimul de ocupaţie. Dar cele mai mici proteste erau curmate şi reprimate de forţele NKVD-iste şi KGB-iste ruseşti.

 

 

 

După unele date, numai în 1940-1941 regimul comunist de ocupaţie a arestat, maltratat, amendat, condamnat, deportat şi împuşcat peste 300 de mii de oameni din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, inclusiv 32.000 de oameni nevinovaţi, dintre care bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, au fost deportaţi la 12-13 iunie 1941.

 

 

 

 

Istoricii Iurie Colesnic şi Elena Postică au arătat că în 1940 regimul comunist, în primul rând, a lichidat clasa politică din Basarabia, inclusiv pe membrii Sfatului Ţării care au votat Unirea din 27 martie 1918.

Printre aceştia au fost: Ioachim Arhip, Alexandru Baltaga, Ştefan Botnariuc, Anton Caraman, Teodor Uncu, Grigore Turcuman, Nicolae Secară, Vlad Bodescu, Emanuil Catelly, Gheorghe Druţă şi mulţi alţii.

Numai din judeţul Orhei în 1940-1941 au fost arestaţi, maltrataţi, împuşcaţi peste 250 de oameni nevinovaţi, inclusiv Parfenie Lungu (Mihalaşa), Mihail Chiriac (Pistruieni), Ion Guzun (Chiţcanii Vechi), Simion Căldare (Hirova), Sava Vacarciuc (Păpăuţi), Iosif Soloviov (Rezina), Maria Kogan (Teleneşti), Gheorghe Maimescu (Oniţcani), Mihail Eftodie (Lalova, Rezina) etc.

6. Noi scriem despre regimul totalitar de ocupaţie pentru că în RSSM a fost instalată la putere o forţă străină rusească, ce nu cunoştea limba, scrisul, istoria, cultura băştinaşilor. Printre aceştia au fost 148 de lucrători ai cc al PC(b)M, 47 de lucrători ai comitetelor judeţene de partid, 36 de lucrători ai comitetelor orăşeneşti de partid, 174 de lucrători ai comitetelor raionale de partid, 80 de lucrători ai Consiliului de Miniştri şi ai ministerelor de resort, 3840 de lucrători care activau în 6 soviete judeţene, 58 de soviete raionale, 25 de soviete orăşeneşti şi de orăşel, 1133 de soviete săteşti.

Peste 90% dintre aceşti lucrători erau veniţi din Rusia, Ucraina şi din alte republici ale URSS.
Toată această nomenclatură comunistă, după cum scrie istoricul rus Mihail Vozlenski, realiza politica de ocupaţie a regimului sovietic.

Aceştia au introdus cu forţa limba rusă în administraţia de partid şi de stat. La 23 septembrie 1940 a fost interzis alfabetul latin şi s-a trecut la cel rusesc.

A început îndoctrinarea marxist-leninistă a populaţiei. La 20 septembrie 1940 a fost editată prima lucrare a lui Lenin „Sarcinile Uniunii Tineretului” într-un tiraj de 10 000 de exemplare, 6 mii în limba „moldovenească” şi 4 mii în limba rusă.

 

7. Conducerea economiei, planificării, normarea muncii, impozitarea, naţionalizarea întreprinderilor industriale de asemenea au avut un caracter colonial, de ocupaţie.
De menţionat că ruşii au pus mâna pe 1443 de întreprinderi industriale, la care lucrau 19.415 de muncitori şi ingineri. Au fost naţionalizate şi jefuite 1.012 km de cale ferată cu 83 de staţii şi 5 depouri.

Când au venit ocupanţii sovietici, în Basarabia funcţionau 12.442 km de drumuri, inclusiv 1211 drumuri asfaltate şi 11.220 km de drumuri de ţară. În 1940-1941, comuniştii au acaparat într-un mod forţat, bestial şi făţarnic 2038,7 mii ha de pământ arabil, inclusiv 1662,6 mii ha semănate cu cereale, 258,6 mii ha de culturi tehnice, 284,8 mii ha de păşune şi 181,0 mii ha de păduri. Toată această bogăţie a fost naţionalizată şi furată de către nomenclatura comunistă. În 1940 comuniştii ruşi au pus mâna pe toată ramura vităritului.

Ei au luat cu forţa 267.383 de cai, 402.538 de vite cornute mari, 259.377 de porcine şi 1.236.583 de oi şi capre (AOSPRM, f. 51, inv. 1, d. 26, p.2).

Toate acestea constituiau o mare bogăţie a populaţiei basarabene. Dacă ruşii au fost „eliberatori”, atunci ei nu puteau să jefuiască toată bogăţia satelor şi oraşelor Basarabiei.

Când au nimerit în Basarabia, comuniştii ruşi erau flămânzi, murdari, dezbrăcaţi, nespălaţi. Văzând cât de bine trăiesc românii basarabeni, veneticii spuneau că toate satele sunt populate de „curculi”, „chiaburi” şi mari „boieri români”. Ei au impus satelor şi oraşelor mari impozite şi dări la stat. Numai în trimestrul IV, 1940, au luat din Basarabia 2,5 mln. tone de cereale, 15.000 de tone de carne de vită, 1500 de tone de carne de pasăre şi peste 1.600 de mii de ouă (f. 2).

 

8. Noi vorbim de ocuparea Basarabiei, deoarece regimul comunist sovietic a jefuit această regiune după cele mai murdare şi cinice forme şi metode.

Numai de la Ministerul Apărării Naţionale al României sovieticii au furat 101.687 de cai, 203 perechi de boi, 1816 căruţe, peste 100 de care cu boi, 47 de autovehicule.

Din depozitul Diviziei 26 Infanterie Română din Călăraşi ruşii au furat 18 cuptoare de copt pâine, 20 de vagoane cu făină şi 20 de vagoane cu lemn de fag.

La staţia Pârliţa, ruşii au sechestrat cu forţa 75 de vagoane şi 2 locomotive.

De la camerele agricole din Bălţi şi Soroca sovieticii au furat peste 900 de maşini agricole, inclusiv 4 tractoare, 230 de semănători, 120 de pluguri, 80 de prăşitori mecanice, 93 de zdrobitoare pentru struguri, peste 200 de cai, 5 tauri, 45 de vaci de lapte, 400 de oi, 200 de berbeci şi peste 100 de porcine.

 

9. Ocupanţii sovietici au adus mari daune sistemului financiar al României. Toate secţiile poştale şi bancare au fost jefuite.

Numai în iunie-iulie 1940 bolşevicii ruşi au furat din sistemul financiar basarabean peste 3.896.229.573 de lei, inclusiv 711.665.000 de lei investiţii capitale din economia Basarabiei, 517.177.00 de lei care aparţineau firmelor locale, 214.334.815 lei ai Ministerului Agriculturii, 215.000.000 de lei ai Ministerului Cultelor, 293.568.008 de lei – banii Ministerului de Interne etc.

 

10. Noi am constatat că numai din 28 iunie 1940 şi până la 22 iunie 1941 regimul sovietic de ocupaţie a furat, jefuit, evacuat, transportat din Basarabia mărfuri industriale, cereale, grâu, porumb, soia, secară, orz, culturi tehnice, spirt, alcool, vin, conserve, materiale de construcţie tehnică, fabrici întregi, produse animaliere, tot parcul de maşini şi locomotive în valoare de peste 300 de miliarde de lei româneşti.

În iunie 1941 din RSSM au fost evacuate 4000 de vagoane cu bunuri materiale, instalaţii industriale şi tehnică şi peste 180 de mii de vite cornute mari.

Au furat tot ce au putut, au curăţat toate hambarele, depozitele, iar ceea ce n-au reuşit să fure a fost distrus, dinamitat şi aruncat în aer.

Câtă jale, câte lacrimi au vărsat intelectualii, preoţii, proprietarii, comercianţii, profesorii, juriştii, primarii şi notarii, oamenii de afaceri, ţăranii simpli care şi-au pierdut în 1940 toată averea, familia, chiar şi viaţa. Aceasta a fost faţa reală a ocupanţilor sovietici.

Istoria Basarabiei sub regimul de ocupaţie stalinist din 1940-1941 trebuie cercetată şi demascată esenţa antiumană, xenofobă, colonială a imperialismului rusesc.

 

 

Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. univ.

Basarabia literara md.

 

 

 

03/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Singurul mod de a rămâne sărac, este să fii cinstit.”

 

 

 

 

 

 

 

– Napoleon Bonaparte  –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“Emperor Napoleon in His Study at Tuileries, The”

 

 

 

 

 

 

Napoleon Bonaparte (Napoleone di Buonaparte, n. 15 august 1769 in Ajaccio, Corsica – d.  5 mai 1821 in Insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic), a fost un  imparat al Frantei si un militar de geniu, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX- lea.

Dupa infrangerea de la Waterloo din data de 18 iunie 1815, Napoleon a abdicat pe 22 iunie si  a fost exilat pe insula Sf. Elena, posesiune engleza,unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani .

Există două teorii mai importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare. 

In diverse publicații oficiale s-a afirmat in ultimul timp că  Napoleon a fost otrăvit cu arsenic în mod lent.

S-a ajuns la această concluzie aprofundând analizele nu numai asupra interiorului firelor sale de păr, ci și a învelișului capilar, demonstrandu-se astfel ca otrava a atins măduva spinării, pornind de la păr.  

Artsenicul ar fi  provenit din alimentele ingerate și ar fi ajuns in fluxul sau sanguin.Părul lui Napoleon prezenta o concentrație de substanță toxică de 7-38 de ori superioară dozei „admise”.

 

 

 

 

 

 

03/07/2015 Posted by | UMOR | , , , , , , | Lasă un comentariu

”Viata noua”in primul an de ocupatie a Basarabiei de catre sovietici – Rapoartele autoritatilor române după alungarea sovieticilor in 1941

 

Ministrul de externe Vyacheslav Molotov semnează pactul de neagresiune ruso-german. Moscova 23 august 1939

 

Foto: semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov privind impartirea Europei intre nazisti si comunisti. O intelegere intre criminali.

 

 

 

”Viata noua”in primul an de ocupatie a Basarabiei de catre sovietici:masacre, jafuri, deportari, violuri…Rapoartele autoritatilor de dupa alungarea sovieicilor in 1941

 

 

Imediat după ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, comuniştii au perseverat în a instaura „viaţa nouă” în sensul pe care îl înţelegeau ei: arestări, deportări, execuţii, toate fiind menite să-i asigurare viitoarei guvernări liniştea pentru mulţi ani înainte…

„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi.

Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941.

Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia.

Imaginile completează documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.[…]

„Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941:

„Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului – n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii.// //

S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoana pusă pe targă, dacă mai avea convulsiuni, i se trăgeau focuri de revolver în cap, pentru a se asigura că este moartă (loviturile de armă se văd la capătul tărgii).

De asemenea, s-au găsit mănuşile lungi de piele pline de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.

Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile.

În tot locul înconjurat cu gard şi care are o suprafaţă de circa 150/160 metri pătraţi, se găsesc cadavre.

După aspectul stratului superficial de cadavre (îmbrăcămintea indică persoane de bună condiţie socială), şi din informaţiile culese reiese în mod neîndoielnic, că printre morţi ar fi şi multe persoane, dintre cei socotiţi dispăruţi sau deportaţi, fruntaşi ai luptei naţionale, care au fost executaţi în secret.

 

 

 

 

 

În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi avea sediul biroul central al serviciului NKVD local şi aici se făceau ultimele şi cele mai riguroase cercetări, pentru deţinuţii politici.

Urmează a se face deshumarea cadavrelor pentru identificarea celor ce au fost victime ale terorii bolşevice în acest oraş.

[…] Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv.

S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei.

Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările.

[…] În asistenţa delegaţiilor autorităţilor locale interesate în cazul celor executaţi de soviete şi îngropaţi în grădina fostului Consulat Italian din str. Viilor, s-a procedat azi 5 septembrie 1941, cu o echipă de lucrători, la deshumarea cadavrelor. Până seara s-au scos 32 de cadavre de bărbaţi şi tineri elevi, care după aspectul corporal şi al îmbrăcămintei par a fi intelectuali şi studenţi sau elevi din localitate.

Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate.

S-a constatat de asemenea că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine. Deshumarea continuă.

[…] În continuarea cercetărilor persoanelor executate de soviete şi îngropate în grădina fostului Consulat Italian din strada Viilor, până în seara de 6 septembrie 1941, s-au dezgropat 85 cadavre.

După actele găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat numiţii: Tislaru Ioan, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dimitrie, Guţu Teodor, toţi foşti în serviciul CFR şi condamnaţi în ziua de 3 iunie 1941 la 25 ani închisoare. De asemenea sau mai identificat următorii: Filipenco David, Melentevici, Cernevschi Vlad şi Şevcenco. Deshumarea continuă.

[…] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt lucrul.

 

 

 

 

După actele găsite la ei – în majoritate, sentinţe de condamnare – s-au identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan, funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti.

 

Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.

Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost identificat după sentinţă, a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău, ceilalţi neidentificaţi.

Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la Corpul III Armată, are şi picioarele legate. Sentinţele au fost date de Tribunalul Militar al NKVD-ului, semnate de colonelul Zonov şi sergenţii Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi.

Cadavrele au fost ţinute expuse la dispoziţia publicului, pentru a se putea identifica după ce au fost dezinfectate de medicul legist Filatov Petru.

[…] În ziua de 8 septembrie 1941, orele 12 s-a oficiat un serviciu religios, de un sobor de preoţi în frunte cu I.I.S.S. Mitropolitul Bălan al Ardealului şi S.S. Efrem locotenent mitropolitan al Basarabiei.

Au asistat şefii autorităţilor civile şi militare şi un numeros public, printre care şi familiile îndoliate ale victimelor, ce au putut fi recunoscute.

Cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn, împodobite cu flori şi aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu.

Cortegiul a fost precedat de un grup de tineri cu flori, reprezentanţi ai comunelor învecinate, cu pancarte ocazionale.

A cuvântat după efectuarea serviciului religios I.P.S.S. Mitropolitul Bălan, preaslăvind jertfa celor ce au căzut victime terorii roşii luptând pentru cauza românească.

Înmormântarea s-a făcut la cimitirul ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta. Chestorul poliţiei Maior Vasilache, Şeful Bri. Siguranţei Comisar Tr. Andreescu”.

Aceste rapoarte constată doar o mică parte din atrocităţile comuniştilor în Basarabia, iar lista celor executaţi la sediul NKVD rămâne a fi identificată.

 

Mihai Taşcă,
dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

Sursa: Ziarul TIMPUL – Chisinau

 

 

03/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: