CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Nimeni nu e judecat pe drept cât traieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării.”

 

 

 

 

 

 

– Regina Maria a României –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M.S.Regina Maria a fost mare Prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi Regină a României.

A fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg – Gotha, (născută Marie Alexandra Victoria la  Eastwell Park, Kent, in Anglia, la 29 octombrie 1875 — d. 18 iulie 1938  la  Sinaia, in Regatul Romaniei) .

Prinţesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea.

Regina Maria a fost supranumită de popor “Mama răniţilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate.

Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892.

Unul dintre exponatele Muzeului Naţional al României,o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, aminteşte de acest eveniment; piesa are gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.

Regina Maria a călătorit la Paris in timpul Conferinţei de Pace şi s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofiţer de armată cu maniere impecabile şi cu o înclinaţie spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa.

Frumuseţea ei era dublată de o inteligenţă ieşită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de Regina Maria a fost crucial, deşi puţin înţeles.

Când negociatorul şef al delegaţiei româneşti, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris şi la Londra.

A rezultat astfel Romania Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei şi Munteniei.

Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927.

În momentul în care fiul său a moştenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică până la moartea ei, în 1938. După 1990 a fost publicat jurnalul ei şi au început să circule tot mai multe poveşti legate de viaţa ei amoroasă extrem de agitată.

In 1924 a construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul şi se găseşte acum pe teritoriul ţării vecine.

Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic, de pe malul Marii Negre.

După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria.

În anul 1968, comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat caseta cu inima marii regine.

Inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.

 Inainte de moarte, Regina Maria le-a adresat  românilor următorul mesaj:

“Când veţi citi aceste rînduri, poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii eterne. Totusi, pentru marea iubire pe care v-am dat-o chezăşie, doresc să vă vorbesc din nou.

Am devenit a voastră, pentru bucurie şi pentru mâhnire.

Când privesc în urma, este greu să spun care a fost mai mare – bucuria sau mâhnirea.

Eu cred că mai mare a fost BUCURIA, dar prea îndelungata a fost MÂHNIREA”.

Cred că ultima frază a Reginei Maria curpinde întreaga dramă a poporului roman, mai ales a părţii de naţiune româna din Basarabia…

 

 

 

05/06/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

EMINESCU DESPRE BASARABIA – Credinţa în trăinicia poporului român.

 

 

 

Fişier:Eminescu.jpg

 

Foto: Mihai Eminescu

 

Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român.

 Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să câştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.

Înţelegem pe deplin această stăruinţă, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale şi materiale,orice stat face tot ce-i stă prin putinţă: Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iar noi suntem o ţară mică şi slabă; dacă dar ţarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi Basarabia e perdută.

Dar dacă ne dăm bine seamă, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra.

Nenorocirea cea mare, ce ni se poate întâmpla, nu este că vom perde şi rămăşiţa unei preţioase provincii perdute: putem să perdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român.În viaţa sa îndelungată,niciodată poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi,când cinci milioane de români sunt uniţi într-un singur stat.

Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară,pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească.

Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe sguduituri şi rămâne statornic,fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene.

Dacă vom câştiga de trei ori atât pământ pe cât avem şi vom perde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o creaţiune trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi perderile ne vor fi trecătoare.

Astăzi e dar timpul ca să întărim atât în români, cât şi în popoarele mari ale apusului, credinţa în trăinicia poporului român.Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ.

Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic!

Guvernul rusesc însuşi a pus cestiunea astfel, încât românii sunt datori a rămânea până în sfârşit consecvenţi moţiunilor votate de către corpurile legiuitoare; nu dăm nimic şi nu primim nimic.

Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător.

 

Notite din Basarabia de Eminescu…

 

… tatarii ce locuiau in Buceag, carora domnia Moldovei le hotaraste locul unde le este invoit a fi asezati, masura acel loc si-l hotarniceste, desi domnia era fanariota, desi slaba, desi locul era ocupat de trupe turcesti.

… A rosti numele de Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti. Numele Basarab si Basarabeni exista cu mult inainte vremii in care acest pamant devenise romanesc; acest nume singur este o istorie intreaga.

Destul numai ca, intr-o vreme in care abia era viata istorica prin imprejurimi, Basarabia actuala era pamînt românesc stapanit de Domni români . Şi acesta n-o deduc numai istoricii de astazi, ci Miron Costin insusi: cronicarul cel invatat si mare logofat in Moldova povesteste aceasta in versurile dedicate regelui Poloniei.

… ce se numeste astazi Basarabia?

Tragand o linie de la Hotin, din Nistru pana in Prut , avem o lature; de la amandoua capetele ei tragem cate o linie pana in Marea Neagra, una de-a lungul Nistrului, cealalta de-a lungul Prutului; iar capetele acestor doua linii le incheiem cu o a patra linie formata prin tarmurile Marii Negre.

Acest cuadrilater cam neregulat se numeste azi Basarabia, desi fara cuvant.

Dupa ce Stefan Cel Mare a luat de la Valahia, intre anii 1465-1475, partile de sud, cate le aveau Basarabii inte Prut si Nistru, aceste parti a pastrat numele distinctiv a dinastiei primae occupantis, a Basarabilor.

Deci, nu intreaga tara dintre Prut si Nistru e Basarabia, ci aceasta e numai o fasie spre sud, hotarata si mica, asa cum ne-o arata Cantemir in Descriptio Moldaviae.

Iata deci marginile reale ale Basarabiei reale: Trage o linie curmezisa de langa Nistru de la Bender pana in varful lacului Ialpug la Bolgrad si ai o lature, apoi ia-o de la Bolgrad pana in Reni, ai a doua lature, de la Reni pe Dunare in sus pana la Chilia, a treia lature, apoi luand malul Marii Negre pana la Cetatea Alba la gura Nistrului, a patra lature; apoi in sus pe Nistru de la Cetatea Alba pana la Bender, a cincea lature.

Numai pamantul coprins intre aceste cinci linii s-a numit cu drept cuvant Basarabia; tot ce-i deasupra e Moldova curata, razbotezata de la 1812 incoace.

Pamantul cuprins intre aceste cinci linii era impartit in patru tinuturi : Bugeacul, Cetatea Alba, Chilia si Ismail.

Numai in tinutul Bugeacului au locuit tatari cu invoirea Domnilor Moldovei, in celelalte se vor fi rasfirat cate unul-doi, caci nimeni nu poate opri in mod hermetic trecerea unui om, mai ales tatar fiind peste marginele mosiei lui; dar in sfarsit numai in Bugeac tatarii colonizati s-au bucurat de oarecari privilegii, concese de proprietarul locului, care era statul Moldovei.

 

Mihai Eminescu
TIMPUL, 10 februarie 1878

05/06/2015 Posted by | ROMANII DESPRE ROMANI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Versiunea comunistă românească a „problemei evreiesti”

“Problema evreiască” nu a apărut în România interbelică, ea are rădăcini adânci în istora noastra.

S-a acutizat pe la jumătatea sec. XIX, după intrarea în Moldova (mai ales) şi Muntenia,a unui mare număr de evrei proveniţi din Polonia şi Ucraina.

Dacă reprezentanţii comunităţii evreieşti condamnă, cu voci stridente, persecuţiile interbelice şi crimele din timpul războiului, nu acelaşi lucru se întâmplă cu perioada comunistă.

De ce este trecută sunt trecute cu vederea deceniile 50-60, când s-a petrecut un adevărat genocid în România, când o ţară întreaga şi-a târât existenţa sub teroare şi umilinţă ?

De ce nu se foloseşte aceeaşi unitate de măsură ? Un răspuns îl putem găsi chiar în conversaţiile şi notele înalţilor demnitari comunişti din acele vremuri pătate cu sângele poporului român :

“Americanii joacă acum cartea evreilor şi într-o ţară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltraţi în aparatul nostru de stat, economic, politic şi cultural, nu este greu de jucat această carte. Nu vă faceţi iluzii că îi puteţi schimba.

Negustorii de ieri, fabricanţii de ieri, jucătorii de la bursa neagră nu-i puteţi transforma, chiar dacă vin şi vă demonstrează că l-au citit pe Marx şi că-l studiază pe Lenin […] Plin de evrei, peste tot evrei […] Sioniştii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea [în România.] […]

Noi nu dăm muncă inginerului al cărui tată este declarat chiabur, dar primim şi încredinţăm posturi de comandă colanei a cincea sioniste, pentru simplul fapt că ştiu să se lipească de partid.” (Petru Groza într-o discuţie cu Emil Bodnăraş, 23 iunie 1949)

“În 1945, o mare parte a aparatului de stat şi de partid era în mîinile evreilor, aşa încît, în 1950, se ajunsese la o situaţie penibilă, în care poate 2% din populaţia ţării, deţinea peste 25% din posturile cheie ale regimului.

În această perioadă se povestea că singura deosebire între Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Economiei din Israel consta în faptul că în ministerul israelian se puteau găsi şi cîţiva arabi.” (din raportul de uz intern “Evreii din Romania: o minoritate care dispare” al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti, datat 26 febr. 1964, sustras de Securitate din clădirea ambasadei, reprodus în versiunea tradusă de Securitate în Marius Oprea 2002 şi Solomovici 2004)

“Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: „Eu te-aş ruga să-mi spui de ce la CSP [Consiliul de Stat al Planificării] peste 80% sunt elemente de origine evreiască ?

Tov. [Leonte] Răutu: „În sistemul editorial sunt peste 40% evrei.‟

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: „S-ar putea aduce nenumărate exemple.

Am întrebat de ce la Consiliul de Miniştri sunt peste 60% elemente evreieşti, cine i-a adus acolo, au venit singuri?‟ (din stenograma şedinţei Biroului Politic din 19 febr. 1960).

 

“În primii ani de domnie ai tovarăşului Gheorghiu-Dej, evreii comunişti ocupaseră fotolii în toate etajele superioare ale politicii, culturii şi ale administraţiei de stat […]

Este adevărat, comuniştii evrei erau peste tot, în Biroul Politic şi înaltul aparat de partid, […] în Armată, Securitate, Procuratură şi în Miliţie, […] în organismele de stat, economice şi culturale […].” (istoricul Teşu Solomovici 2001).

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/11/24/istorie-restituita-situatia-evreilor-intorsi-dupa-razboi-in-romania-dezbatuta-intr-o-sedinta-a-cc-al-pcr/

Sursa: http://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/10/20/problema-evreiasca-versiunea-comunista/

05/06/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: