CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 Un președinte trebuie sa aibe principii și să le respecte, atât timp cât îi permite majoritatea parlamentară.

 

 

 

 

– Traian Basescu –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Murfatlar, azi în județul Constanța), este din 2004 până în prezent președintele României.

Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București.

Între 1981-1987 a fost comandant de navă  în cadrul flotei comerciale a RSR.

A fost membru al Partidul Comunist Român.

După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În perioada 1984-1987 a fost comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers.

În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman , a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992).
in 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri .

Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României.

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central).

Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de 44,45%.

Într-o emisiune la B1TV din iunie 2011, în preajma comemorării anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, Băsescu a făcut afirmații despre fostul șef de stat al României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, regele Mihai I, sugerând că abdicarea acestuia din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României” și că regele ar fi avut, ca șef al statului, partea sa de responsabilitate pentru Holocaustul împotriva evreilor și romilor.
Declarația a provocat un mare scandal public, care i-a adus lui Băsescu foarte multe critici, delimitându-se de el chiar membri ai PDL,

În luna iulie 2012, Băsescu a declarat „Am un regret profund că am spus public ce gândesc.

Și asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc”, fără a se distanța însă de conținutul afirmației.

La data de 6 iulie 2012 camerele reunite ale Parlamentului României au votat prin vot secret, cu bile, suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Un număr de 256 parlamentari au votat în favoarea suspendării.

Un referendum popular prin care populația s-a pronunțat pro sau contra suspendării lui Traian Băsescu a avut loc la data de 29 iulie 2012.

Din numărul total al cetățenilor cu drept de vot care se ridică la 18.292.464, la vot s-au prezentat 46.24% din români. 87.52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu. 11.15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui.

La data de 21 august 2012 Curtea Constituțională a invalidat referendumul cu 6 voturi contra 3 pe motiv că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.
La data de 28 august 2012  Traian Băsescu s-a întors la Palatul Cotroceni, terminbandu-si mandatul la termen, in decembrie 2914.

 

 

 

16/06/2015 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Al doilea pod de flori de la PRUT din 6 iunie 1991. VIDEO

 

 

 

 

16 iunie 1991 – Al doilea pod de flori peste PRUT

Podul de Flori este denumirea a două acţiuni ce s-au desfasurat pe malurile râului Prut la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, cand, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte.  

În mod simbolic, la acest eveniment au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Acest

detaliu a dat numele acţiunilor respective.

Primul Pod de Flori

A avut loc pe 6 mai 1990.Locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), fără paşaport şi viză.

De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti.

La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu.

Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povesteşte ministrul Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu.

După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

 

 

Al doilea Pod de Flori

S-a desfăşurat pe 16 iunie 1991. De data aceasta, locuitorii din Republica Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România.

Mărturii

„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi.

Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă.

După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii.

De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei.”

—Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008

„La Pod, în satul meu, venise şi un medic din Chişinău cu baieţelul său care să fi avut vreo patru anişori şi căruia tatăl său îi promisese încă la Chişinău că va vedea români.

Cei de pe malul drept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererâta mea aduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi. Se vorbea într-o limbă comună – în română.

După două-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte – intonau aceleaşi cântece comune.

La vârsta când încă nu era atins de minciunile noastre lingvistice, băieţelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatăl său: ,,Tată, mi-ai promis să-mi arăţi români. Care-s ei?”

—Grigore Vieru, Primul Testament

O bătrână de 83 de ani, din Albița se duce în fiecare zi pe malul Prutului ca să-și amintească de ”unirea” din ‘90.

Uneori polițiștii de frontieră o găsesc pe malul Prutului, aproape de apă, sprijinită în bastonul de lemn și privind țintă peste hotarul de unde începe Basarabia (actuala Repuplica Moldova). „Zi de zi vin și mă uit la Prut. Să văd dacă mai este la locul lui“.

Despre unirea spirituală de o zi a RSSM (actuala R. Moldova) cu Romania, din mai 1990, batrâna își amintește cu drag.

„Mi-am chemat copiii de la Iași, de la Huși să vină. M-am trezit de la cinci dimineața si, cu toții, ne-am dus la vamă.

Podul gemea de lume, de copii, de veterani de razboi cu decorații grele și de flori, multe flori“ spune – Ileana Mistreanu printre lacrimi.

„Farmecul acestei binecuvântate zile poate fi definit la infinit. Strigătele românilor de pe ambele maluri ale Prutului și îmbrățișările calde veneau fierbinți, veneau să strecoare în sufletele oamenilor un fior de dragoste, sfințenie și frăție. Milioanele de flori aruncate-n Prut au format un adevărat pod plutitor, care era simbolul frăției, dorinței de apropiere, istoriei comune.

Toți priveau în extaz acele clipe unice, pline de reverie, inimele tuturor vibrau. Vise înalte și răscolitoare îi învăluiau pe toți cei prezenți, care călcau pe trandafiri, pe flori nemuritoare.”

—Vlada Afteni

Podul de Flori s-a înscris în cronicile istoriei ca un eveniment foarte rar şi de o mare importanță, care ne spune că poporul creştin român trăieşte pe ambele maluri ale Prutului în ciuda tuturor vitregiilor istorice. Sîngele apă nu se face!

Republica Moldova (succesoarea Basarabiei ţariste) este pământ românesc şi creştin, iar limba şi credinţa sunt cele mai de preţ probe ale unităţii poporului român de pe ambele maluri ale Prutului.

Bibliografie (surse) :

1. Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iaşi: Editura Princeps.
2. Snegur, Mircea (2007). Labirintul destinului. Memorii. Vol. I. Chişinău: Fundaţia Draghiştea.
3. Evenimentul Vaslui – „Poveştile Prutului” articol din 28.06.2007.
4. Vlada Afteni, autor.

sursa: istoria.md

16/06/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O formula perversa de a inchide gura oricaror revendicari etnice – asa zisa autoguvernare a minoritatilor in Ungaria. VIDEO

Românii din Câmpia Tisei

Românii din Câmpia Tisei

Autoguvernarea minoritatilor in Ungaria, o formula perversa de a inchide gura oricaror revendicari etnice 

In 1715 in actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germanii si doar 19,4% unguri si maghiarizati (cam 25% erau slavii si romanii), ca in 1891 sa mai ramana doar 23,7% germani in timp ce ungurii si maghiarizatii sa atinga aproape 46,1%!

Intre 1880 si 1890 structura etnica a municipiului Deva, a evoluat astfel: ungurii si maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, romanii au crescut cu 21,2%, iar germanii au scăzut cu 67,7%!

Prin tratatul de la Trianon, de fapt Romania a suferit inca o mare pierdere nu atat prin pierderea teritoriului Crisanei de Vest, unde orase ca Debretin sau Seghedin erau recunoscute ca orase care aveau comunitati insemnate de romani, ci prin pierderea a unui numar foarte mare de romani care au sfarsit deznationalizati si maghiarizati fortat.

Dupa unele estimari se aproximeaza ca din Crisana de Vest au fost maghiarizati in jurul a unui milion de etnici romani.

Maghiarizarea romanilor din Ungaria

Maghiarizarea romanilor din Ungaria

 In Ungaria exista acum o lege cu o denumire pe cat de pompoasa pe atat de falsa numita : „autoguvernare de minoritate”.

Redam un fragment din aceasta lege privind drepturile minoritatilor (Legea Nr. LXXVII din 1993 PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE ŞI ETNICE ):

(1) În Republica Ungară, minorităţile au dreptul să-şi înfiinţeze autoguvernări locale, teritoriale şi pe ţară (în continuare, generic: autoguvernare de minoritate).

(2) La iniţierea înfiinţării şi la alegerea autoguvernării de minoritate poate participa acel cetăţean cu drept de vot care figurează pe lista de evidenţă electorală a minorităţii (în continuare: lista electorală a minorităţii).

Un elector poate figura pe lista electorală a unei singure minorităţi. Dispoziţiile referitoare la listele electorale ale minorităţilor sunt cuprinse într-o lege specială.

(3) La reprezentarea unei minorităţi se poate angaja acel candidat care figurează pe lista electorală a minorităţii.

Dreptul la reprezentanţă poate fi exercitat doar în cadrul unei singure minorităţi.

Sa va spunem cum sta treaba de fapt si cu asa numita ” Autoguvernarea Românească”din Ungaria si cat de pervers se procedeaza de fapt acolo.

(vezi foaieromaneasca.blogspot.com)

Se ia „cate una bucata” ungur care mai rupe cate un pic de romana stalcita si se convinge a se declara etnic minoritar roman sau se alege cate un roman din familiile mixte romano-maghiare si se cumpara loialitatea acelui roman tradator, pentru a apara interesele Ungariei.

Aparent Ungaria da autonomie minoritatilor prin asa numita lege a autoguvernarii.

COALIŢIA ROMÂNILOR din Ungaria şi Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta atrage cu îngrijorare atenţia opiniei publice asupra faptului că în Budapesta şi în unele localităţi din Ungaria au apărut deja aşa-numiţii „pui de cuc”, intruşi necunoscuţi în rândul comunităţii româneşti, care vor să candideze ca români la alegerile de autoguvernări minoritare de la 1 octombrie 2006.

Oricine vrea sa se declare ca apartinand de o anumita minoritate (inclusiv cea romana), o poate face fara ca nimeni sa-l intrebe absolut nimic.

Astfel, in aceste autoguvernari au intrat oameni care nu sunt romani, nu stiu romaneste, nu ii intereseaza deloc soarta romanilor, dar cheltuiesc banii destinati minoritatii romane in cu totul alte scopuri.


Surse/Note: [1] altermedia.info

  http://glasul.info/

16/06/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: