O ISTORIE A ZILEI DE 17 IUNIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

362 : Imparatul roman Iulian Apostatul emite un edict împotriva invatatorilor creștini; (Cod Theod 13 3,5).

 

 

 

 

 

 

 

Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363), împărat roman  între anii  361 – 363, ultimul împărat roman păgân.

Fata de crestinism Iulian a afisat o orecare toleranta contrazisa insa de masurile pe care le-a luat. pentru  suprimarea unor hotarari luate in vremea lui Constantin cel Mare: amenzi mari date comunitatilor crestine care distrusesera templele pagane, le-a interzis crestinilor exercitarea meseriei de profesor, excluderea crestinilor  din functiile importante ale Statului. In timpul sau nu le mai era permis crestinilor  sa savarsesca inmormantari in timpul zilei.

La inceputul anului 363 Iulian a permis evreilor reconstruirea templului din Ierusalim, initiativa esuata in urma unui cutremur de pamant.

Consecintele acestui demers au fost grave pentru evrei, carora li s-a reprosat ulterior alianta cu un imparat anticrestin.

Ostilitatea lui Iulian fata de crestini mai poate fi observata si din propria lucrare polemica intitulata Impotriva galileenilor.

Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, in Samaria) unii episcopi au fost masacrati iar in Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362 in localitatea Durostorum (Silistra).

 

 

 

 

 

 

676: A decedat   Papa Adeodat al II-lea, al 77-lea papă al Bisericii Catolice de la 11 aprilie 672.

 

 

 

 

 

 

S-a remarcat prin actiunile sale indreptate spre îmbunătățirea disciplinei monastice și – mai ales – în reprimarea ereziei monoteliste, doctrina unei singure voințe în Hristos” — prin care împăratul bizantin Heraclius I (610-641) își propunea să împace monofizitii   cu punctul de vedere  ortodox (în limba greacă mono = unu, thelisisi = voință).

Deseori acest papa  este numit simplu cu numele de Adeodat  (fără numeralul ordinar), deoarece predecesorul său omonim este numit simplu Deusdedit.

 

 

 

 

 

 

 

 

1025: A murit  regele Bolesław I  cel Viteaz  al Poloniei; (n. 967).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Boleslav I a fost un remarcabil  strateg și om de stat, care a transformat Polonia într-o țară comparabilă cu monarhiile occidentale mai mari, si a adus-o în elita europeană.

A purtat mai multe campanii militare de succes în vest, sud și în est, consolidandu-si stapanirea in  ținuturile poloneze dar și in teritoriile cucerite din afara granițelor moderne ale Poloniei, cum ar fi Slovacia, Moravia, Rutenia Roșie, Meissen și Luzația, dar și Boemia.

S-a încoronat ca rege în 1025, ridicând astfel Polonia la rangul de regat înainte de vecina sa Boemia. El a fost primul rege polonez (rex), predecesorii săi fiind considerați toți drept duci (dux) de către Sfântul Imperiu Roman și de către papalitate.

Boleslav I a murit la puțin timp după această încoronare, cel mai probabil din cauza unei boli.

Nu se știe exact locul de înmormântare al lui Boleslav. Se crede că rămășițele descoperite recent într-un mormânt dublu din catedrala Poznań ar aparține lui Boleslav și tatălui acestuia Mieszko.

Fiul lui Boleslav I, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege imediat după ce tatăl său a murit în Poznań.

 

 

 

 

 

 

 

1239: S-a născut regele Eduard I al Angliei; (d.7 iulie 1307).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A domnit între anii 1272- 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272, după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte.

Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu.Sub domnia sa, limba engleză, care, începând din perioada cuceririi, circula pe ascuns în rândurile meseriașilor,apare iar la lumină.

Instituțiile lui Eduard I prefigurează Anglia modernă. Legile sale au exercitat o influență durabilă asupra structurii sociale a țării.

Cu toată sincera sa pioșenie, Eduard va avea față de papa , încă de pe atunci, atitudinea unui șef de stat „național și insular”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1462: Vlad Ţepeş incearcă în noaptea de 16 spre 17  iunie sa-l ucidă pe sultanul turc Mehmet  al II-lea, intr-un  atac de noapte, care a avut ca rezultat o victorie a românilor.

 

 

 

 

 

 

 

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476),  numit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456 – 1462  și  1476.

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari.

Mehmed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său.

Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții  încercand să-l ucidă pe sultan.

Cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil, arată cum domnul muntean, în fruntea unui corp de 7 000 – 10 000 de oşteni îmbrăcaţi turceşte şi cu torţe aprinse, a năvălit în noaptea de 16/17 iunie 1462 în tabăra turcilor, care, înspăimântaţi, „se socoteau cu totul pierduţi”.

Armata Asiei, prima care a suportat şocul loviturii muntene, a fost pusă pe fugă.

Oastea munteană, acţionând „în ordine desăvârşită şi bine închegată”, a încercat să ajungă la cortul sultanului pentru a-l ucide, dar a nimerit la cele ale vizirilor Mahmud şi Isaak, unde s-a dat „o luptă mare”.

Un alt izvor creştin arată că sultanul, „pierzând în acea noapte încredere în privinţa armatei sale… a părăsit pe ascuns tabăra, luând-o la fugă în chip ruşinos” (G. Mercati).

În realitate, oastea rumeliotă şi garda imperială au reuşit să-l protejeze pe sultan, scopul principal al atacului nefiind atins, chiar dacă pagubele în rândul turcilor au fost însă însemnate, iar cele ale muntenilor, minime.

 

 

 

 

Foto: „Bătălia cu facle” – tablou de Theodor Aman. Pictura descrie Atacul de noapte, o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeş , domnul Țării Românești și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată în apropierea cetății de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 16 spre  17 iunie 1462.

 

Deși atacul de noapte a cauzat pierderi mari otomanilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci  trași în țeapă.

Această ultimă încercare a lui Ţepeş de a-l opri pe sultan nu poate fi considerată o victorie, dacă avem în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: Ţepeş se retrage în Transilvania, unde este prins din ordinul lui Mathias Corvin.

Tronul Ţării Româneşti este ocupat de Radu cel Frumos (1462 – 75), adus de sultan. Rezistenţa înverşunată a lui Ţepeş, în ciuda inferiorităţii sale militare, a adus respectul contemporanilor săi, Laonic Chalcocondil punând pe seama sultanului declaraţia că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.

 

 

Total demoralizați, turcii s-au retras din Țara Românească.

 

 

 

 

 

 

1473: Miniaturistul Nicodim a terminat de scris si de decorat celebrul Tetraevanghel de la Humor,in care se afla si chipul lui Stefan cel Mare, dăruit de către domnitor mănăstirii Humor.

 

 

 

 

De aici denumirea actuală : „Tetraevangheliarul de la Humor”.

 

Este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise miniate romanesti. Aceasta lucrare isi datoreaza insa gloria nu numai calitatilor sale artistice, general recunoscute, ci si faptului ca in cuprinsul acestuia este zugravit faimosul portret votiv al Sfantului Stefan cel Mare, considerat drept cea mai veridica imagine a marelui voievod.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evangheliarul de la Humor a fost scris si miniat din porunca lui Stefan cel Mare, de catre ieromonahul Nicodim, la Manastirea Putna  pentru Manastirea Humorului, fiind finalizat pe 17 iunie 1473.

De altfel, pe fila 265 verso este caligrafiat textul de danie in limba slavona: „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul tar, Io Stefan voievod, domnul Tarii Moldo-Vlahiei, a dat sa se scrie acest Tetraevanghel cu mana ieromonahului Nicodim si l-a daruit manastirii de la Humor, intru pomenirea sufletului sau si al parintilor sai si al copiilor sai, egumen fiind aitunci popa Gheorghe, si s-a sfarsit in luna iunie 17, in anul 6981 (= 1473)”.

 

Manuscrisul va avea insa o istorie tumultoasa, asemenea cu a veacurilor prin care a trecut. Astfel, in 1538, pentru a nu cadea prada invaziei lui Soliman Magnificul, este trimis in Transilvania, aflandu-se, timp de trei ani, in grija lui Petru Rares, refugiat aici dupa infrangerea sa de catre turci.

In 1541 Petru Rares îl ia cu sine la Constantinopol, iar după ce a redobândit domnia –l-a readus, în acelasi an, în cetatea Sucevei iar de aici, tot în acelaşi an, il va trimite înapoi  Mănăstirii Humor.

In 1653 Evagheliarul a fost furat de cazaci, fiind recuperat de ostaşii generalului transilvanean Ioan Kemeny, veniţi în ajutorul logofătului Gheorghe Stefan, uzurpatorul tronului lui Vasile Lupu.

Ajungând domn al Moldovei, Gheorghe Ştefan a rascumparat sfânta carte de la generalul Kemeny, restituind-o Mănăstirii Humorului la 25 septembrie 1657.

Despre manuscris nu s-a mai stiut nimic, odata cu exproprierea si desfiintarea manastirilor si schiturilor bucovinene de catre imperialii austrieci, in anul 1783.

Dupa aproape un veac, in septembrie 1881, cu prilejul unei vizite in Bucovina, episcopul Melchisedec al Romanului redescopera Evangheliarul redescopera la Mitropolia din Cernauti.

La cererea episcopului si a lui Ion Ghica, Mitropolia din Cernauti trimite Academiei Romane, spre cercetare nemijlocita, Evangheliarul, care ajunge mai intai la Iasi, apoi la Bucuresti, in dimineata zilei de 27 noiembrie 1881.

In anii 1940 – 1948, Evangheliarul ajunge printre odoarele Manastirii Dragomirna, iar intre anii 1948 – 1957, este expus in muzeul aceleeasi manastiri.

In 1957, este adus si expus in Muzeul Manastirii Putna.

Ulterior, manuscrisul a fost dus la Muzeul de istorie al R. S. Romania, în locul acestuia la Putna fiind expus un facsimil executat in anul 1973, de către graficianul D. Dănăila.

 

 

 

 

 

 

1579: Corsarul englez Francis Drake ajunge pe coasta de vest a Americii de nord si ia in posesie teritoriul pentru regina Elisabeta I a Angliei, numindu-l  Noul Albion (actuala Californie).

 

 

 

 

 

 

 

Foto: sir Francis Drake

 

 

 

 

 

 

 

1596: Exploratorul olandez Willem Barentsz a descoperit arhipelagul arctic Spitsbergen.

 

 

 

 

 

 

1782: S-a nascut  regele Carol al XII-lea al Suediei; ( d. 30 noiembrie 1718).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A  urcat pe tronul Suediei la vârsta de 15 ani, in anul 1697, dupa moartea tatălui său, si a domnit până în 1718.

Trei ani mai târziu a părăsit țara pentru a se angaja într-o serie de lupte. Aceste bătălii au făcut parte din Marele razboi al Nordului împotriva Rusiei, Saxoniei și Danemarcei-Norvegiei, țări care au creat o coaliție împotriva Suediei.

Deși Suedia a realizat multe succese militare, Marele Război al Nordului s-a terminat cu înfrângerea  sa și  sfârșitul Imperiului suedez.

 

 

 

 

 

 

1696: A murit  regele Ioan al III – lea Sobieski al Poloniei, fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul marelui hatman Stanislav Sobieski; (n. 17 august 1629).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa.

In iulie 1683  Sobieski vine  în ajutorul Vienei asediate de turci cu 27 000 de cavaleri polonezi, care se adaugă celor 19 000 de soldați austrieci, 28 000 de soldați germani și altor câteva mii de soldați aliați.  

La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare la Kahlenberg   împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie.

A murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696 iar soția sa, Maria Cazimira, a murit în 1716, în Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia.

Urmașul pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă pentru coroana poloneză, cunoscută sub denumirea de Războiul pentru succesiunea poloneză.

 

 

 

 

 

 

1789 :  În Franţa, Starea a treia se proclamă Adunare Naţională. Este preludiul marii Revolutii Franceze.

 

 

 

 

 

 

 

1818: S-a nascut compozitorul francez Charles Gounod; (d. 18 octombrie 1893), devenit celebru datorită operei sale Faust.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dintre lucrările sale vocale se  mai remarcă si geniala sa compoziție ” Ave Maria,  o melodie suprapusă primului Preludiu din “Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach.

 

 

 

 

 

 

 

 

1825: S-a nascut doamna Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza; (d. 2 aprilie 1909).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1871: În New York City, domnişoara Anna Hannon Swann din Nova Scotia (Canada),  inalta de 2.27 m., se căsătoreste cu dl.Martin van Buren Bates din Kentucky ( 2.19 m), devenind astfel cel mai înalt cuplu casatorit din lume la acea data.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1882: S-a născut compozitorul Igor Stravinsky (” Pasărea de Foc”, “Petruşka”, “Pucinella”, “Pucinella”); (m. aprilie 1971).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1885: Statuia Libertăţii, un dar al poporului francez făcut naţiunii americane, a fost adusă din Franţa în Statele Unite ale Americii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost transportata din Franţa în Statele Unite ale Americii,  la bordul Fregatei franceze Isère. 

Monumentul a fost  un dar al Franţei făcut Statelor Unite, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenţei.

Astazi această statuie este considerata un  simbol al SUA.

 

 

 

 

 

 

 

1888: S-a născut faimosul general german de tancuri, Heinz Guderian;  (d. 1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1889: Poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu, a fost  inmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

 

 

 

 

 

Sicriul sau a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucureşti.

Singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi.

 

Apropiații, puținii prieteni,  mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia.

Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.

Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a  prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei si a florilor  de pe catafalcul lui Eminescu.  

Sicriul, acoperit într-o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog.

Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului.

G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți.

Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.

 

După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu.

 

 

 

 

 

 

 

Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.

În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului. Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”.

Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir: „…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.

Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară…

 

 

Cimitirul Bellu, parcela 9

 

 

 

 

 

 

 

 

Sa lăsăm versul eminescian să redea o fărâmă din taina clipei:

„Şi când se va întoarce pământul în pământ,

Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci

Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.”

 

 

 

 

 

 

 

1900: Răscoala Boxerilor din China. Asa numita „Alianță a celor opt naţiuni” (Austro-Ungaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii), captureaza fortul Taku din Tianjin, China.

 

 

 

 

 

1900:  S-a născut  liderul  nazist german, Martin Bormann, unul dintre apropiaţii lui Hitler; (d. 2 mai 1945).

 Înaintea sinuciderii lui Hitler, Bormann a fost desemnat succesor al acestuia la conducerea Partidului Muncitoresc Național-Socialist German. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dispărut în noaptea dintre 1 și 2 mai 1945, Bormann a fost condamnat în contumacie la moarte prin spînzurare, Tribunalul de la Nürnberg găsindu-l vinovat de faptele descrise în capetele de acuzare nr. 3 – crime de război și nr. 4 – crime împotriva umanității.

Bormann s-a sinucis otrăvindu-se, corpul său fiind identificat în mai 1945.

Rămășițele sale pământești au fost arse și împrăștiate în Marea Baltică.

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: Pionierul aviaţiei  mondiale, românul Aurel Vlaicu, a zburat pentru prima dată cu avionul sau „Vlaicu I”, decolând de pe Dealul Cotrocenilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.

 

 

 

 

 

1923: S-a înființat Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF).

 

 

 

 

 

 

1925: România a semnat  la Geneva, Conventia care reglementa, pentru prima dată, comerţul cu arme şi materiale de război, în vederea combaterii traficului clandestin al acestora.

 

 

 

 

1925:  S-a stins din viata inginerul roman Anghel Saligny, realizatorul sistemului de poduri de la Cernavoda, cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume la acea data. S-a nascut in 19 aprilie 1854 la Serbanesti, in judetul Galati.

A studiat la Focsani, iar apoi in Germania.

 A urmat Astronomia la Universitatea din Berlin, apoi Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg.

Pe timpul sederii in Germania a lucrat la executia mai multor proiecte, pentru ca la revenirea in tara sa fie numit inginer in cadrul  Serviciului de poduri si sosele.

A lucrat la constructia caii ferate Ploiesti – Predeal, Adjud-Targu Ocna si Barlad-Vaslui. In perioada 1884-1889, a fost implicat in constructia de docuri si antrepozite in Braila si Galati.

De numele lui se leaga si constructia primelor silozuri. Tot in acesta perioada a fost insarcinat sa se ocupe de Serviciul studiilor liniilor Fetesti-Cernavoda.

Marea sa realizare a fost construirea podului peste Dunare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Proiectul sau a adus doua mari inovatii: sistemul nou de grinzi si console pentru suprastructura podului si, ca material nou de constructii, otelul moale. A fost presedinte al Academiei Romane.

 

 

 

 

 

1926: S-a nascut fizicianul român basarabean Sergiu Rădăuțeanu .

 

 

Academicianul Sergiu Rădăuţanu (1975)

Sergiu Rădăuţanu a fost un  specialist în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare.  S-a născut  în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţanu. Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii la Sorbona.

 

În 26 ianuarie 1959 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg) ”, iar în 17 iunie 1966 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Leningrad

În anul 1964 organizează prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitînd funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973).

 De numele lui Sergiu Radăuţanu e legata descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare. A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice.

A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, , inclusiv 30 de monografii, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii. A organizat în R.S.S.M.  Conferinţa Internaţională “Compuşii ternari şi multipli” (Chişinău, septembrie 1990);

A fost membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, Membru de Onoare al Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică ”K.E.Ţiolkovski”. A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii “D.Cantemir” si  preşedinte al Fundaţiei “D. Gusti”.

Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996).

Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema “Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest”.

A fost membru al  unor consilii de redacţie la elaborarea unor lucrari importante ca : ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească”- în 6 volume (Chişinău, 1976); „Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc” (Chişinău,1989); „Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie” în 2 volume (Chişinău, 1985); „Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)”, (Chişinău, 1983), al „Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică)” şi a revistei internaţionale „Solar Energy Materials and Solar Cells”.

La 6 martie 1998, a incetat subit din viata  la Sankt-Petersburg, in Rusia.

 

 

 

 

 

 

 

1928: Aviatoarea americana Amelia Earhart si-a început  împreuna cu  pilotul Wilmer Stutz si  mecanicul Lou Gordon,  călătoria prin care a încercat să devină prima femeie care a zburat peste  Oceanul Atlantic.

 

 

 

 

 

 

 

 

Amelia Mary Earhart ( n. 24 iulie  1897 – dispărută în misiune pe 2 iulie  1937).

 

 

 

 

 

 

1932: S-a nascut in localitatea Dobriceni din judetul Olt, pictorul si regizorul de filme de scurt metraj Sabin Balasa.

Se descria pe sine insusi  care reprezentant al stilului cosmic romantic.   A absolvit Institutul de Arta in 1955.

In cariera sa a castigat numeroase premii si a devenit membru in mai multe academii de arta.

Inspirat de arta populara, pictorul si-a creat un stil propriu in care apar personaje fantastice, dar si din istoria tarii.

  

 

 

 

 

 

 

 

A realizat si o serie de lucrari de propaganda comunista. 

 In afara lucrarilor care ii infatiseaza pe Decebal, Stefan cel Mare ori Eminescu, acesta i-a portretizat si pe Elena si Nicoale Ceausescu, fapt care i-a atras o serie de critici dupa caderea regimului comunist.

De altfel, Sabin Balasa a actionat in judecata chiar publicatia „Le Monde” dupa ce aceasta a publicat reproduceri dupa cateva lucrari infatisand cuplul Ceausescu. In final, ziarul a fost nevoit sa ii prezinte scuze.

Artistul a fost recunoscut pentru picturile sale murale. A murit la 1 aprilie 2008.

 

 

 

 

 

1936: Începe  războiul civil din Spania

 

Războiul Civil Spaniol  a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939 si a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste – cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști – ale celei de a doua Republici Spaniole.

Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină.

Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și a fost văzut ca o confruntare indirectă între Uniunea Sovietică comunistă și axa fascistă germano-italiană.

 

 

 

 

 

 

 

1940: Radiodifuziunea Franceză transmite discursul mareșalului Philippe Pétain, președinte al Consiliului de Miniștri, în care se cerea poporului francez să predea armele în lupta cu armatele naziste:

„Cu inima strânsă, va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 22 iunie 1940 a fost încheiat armistițiul între Franța și Germania.

 

 

 

 

 

 

1940: Cele trei state baltice,  Estonia , Letonia şi Lituania  intră sub ocupaţia Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

 

Viaceslav Molotov comisar pentru afacerile externe al URSS a acuzat statele baltice de conspirație împotriva Uniunii Sovietice și le-a emis un ultimatum  pentru schimbarea guvernelor cu executive cu atitudini prietenoase față de URSS, a căror componență să fie aprobată de Moscova.

 

 

Mai multe sute de mii de soldați sovietici au intrat în Estonia, Letonia și Lituania.

 

 

 17 iulie 1940. Tancurile  sovietice  intră în Riga   foto: latvianhistory.com

 

Trupele sovietice invadatoare depășeau numeric cu mult armatele celor trei state luate la un loc.

Guvernele baltce au decis în starea de izolare internațională în care se aflau și în condițiile în care trupele lor erau copleșite din punct de vedere numeric, să nu opună rezistență.

Ocuparea militară soovietică a fost completată de „preluarea” puterii (în fapt, lovituri de stat) de către guverne de orientare comunistă slugarnice față de Moscova.

Cea mai mare parte a trupelor baltice s-au predat fără luptă, în conformitate cu ordinele primite de la guvernele lor, care au considerat că o rezistență militară ar fi inutilă și ar fi generat uriașe pierderi umane.

Militarii baltici au fost dezarmați de  ArmataRoșie.

În Tallinn a fost semnalată rezistența unui batalion eston, care a fost înfrântă după câteva ore de luptă.

 

 

 

 

1940: S-a nascut in Turnu Severin, județul Mehedinți, actorul roman de teatru si film Virgil Ogășanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Islanda si-a declarat separarea  definitiva de Danemarca si s-a proclamat republica.

 

 

 

 

 

1950: Medicul american Richard Lawler efectuează primul transplant de rinichi la Spitalul „Mary” din Chicago.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1953: Muncitorii est germani se revoltă.Uniunea Sovietica trimite o divizie să o inabușe în sânge .

 

 

 

 

 

 

  17 IUNIE 1953, BERLINUL DE EST: PIETRE împotriva TANCURI LOR

 

 

 Era la putine luni de la moartea lui Stalin. Incepuse dezghetul. Insurectia proletara anticomunista din Berlinul de Est dovedea ca regimul era unul intemeiat pe minciuna, impostura si teroare. Renastea speranta, acel principiu celebrat de filosoful Ernst Bloch, al carui discipol, Wolfgang Harich, avea sa fie inchis pentru criticile la adresa sistemului birocratic-militarist, pe drept definit ca Panzerkommunismus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revoltei non-violente a muncitorilor, regimul totalitar, dictatura SED (Partidul Socialist Unit din Germania, adica partidul comunist) i-a raspuns cu gloante.

Pana si poetul marxist Bertolt Brecht, a condamnat  represiunea.  

 

 

 

 

 

1954: În Germania de Vest, ziua de 17 iunie este prima dată sarbatorită ca Ziua Unității Germane.

 

 

 

 

 

 

1972: In Statele Unite, cinci angajați ai Casei Albe au fost arestați pentru intrarea prin efracție în birourile Comitetului Național al Partidului Democrat, în scopul de a asculta ilegal convorbirile telefonice ale opoziției.(Scandalul  Watergate va duce in final la demisia preşedintelui american Richard Nixon).

 

 

 

 

 

 

1976: In România, a fost emis un decret privind amnistierea infracţiunilor de trecere frauduloasă a frontierei, prin care se gratiau pedepsele celor care fugeau din tara.

Consiliul de Stat al Romaniei comuniste  a dorit prin aceasta masura sa stopeze tentativele de trecere frauduloasa a frontierei si sa readuca in Romania personalitatile aflate in exil.

 

 

 

 

 

 

1977: Au fost inaugurate, in  cooperare cu Franta, pe platforma industriala de est a Craiovei, lucrarile de constructie a societatii mixte Oltcit, pentru fabricarea unor  autoturisme de mic litraj.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

199: Parlamentul Africii  de Sud  abrogă Legea de înregistrare populaţiei, care a  clasificat rasial  in timpul  apartheidului  toti  sud-africanii, inca  de la naştere.

 

 

 

 

 

1996: Victor Ciorbea, candidatul CDR la functia de primar general, a castigat alegerile locale cu 56,74% din voturi, contracandidatul sau, Ilie Nastase, din partea PDSR, intrunind 43,26%, din voturile exprimate.

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit designerul de moda italian Gianfranco Ferré,supranumit si „arhitectul modei” pentru gandirea sa originală in creatia vestimentara;  (n.15 august  1944).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17 iunie este :

 

 

 

 

 

Ziua națională a Islandei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Sfinții Mucenici Manuil, Savel si Ismail

 

 

 

Sfintii Manuil, Savel si Ismail au fost trei frati persani, nascuti din tata pagan si mama crestina. Mama sa i-a botezat in credinta crestina. Acesti frati erau ofiteri la curtea imparatului persan.

Ei au fost trimisi de imparat catre Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia si consfinti un tratat de pace intre imperiul persan si cel roman.

In acea vreme, avea loc un festival pagan la Calcedon, motiv pentru care imparatul Iulian Apostatul aducea impreuna cu nobilii sai jertfe idolilor. Cei trei frati au lipsit de la acest festival, declarand ca sunt crestini si ca nu jertfesc idolilor.

In urma acestei marturisiri, Sfintii Manuil, Savel si Ismail au fost aruncati in temnita si apoi supusi la multe chinuri.

 

In timp ce erau torturati, multumeau lui Dumnezeu pentru
chinurile lor: “Iisuse preadulce, scumpe ne sunt noua aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tau!”. Dupa aceasta rugaciune, un inger s-a pogorat din cer si a luat durerea lor.

Imparatul Iulian Apostatul, vazand ca acestia nu slujesc idolilor, a poruncit sa fie executati prin taierea capului, iar trupurile lor sa fie arse. In momentul in care au fost omorati, a avut loc un cutremur in urma caruia pamantul s-a deschis si a luat trupurile mucenicilor din fata paganilor spre a nu fi arse.

Mai tarziu, pamantul a scos la iveala trupurile mucenicilor, pe care crestinii le-au luat si ingropat cu cinste.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):  Crestin Ortodox.ro; e.maramures.ro; lessignets.ro; Istoria md.;mediafax.ro; wikipedia.org.; http://www.doxologia.ro/; www.contributors.ro; rador.ro

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=oTjRbbCO8QY