CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 1 MAI. VIDEO


 

 

 

 

1 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

305: In imperiul roman ia sfarsit prima tetrarhie, odata cu renuntarea la demnitatea de Augustus a imparatilor Diocletian si Maximian, al caror loc este preluat de Galerius și Constanțiu I.

 

 

 

 

 

 

408: A murit Flavius Arcadius Augustus (sau Arcadius, n. cca 337), împarat al Imperiului Roman de rasarit între anii 395-408.

 

 

 

 

 

 

 

După divizarea definitivă Imperiului Roman, produsă odată cu moartea imparatului  Teodosiu I (395), Arcadius a rămas împărat al Imperiului Roman de Rasarit,  iar fratele său Honorius a moștenit Imperiul Roman de Apus.

Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului său, Teodosie al II-lea, sub tutela surorii  mai mari a acestuia, Pulcheria.

 

 

 

 

880: La Constantinopol,  imparatul Vasile I construieste biserica Nea Ekklesia (Noua Biserica), un monument   care marcheaza  inceputul perioadei intermediare in arhitectura bizantina.

 

 

 

 

 

 

 

 

Constructia a fost inceputa in anul 876. Dupa cucerirea Constantinopolului, otomanii au transformat-o in depozit de praf de pusca si a fost distrusa de o explozie in anul 1490.

 

 

 

1118: A decedat  printesa Matilda a Scoției, născută Edith, regină consort a Angliei, ca prima soție a regelui Henric I al Angliei.

 

 

 

 

 

Matilda s-a născut în jurul anului 1080 la Dunfermline, fiind fiica regelui Malcolm al III-lea al Scoției și a soției acestuia, Margareta de Wessex, descendentă a regilor anglo-saxoni.

Mama Matildei a fost sora lui Edgar Ætheling, rege proclamat dar neîncoronat al Angliei, și prin el, Matilda era descendenta regelui Edmund al II-lea al Angliei.

Pentru că  și-a petrecut cea mai mare din viață într-o mănăstire, au existat unele controverse dacă ea a fost călugăriță și, astfel, canonic neeligibilă pentru căsătorie.

Henric, viitorul sau sot, a cerut permisiunea pentru căsătorie de la arhiepiscopul Anselm.

Acesta a numit un consiliu de episcopi, în scopul de a determina legalitatea canonică a căsătoriei propuse.

Matilda a mărturisit că nu a făcut jurăminte sfinte, insistând asupra faptului că părinții ei au trimis-o pe ea și pe sora ei în Anglia în scopuri educaționale.

Consiliul a ajuns la concluzia că  nu a fost călugăriță, și că nu asta a fost intenția părinților ei, acordându-i permisiunea pentru căsătorie.

După ce Edith și Henric au fost căsătoriți la 11 noiembrie 1100 la Westminster Abbey de arhiepiscopul Anselm de Canterbury, ea a fost încoronată regină sub numele de „Matilda”.

A născut o fiică, Matilda,  în februarie 1102 și un fiu, William, alintat „Adelin”, în noiembrie 1103.

 

 

 

 

 

1359 :  Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, este recunoscuta de către Patriarhia din Constantinopol.

Dupa ce voievodul  Tarii Romanesti Basarab I Intemeietorul a  reusit unificarea ţării, el a  obţinut independenţa  faţă de coroana maghiară după faimoasa bătălie de la Posada (1330), in care l-a învins pe regele maghiar Carol Robert de Anjou.

Basarab  I  rămâne în istoria românilor ca întemeietorul Ţării Româneşti  şi ctitor de biserici, dintre care amintim biserica domnească de la Curtea de Argeş, pe care o vor termina urmaşii săi.

 

 

 

 

 

 

Basarab I intemeietorul  Țării Românești. A domnit între anii 1310 – 1352

 

 

 

 

Încă din vremea acestui mare conducator, unificarea Tării Româneşti a fost însoţită în mod firesc de unificarea Bisericii de pe teritoriul ţării.

Recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei se leagă insa  de numele fiului său, domnul Nicolae Alexandru (1352-1364).

El l-a chemat la curtea sa pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului.

A domnit pană în 1364, la tron urmîndu-i fiul său, Vladislav Vlaicu.

Chipul lui Nicolae Alexandru este cel reprezentat în biserica mănăstirii Negru Vodă din Cîmpulung, ctitorită de Basarab I şi terminată de Vladislav Vlaicu.

 

 

Nicolae Alexandru


Voievodul Nicolae Alexandru

 

 

 

 

 Pictura a fost refăcută pe la începutul secolului al XIX-lea. În această biserică se găseşte şi piatra de mormînt a voievodului.

 Domnul Nicolae Alexandru a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeş pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui vor fi încununate prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia din Constantinopol la 1359.

 Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică până la 1372. Este important de subliniat că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu creează o situaţie nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu.

Ea nu face decât să încuviinţeze strămutarea mitropolitului Iachint „în scaunul a toată  Ungrovlahia”,  îndemnând pe slujitorii Bisericii „să i se supună lui, ca un adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, şi să primească bucuros şi să împlinească toate câte va spune, va sfătui şi va învăţa cu privire la folosul sufletesc, păstrând neschimbat în viitor, pururea, încredinţarea şi făgăduinţa faţă de sfânta  şi apostoleasca Biserică a lui Hristos pe care a făcut-o acest voievod de prea bun neam”.

 

 

Sfantul Iachint, primul mitropolit al Tarii Romanesti

  Mitropolitul Ţării Româneşti urma să facă parte din Sfîntul sinod al Bisericii Ortodoxe şi să fie hirotonisit la Constantinopol.

Primul mitropolit al ţării, preasfinţitul “chir Iachint” de la Vicina, se mutase de fapt de ceva vreme la curtea voievodului muntean, unde era “foarte bine privit”, după cum arată scrisoarea din anul 1359 a patriarhului către Nicolae Alexandru.

Iachint a murit în anul 1372, iar în funcţie i-a urmat un fost egumen de la mănăstirea Cutlumuz de la Muntele Athos, Hariton.

Biserica  Ortodoxă Română l-a canonizat pe Iachint pe 8 iulie 2008.

 

 

 

1539:  A murit Isabela a Portugaliei, soția regelui Carol Quintul;(n. 23.10.1503).

 

 

 

 

Tizian- Portretul reginei Isabela a Portugaliei

 

 

 

1581: Sigismund Bathory devine principe al Transilvaniei.

 

 

 

 

Sigismund Bathory

 

 

Sigismund Báthory (în maghiară Zsigmond Báthory) (n. 1572 sau 1573 – d. 27 martie 1613, Praga), principe al Ardealului, fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai.
A realizat prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească și cu Moldova, așa numitul plan dacic. A fost ales ca minor principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj.

Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaș. La aceeași Dietă Națională, Cristofor Báthory i-a expulzat pe iezuiți din Ardeal.

În 1593, sultanul Murad al III-lea nu a respectat pactul de pace de la Adrianopol (azi Edirne), a declarat război Habsburgilor și astfel a început Războiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturat Ligii Sfinte (la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo), ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînțelegeri, Sigismund a renunțat la principat în favoarea vărului său Andrei Báthory.

Când unchiul său, căpitanul de Oradea, Ștefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul său, Sigismund a reluat principatul și a decapitat, la Cluj, căpeteniile care simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas și Baltazar Báthory).

În 1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea și a fost numit Principe Imperial. S-a căsătorit cu Maria Cristina de Habsburg, fiica ducelui Carol Habsburg. Și-a atras secuii de partea sa, cărora le-a promis privilegii.

De asemenea, și-a extins autoritatea asupra Moldovei și Țării Românești. După acestea, la 20 octombrie 1595, alături de Mihai Viteazul, a învins oastea otomană în Bătălia de la Giurgiu.

Dieta a retras însă privilegiile promise de Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, „Carnavalul însângerat”, a fost înăbușită de trupele lui Ștefan Bocskai.

În 1596 cursul războiului s-a schimbat și la 26 octombrie oastea creștină a fost înfrântă de turci în Bătălia de la Keresztes. Din cauza eșecurilor militare și din viața personală, Sigismund a abdicat pentru a doua oară, și a plecat la Praga pentru scaunul principiar al Principatelor Oppeln și Ratibor, cedând Ardealul soției sale.

În 1598 s-a întors pe neașteptate ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunțat din nou, la Mediaș, în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Báthory. După moartea acestuia, în 1601 la Cluj s-a reales din nou Principe al Ardealului.

După ce a fost învins la Guruslău de oastea imperială (formată din trupele lui Basta și Mihai Viteazul), el a fugit în Moldova, iar comandantul său de oști, Moise Székely, în Turcia. În 1602, după ce adepții săi au fost învinși în bătălia de la Teiuș de trupele lui Basta, a renunțat pentru a patra și ultima dată la principat și s-a retras în Boemia.

A murit la Praga, la 27 martie 1613.

 

 

 

 

 

 

 

1707: Anglia se  uneste  cu Scoția sub numele de Marea Britanie, ambele fiind conduse de aceeaşi  dinastie Stuart, care a dus la crearea Regatului Unit al Marii Britanii.

Irlanda s-a unit în 1801, iar Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei  a existat până în 1922, când Irlanda, cu excepţia Irlandei de Nord, a devenit independentă, denumirea  de azi a acestei tari fiind   Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.


 

 

1776: Adam Weishaupt  fondeaza  în Ingolstadt (Bavaria de Nord), Ordinul Iluminaților.

Johann Adam Weishaupt a fost un filosof, scriitor german și fondator al  societatii secrete Ordinului Iluminațilo.r(n. 6 februarie 1748, Ingolstadt – d. 18 noiembrie 1830 la Gotha).

 Weishaupt a  fost profesor universitar de drept canonic (romano-catolic).

Ordinul Iluminaților, înființat la 1 mai 1776, era întitulat de fapt Bund der Perfektibilisten, „Liga” sau „Uniunea Perfectibililor”, supranumit și Bienenbund, „Ordinul Albinelor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele de taină al lui Weishaupt, ca membru al organizației, era „Spartacus”.

În masonerie (și anume într-o lojă din München), Weishaupt a fost cooptat în 1777 cu pseudonimul Sanchoniaton.

“Idealurile”  care stau la  baza   miscariiI lluminatilor sunt:

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenirilor; 4)Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6)Abolirea tuturor religiilor.

S-a spus ca  Illuminati au fost in spatele pregatirii  revolutiei franceze din  1789  şi  chiar daca au aparut si argumente  contra, nu poate fi negat faptul că mai multe persoane  membrii marcanti  ai acestei organizatii  au fost  activ  implicate  în revoluţie,  printre acestia numarandu-se  si contele  de Mirabeau, autor celebru, orator si  francmason.

 

 

 

1786 : Are loc la Burgtheater din Viena  premiera operei comice “Nunta lui Figaro” de W. A. Mozart.

Libretul este  scris de Lorenzo da Ponte, după piesa cu același titlu a lui Beaumarchais.

1821: Trupele otomane invadeaza Muntenia prin Giurgiu, Călăraşi, Calafat şi Bechet, înăbuşind  revolutia  condusa de  Tudor Vladimirescu.

 

 

 1831: La Bucureşti, in capitala Munteniei, se înfiinţează Arhivele Statului.

 

 


1859: 
S-a născut Alexandru Philippide, lingvist şi filolog român, profesor universitar, considerat întemeietorul şcolii lingvistice ieşene.

Alexandru Philippide

Alexandru Philippide

(1 mai 1859 – 12 aug.1933)

A elaborat cărţi fundamentale pentru lingvistica şi filologia română: Introducere în istoria limbei şi literaturei române (1888), Principii de istoria limbii (1894), Gramatică elementară a limbii române (1897),Originea românilor (vol. I, subintitulat Ce spun izvoarele istorice, 1925; vol. II, subintitulat Ce spun limbile română şi albaneză, 1928) – considerată opera sa fundamentală.

Între 1897 şi 1906 a redactat o primă formă a  Dicţionarului limbii române al Academiei (porţiunea A – dăzvăţ, rămasă în manuscris), stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate Dicţionar.

 

 

 

1859: La Bolgrad, in Principatul Moldovei, are loc inaugurarea Şcolii centrale (Bălgarsko ţentralno ucilişce), a cărei deschidere a fost permisă de guvernul Moldovei printr-un hrisov emis la 10 iunie 1858.

În 1873 i s-a construit o clădire proprie.

 

 

1865: In Principatele Unite intră în vigoare Codul Penal  aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 21 aprilie/3 mai 1864).

1869: S–a deschis  în Paris , celebrul  teatru de revistă și music hall “Folies Bergère“.

 1873: S-a deschis  Expoziţia universală de la Viena la care a participat şi România

 Din juriul internaţional de  premiere au făcut parte Petre S. Aurelian şi Carol Davila. În cadrul expoziţiei 71 de agricultori, comercianţi şi meseriaşi români au fost distinşi cu medalii şi diplome de onoare.

Expoziţia universală de la Viena va dura pînă pe 10 noiembrie 1873.

 

1885: Este emis Decretul regal român privind aprobarea Tomos-ului, prin care Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte autocefalia  Bisericii  Ortodoxe din Regatul României .

 

1885 : Este publicata in revista „Convorbiri literare” piesa „D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale.

1890:  Ca urmare a hotărîrii Congresului I al Internaţionalei a II-a din  14 iulie 1889 de la Paris, in Romania se sărbătoreşte pentru întîia oară  ziua de 1 Mai, zi a solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, în amintirea grevei muncitorilor din Chicago, S.U.A., din 1 mai 1886. 

1896: S-a nascut  Mihai Ralea, sociolog, psiholog, eseist și politician român, membru al Academiei Române (d. 1964).

 

1899 : Concernul Bayer lanseaza  pe piata din Germania, aspirina.

1904: A murit Antonín Dvořák, compozitor ceh și european de seamă al secolului al XIX–lea și cel mai important reprezentant al școlii naționale cehe de compoziție; (n. 1841).

 

 

 1919:  Guvernele bolşevice al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse şi Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, au transmis doua  ultimatumuri  României, cerîndu-i evacuarea Basarbiei şi Bucovinei în 48 de ore.

 

 

 

Steagul Republicii Sovietice Federale Socialiste Ruse, 1918

Drapelul Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, 1918  

 
România era  învinuită că nu şi-a retras armata din Republica Democratică Moldovenească si că „a devenit unul dintre focarele contrarevoluţionare ruse”, că vrea „să răstoarne puterea sovietică din Ungaria”.

Nota impunea „Evacuarea imediată a trupelor române, a funcţionarilor şi agenţilor din întreaga Basarabie” în timp de 48 ore, „în caz contrar, ele (n.r. RSFS Rusă şi RSS Ucraineană) vor considera că dispun de întreaga libertate de acţiune faţă de România”.

Nota ultimativă din 1 mai 1919 a fost înmînată României în contextul revoltelor provocate de bolşevicii ruşi şi ucraineni în Basarabia pentru a motiva intervenţia Armatei Roşii şi Conferinţei de pace de la Paris, care recomanda recunoaşterea unirii deja înfăptuite.

La 2 mai 1919 R.S.S. Ucrainiană dubla ultimatumul R.S.F.S. Ruse. Trebuie menţionat că la acea perioadă puterea sovietică în Rusia nu era recunoscută de marile puteri, iar Notele nu aveau un caracter juridic.

Cum era şi firesc, România a respins ultimatumul şi a luptat cu bolşevicii ruşi pe Nistru, aducînd trupe din interior si chiar de pe frontul de vest, divizia 6 şi 7 infanterie, continuînd recrutările pentru apărarea României Mari, deoarece pericolele erau multe şi aliaţii României nesiguri.
Obiectivele sovietice erau clare, aşa cum au apărut şi în schimbul de telegrame între Lenin şi Bela Kuhn, de a invada Basarabia şi de a înfrînge în Galiţia trupele ucrainene petliuriste, pentru a face joncţiunea cu bolşevicii unguri, ameninţînd România şi dinspre nord.

La 25 mai 1919 guvernele R.S.F.S. Ruse şi R.S.S. Ucrainene au transmis guvernului României o declaraţie, în care se spunea „din momentul desfiinţării frontului rus din România, guvernul Român a pus mînă pe un imens patrimoniu militar, feroviar şi al Crucii Roşii, în final – guvernul Rusiei şi Ucrainei îşi declină orice răspundere pentru soarta valorilor aduse pe timpul guvernului ţarist din Rusia.” Declaraţia vine în urma eşecului militar din Basarabia şi Bucovina.

Guvernul de la Moscova sugera ideea că ar renunta la pretenţiile sale teritoriale în schimpul unei recompesări economice.
Problema tezaurului României evacuat pe timpul ţariştilor în Rusia a fost pusă în relaţie directă cu cea a Basarabiei.

Un ultimatum clonat al celui din 1-2 mai 1919 a avut loc ulterior pe timpul lui Stalin (1940), in baza pactului Molotov-Ribbentrop (1939).
Remarcam asadar că sovieticii jinduiau la Bucovina încă din 1919, asa cum o demonstreaza ultimatumul lor din 1 mai 1919 !

 

 

 

1921: Apare la Cluj, in România, revista Gîndirea, sub conducerea unui comitet format din Cezar Petrescu, Lucian Blaga şi alţii. Ulterior, de la 22 decembrie 1922 pînă în iunie-iulie 1944, revista apare la Bucureşti, sub conducerea lui Nichifor Crainic.

Revista “Gândirea” a fost o  publicație tradiționalistă care tindea să orienteze creația literara spre valorile autohtone; în paginile revistei au semnat mari scriitori precum Tudor Arghezi, Tudor Vianu, George Calinescu, Mircea Eliade (directori: Cezar Petrescu la Cluj și Nichifor Crainic  la București)

 

 

1922: Şi-a încheiat activitatea Comisia de unificare a României, inclusiv comisia regională de unificare din Basarabia

 Comisia centrală de unificare, creată prin decretele emise in  2, 3 şi 8 aprilie 1920, în timpul guvernului Averescu, era condusă de preşedintele Consiliului de Miniştri român. Provinciile unite aveau fiecare comisii regionale de unificare care umrăreau descongestionarea şi unificarea serviciilor publice pe întreg teritoriul României.

Îndeplinindu-şi misiunea, Comisia este dizolvată, lăsînd  terenul  pregătit pentru aplicarea în perspectivă a reformei administrative în România.

 

 

1923: S-a nascut Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist, desenator, caricaturist român; (d. 29 noiembrie 1989).

 

 

 

 VIZIONATI AICI

 

 

Ion Popescu-Gopo  a fost  creatorul a numeroase filme de desen animat   în care personajul principal era „omuletul lui Gopo” , o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale.

 

 

 

 

 

 

 

Gopo s-a impus  ca o mare personalitate a cinematografiei romanesti    câștigând, în 1957 premiul „Palme d’or” la  Festivalul international de film de la Cannes in Franta ,cu filmul de scurt metraj Scurta istorie.

 

 

 

 

1927: La Bucureşti  este inaugurata  prima centrala telefonica  automata  din România.

 

 

 

 

 

1934: A decedat  Paul Zarifopol, critic literar, inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale; (n. 30.11.1874).

 

 

 

 

 

1941: Premiera la New York a filmului lui Orson Welles, Cetățeanul Kane.

 

 

 

 

 

 

 

 

1945:  Se sinucide  Joseph Goebbels, ministrul  nazist al  propagandei; (n. 1897).

 

 

 

 

 

 

 

 

1949: A decedat pictorul şi academicianul roman Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici); n.20 noiembrie/2 decembrie 1872, Tecuci.

 

 

 

 

 

 

Gheorghe Petraşcu 

 

 

 

 

 1956: A fost înființat Institutul de Arheologie din București.

1962: S-a nascut  Maia Morgenstern, cunoscută actriță română de teatru și film de etnie evreiască.

 

 

 

 

 

 

 

Cântă de asemenea și muzică idiș.

 

 

 

 

 

 

1967: Elvis Presley se căsătorește cu Priscilla Beaulieu.

 

 

 

 

 

 

1970: A murit Paul Celan, poet, traducător și eseist de limba germană, evreu originar din România;  (n. 1920 la Cernauti).

 

 

1978: A murit Aram Ilici Haciaturian, compozitor rus, de naționalitate armeană; (n.6 iunie 1903).

 

 

Aram Haciaturian

 

A compus muzica de balet, simfonicii, sonate, cântece, romanțe, coruri, muzică pentru teatru și film.

Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numara baletele „Gayaneh” și „Spartacus”, Simfonia nr. 2, „Concertul pentru vioară și orchestră”.

 

A fost laureat al Premiului Lenin (1959) și al Premiului Stalin în anii 1941, 1943, 1946, 1950 și 1971.

 

 

 

 

1979: Groenlanda devine provincie autonomă a Regatului Danemarcei.

 

 

 

 

 

1983: Compozitorul grec Mikis Teodorakis primeste  Premiul Lenin pentru Pace.

 

 

 

 

 

 

1991: A intrat în vigoare Acordul de comerț și cooperare comercială și economică dintre România și Comunitatea Economică Europeană/CEE, ulterior Uniunea Europeană/UE.

 

 

1994:  Pilotul brazilian de Formula 1 Ayrton Senna, supranumit “micul prinț  al volanului“, moare în urma unui accident in  timpul cursei pentru Marele Premiu al statului San Marino; (n.1960).

 

 

 

 

 

1995: Începutul Operatiunii Blitz, in urma careia armata croată a înlăturat forțele sârbe din regiunea auto-proclamată Republica Sarba Krajna.

 

 

 

 

 

1997: Partidul Laburist  britanic obține cea mai mare victorie din ultimii 150 de ani în scrutinul legislativ de la 1 mai 1997, ajungând la putere pentru prima oara dupa 1979, iar liderul acestei formatiuni, Tony Blair, este învestit oficial de către regina Elisabeta a II–a cu formarea guvernului.

 

 

 

2002: In Romania a  început să funcționeze Garda de Mediu, condusă de un comisar național – la nivelul țării, și de un comisar județean – la nivel de județ

 

2002: La Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi de la Geneva, ediția nr. 30, România  a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări.

Printre premianți sunt profesorii Universității Bioterra din București – medalie de aur pentru vodca ecologicași de argint pentru sucul fără conservanți Carotina.

 

 

 

2003: A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România.

 

 

 

2004:  UE se extinde : Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria aderă la Uniunea Europeană.

 

 

 

 

2011:  La Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea este beatificat.

 

 

 

 

 

 

 2011 : Presedintele american Barack Obama anunță că Osama bin Laden, organizatorul   atacurilor teroriste de la New York  din 11 septembrie 2001., a fost ucis de forțele speciale ale  SUA in localitatea  Abbottabad din  Pakistan.

Datorită diferenței de timp dintre Statele Unite și Pakistan, bin Laden fusese de fapt ucis pe 2 mai.

 

 

 

 

 

 

1 Mai – Ziua Muncii

 

 

 

 

 

 

 

 

Sarbatoarea  zilei de 1 Mai  isi are originea in dorinţa muncitorilor de a se reduce ziua de lucru la 8 ore.

În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York  au demonstrat, încercând să obţină acest lucru.

Data de 1 mai apare în anul 1886. George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor din USA a cerut introducerea unei rezoluţii care cerea ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

Tot la această dată, 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite.

Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90.000 de demonstranţi.

În urma protestului 35 de mii de muncitori şi-au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore.

În anul 1889, social, democraţii afiliaţi Internaţionala a ll – a, au stabilit, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor.

 La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba.

După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. 1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii.

Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare naţională, însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să tragă pe „turta lor” o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.

Şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 Mai, a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.

Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: „Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii”.

Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele rămăseseră ca de obicei, dar sindicatele fuseseră interzise.

Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul hitlerist.

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi, deoarece în mintea oamenilor erau încă vii manifestările organizate de comunişti, dar în timp ziua şi-a recăpătat semnificaţia, şi se sărbătoreşte tradiţional.(amosnews.ro).

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

SFANTUL PROOROC IEREMIA

 

 

 

 


 

Sfantul Proroc Ieremia; (Denie)

 

 

 

 

 

Sfantul Proroc Ieremia, alaturi de Isaia, Ezechiel si Daniel, face parte dintre marii profeti ai Vechiului Testament.

Sfantul Proroc Ieremia a trait in jurul anului 600 i.d.Hr., cand evreii au fost luati in robia babilonica sau persana de catre imparatul Nabucodonosor.

Numele sau inseamna “Iahve inalta”, era preot, iar profetia sa a fost trecuta in scris de Sfantul Proroc Baruh.

A fost supranumit profet al lacrimilor sau al plangerilor, deoarece a plans pentru poporul iudeu care se departase de Dumnezeu si slujea idolilor si care a atras astfel pedeapsa divina.

Sfantul Proroc Ieremia a trait sub patru regi din tara lui Iuda: Iosia, Ioachim, Iehonia si Sedechia. El a inceput sa proroceasca de la varsta de cincisprezece ani, in timpul imparatului Iosia, predicand pocainta catre rege si catre nobilii sai, catre prorocii cei mincinosi si catre preotii templului.

In timpul regelui Ioachim, Ieremia a prorocit ca inmormintarea acestuia va fi ca ingroparea unui magar, adica, ca dupa ce va muri trupul lui va fi aruncat in afara zidurilor Ierusalimului, apoi tarat pe pamant, fara cinstea unei ingropari omenesti.

Cuvantul prorocesc s-a implinit intocmai. Despre regele Iehonia, fiul lui Ioachim, regele din Iuda, Ieremia a prorocit ca va fi luat rob in Babilon impreuna cu toata casa lui si ca va muri acolo.

Toate acestea s-au implinit la scurt timp dupa ce prorocul si-a rostit cuvantul.

In timpul regelui Sedechia, Ieremia a profetit ca babilonienii vor cuceri cetatea in anul al unsprezecelea al imparatului Sedechia, adica anul 586 i.Hr.

Ieremia a fost totodata profetul decaderii imparatiei Iuda.

Babilonienii au capturat la scurt timp dupa aceea Ierusalimul, l-au ucis pe regele SZedechia, au jefuit si au trecut cetatea prin ascutisul sabiei, si au taiat capetele unei mari multimi de iudei.

Ieremia a profetit si anii adevarati ai robiei, 70 de ani, spre deosebire de falsii profeti care vorbeau de o robie de scurta durata.

Ieremia a ajuns apoi in Egipt unde a trait vreme de patru ani.

Egiptenilor Ieremia le-a prorocit caderea idolilor lor si sosirea Fecioarei impreuna cu Pruncul in Egipt.

Sfantul Proroc Ieremia a fost omorat cu pietre de catre iudei.

In Proloage este amintita traditia potrivit careia imparatul Alexandru cel Mare, a dat porunca mutarii moastelor Prorocului Ieremia si a ingroparii lor la Alexandria.

 

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfantului Mucenic Vata Persul;
– Sfantului Mucenic Filozoful;
– Sfintei Cuvioase Isidora;
– Sfantului Mucenic Sava;
– Sfintililor Cuviosi Mucenici Eftimie,  Ignatie si Acachie;

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. Istoria md.

  5. Lidia Pădureac, Relaţiile româno-sovietice (1917-1934), Editura Prut Internaţional, Chişinău 2003.

  6. Wikipedia.ro7.Cercetaribibliografice blogspot.com

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

01/05/2015 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Cronopedia.

    Comentariu de munteanioan | 02/05/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: