CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

„Numai idioţii n-au nici o îndoială.

– Sunteţi sigur?

– Absolut sigur.”

 

 

 

 

 

– Georges Courteline –

 

 

 

 

 

Georges-Victor Marcel Moinaux, cunoscut sub pseudonimul Georges Courteline (n. 25 iunie 1858- d. 25 iunie 1929),  a fost un romancier si dramaturg francez care  a aparținut celei de-a doua generații a miscarii naturaliste, o ramura a realismului, opusa romantismului in literatura. 

In 1899 i s-a acodat  inalta distinctie franceza Legiunea de Onoare , iar în 1926 a fost admis în  Academia Goncourt.

A fost inmormantat la Cimitirul Pere -Lachaise din Paris, iar pe piatra sa funerara este scris acest epitaf :

« J’étais né pour rester jeune et j’ai eu l’avantage de m’en apercevoir le jour où j’ai cessé de l’être. » (M-am nascut pentru a ramane tanar si am avut avantajul sa-mi dau seama cand am incetat sa mai fiu).

31/05/2015 Posted by | DIVERSE | , , , , , , | Lasă un comentariu

PE SEFUL N.K.V.D.- ului sovietic, EJOV, BLESTEMELE CHIAR L-AU AJUNS…


File:Ezhov.PNG

 

Foto: Ejov

 

 

Cel ce avea să dea numele de Ejovşcina perioadei Marii Epurări din URSS, Nikolai Ivanovici Ejov, s-a născut la Sankt Petersburg, pe 1 mai 1895, şi a absolvit numai cursurile şcolii elementare.A lucrat ca ajutor de croitor şi ca muncitor industrial.
Încorporat în armata ţaristă, s-a alăturat bolşevicilor pe 5 mai 1917, cu doar câteva luni înainte de izbucnirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie.

În vremea războiului civil rus a luptat în rândurile Armatei Roşii, iar după februarie 1922 a lucrat în sistemul politic, mai mult ca secretar al diferitelor comitete regionale ale Partidului Comunist.
A urcat rapid în ierarhia sovietică, până ce, în anul 1935, a ajuns secretar al CC al PCUS.

Din 1935 până în 1939 a fost şi preşedintele Comisiei Centrale de Control a PCUS.

A fost unul dintre cei mai credincioşi susţinători ai lui Stalin.

Într-un articol din 1935 a scris că opoziţia politică duce în mod obligatoriu în cele din urmă la violenţă şi terorism, anunţând astfel una dintre bazele ideologice ale epurărilor care au urmat.
Însărcinat de Stalin cu controlul NKVD încă din anii 1935-1936, N.I. Ejov îi va succeda lui Iagoda în calitate de Comisar al Poporului pentru Afacerile Interne al URSS, adică şef al NKVD, fiind ales şi membru plin al CC al PCUS.

 În timpul lui, epurările au atins punctul culminant, NKVD procedând la lichidarea a numeroşi lideri politici şi oameni de stat la nivel unional sau republican, a unor conducători militari, oameni de ştiinţă şi cultură, ziarişti etc., cărora li s-au intentat procese sub acuzaţii false.

Aproape jumătate dintre şefii partidului şi ai armatei au fost trimişi în închisori sau în faţa plutoanelor de execuţie, alături de cetăţeni obişnuiţi, bănuiţi de „disidenţă” ori „sabotaj”.

 Însă, pe 8 decembrie 1938, Ejov a fost „eliberat din funcţie la cerere”, iar în locul său ca şef al NKVD a fost numit Lavrenti Beria.

Adoptarea de către CC al PC (b) US şi Sovietul Comisarilor Poporului al URSS, pe 17 noiembrie 1938, a hotărârilor „Cu privire la arestări, despre supravegherea de către procuratură şi efectuarea anchetei” şi „Recrutarea unor oameni cinstiţi pentru munca în organe” şi, ulterior, înlăturarea lui Ejov au vrut să creeze, şi chiar au creat pentru o vreme, impresia că Stalin era străin de situaţie şi condamna asemenea metode.
În fapt, represiunile au continuat cu mult zel şi sub conducerea lui Beria.

 

 Pe 3 martie 1939, Ejov a fost demis din posturile din CC al PCUS, iar pe 10 aprilie acelaşi an, a fost arestat şi judecat pentru mai multe capete de acuzare, printre care spionaj şi trădare, inclusiv tentativă de asasinare a lui Stalin şi homosexualitate.

A fost deţinut în închisoarea Suhanova de lângă Moscova, unde erau plasaţi „duşmanii deosebit de periculoşi ai poporului”.

A fost împuşcat în 1940. N.I. Ejov nu a fost niciodată reabilitat, ca urmare a rolului său important în timpul Marii Epurări.

 Adrian BUCURESCU / Basarabia literară md.

 

 

3500 de pagini privind asasinatele în masă facute de sovietici in fosta RASSM in 1937-1938

La Chişinău a fost lansat primului volum din colecţia „Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada Marii Epurări (1937-1938)”, care va include în total 5 volume, cu un număr aproximativ de 3.500 de pagini, scrie jurnal.md .

Cuvântul introductiv al reputatului istoric francez Stephane Courtois este urmat  de un studiu despre geneza terorii bolşevice şi utilizarea acesteia în perioada anilor 1917-1938 în Rusia sovietică, ulterior, în URSS şi în RASS Moldovenească, parte integrantă a fostei RSS Ucrainene, realizat de istoricii Ion Varta, Tatiana Varta şi Igor Şarov.

Manifestările practice ale terorii şi violenţelor regimului totalitar comunist, în versiune bolşevică, au fost războiul civil fratricid, exterminarea fizică a unor categorii întregi sociale „burgheze”, inclusiv nimicirea aşa-numitei categorii a „chiaburilor”, considerată principalul obstacol în calea transformărilor „socialiste” în agricultură.

Apogeul utilizării terorii l-a constituit aşa-numita Mare Epurare sau Mare Teroare, din perioada august 1937 – noiembrie 1938, când, în fosta URSS, au fost arestate, după unele estimări, peste 1,5 milioane de oameni, dintre care, peste 700.000 au fost împuşcate.

Cele cinci volume includ informaţii referitoare la peste 9.000 de oameni, condamnaţi de Troica specială de la Tiraspol şi Dvoica specială de la Moscova, ultima, avându-i în componenţa sa pe Andrei Vâşinski, procurorul general al URSS şi pe Nikolai Ejov, şeful NKVD-ului unional.

Vâşinski şi Ejov semnau procese verbale de condamnare la moarte sau la termene de 8 şi 10 ani de lagăre de concentrare, în cadrul aşa-numitei „operaţiuni române”, care, după unele date de arhivă, s-ar fi soldat cu peste 8.000 de condamnaţi la moarte.

 

 RGN press

31/05/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ЭХО Москвы : Istoricul rus Leonid Mlecin despre ocuparea Basarabiei și semnificația zilei de 28 iunie

91,2 FM Москва

Postul rus de radio Ecoul Moscovei: Leonid Mlecin despre ocuparea Basarabiei și semnificația zilei de 28 iunie.

In 2010, presedintele interimar al R.Moldova, Mihai Ghimpu,  a refuzat să anuleze decretul său cu privire la proclamarea zilei de 28 iunie, ca dată a ocupației sovietice.

Iată ce crede despre acest eveniment al vieții politice de la Chișinău politologul rus Leonid Mlecin, invitatul emisiunii “Opinie deosebită” din 28 iunie 2010, a postului de radio rus Vocea Rusiei:

“Aceste evenimente istorice împart și au împărțit pentru totdeauna atât în Moldova cât și în Statele Baltice populația în cei care sunt de părere că intrarea trupelor sovietice în 1940 a fost  ocupație și în cei care consideră un lucru bun anexarea la Uniunea Sovietică.

Nu se va trece peste acest lucru nici în Statele Baltice și nici în Moldova.

Evenimentele acelor ani sunt cunoscute din cauza desecretizării pactului Ribbentrop-Molotov.

Părțile au convenit ca Basarabia să revină Uniunii Sovietice.

Documentele cu privire la acest lucru au fost publicate, toate discuțiile lui Molotov cu ambasadorul roman, toate declarațiile.

Simplu: au convocat ambasadorul, i-au comunicat că armata sovietică va intra pe aceste și gata.

Românii au apelat la nemți, dar conducerea germană a răspuns că este în totalitate de acord cu Uniunea Sovietică și armatele au intrat. Românii nu s-au împotrivit, armatele lor s-au retras, iar această regiune a intrat în componența Uniunii sovietice. ….

Nemții au fost iritați de faptul că în afară de Basarabia armatele rusești au intrat și în Bucovina.

Din această cauză au avut loc dispute. Ambasadorul german l-a atenționat pe Molotov că nu există nicio înțelegere asupra acestui teritoriu.

Nemții s-au supărat și au recurs la semnarea unui pact de garanții cu România, care  la rândul său a dus la iritarea Uniunii Sovietice, explică Leonid Mlecin.

Molotov l-a invitat pe ambasadorul german Shulenburg și l-a întrebat:

– “De ce ați oferit garanții României?”

Acesta la rândul său a răspuns:

-“Vă deranjează acest lucru? Doar nu intenționați să atacați România sau, totuși, intenționați?”

Hitler era preocupat de faptul că România deținea importante cantități de resurse petroliere, care acoperea o parte din necesitățile Germaniei.

S-a speriat că Stalin va pune mâna și pe petrol. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, doar că Basarabia și Bucovina au fost anexate.

Istoria acestor teritorii este complicată. Cândva ele au fost parte a Imperiului Rus.

După revoluție, după primul război mondial Armata Roșie nu a reușit să le mențină, dar mereu și le-a dorit, deși au recunoscut că ele aparțin României, după multe dispute. Au dorit să le recucerească și le-au recucerit.”

Leonid Mlecin a mai adăugat că Stalin nu dorea să știe despre problemele cu care se confruntă populația și a refuzat să ia măsuri atunci când i s-a adus la cunoștință că există cazuri de canibalism, iar oamenii nu mai aveau ce să mănânce.

Înainte de a se începe războiul oamenii duceau un trai decent, după aceasta, când armata sovietică a trecut din nou pe aceste teritorii, nu au mai găsit nimic…

Sursa: info Prut

31/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: