CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata.1941: Pregatiri sovietice pentru invadarea Romaniei


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1583582314

Capitolul 17 – DIVIZIILE DE MUNTE ÎN STEPELE UCRAINEI

De mare eficacitate vor fi trupele de desant aerian în munti… Lansarea desantului în afara cadrului unor operatiuni ofensive este putin probabil sa aiba vreun folos.

Voennîi vestnik,   1940,   Nr.   4, pag.76-77

Chiar si o cunoastere superficiala a armatelor sovietice din Primul esalon strategic ne deschide în fata ochilor tabloul uimitor al pregatirii minutioase de razboi.

Desco­perim ca fiecare armata are structura sa irepetabila, carac­terul ei, destinatia ei.

Fiecare armata „de acoperire” s-a înfiintat pentru rezolvarea unei sarcini proprii bine deter­minate în vederea viitorului razboi „eliberator”.

Sunt publicate suficiente materiale pentru ca despre fiecare din cele treizeci de armate sovietice, existente în prima jumatate a anului 1941, sa se faca studii interesante.

Daca studiezi structura, dislocarea, caracterul pregatirii de lupta fie si ale unei singure armate sovietice (indiferent care), directia „eliberatoare” a pregatirilor sovietice este evidenta.

Neavînd spatiu spre a descrie toate armatele, ne vom opri doar asupra uneia dintre ele. Oficial ea poarta nume­le de armata 12. În componenta acesteia intra un corp de armata mecanizat, doua de infanterie si alte unitati; în total are noua divizii, dintre care doua de tancuri si una motorizata.

La prima vedere, este o armata obisnuita de invazie. Nu se deosebeste de celelalte armate de invazie nici prin numar, nici prin denumire, nici prin efectiv. Istoria ei este tipica: a fost înfiintata în momentul semnarii pactului Molotov-Ribbentrop. La cîteva saptamîni dupa înfiintare se afla în actiune: „elibereaza” Polonia, în

componenta ei se aflau: un corp de tancuri, doua brigazi de întarire de tancuri, doua corpuri de cavalerie si trei divizii de infanterie. Nu degeaba este putina infanterie si artilerie: nu trebuia sa strapunga o aparare prea puter­nica, însa sunt multe trupe mobile, „în esenta ei, armata 12 era o grupare mobila de front” (Marea Enciclopedie Sovietica, vol.8, pag.181).

În continuare, soarta ei este la fel de tipica: „campania eliberatoare” în Polonia s-a terminat, însa armata n-a fost dizolvata, ramînînd la frontiera germana.

De ce? Se zice ca naivul Stalin îl crede pe Hitler. Atunci de ce nu desfiinteaza armatele înfiintate numai pentru caz de raz­boi?

Armata 12 sufera apoi o brusca transformare, la fel ca si armatele de invazie vecine. Principalul ei mecanism de soc se numeste acum corp de armata mecanizat, nu de tancuri. Aceasta pentru ca liderii statelor prietene limitrofe sa nu se nelinisteasca. Ce-i drept, schimbarea denumirii n-a adus cu sine o micsorare a numarului de tancuri, ci o sporire.

Cavaleria a fost îndepartata. Posibilitatile de a rupe apararea inamicului sunt mai ridicate: numarul divi­ziilor de infanterie a crescut de doua ori, numarul artileriei din fiecare divizie s-a dublat de asemeni, în afara de aceasta, armata a primit în componenta ei o brigada de artilerie si patru regimente de întarire de artilerie. Posibili­tatile de a depasi barierele genistice ale inamicului au crescut si ele: în armata a fost introdus un regiment de întarire de geniu.

Ce este neobisnuit în aceasta armata? Toate armatele de invazie au evoluat aproximativ pe aceeasi directie. Neobisnuita este componenta nationala a armatei, în 1939, pregatindu-se de invazia Poloniei, Stalin a completat ar­mata 12 cu ucraineni, luînd probabil în calcul vechea vrajba polono-ucraineana.

În fruntea armatei se afla S.K. Timosenko, alaturi de el aflam si o multime de coman­danti de origine ucraineana. Armata s-a înfiintat în Ucrai­na. De aceea si rezervistii au fost recrutati de aici, ei constituind majoritatea.

Dupa „eliberarea” Poloniei are loc un proces încet si aproape neobservat de schimbare a componentei natio­nale a armatei 12. Deja în 1940 vedem schimbari radicale. Ca sa nu sara în ochi caracteristica nationala a acestei armate, în fruntea ei si în cîteva posturi cheie se afla rusi.

Însa în majoritatea ei armata nu e ucraineana si nici ruseasca. Este caucaziana. si în alte armate se întîlnesc gruzini, armeni, azeri. Însa în armata 12 acest lucru se simte foarte clar. Nume de familie ale ofiterilor, de genul Partvania, Grigorian, Cabalava, Husein zade, Sarkosian întîlnim cu zecile si sutele; si nu numai la nivelul coman­dantilor de companii si batalioane.

Comandantul regiunii militare, generalul de armata G.K. Jukov, a cautat printre profesorii academiei militare pe vechiul sau prieten ar­mean, colonelul I.H. Bagramian si l-a facut sef al sectiei operative (planificarea razboiului) la statul major al arma­tei 12.

În cadrul acestei armate însa nu sunt numai colonei, ci si generali caucazieni, însusi seful statului major al armatei, generalul Bagrat Arusunian, este din Caucaz.

Comandantul regiunii militare, G.K. Jukov, este oas­pete frecvent al acestei armate si, nu fara motiv, aduna în cadrul ei etnici din Caucaz: în secret, armata s-a trans­format într-o armata de munte. Jukov personal cere de la comandantul armatei o cunoastere detaliata a trecatorilor din Carpati: nu numai descrierea lor, dar si cunoasterea lor practica.

El ordona ca pe timpul toamnei sa se trimita prin trecatori, pe traseele cele mai usor, dar si cele mai greu practicabile, grupe pregatite special, ca sa se convin­ga în practica de posibilitatea traversarii acestora cu tancu­rile, masinile, tractoarele, carutele si animalele de trans­port. (Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, VIJ, 1967, Nr. l, pag.54).

Suntem în 1940. Hitler lupta în Franta, întorcînd spa­tele Uniunii Sovietice, iar Jukov face experimente de traversare a trecatorilor montane.

Desigur, Jukov nu stia ca nu cu mult timp în urma generalii germani facusera în secret aceleasi experimente ca sa aiba convingerea ca trupele, tancurile, tractoarele de artilerie, convoaiele de transport pot traversa Ardenii.

Dar poate ca Jukov pregateste armata 12 pentru apa­rare? Nu. Bagramian, care raspundea de planurile razbo­iului, afirma: „Studiind planurile operative, am fost uimit de urmatorul fapt: armata noastra de granita n-avea plan de desfasurare si de acoperire a granitei”. „Studiind planu­rile” înseamna ca seiful sectiei operative al armatei 12 nu era gol. Existau planuri. Acestea nu puteau fi cunoscute superficial. Erau documente complexe, care trebuiau stu­diate, însa printre planurile de razboi nu existau planuri defensive.

Este interesanta descrierea exercitiilor armatei 12 la care vine Jukov în persoana. Sunt dezbatute numai pro­bleme ofensive, pe harta razboiul se desfasoara numai pe teritoriul german. Primul lucru care se studiaza pe harta: fortarea de catre trupele sovietice a rîului de granita Sân. Jocul de-a razboiul nu se face împotriva unui inamic imaginar, ci împotriva unuia real, folosindu-se informatii de spionaj strict secrete, între Jukov si comandantii de armate se ivesc dispute.

Nu, nu în privinta faptului daca sa atace sau sa se apere. Comandantul de armata Parusi-nov insista: „Trebuie sa ne straduim sa-i producem inami­cului pierderi maxime ca rezultat al primei lovituri.” Inteligentul Jukov insista ca lovitura sa nu se dea pe un front larg. Aici e disputa.

Jukov nu s-a oprit la argumentele teoretice. Curînd Parusinov a fost înlocuit de la comanda armatei, iar în locul sau a venit vechiul prieten al lui Jukov, generalul P.G. Ponedelin.

Experimentele de traversare a trecatorilor montane continua. Acestea sunt conduse de Bagramian personal, în cursul lor, Bagramian se afla pe granita de stat, unde observa „o demonstratie evidenta de lucrari defensive”, constructia unor fortificatii din beton armat chiar pe malul rîului de granita, astfel ca inamicul sa vada totul foarte bine. –

Interesant: Jukov se intereseaza de trecatori si de traversarea lor, însa nici pe departe în scop defensiv. Daca Jukov ar fi voit sa faca trecatorile impracticabile pentru inamic, ar fi trebuit sa trimita trupele în munti, sa sape santuri de-a curmezisul pasurilor si trecatorilor si sa construiasca fortificatii din beton armat în zona acestor trecatori !

Ar fi fost si mai economic, iar inamicul n-ar fi depistat prea lesne aceste constructii si n-ar fi putut sa treaca de ele. Pe de alta parte, va ataca cineva Uniunea Sovietica prin creierii muntilor, cîhd are la dispozitie atîtea spatii deschise? Iata însa ca pentru comandamentul sovie­tic muntii au o importanta exceptionala.

Germania si principala sa sursa de petrol sunt separate de o bariera dubla de munti: în Cehoslovacia si în România. Lovitura trupelor sovietice prin munti ar fi fatala pentru Germania.

A traversa trecatorile din proprii munti si a cuceri trecatorile din Cehoslovacia sau România înseamna a rupe aorta petroliera.

Maresalul G.K. Jukov: „Punctul slab al Germaniei era extractia de petrol, iar acest lucru era compensat într-o mare masura de importul de petrol românesc” (Amintiri si cugetari, pag.224). Tot ceea ce este genial este simplu. Jukov n-a suferit nici o înfrîngere militara în viata sa pentru ca întotdeauna a urmat cel mai simplu principiu: a gasi punctul slab al inamicului si a lovi în acesta prin surprindere.

Jukov cunoaste punctul slab al Germaniei, de aceea continua experimentele din munti. Posibilitatile fiecarui gen de trupe, ale fiecarui tip de masini de lupta si transport în conditiile trecatorilor carpatine sunt studiate pe o baza stiintifica.

Se stabilesc si se verifica minutios standarde, se elaboreaza recomandari pentru trupe. Se fixeaza si se analizeaza timpul de traversare prin treca­torile Carpatilor cu diferite tipuri de masini. Toate acestea sunt absolut necesare pentru proiectarea operatiunilor ofensive, în special a operatiunilor fulger, în acest caz, ca si la pregatirea jefuirii unei banci, trebuiesc luate în considerare cele mai mici detalii si calculate cu precizie. Exact acest lucru face Bagramian în trecatori: stabileste timpul pentru ca proiectul sa se bazeze pe experienta concreta, în treacat sa spunem ca toate acestea nu sunt deloc necesare în aparare.

Ca sa fie aparate trecatorile din Carpati, trebuia sa li se spuna soldatilor: stati aici si nu lasati dusmanul sa treaca.

Evenimentele evolueaza impetuos. Jukov este înaintat în grad, Bagramian si el. Dar nici unul, nici altul nu uita atît de neobisnuita armata 12. Sub controlul lor si la ordinele lor, structura ei se schimba necontenit.

În armata 12, ca si în toate celelalte armate sovietice, nu se spun lucrurilor pe nume. La începutul lui iunie 1941, patru divizii de infanterie (44, 58, 60, 96) se trans­forma în divizii de vînatori de munte, în plus, tot acum, în componenta armatei intra (trimisa în secret din Turkmenistan) divizia 192 vînatori de munte, ce abia fusese formata. Cum sa numesti un corp de armata în care exista doua divizii si ambele de vînatori de munte? Cum sa numesti alt corp de armata în care din patru divizii trei sunt de vînatori de munte?

Cum sa numesti o armata în care din trei corpuri de armata doua sunt, în esenta, de vînatori de munte; în care diviziile de vînatori de munte alcatuiesc majoritatea?

Eu as fi numit corpurile de vînatori de munte, iar armata-de vînatori de munte. Dar coman­damentul sovietic are motivele sale sa nu faca acest lucru. Corpurile de armata se numesc în continuare 13 si 17 infanterie, iar armata este pur si simplu armata 12.

Vedem aici numai rezultatul final al transformarilor, procesul în sine ramîne o enigma. Noi stim doar ca denumirea oficiala de „divizie de vînatori de munte” s-a adoptat la l iunie 1941, însa ordinul a fost dat la 26 aprilie, iar prefacerea diviziilor din „de infanterie” în „de vînatori de munte” a avut loc înca de la începutul toamnei lui 1940, înca înainte ca Bagramian sa-si înceapa experimentele.

Dar nu numai armata 12 se transforma îh armata de vînatori de munte, ea influenteaza si armatele vecine. Divizia 72 vînatori de munte, pregatita în armata 12 (general-maior P.I. Abramidze), a trecut m vecina armata 26.

În spatele armatelor 12 si 26 se desfasoara armata 19 a generalului-locotenent I.S.Konev, transferata din Cau-cazul de Nord. si îh efectivul ei aflam divizii de vînatori de munte, de exemplu divizia 28 (comandant, colonelul KJ.Novik).

Sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, în Carpatii Orientali a început desfasurarea, a înca unei armate, armata 18, între armatele 12 (vînatori de munte) si 9 (de suprasoc). Hitler n-a mai permis ca aceasta sa-si încheie desfasurarea, încît nu vom putea stabili cu precizie efectivul armatei asa cum a fost gîhdit de comandamentul sovietic. Hitler a încurcat toate planu­rile sovietice si, astfel, au început schimbari neplanificate. Totusi sunt suficiente documente ca sa putem trage con­cluzia ca armata 18 a fost îh planul initial o copie perfecta a armatei 12 (de vînatori de munte), desi n-a purtat acest nume.

Studierea arhivelor armatelor 12 si 18 uimeste pe orice cercetator prin absoluta asemanare structurala dintre ele. E un caz absolut neobisnuit de armate gemene. Asemanarea ajunge puia acolo încît statul-major al armatei 18 este condus, ca si la armata 12, de un general cauca­zian. Este vorba de generalul-maior (mai tîrziu general de armata) V.I. Kolpakci.

Procesul de organizare pe profil de vînatori de munte a fost asezat pe o baza solida. Diviziile de vînatori de munte au fost completate cu soldati special selectionati si pregatiti. Aceste divizii aveau personal specializat, deose-bindu-se profund de diviziile de infanterie obisnuite. Primisera armament si echipament special.

În preajma razboiului, în Caucaz, s-a înfiintat o scoala de vînatori de munte care pregatea instructori din rîndul celor mai buni alpinisti. Dupa ce erau pregatiti, instructorii erau trimisi imediat la granita occidentala, întrucît acolo, nu în Caucaz si nici în Turkestan, în iunie 1941, a fost concentrat un mare numar de trupe de vînatori de munte.

Exista un scurt articol despre aceasta scoala în Krasna/a zvezda (l nov. 1986). Articolul are titlul : „Se pregateau sa lupte în munti”. Se pune întrebarea: ÎN CARE MUNŢI?

La frontiera sovietica de vest exista doar relativ micul masiv al Carpatilor Orientali, care sunt mai degraba niste dealuri cu panta lina. Nu avea de ce sa se constituie o aparare puternica în Carpati. si iata de ce:

  1. în acest loc, Carpatii sunt nepotriviti pentru o agresiune de la vest la est. Din munti inamicul coboara în vai, iar aprovizionarea va trebui sa se faca prin Carpati, prin Tatra, Muntii Metaliferi, Sudeti, Alpi.   Este foarte incomod si periculos pentru agresor.

  2. Carpatii Orientali sunt ca o pana tesita, înfipta în partea inamicului. Daca se concentreaza aici multe trupe sovietice pentru aparare, acestea pot fi încercuite din trei parti de catre inamic înca din timp de pace. Folosind sesurile de la sud si îndeosebi de la nord de Carpatii Orientali, inamicul poate lovi în orice moment în spatele trupelor care s-au fortificat în munti, taind caile de apro­vizionare.

  3. în 1941, inamicul nu avea trupe suficiente pentru agresiunea în Carpati. Comandamentul sovietic stia bine acest lucru (General-locotenent B. Arusunian, VIJ, 1973, Nr. 6., pag. 61).

Concentrarea a doua armate sovietice în Carpatii O-rientali a avut consecinte catastrofale. Nimeni n-a atacat aceste armate. Iar lovitura Gruparii l tancuri germane la

Rovno a pus comandamentul sovietic în fata unei dileme: sa lase doua armate în Carpati, care vor pieri fara alimente si munitie, ori sa se retraga imediat din aceasta cusca de soareci. S-a adoptat a doua hotarîre. Doua armate de vînatori de munte, neechipate pentru lupta la ses, avînd armament usor si echipament inutil, au fugit din munti si au cazut sub lovitura de flanc a gruparii de tancuri germane. Infringîhd usor armatele sovietice, care fugeau din munti, Gruparea l tancuri a trupelor germane a înaintat, lasînd în spatele frontului armata 9 (de supra-soc).

Soarta ei a fost tragica. Dupa aceasta, în fata trupelor germane s-au deschis caile catre bazele neaparate ale flotei sovietice, catre Donbas, Harkov, Zaporojie, Dnepropetrovsk, catre zonele industriale de o importanta colo­sala.

Pierzîhdu-le, Uniunea Sovietica a reusit sa produca în timpul razboiului doar 100.000 de tancuri. Desigur, e cu mult mai mult ca Germania, dar fara pierderea acestor zone, productia sovietica de tancuri (dar si de artilerie, de aviatie, de vase de razboi) putea sa fie de cîteva ori mai mare.

Aparitia trupelor germane în sudul Ucrainei a pus trupele sovietice într-o situatie foarte grea în regiunea Kievului. De asemeni, a deschis Germaniei calea spre Caucaz, spre inima petroliera a Uniunii Sovietice si spre Stalingrad.

Sa mai dam o data cuvîntul lui Bagramian: „Cunoas­terea Carpatilor Orientali m-a ajutat sa înteleg mai clar cît de absolut necesar era sa se reorganizeze rapid diviziile de infanterie grele, imobile, neadaptate pentru actiuni în munti, în unitati usoare de vînatori de munte. Amin-tindu-mi acum despre aceasta, ma surprinde confuzia de care am fost stapînit.

Caci la începutul razboiului aceste divizii au trebuit sa poarte lupte în conditii de cîmpie, de aceea reorganizarea lor n-a facut decît sa le slabeasca” (VIJ, 1976, Nr. l, pag.55).

Repet: în 1941, doua armate în Carpati erau inutile pentru aparare. Dar chiar daca i-ar fi trecut cuiva prin cap sa le foloseasca pentru aparare, nici în acest caz nu trebuia ca diviziile de infanterie grea sa fie reorganizate în divizii usoare de vînatori de munte.

Experienta primului razboi mondial, însa si experienta ruseasca, a aratat ca în muntii mai putin înalti, cu pante line, divizia de infanterie grea este mai buna pentru aparare decît divizia usoara de vînatori de munte. Refugiindu-se în adaposturi sub pa-mînt, punînd mîna pe trecatori, culmi, vîrfuri, lanturi muntoase, infanteria obisnuita putea sa le mentina pîna la sfîrsitul razboiului. Nu existau motive militare ca aceasta aparare sa nu poata continua multi ani. Cu toate acestea, stiind aceasta stare de lucruri, comandamentul sovietic transforma diviziile de infanterie în divizii de vînatori de munte care pot fi folosite, în primul rînd, în ofensiva, în diviziile sovietice au aparut grupe pregatite special de alpinisti cataratori. Insa în Carpatii Orientali era clar ca alpinistii n-aveau ce face. Ca sa fie folositi, trebuia ca trupele sovietice sa se deplaseze spre vest cu cîteva sute de kilometri.

  1. Trupele înainteaza în munti, iar liniile lor de apro­vizionare ramîn pe teritoriul sovietic, în primul rînd pe teren plan.

  2. Fiind ca o pana tesita, Carpatii Orientali înainteaza adînc spre vest, sectionînd gruparile inamicului în doua parti. Acest cap de pod natural, care permite înca din timp de pace sa-ti concentrezi trupe uriase, aproape ca se afla în spatele frontului inamicului. Ramîne doar sa se continue deplasarea înainte, amenintînd spatele frontului acestuia si obligîndu-1 astfel sa se retraga pe întreg frontul.

  3. În Carpati se aflau forte neînsemnate ale inamicului. Comandamentul sovietic stia acest lucru si de aceea avea concentrate aici doua armate.

Cele doua armate nu puteau sa stea pe loc, nu era loc pentru ambele. Nu erau necesare pentru aparare si nu erau dotate pentru aparare. Singura cale de a folosi aceste armate în razboi era sa le deplasezi înainte. Daca luam în considerare ca armata de vînatori de munte este înfiintata pentru actiuni în munti, este deosebit de usor de deter­minat directia deplasarii ei.

Din Carpatii Orientali pornesc doua lanturi muntoase: unul spre vest, în Cehoslovacia, altul spre sud, în România. Nu exista alte directii pentru actiuni în muntii respectivi. Doua directii, doua armate, perfect logic.

Fiecare directie este la fel de importanta, caci duce la principalele magistrale petroliere. Cel mai bine este ca aceste magistrale sa fie taiate pentru siguranta deplina, în doua locuri. Or, chiar si succesul unei singure armate ar fi fatal pentru Germania.

Iar daca actiunile ambelor armate nu vor avea succes, actiunile lor pe doua lanturi muntoase vor slabi totusi afluenta rezervelor ger­mane în România. Sa nu uitam ca, în afara celor doua lovituri prin munti asupra aortei de petrol, mai exista armata 9 (de suprasoc) care este gata sa loveasca în inima.

Actiunile ei sunt acoperite de doua lanturi de munti. Pentru ca România sa fie aparata de atacul armatei 9, trupele germane vor trebui sa traverseze aceste lanturi muntoase, întîmpinînd pe fiecare lant muntos cîte o în­treaga armata sovietica.

În actiunile armatelor sovietice de vînatori de munte sunt importante doua lucruri: caracterul surpriza si viteza. Daca ele vor cuceri repede trecatorile, va fi greu pentru trupele obisnuite de infanterie sa le scoata de acolo.

Nu toate diviziile sovietice din armatele de vînatori de munte au fost reorganizate în divizii de vînatori de munte, mai sînt diviziile de tancuri si motorizate, brigazile antitanc. O deplasare rapida înainte le va lasa fara petrol… Iata de ce Bagramian îi antreneaza pe tanchisti cu cronometrul. Iar Jukov se preocupa îndeaproape de aceste experi­mente.

Putem purta dispute despre destinatia diviziilor de vînatori de munte din alcatuirea armatelor 12 si 18, totusi armatele se aflau în Carpati. Însa despre destinatia unei astfel de divizii în armata 9 n-avem ce discuta.

Armata 9 se gasea lînga Odesa, iar din ordinul lui G.K. Jukov, care raspundea de Fronturile de Sud si de Sud-Vest, în alcatu­irea ei a intrat o divizie de vînatori de munte. Ce fel de munti sunt lînga Odesa?

Divizia 30 vînatori de munte „Irkutsk”, din armata 9, distinsa cu Ordinul Lenin, decorata de trei ori cu Ordinul „Steagul Rosu”, putea fi folosita conform destinatiei ei numai în România. Nu este deloc întâmplator ca aceasta divizie (comandant general-maior S.G. Galactionov) se afla în corpul 49 infanterie al genera­lului R.I. Malinovski. Mai întîi, acesta este cel mai agresiv comandant de corp de armata din întreg Frontul de Sud. În al doilea rînd, corpul de armata 48 se afla în flancul extrem drept al armatei 9- Pe teritoriul sovietic acest fapt n-are nici o importanta, însa daca armata 9 de suprasoc intra în România, va actiona la cîmpie, iar flancul ei drept va atinge lantul muntos.

E de înteles deci ca pentru aceasta situatie ai nevoie de o divizie de vînatori de munte, asezata chiar în flancul drept în plus, spre esaloa­nele de cale ferata din Turkestan se deplaseaza în secret divizia de vînatori de munte si cavalerie a colonelului I.K.Kuliev.

Prin atacul sau, Hider a încurcat toate aceste lucruri si a trebuit ca tot ceea ce era destinat pentru Frontul de Sud sa fie transferat în Bielorusia, chiar si armata 19 cu diviziile sale de Vînatori de munte. Acolo era si armata 21 vînatori de munte, inutila, neadaptata pentru lupta în mlastina si pierind lipsita de glorie. Nu era destinata Bielorusiei.

Propaganda comunista declara ca Armata Rosie nu s-a pregatit de razboi, de aici rezulund toate nenorocirile. Nu este adevarat. Haideti sa luam exemplul armatei 12 si al copiei sale, armata 18, si sa urmarim ce s-ar fi întîniplat daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit cu adevarat de razboi.

  1. în acest caz, ar fi fost economisite mijloace uriase, care au fost pur si simplu înmormîntate prin crearea a doua armate de vînatori de munte si a multor divizii de vînatori de munte pentru întarirea armatelor obisnuite’ de invazie. Daca numai o parte din aceste mijloace ar fi fost folosita pentru crearea unor divizii antitanc, mersul razbo­iului ar fi fost cu totul altul.

  2. Daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit de razboi, nu s-ar fi aflat în Carpati doua armate. N-ar fi fost nevoie sa iasa în panica din aceasta cursa de soareci si n-ar fi cazut sub lovitura penei germane în momentul retragerii lor din munti.

  3. Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, gruparile de tancuri germane n-ar fi întflnit la nord de Carpati divizii usoare, care fugeau din munti, ci divizii grele, adaptate pentru lupta în cîfnpie, cu artilerie numeroasa si puternica, inclusiv artilerie antitanc.

  4. Daca pana de tancuri germana ar fi strapuns aceasta aparare, nici atunci urmarile n-ar fi fost catastrofale; pe granita româneasca n-ar fi existat o acumulare de trupe, iar lovitura n-ar fi cazut în spatele frontului, ci în loc gol.

Daca Armata Rosie nu s-ar fi pregatit de razboi, în toate ar fi procedat altfel.

Însa ea s-a pregatit si înca foarte intens!

Capitolul 18  – CARE A FOST DESTINAŢIA PRIMULUI ESALON STRATEGIC

Trebuie avuta în vedere posibilitatea desfasurarii concomitente pe teatrul de razboi a doua sau chiar trei operatiuni ofensive ale diferitelor fronturi, cu intentia ca din punct de vedere strategic sa fie zguduita pîna în temelii capacitatea defensiva a inamicului.

Comisarul poporului pentru aparare, Maresalul   Uniunii Sovietice,   S.K.   Timosenko 31   dec.   1940

Recapitulam pe scurt efectivul Primului esalon strate­gic: saisprezece armate; cîteva zeci de corpuri de armata, atît cele din componenta armatelor, cît si altele de înta­rire; numarul total al diviziilor-170. Cea mai puternica dintre armate se afla pe granita româneasca.

Din numarul total al armatelor, doua sunt de vînatori de munte, gata sa separe România si petrolul ei de Germania. Printre zecile-de corpuri de armata sunt cinci de desant aerian, unul de desant maritim si cîteva de vînatori de munte.

Care este misiunea Primului esalon strategic? Care este destinatia sa? Nu enunt aici, opiniile mele. Dau cuvîntul maresalilor sovietici!

Maresalul Uniunii Sovietice A.I. Egorov considera ca în razboi vor participa zeci de milioane de soldati, care vor trebui mobilizati. El a propus sa nu se astepte termi­narea mobilizarii, ci sa se înceapa invazia pe teritoriul inamicului în momentul declararii mobilizarii, în acest scop, conform planului sau, trebuia ca în Primul esalon strategic sa se mentina permanent în timp de pace „gru­pari de invazie”.

Sarcina lor: imediat ce mobilizarea ar fi început, sa se treaca neîntîrziat granita si astfel sa zadar­niceasca mobilizarea inamicului si sa acopere mobilizarea Armatei Rosii, dînd posibilitatea fortelor principale sa se desfasoare si sa intre în razboi în cele mai bune conditii (Raportul sefului de stat-major al RKKA catre Sovietul revolutionar militar al URSS din 20 apr. 1932).

Maresalul Uniunii Sovietice M.N. Tuhacevski n-a fost de acord. Invazia trebuia desfasurata neîntîrziat, dar nu de catre grupari de invazie, ci de catre întregi armate de invazie. Armatele de invazie urmau sa se înfiinteze înca din timp de pace si trebuiau tinute chiar la granita, în alcatuirea Primului esalon strategic al RKKA.

„Efectivul si dislocarea armatei înaintate trebuie sa fie subordonate în primul rînd ideii trecerii granitei odata cu declararea mobilizarii”, „corpurile de armata mecanizate trebuie sa se situeze la 50-70 km de granita, cu scopul ca, înca din prima zi a mobilizarii, sa treaca granita” (M.N. Tuhacevski, Opere alese, voi. 2, pag. 219).

Tuhacevski si Egorov au gresit. A trebuit sa fie împus­cati, iar în vîrful puterii militare s-a înaltat atotputernicul, crudul, inflexibilul, invincibilul G.K. Jukov. Acesta era prea putin predispus la consideratii abstracte.

Era un practician, în viata sa nu a suferit nici o înfrîngere militara. In august 1939, Jukov a desfasurat o operatiune uluitoare prin caracterul surprinzator, viteza si îndrazneala ei, prin care a înfrînt armata 6 japoneza (mai tîrziu a folosit aceeasi metoda împotriva armatei 6 germana la Stalin-grad).

Înfrîngerea fulgeratoare a armatei 6 japoneze a fost prologul celui de-al doilea razboi mondial. Primind telegrama lui Jukov din 19 august 1939, prin care se anunta ca scopul principal fusese atins, ca japonezii nu banuiesc nimic despre lovitura pregatita, Stalin si-a dat consimtamîntul de stabilire a granitelor comune cu Ger­mania.

Tranzactia Molotov-Ribbentrop s-a desfasurat în acom­paniamentul muzicii amenintatoare a lui Jukov, cel care a facut în Mongolia ceea ce nimeni nu reusise pîna atunci: a distrus o întreaga armata japoneza.

Imediat dupa aceas­ta, la granitele vestice a început distrugerea tuturor dota­rilor defensive si înfiintarea unor formatiuni grandioase de soc. Jukov a primit sub comanda sa cea mai importanta si mai puternica dintre regiunile militare sovietice: Kievul. Apoi Jukov a fost ridicat si mai sus, la postul de sef al Marelui Stat-Major. si acum Marele Stat-Major trage o concluzie teoretica de mare însemnatate: „cu executarea misiunilor armatelor de invazie este necesar sa fie însar­cinat întreg Primul esalon strategic” (V7/, 1963, Nr. 10, pag.31).

Asadar, toate cele saisprezece armate ale Primului esalon, cu un efectiv de 170 de divizii, au fost destinate pentru invazie.

Cel mai interesant este ca Primul esalon strategic nu numai ca a primit misiunea sa execute actiuni de invazie, dar chiar a început sa le execute! Sub acoperirea Comuni­catului TASS din 13 iunie 1941, întreg Primul esalon strategic s-a deplasat spre granitele Germaniei si ale României.

Da, în Primul esalon strategic erau doar circa trei milioane de soldati si ofiteri, însa o avalansa de zapada începe cu un bulgaras. Puterea Primului esalon strategic a crescut navalnic.

Vorbind despre puterea Primului esalon strategic, tre­buie sa amintim nu numai cîte milioane de soldati a avut, ci si de milioanele pe care Hitler i-a facut sa nu mai fie chemati, îmbracati si încaltati în apropierea granitei, înain­tarea trupelor

Primului esalon strategic a fost prevazuta dinainte si a fost coordonata cu actiunile masinii de pedepsire sovietice. Hotarîrea definitiva privind înaintarea s-a luat la 13 mai 1941.

În urmatoarea zi, pe 14 mai, s-a luat hotarîrea de evacuare fortata a populatiei din raioa­nele de frontiera vestice, înfaptuirea planurilor a început exact peste o luna:

la 13 iunie a început înaintarea generala a trupelor spre granita; la 14 iunie a început evacuarea locuitorilor din zona de granita.

Trupele s-au apropiat de granita peste cîteva zile. Locuitori nu mai erau.

La apropierea de frontiera, nu se prevedea oprirea trupelor Primului esalon strategic.

Iata de ce granicerii sovietici au curatat trecerile prin barierele defensive, pîna la semnele de frontiera.

Sursa: Viktor Suvorov -Spargatorul de gheata. Cine a declansat al doilea razboi mondial?

24/05/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: