Basarabia în preajma Primului Război Mondial. VIDEO

 

 Basarabia în preajma Primului Război Mondial (1917-1918)

Motto: „Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.”( Poezia  Limba noastră, de Alecu Matevici, preot şi poet basarabean mort de tifos pe frontul Moldovei, în august 1917).

Trupele române, strânse în bucata ce mai rămăsese din România la sfârşitul lui 1917, respectiv nordul Moldovei, făceau faţă cu succes trupelor ruseşti bolşevizate puse pe jaf şi anarhie, ba chiar pe instaurarea comunismului în România prin arestarea regelui şi executarea guvernului.

Prin luptele grele de la Galaţi, Fălticeni, Mihăileni, Paşcani şi alte părţi au reuşit dezarmarea şi evacuarea celor peste un milion de ruşi din ţară  în doar o lună şi jumătate. În timp ce la vest de Prut se dădeau lupte şi se petreceau aceste lucruri, Basarabia era la marginea prăpastiei.

Revoluţia rusească

Se împlinise mai bine de un secol de stăpânire rusească în Basarabia, ocupată de la 1812.

Cum le era obiceiul, autorităţile ruse la început au lăsat organele locale de conducere, sub forma unei autonomii locale conduse de boierii moldoveni, pentru ca în câţiva ani să desfiinţeze autoguvernarea transformând Basarabia într-o gubernie rusească, în care începuse să se manifeste cea mai dură formă de împilare şi rusificare cu putinţă.

Deznaţionalizarea era mult mai dură ca şi cea a românilor din Ardeal, astfel se poate explica cum de au reuşit în o sută de ani mai mult decât ungurii în nouă sute.

Învăţământul, biserica, administraţia, totul era în limba rusă, vorbită doar de slujbaşii şi coloniştii aduşi aici cu zecile de mii, pentru a face să dispară cu desăvârşire orice element românesc, la fel cum ruşii şi apoi sovieticii au făcut să dispară zeci de popoare despre care a rămas doar amintirea.

Boierii care nu se rusificau erau trimişi în Siberia sau nevoiţi să se refugieze dincoace de Prut.

Tatălui marelui cărturar Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Haşdeu, nu i s-a permis să vină în România pentru a-şi ridica titlul de membru al Academiei Române, în timp ce fratele mai mare şi-a sfârşit zilele în Siberia pentru vina de a fi român.

Bogdan Petriceicu Haşdeu a reuşit să vină în România, unde a devenit cea mai importantă personalitate culturală românească a secolului XIX.

În timpul revoluţiei eşuate de la 1905-1906 au avut moldovenii de la est de Prut prima zvârcolire naţionalistă mai serioasă, atunci apărând primele ziare în limba română după aproape o sută de ani (cu caractere chirilice), atunci afirmându-se în arena luptei pentru renaşterea naţională, mai mulţi patrioţi basarabeni care vor deveni baza Partidului Naţional Moldovenesc zece ani mai târziu, deoarece revoluţia a fost înăbuşită (Pantelimon Halipa, Ion Pelivan, E. Catelli, Ştefan Ciobanu, Anatolie Moraru, Simion Murafa, episcopul Gurie Grosu şi mulţi alţii).

 

 Harta etnica a Rusiei

După trei ani de război mondial, în martie 1917 izbucneşte revoluţia care l-a detronat pe ţarul Nicolae al II-lea.

Guvernul Kerenski decide continuarea războiului, dar este prea slab pentru a stăpâni anarhia care se extinde inclusiv în cadrul forţelor armate.

Acestea erau condiţiile în care românii au fost nevoiţi să ducă bătăliile decisive din vara lui 1917 de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, alături de aliaţii ruşi care părăseau poziţiile de la primele focuri.

Totuşi, au fost ruşi care au luptat eroic, mai ales unităţile încadrate cu soldaţi basarabeni, trimise pe frontul românesc pe motiv că în apropierea căminelor lor de peste Prut vor lupta cu mai mare bravură, fapt care s-a dovedit în practică. Aşa a fost cazul diviziei a XIV-a ruse, formată din basarabeni, precum şi a artileriei ruse la Mărăşeşti, încadrată în mare parte cu basarabeni.

Chiar comandantul artileriei ruse, generalul Grigoriev, a fost ucis în luptă şi conform dorinţei sale a fost înmormântat alături de cei cu care a luptat.

Astăzi îşi doarme somnul de veci în Mausoleul de la Mărăşeşti, alături de generalul Eremia Grigorescu, alt erou de la Mărăşeşti, mort de gripă spaniolă în 1919.

Dar participarea basarabenilor la luptă alături de trupele române, pe teritoriul românesc, a avut efecte pe care conducerea rusă nu le-a anticipat.

Trăind alături de soldaţii români, de civilii români, basarabenii s-au convins că erau acelaşi popor, cu nimic diferiţi unii de alţii.

Redeşteptarea conştiinţei naţionale se petrecea şi pe teritoriul Basarabiei, pe unde se scurgeau refugiaţii români sau veneau voluntarii ardeleni şi bucovineni în detaşamente de luptă constituite din foştii prizonieri luaţi de ruşi de la armata austro-ungară.

În timpul foametei şi epidemiei de tifos din nordul Moldovei rămas liber în iarna 1916-1917, grânele de pe teritoriul basarabean au salvat România, tot acolo au fost duse imense cirezi de vite şi oi evacuate din teritoriul ocupat.

Medici şi civili basarabeni au plecat la Iaşi şi în alte puncte pentru a lupta împotriva tifosului şi mulţi au căzut victimă epidemiei, chiar şi marele poet basarabean Alexei sau Alecu Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră”.

Pentru a scoate Rusia din război, germanii organizează deplasarea lui Lenin în Rusia într-un vagon sigilat.

Ajuns la Sankt Petersburg, acesta îşi organizează adepţii şi reuşeşte lovitura de stat bolşevică din noiembrie 1917, numită apoi în istoriografia sovietică Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (după calendarul vechi).

Apoi decide încheierea războiului, pentru a se concentra asupra cuceririi puterii în Rusia şi instaurării regimului bolşevic.

Lenin s-a aliat cu oricine şi apoi i-a anihilat la momentul potrivit, aşa a făcut cu menşevicii, cu marinarii răsculaţi din Kronstadt sau cu Ucraina.

La fel, a îndemnat republicile foste ruse să-şi manifeste autonomia, pentru a le strivi tot la momentul oportun, cum a fost cazul în Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi cum va încerca în Basarabia.

Fiindcă Lenin şi Trotsky aveau planuri mari, gândeau revoluţia permanentă care trebuia realizată inclusiv cu forţa armelor Armatei Roşii până ce întreg globul va deveni sovietic.

Dar după eşecurile din Polonia în 1920 şi în Ungaria, România şi Basarabia mai devreme, teoria lui Stalin a devenit preponderentă, cea a consolidării revoluţiei proletare într-un stat până ce restul vor deveni pregătite.

De fapt, până ce U.R.S.S. va deveni pregătită să le înghită, ceea ce s-a petrecut începând cu deceniul patru al secolului XX, până atunci U.R.S.S. asigurându-şi stăpânirea în Siberia, strivirea contrarevoluţionarilor albi Denikin şi Kolceak, şi o înarmare corespunzătoare.

Două ţări au anulat planul lui Lenin şi Trotsky. Acestea au fost România şi Polonia.

România a făcut-o prin curăţarea propriei ţări de bolşevici, apoi în 1919, de stârpirea bolşevismului unguresc al lui Bela Kuhn (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (III) De la Tisa la Budapesta şi cele două precedente).

Mai mult, românii au anulat tentativele de bolşevizare apărute în 1918 în Viena şi Praga (vezi capitolul „Viena şi Praga sub stăpânire românească” din articolul Revoluţia din Ardeal şi gărzile naţionale române (I)).

Polonia, prin lupta de pe Vistula, numită şi miracolul de pe Vistula, a oprit ofensiva sovietică asupra Varşoviei în 1920.

Dar până atunci, România va elibera Basarabia, şi nu oricum, ci prin baioneta soldatului ţăran care l-a oprit pe Mackensen, i-a îngenuncheat pe cei mai buni soldaţi din lume, a câştigat respectul lumii întregi, şi care mai apoi va face strajă la Nistru şi va intra în singura capitală inamică ocupată de Antanta, Budapesta, atârnând în vârful Palatului Parlamentului ungar opinca care l-a adus pe acest soldat ţăran până aici, din negura istoriei, de la Sarmisegetusa până la Budapesta (vezi Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Budapesta).

Dificultăţile recuperării istoriei deturnate

Istoria noastră a fost furată, ciuntită, deturnată de zeci de ani de minciuni sau atitudini care subestimează rolul românilor în evenimentele istorice, punând sub semnul întrebării inclusiv ideea continuităţii pentru a induce în subliminalul colectiv psihologia unor toleraţi, a unui popor de sclavi, cu atât mai uşor de condus şi de manipulat.

Cei care au încercat şi în mare parte, în unele părţi au şi reuşit aceasta, nu au făcut-o singuri.

Nu au fost doar străini, n-ar fi reuşit singuri, cozile lor de topor au fost români, care s-au pus în slujba duşmanului nu din precepte filozofice sau după vorba „capul plecat sabia nu-l taie”, ci pentru mărunte şi iluzorii, de cele mai multe ori, beneficii personale, fie că vorbim de cele materiale sau de satisfacerea orgoliului sau poftei de putere.

Spuneam că au fost iluzorii de cele mai multe ori, fiindcă multe din aceste cozi de topor au fost eliminate tocmai de tovarăşii de drum care s-au scuturat de ele ca de nişte unelte devenite nefolositoare, cazul lui Lucreţiu Pătrăşcanu nefiind singular.

Cozile de topor apar şi se manifestă chiar şi în ziua de astăzi.

Basarabia a avut soarta cea mai crudă şi din acest punct de vedere, al spălării identităţii. Propaganda antiromânească, prin care se încearcă inventarea unui alt popor, cel moldovenesc diferit de cel român, se continuă deşănţată, vizibilă, la ordinea zilei.

Şi basarabenii nu au mijloace să se apere, istoria lor şi a românilor este pervertită aici de generaţii, şi mare parte din documentele pe care s-ar baza o cercetare istorică la Chişinău au fost distruse sau furate de ocupaţiile ruseşti din 1940 sau după 1944.

Chiar şi în România au dispărut o mulţime dintre acestea, iar actualii istorici, majoritatea, nu au interes să desfăşoare o activitate reală de scoatere la lumină a celor rămase, şi sunt multe. Întrebaţi de ce acest dezinteres, ţi se răspunde invariabil, lipsa de fonduri.

De parcă Eminescu, Coşbuc, Negruzzi sau Haşdeu s-au uitat la fonduri când au cercetat prin arhive prăfuite sau biblioteci insalubre.

„România în al doilea război mondial”, operă a lui Constantin Kiriţescu, cunoscut mai ales pentru cartea sa „România în războiul mondial”, scrisă în anii dictaturii staliniste pe baza discuţiilor cu foşti diplomaţi şi ofiţeri, a fost considerată pierdută, autorul arestat şi anchetat tocmai pentru aceste întâlniri, dar după ce a fost eliberat a continuat să scrie până la moartea sa în 1965.

Fiul său a crezut manuscrisul pierdut definitiv, mai ales că locuinţa tatălui său a fost repartizată unor fel de fel de indivizi care mai mult au distrus-o.

Dar manuscrisul a fost găsit după aproape treizeci de ani de la moartea autorului.

La fel, cartea lui Vasile Harea, participant la fenomenele revoluţionare din Basarabia ca şi redactor la Cuvântul Moldovenesc, precum şi la unirea Basarabiei cu România, manuscrisul „Basarabia pe drumul unirii” a fost salvat de un securist care în timpul percheziţiei şi a confiscării documentelor s-a făcut că nu vede unul dintre exemplare, lăsând autorul să-şi continue munca.

Dar asemenea exemple au fost rare, majoritatea manuscriselor salvate s-au datorat autorilor şi familiilor acestora, mai cu seamă urmaşilor prin grija cărora au fost publicate după 1990.

Din această categorie voi cita pe cele folosite în redactarea acestui articol, pe lângă ultimul menţionat, al lui Vasile Harea, respectiv „Testament pentru urmaşi”, autori Pantelimon Halipa şi Anatolie Moraru, ambii membri în Sfatul Ţării la 1918, precum şi istoricul Alexandru V. Boldur, „Imperialismul sovietic şi România”, autorul fiind martor la revoluţia rusă de la Petrograd.

Renaşterea Basarabiei

Declanşarea revoluţiei ruseşti şi prin aceasta scăderea autorităţii centrale asupra popoarelor ce compuneau imperiul ţarilor a avut un rol preponderent în renaşterea mişcărilor naţionale ale polonezilor, balticilor, ucrainenilor, georgienilor şi nu în ultimul rând a moldovenilor.

 

În aprilie 1917, o serie de congrese moldoveneşti ale ţăranilor, preoţilor, militarilor, cer două lucruri: autonomia politică a Basarabiei şi înfiinţarea unui organ legislativ, Sfatul Ţării, precum şi a unui guvern basarabean.

Atmosfera era entuziastă, tricolorul românesc flutura peste tot, se ţineau discursuri impresionante, soldaţii moldoveni defilau pe străzi cu tricolorul în mână.

Dar erau prea puţini şi dezertorii ruşi bolşevizaţi prea mulţi.

Din luna mai 1917, se înmulţesc numărul de bande de dezertori ruşi de pe front care cutreieră Basarabia, jefuiesc, ucid, violează, bande scăpate total de sub orice control.

Numărul lor va creşte continuu, mare parte dintre ele bolşevizându-se, ajungând la un maxim după începerea expulzării dezertorilor de pe teritoriul de la vest de Prut, decembrie 1917 – ianuarie 1918.

Pentru a încerca să controleze acest fenomen, generalul rus Şcerbaciov, comandantul frontului, aprobă înfiinţarea a 16 cohorte a câte o sută de soldaţi moldoveni, conduse de ofiţeri moldoveni pentru păstrarea ordinii.

Din păcate, acest număr se dovedeşte insuficient faţă de mulţimea bandelor înarmate inclusiv cu mitraliere.

General rus Dimitri  Şcerbaciov (n.1857 – d.1932),

 
La 22 iunie 1917 delegaţii ostaşilor moldoveni de pe toate fronturile şi unităţile de rezervă pun bazele unui comitet central cu sediul la Chişinău, iar la 16 iulie reprezentanţii soldaţilor moldoveni de pe frontul rusesc se adună la Iaşi şi cer convocarea la Chişinău o comisie de jurişti care să elaboreze un proiect de declaraţie a autonomiei naţionale şi teritoriale a Basarabiei.

La 20 iulie 1917, toate organizaţiile politice naţionale, precum şi comitetele soldaţilor moldoveni de la Chişinău şi Odessa resping cu indignare pretenţiile Ucrainei de a îngloba Basarabia între graniţele sale, trimiţând protestele atât la Kiev cât şi la Petrograd, cerând acestuia din urmă ca populaţia românească din Basarabia să fie separată de Rusia, să i se aprobe autonomia în hotarele ei istorice şi etnografice.

La 28 august 1917 i se cere generalului Scerbaceev de către comitetul Central Ostăşesc Moldovenesc să retragă din Basarabia unităţile de rezervă ruseşti şi să aprobe mărirea numărului cohortelor moldovene de la 16 la 50, plus 20 de cavalerie pentru că jafurile şi violenţele bandelor de dezertori ruşi s-au înmulţit.

Aceste evenimente se petrec chiar în timpul bătăliilor cumplite din vara anului 1917 de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când soldaţii români au făcut minuni de vitejie, pe frontul de la Mărăşeşti, patru divizii rezistând cu succes contra zece divizii duşmane, făcându-i pe inamici să muşte ţărâna scumpă a României.

Congresele şi solicitările diferitelor pături sociale din Basarabia au continuat, toate având aceleaşi concluzii şi rezoluţii referitoare la situaţia imposibilă creată de bandele de dezertori, majoritatea bolşevizaţi.

La 21 octombrie este proclamată, de către primul Congres ostăşesc Basarabia, Republică autonomă şi proclamă înfiinţarea parlamentului, Sfatul Ţării, la 23 octombrie 1917, sub preşedinţia lui Ion Inculeţ, vicepreşedinte Pantelimon Halippa.

Acesta se întruneşte la 21 noiembrie 1917, cu reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor naţionale, sociale şi politice, economice şi profesionale.

Sfatul Ţării avea 120 de deputaţi, 86 moldoveni şi 36 din minorităţile naţionale, în total 120 de deputaţi.

La 2 decembrie Sfatul ţării a proclamat Basarabia Republică Democratică Federativă, iar la 8 decembrie 1917 este trimisă o delegaţie la Iaşi la reprezentanţii Antantei ca să acorde ajutor militar contra barbariei din Basarabia.

Dar de către cine? Armatele ruseşti erau în descompunere, iar după evenimentele ulterioare de la Socola (vezi articolul mai sus menţionat) până şi cartierul general al lui Scerbaceev era păzit de soldaţii români, care ţineau şi frontul, iar mai apoi vor scoate cu forţa armelor trupele ruseşti din ţară.

Antanta promite o divizie sârbească de la Odessa şi una cehoslovacă din Kiev, dar acest lucru nu se va materializa niciodată.

Rămânea o singură soluţie, la fel cum s-a întâmplat şi în 1919 contra bolşevicilor unguri, baioneta necruţătoare a soldatului român.

Fiindcă situaţia în Basarabia era tragică

Vasile Harea, martor ocular: „Armate întregi, conduse deseori de soldaţi aleşi de masa soldăţească, la sosirea într-o localitate şi dând peste depozite de vin şi spirtoase, le spărgeau, se îmbătau într-un asemenea hal încât pierdeau tot ce era omenesc în ei şi apoi pornea dezmăţul care se solda cu pogromur implicând distrugerea în averea obştească, atacarea caselor săteşti şi orăşeneşti.

La împotriviri răspundeau cu omoruri de oameni, cu terorizarea întregii populaţii localnice.

Asemenea binefaceri ruseşti le-au cunoscut majoritatea oraşelor basarabene, ca Bălţi, Soroca, Orhei, Tighina, Cahul, Bolgrad, Cetatea Albă şi Ismail, precum şi târguşoarele Făleşti, Floreşti, Leova, Şoldăneşti, Hânceşti şi altele, precum şi foarte multe sate precum Olăneşti, Tuzla, Isacova, Hârbovăţi etc.” „ …uneori un grup de soldaţi înarmaţi oprea camionul în stradă, ei coborau, sunau la intrare şi când cineva din casă întredeschidea uşa ca să vadă cine este, era împuşcat cu un foc de armă sau tras afară şi acolo omorât.

Odată intraţi în casă imobilizau sub ameninţarea armelor pe toţi ai casei care asistau în tăcere la deposedarea de întregul avut aruncat în camion, căci dacă cineva se văieta era de îndată lichidat. Alteori intrau în curte aruncând câinilor alimente otrăvite şi de acolo în casă…”

(Vasile Harea, op. cit.).

În acest timp, existau o mulţime de organizaţii revoluţionare care vor deveni bolşevice sau velicoruse pe teritoriul basarabean.

Sovietul soldaţilor şi muncitorilor din Chişinău, Sovietul gubernial al soldaţilor şi muncitorilor, Comitetul executiv pentru apărarea revoluţiei Comitetul pentru salvarea revoluţiei, Comitetul militar al revoluţiei din regiunea de sud, Comitetul pentru reunirea comitetelor sovietice din Basarabia, doar o parte dintre ele.

Toate nu făceau nimic pentru potolirea anarhiei, ba dimpotrivă, de cele mai multe ori se raliau acestor bande scăpate de sub control.

Dar cel mai important, la 28 decembrie 1917 s-a constituit la Chişinău Secţia Frontului Românesc al Rumcerodului, distrusă la Iaşi de când cu tentativa lui Rochal de a cuceri puterea.

Nu trebuie uitat că acest Rochal a stat două zile la Chişinău înainte de a-şi găsi sfârşitul la Socola, timp în care a îndemnat organizaţiile bolşevice să cucerească imediat puterea în Basarabia.

Deci aceasta reprezenta Rumcerodul, abrevierea de la Rum (Rumânski front) cer (Cernoe More, Marea Neagră) od (Odessa), deci cele trei realităţi militare, frontul românesc, flota Mării Negre şi teritoriul militar al Odessei.

Mai existau pe teritoriul basarabean unităţi mici româneşti, compuse de grupe de 10-20 de soldaţi români însărcinaţi cu paza unor depozite şi obiective, dar ce au putut face aceştia în faţa bandelor de sute de bolşevici puşi pe jaf şi pradă.

Majoritatea au fost luaţi prizonieri şi trimişi la Odessa, unde Cristian Rakovski a organizat detaşamente de revoluţionari în care i-a înglobat cu forţa şi pe prizonierii români, trimişi să lupte în stepele Rusiei pentru biruinţa revoluţiei bolşevice.

Câţi români au pierit în aceste lupte nu se va şti niciodată.

Depozitele şi trenurile capturate, bolşevicii le jefuiau şi ce rămânea le trimiteau spre Rusia, în ideea că sunt avere rusească, chiar dacă erau cumpărate pe bani grei de către reprezentanţii Antantei pentru necesităţile frontului.

Şi jafurile şi prădăciunile continuau, bolşevicii făcându-şi mendrele nederanjaţi de nimeni.

De ce ar fi plecat, atâta timp cât mai era de prădat, de jefuit, de violat, iar traiul şi vinul erau bune?

Victimele acestor barbari s-au numărat cu sutele, nimeni nu a putut ţine vreo evidenţă.

Lor le-au căzut pradă nu numai cetăţenii paşnici, ci chiar fruntaşi ai renaşterii basarabene, ca şi Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, ucişi de bandele bolşevice la 20 august 1917, la fel cum au fost asasinaţi mai târziu avocaţii Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş de către bandele ungureşti bolşevizate un an şi jumătate mai târziu în Transilvania.

Bolşevicii au apărut la via lui Hodorogea, acolo unde el se afla alături de câţiva invitaţi.

Ştefan Ciobanu şi Vasile Harea, deşi invitaţi, au zăbovit mai mult la mănăstirea Suruceni, altfel, în mod sigur, nu am mai fi putut vorbi despre academicianul Ştefan Ciobanu şi memoriile lui Vasile Harea nu ne-ar fi parvenit niciodată. Bolşevicilor le-a ieşit în faţă Simion Murafa, încercând să-i potolească şi să le distragă atenţia de la restul invitaţilor care au încercat să se ascundă.

A parlamentat cu ei, dar beţia şi setea de sânge a acestor sălbatici era prea mare.

Văzându-l în uniformă militară, au tras împuşcându-l în abdomen. Domnişoara Gavriliţă şi Andrei Hodorogea au sărit să-l panseze pentru a opri hemoragia.

Bolşevicii l-au recunoscut imediat pe Hodorogea, pe cel ce umbla prin sate în costum naţional şi cu tricolorul în mână, îndemnând românii la renaşterea naţională.

Cu o ură atroce s-au năpustit asupra lui, potopindu-l cu lovituri cu paturi de armă şi baionete.

Invitaţii au fugit, unii au ajuns la Chişinău chemând ajutoare.

Camionul cu soldaţi moldoveni sosiţi la faţa locului nu i-au mai găsit, cadavrele lor fiind aflate abia la morga spitalului.

Acesta a fost sfârşitul celor doi mari patrioţi moldoveni.

Chiar nepotul lui Ion Pelivan, elev în clasa a şaptea de liceu, va fi ucis de o bandă de bolşevici în primăvara lui 1918, pe motiv că purta tricolorul la reverul hainei.

Aceşti bolşevici vor fi capturaţi ulterior şi vor fi trataţi de către trupele române conform legilor războiului. Pe scurt, au fost executaţi.

La sfârşitul anului 1917, după anihilarea cuibului bolşevic de la Socola, de lângă Iaşi, de către armata română, Rumcerodul de la Odessa ia decizia să cucerească puterea în Basarabia cu orice preţ.

În acest sens, trimite cu un tren spre Chişinău 50 de revoluţionari pentru a organiza trupele ruseşti bolşevizate în debandadă de acolo şi pentru a le dirija spre scopul suprem, arestarea Sfatului Ţării şi instaurarea puterii bolşevice în Basarabia, lucru nu prea dificil la prima vedere, din moment ce sute de mii de soldaţi ruşi bolşevizaţi bântuiau ţara.

Dar din aceşti 50 de revoluţionari plecaţi de la Odessa, doar 17 ajung la Chişinău, restul dezertând pe drum, fapt care spune multe despre disciplina acestora.

De aici se deschide calea confruntărilor deschise între bolşevici şi românii basarabeni, în ajutorul cărora vor sosi şi trupele române care din nou vor decide soarta bătăliei cu tăişul şi vârful baionetelor.

Autor: Cristian Negrea
Sursa: istoria.md

Bibliografie:

Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a doua, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1992.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 20 IUNIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

20 iunie, istoricul zilei 

 

 

 

 

 

 

451: O coaliție condusă de generalul  roman Flavius Aetius și de regele vizigot Theodoric I, a învins  armata hunilor lui Attila în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, pe teritoriul actualei Franțe,  oprind expansiunea acestora în Europa Vestică.  

A fost ultima mare bătălie a antichității  și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie.

 

 

 

 

Hunii la Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice de A. De Neuville (1836-1885)

 

 

 

 

 

 1005: S-a născut califul Ali az-Zâhir (d. 13 iunie 1036), al șaptelea calif fatimid, rege al Damascului (1021-1036) si al Alepului (1021-1024).

In timpul domniei sale  au fost reconstruite zidurile Ierusalimului, distruse de un cutremur si mozaicurile moscheei Al Aqsa.

De asemenea a autorizat reconstruirea Bisericii Sfântului Mormânt distrusa în 1009 de  Al-Hâkim.

 

 

 

 

 

1176: A murit Mihalko Iurievici, cneaz al Rusiei Kieviene din  dinastia Riurik ; (n. in 1151 la Suzdal).

A urcat pe tron in 1173 si a fost de asemenea cneaz de Torcesk si cneaz de Vladimir-Suzdal.

 A decedat la varsta de 25 de ani, fiind succedat pe tron de  fratele sau, Vsevolod al III-lea.

 

 

 

 

 

 1248: Universitatea din Oxford primește statut regal.

Nu se cunoaște data exacta a întemeierii acestui renumit lăcas de cultura, dar există dovezi ale existentei sale încă din 1096, ceea ce o face cea mai veche universitate de limba engleză din lume  și a doua, cea mai veche universitate din lume.

 

 

 

 

 

 

S-a dezvoltat rapid după 1167, dupa ce regele Henry al II-lea a interzis studentilor englezi sa urmeze cursurile  Universitatii din Paris.

Universitătii i–a fost acordat un hrisov domnesc in 1248, în timpul domniei regelui Henric al III- lea.

 

 

 

 

 

1597: A decedat la nord de Arhipelagul Novaia Zemlia, exploratorul olandez Willem Barents, pionier al navigatiei in Oceanul Inghetat de Nord, aflat in serviciul Rusiei; ( n.cca.1550).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1605: A decedat tarul rus Fiodor al II- lea  Borisovici  Godounov; (n. in anul 1589 la Moscova).

 

 

 

 

 

 

 

 

A ocupat tronul Rusiei  la 23  aprilie 1605, succedandu-l pe tatal sau, Boris Godunov la varsta de 16 ani.

Cu putin timp inainte de moartea sa, tatal sau l-a desemnat coregent, cu scopul ca succesiunea la tron sa se faca fara dificultati.

La 10 iunie 1605, un grup de mari boieri rusi preiau controlul asupra capitalei  Moscova, iar Feodor al II-lea si mama sa Maria Grigorievna,  sunt asasinati prin strangulare, dupa putin timp.

 

 

 

 

 

1819: S-a nascut  compozitorul francez de origine germană Jacques Offenbach, considerat întemeietorul operetei clasice franceze; (d.5 octombrie  1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1837: Regina Victoria I a Regatului Unit, urmează la tron unchiului ei regele William al  IV- lea .

A domnit 64 de ani, până în anul  1901, având una dintre cele mai lungi domnii din istorie.

 

 

 

 

 

   

Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra – d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight), a fost regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.

La 24 mai 1837 Victoria  împlinise 18 ani, regența fiind astfel evitată. La 20 iunie 1837, regele William al IV-lea a murit de insuficiență cardiacă la vârsta de 71 de ani, iar Victoria a devenit regină a Regatului Unit, succedând unor suverani mediocri, care discreditaseră instituția monarhică.

 Documentele oficiale întocmite în prima zi a domniei sale o numeau  Alexandrina Victoria, însă primul nume a fost retras la dorința ei și nu a mai fost utilizat.

Ascensiunea sa la tron pune capăt “uniunii” dintre Marea Britanie și Hanovra, deoarece acolo, sub Legea Salică, femeile nu puteau guverna. Hanovra a trecut unchiului ei, nepopularul Duce de Cumberland și Teviotdale, care a devenit regele Ernest Augustus I. (Era al cincilea fiu și al optulea copil al regelui George al III-lea).

El era moștenitorul ei prezumptiv până când ea urma să se mărite și să aibă copii. Încoronarea a avut loc la 28 iunie 1838 și a devenit primul monarh care a avut reședința la Palatul Buckingham.

Ea a moștenit veniturile ducatele de Lancaster și Cornwall și i-a fost acordată o listă civilă de 385.000 £ pe an.

Prudentă din punct de vedere financiar, ea a plătit datoriile tatălui ei.

 

 

 

 

1840: Samuel Morse a obtinut brevetul pentru inventarea telegrafului  electromagnetic, un aparat cu ajutorul caruia putea transmite la distanta mesaje.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si-a prezentat inventia  la Universitatea din New York, la 24 ianuarie 1838.

 

 

 

 

 

 1862: Este asasinat primul ministru al Principatelor Unite, Barbu Catargiu; ( 8 iunie s.v)

 

 

 

 

 

 

 

Barbu Catargiu (n.26 octombrie 1807, Bucuresti).

 

A fost lider al Partidei conservatoare și un strălucit orator.

Era fiul marelui vornic Ștefan Catargiu și al Țiței (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu).

A fost prim ministru al României dîn  1862 si până când a fost asasinat pe 20 iunie  al aceluiași an.

Asasinul său prezumtiv se presupune că ar fi fost un oarecare Gheorghe Bogati, insa nici pana astazi nu se cunoaste cu certitudine cine l-a   împușcat sub clopotnița Mitropoliei din Bucuresti, după ce ieșise din Adunarea legislativa a tarii.

După asasinarea lui Catargiu, Bogati  s-a îmbogățit brusc și a primit un post important la  Piatra Neamt.

Printre cei suspecți de asasinat a fost și Nicolae Bibescu , prefectul Politiei Bucuresti,  poreclit ulterior „Pistol“ si care a  refuzat să ofere declarații Judecatoriei Criminalicesti.

 

 

 

 

 

 

1867: Președintele american Andrew Johnson anunta cumpararea  teritoriului Alaska de la Rusia.

 

 

 

 

 

Harta teritoriului Alaska 

 

 

 Presedintele  Andrew Jakson

 

 

La negocierile privind cumpararea acestui teritoriu a participat Consulul american la Sankt Petersburg in Rusia, romanul George Pomuț, care a avut meritul de a obtine de la rusi teritoriul Alaska, la modestul prețde 7,2 milioane de dolari.

 

 

 

 

 

Foto: George Pomuț (Sursa foto: rador.ro)

 

Cu această ocazie, Pomuț a participat și la încheierea Tratatului americano-rus.

 

 

 

 

 

 

1870: A decedat  scriitorul francez Jules de Goncourt; (n. 1830), fratele scriitorului și criticului literar Edmond de Goncourt, cu care a colaborat.

 

 

 

 

 

 

1891: A decedat la Paris, Mihail Kogalniceanu, om politic, scriitor şi istoric, gazetar,  “creierul” Unirii Principatelor Româneşti ; (n. 6 septembrie 1817 la Iasi in Principatul Moldova).

 

 

 

 

 

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 

 

 

Om politic, istoric, scriitor, jurnalist, diplomat, membru fondator al Societăţii Academice Române şi preşedinte al Academiei Romane, a fost  un colaborator apropiat al domnitorului  Alexandru Ioan Cuza.

Cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern.

Preşedinte al Consiliului de miniştri, titular la Ministerul de Interne şi Ministerul de Externe, Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai generaţiei sale.

În timpul mandatului sau de ministru al afacerilor externe in timpul guvernului Bratianu, Romania  îşi cucereşte Independenţa de stat.

Personalitate cu vastă experienţă politică şi diplomatică, a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal.

Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti.

În acest sens a fondat revista „Dacia literară”, iar în articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor paşoptişti, punând astfel bazele curentului paşoptist din literatură.  

“N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume“, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.

A fost înmormîntat la Cimitirul “Eternitatea” din Iaşi.

 

 

 

 

 

1894: Bacteriologul  Alexandre Yersin descopera  bacilul  pestei si identifica drept vectori ai raspandirii epidemiei provocate de acesta –  sobolanii.

 

 

 

 

 

 

Alexandre Emile Jean Yersin (n.20 septembrie 1863- d.1 martie 1943) a fost un medic francez elvețian, descoperitorul bacilului responsabil pentru ciuma bubonica sau ciuma (numit mai târziu  în onoarea lui Yersinia pestis). Va pune de asemenea la punct un vaccin.

In 1895, fondeaza o filiala a  Institutului  Pasteur la  Nha Trang, in Vietnamul pe atunci colonie franceza, pentru a fabrica seruri antipestoase.

 

 

 

 

1900: Membrii societatii secrete chineze  Yihetuan, supranumita “Boxerii”, s-au răsculat  contra prezentei stăine în China, invadând misiunile catolice, omorând preoții și pe ambasadorul Germaniei, von Ketteler.

 

 

 

 

 

Puterile coloniale prezente în China dupa Razboiului Opiului din 184o au reactionat imediat, obligând-o pe imparateasa vaduva Cixi sa fuga din Pekin.

 

Video: 

 

 

 http://www.dailymotion.com/video/x7pr4j_la-revolte-des-boxers-chine-1900-2_news

 

 

 

 

 

 

 

 1917: S-a născut la  Lugoj, Iosif Constantin Drăgan, om  de afaceri român, stabilit de decenii în Italia.

A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică si a editat  buletinul “ Noi tracii”.  A fost fondator al Centrului European de Studii Tracice si preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Marketing.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Iosif Constantin Drăgan (1917 – 2008)

 

 

Potrivit  revistei Capital,  în 2006 a urcat pe primul loc în topul celor mai bogati români,  cu o avere de 1,3-1,6 miliarde de dolari.

A decedat pe  21 august 2008 la Palma de Mallorca,  in Spania.

 

 

 

 

 

1928: Are loc  la București, primul concurs național de decatlon.

 

 

 

 

 

1933: A murit militanta comunistă  germana Clara Zetkin, una  dintre întemeietorii Ligii „Spartacus” și ai Partidului Comunist din Germania, inițiatoarea sărbătoririi zilei de 8 martie ca „Ziua Internațională a Femeii”; (n. 1857).

 

 

 

 

1934: S-a născut Iuri Vizbor, celebru cantautor, om de litere, poet, jurnalist, scenarist, actor sovietic, și de asemenea alpinist profesionist.  Este unul dintre creatorii modelului artistic al cantautorilor și fondatorul genului pieselor-reportaj, autor a peste 300 de piese. (d. 17 septembrie 1984).

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: A avut loc Conferinta Internationala de la Montreux (Elvetia), care a avut ca scop stabilirea unui nou regim al stramtorilor Bosfor si Dardanele.

Conventia  confirma principiul libertatii de trecere si de navigatie prin stramtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum si in timp de razboi daca Turcia nu era parte beligeranta.

Delegatia romana a fost alcatuita din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Straine, Constantin Contescu si Vespasian V. Pella, ministri plenipotentiari.

 

 

 

 

 

 1940: Al Doilea Război Mondial. Italia începe o invazie nereușită a Franței, dupa ce ii declarase război în seara zilei de 10 iunie. 

Au existat unele lupte sporadice între patrule italiene  și   franceze pe Linia  Alpilor. La 17 iunie, Franța a anunțat că va încerca un armistițiu cu Germania. Pe 21 iunie, cand un armistițiu franco-german era pe cale de a fi semnat, italienii au lansat o ofensivă generală  în sectorul nordic și   de-a lungul coastei.

Ei pătruns câțiva kilometri pe teritoriul francez întampinand o  rezistență puternică. Ofensiva s-a oprit  înainte ca obiectivele principale sa fi fost atinse, cea mai importanta cucerire italiana fiind orașul de coastă Menton.

În seara zilei de 24 iunie, un armistițiu a fost semnat la Roma. Acesta a intrat în vigoare doar după miezul nopții, la 25 iunie, în același timp cu armistițiul cu Germania (semnat la 22 iunie).

Italia a  ocupat teritoriul  capturat în  luptă si  o zonă demilitarizată a fost creată pe partea franceză a frontierei. De asemenea, controlul economic italian a fost extins în sud-estul Franței până la râul Rhône și Italia a obținut anumite drepturi și concesii în unele colonii  franceze. O comisie de control a respectarii armistițiului, Commissione Italiana d’Armistizio con la Francia (CIAF), a fost înființată în Torino.

 

 

 

 

 

 

1940: A fost inaugurat, la București, Institutul de Antropologie, intemeiat prin stradaniile doctorului Josef Francisc Rainer (astazi Institutul de Antropologie “Francisc Rainer” al Academiei Romane).

 După 1944, Institutul de Antropologie şi- a încetat oficial existenţa, deşi cercetarea antropologică a continuat sub conducerea profesorului Alexandru Tudor. Începând din anul 1950, profesorul Ştefan Milcu, împreună cu un număr de colaboratori din fostul Institut, înfiinţează un „colectiv de antropologie” în cadrul Institutului de Endocrinologie (1950-1963).

Abia după 1990, Institutul şi-a redobândit  personalitatea juridică, intrând în subordinea Academiei Române, mai întâi ca Centru de Cercetări Antropologice, (1990 -2007) şi ulterior sub titulatura actuală de Institut de Antropologie „Francisc I. Rainer”

 

 

 

 

1943: Se inaugurează la București, în parcul Cișmigiu, ansamblul de  busturi  ale unor mari scriitori –  Rondul Român.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.

 

 

 

 

 

 

 1944 : Al Doilea Război Mondial: Uniunea Sovietică cere  predarea necondiționată a Finlandei, aliata Germaniei naziste.Guvernul finlandez refuză.

 

 

 

 

 

1944:  Se crează, pe baza unei platforme  comune,  Blocul  Național Democrat (BNM) din România, alcătuit din partidele Comunist, Social-Democrat, Național-Țărănesc și Național-Liberal.

Platforma cuprindea următoarele obiective: încheierea fără întîrziere a armistițiului cu Națiunile Unite, ieșirea României din războiul purtat alaturi de Germania, eliberarea țării de sub ocupația germană, alăturarea ei Națiunilor Unite și restabilirea independenței și suveranității naționale, înlăturarea regimului de dictatură și înlocuirea lui cu un regim constituțional, democratic.

 

 

 

 

 

 1946: Candidatul Partidului  Progresist al Muncitorilor  Canadieni , Fred Rose, al cărui nume real Rosenberg, este condamnat pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice.

El va primi  o pedeapsă cu închisoarea de şase ani.

  Fred Rose aderase la Partidul Comunist la sfârşitul anilor 1930.  

 

 

  

 

 

 

Arestarea lui Fred Rose a avut loc  aproximativ în acelaşi timp cu cea a lui Raymond Boyer, un profesor de la Universitatea McGill, de asemenea, acuzat de spionaj.

 

 

 

 

 

 

1949: S-a născut  cântărețul  american Lionel Richie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Începând cu 1968,  a fost  membru al grupului muzical  Commodores.

Richie și-a făcut debutul solo în 1982  si a vandut peste 100 de milioane de discuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunăre de la Giurgiu – Ruse, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferata si rutier) din Europa.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Podul are 2,8 kilometri lungime, și este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Podul Calafat-Vidin, în sectorul de graniță dintre România și Bulgaria, restul traficului fiind preluat de bacuri. Are atât o punte rutieră cu două benzi, cât și una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni.

Secțiunea centrală de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. Această secțiune centrală mobilă este supusă periodic la revizii de către partea română, în atribuțiile căreiă intră buna ei funcționare. Construcția s-a efectuat în comun de România și Bulgaria a durat doi ani și jumătate și a beneficiat de sprijinul URSS.

 

 

 

 

 

1955: A avut loc cea mai indelungată eclipsa totală de soare a secolului al XX-lea, cu o durata de 7 minute si 8 secunde, observata in Filipine.

 

 

 

 

 

 1962 : A murit istoricul român Victor Papacostea; (n. 1900).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Istoricul Victor Papacostea (n. 1900 – d. 1962) a fost fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș P.N.L. și  subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu. Era de origine aromână.

În perioada 1950 – 1955 și 1957 – 1958 a fost internat ca deținut politic la penitenciarul Sighet. El a fost fratele scriitorului Cezar Papacostea, al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea.

 

 

 

 

 

1963: Reprezentanti ai SUA si URSS au semnat un acord de instalare a “liniei fierbinți” telefonice între Washington si Moscova. Aceasta a devenit operaționala din luna august a aceluiași an .

 

 

 

 

1966: S-a născut politicianul Marian Lupu,  fost  presedinte interimar al R. Moldova si președinte al Parlamentului .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1967:  S-a născut actrița australiană Nicole Kidman, una din marile vedete ale Hollywoodului.

 

 

 

 

 Nicole Kidman

 

 

 

 

 1990: În Parlamentul României avut loc şedinţa solemnă a învestirii primului preşedinte al României  ales după prăbușirea regimului comunist.

Ion Iliescu a rostit jurământul de credinţă şi a anunţat că îl desemnează în funcţia de premier pe Petre Roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: Berlin – capitala  Germaniei reunificate.

După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi  reunificarea Germaniei, în 1990, Bundestagul (Parlamentul) german a decis să dea din nou  Berlinului  statutul de de capitala a țării.

 

 

 

 

 

 

 

Palatul  Reichstag, ars de către nazişti în 1933 si distrus în mare parte de bombardamentele aliate în cel de-Al doilea Război Mondial, va fi renovat şi va găzdui Bundestagul (Parlamentul german), începând cu anul  1999.

 

 

 

 

 

1991: S-a infiintat Partidul România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor .

 

 

 

 

 

1992: Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in sedinta din 20 iunie 1992, canonizarea ca sfinti a voievodului Constantin Brancoveanu si a copiilor lui, precum si a “binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant”, praznuit la 2 iulie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1994:  România a ratificat l a Strasbourg, Convenţia asupra Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a Consiliului Europei, împreună cu protocoalele adiţionale.

  

 

 

 

 

 

 

 

1995: A murit, la Paris, scriitorul Emil Cioran, eseist si filosof, unul dintre cei mai originali oameni de cultura contemporani; (n. 8 aprilie 1911, Rășinari, România). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Filozoful și scriitorul  român  Emil Cioran se stabilise în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.

A început la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti unde a fost coleg cu Constantin Noica si Mircea Eliade şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu.

In 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages. In 1938 a primit o bursă din partea statului francez şi s-a stabilit apoi la Paris, unde a continuat să scrie în limba franceză.

Prima sa carte intitulata Pe culmile disperării, apare în 1934 în România si este distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români.

Opere: “Pe culmile disperării”, “Lacrimi şi sfinţi”, “La Tentation d’exister”, “De l’inconvénient d’être né” Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României l-a autocenzurat în ediţia a doua, aparută la începutul anilor ’90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretenţioase şi stupide.”

 

 

 

 

 

1996: Orașul Berlin a devenit  oficial, unul din sediile ONU, gazduind doua institutii ale organizatiei: Voluntarii ONU si Secretariatul Conventiei-Cadru asupra schimbarilor climatice.

 

 

 

 

 1999: N.A.T.O. pune capat oficial bombardamentelor asupra  la Serbiei, dupa ce a verifcat  daca toate trupele sarbe s-au retras din provincia Kosovo, locuita majoritar de albanezi.

 

 

 

 

 

 

 

 

2001: S-au deschis oficial lucrările la autostrada București – Constanța.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2012 : Fostul prim ministru al Guvernului României, Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare de magistrații Curții Supreme în dosarul „Trofeul calității” .

 

 

 

 

 

 

 

În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu  o arma de foc; tentativa sa de suicid s-a soldat cu mai multe plăgi în zona gâtului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor.

 

 

 

 

 

 

Sfântul Mucenic Metodie a imbrațișat viata monahală încă din tinerețe. Pentru viața sa curată și bineplacută lui Dumnezeu a fost chemat la arhierie, fiind numit Arhiepiscop al cetății Patarelor din Licia.

Sfântul Mucenic Metodie a fost un adversar al ereziei lui Origen.Păgânii i-au tăiat capul cu sabia şi sfântul s-a mutat la Domnul. Astfel, cel ce mai înainte slujea Mielului lui Dumnezeu s-a adus jertfă vie lui Dumnezeu.

S-a săvarșit mucenicește în cetatea Chalcis din Siria, pe vremea împăratului Aurelian.

Sfântul Mucenic Metodie a prorocit căderea Constantinopolului.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

4. lessignets.com;

5. Wikipedia.ro.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 „Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui, e mai uşor manevrabil”

 

 

 

 

 

 

 

– Tudor Gheorghe –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tudor Gheorghe este un  actor , compozitor și cantaret român, născut la 1 august 1945  în comuna Podari, județul  Dolj, intr-o familie de țărani.

Tatăl, cântăreț la biserică, a fost  deținut politic la Aiud, in timpul regimului comunist .

În timpul dictaturii ceausiste  a întâmpinat foarte multe opreliști, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revolutia anticomunista din 1989.

 Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1979 , i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului “Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale. 

După revoluția din decembrie 1989, Tudor Gheorghe a revenit în forță, sustinand primul spectacol după revoluție, numit „Cântece cu gura închisă”.

Astăzi Tudor Gheorghe își continuă cariera începută în 1966, susținând în continuare recitaluri foarte aplaudate  în țară și străinătate și interpretând roluri pe scena Teatrului Național craiovean.