CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Scandalul Skoda și corupția la nivel înalt din România antebelică

 

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile.

Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Prolog – La inceputul anilor ’20 isi face aparitia in Romania, in calitate de sef al reprezentantei Uzinelor Skoda, Bruno Seletzky. Nascut in Polonia, la Zakopane, el a trait peste doua decenii in Austria, dupa care a trecut in Cehoslovacia, unde s-a angajat sa lucreze intr-o uzina de armament apartinand Skoda.

Inca de la venirea sa in tara noastra, Seletzky a atras atentia organelor de contrainformatii romanesti, fapt care, din nefericire, a ramas fara urmari, datorita relatiilor pe care polonezul a stiut sa si le creeze la cele mai inalte niveluri ale statului roman.

“Afacerea Skoda” nu este singura de acest gen (au mai fost incheiate contracte cu uzina cehoslovaca in 1922 si 1927), ci ultima, cea mai importanta. Seletzki, pentru a-si atinge scopurile, a impartit comisioane importante nu numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu urmarirea contractelor incheiate cu uzinele Skoda, ci si altor persoane care ocupau functii importante in aparatul de stat sau in organele de conducere ale unor partide politice.

Tunuri, la propriu si la figurat – Astfel, in noiembrie 1928, Seletzkya fost “invitat” sa intocmeasca un plan privind modernizarea armamentului romanesc, pe care il realizeaza in doar trei-patru luni. In luna mai 1929, oferta Skoda era deja pe cale de a se perfecta. Imediat are loc o sedinta a oficialitatilor romane (un fel de CSAT de astazi), avand ca scop acest contract.

Printre participanti se numarau prim-ministrul Iuliu Maniu, ministrul apararii, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate.

Ei au hotarat sa comande tot ce era nevoie de la uzinele Skoda, mai putin piesele de artilerie grea, care ar fi urmat sa vina din Franta. Numai ca o comisie de experti militari a comunicat conducerii Ministerului Apararii Nationale informatia falsa ca tunurile fabricate la uzinele franceze Schneider erau cu 60.000 de dolari mai scumpe decat cele oferite de… cehi. Zis si facut, Romania a comandat uzinelor Skoda, in martie 1930, munitii si armament, inclusiv artileria grea, in valoare de peste cinci miliarde lei, cifra imensa pentru acele vremuri.

Contractul incheiat (nr. 6.102, din 17 martie 1930) a avut numeroase clause defavorabile partii romane, iar autoritatile militare autohtone l-au aprobat fara niciun fel de consultare a institutiilor competente – Directia tehnica si Consiliul Superior al Armatei. Mai mult, actul nu era insotit, dupa cum era normal si atunci, de caiete de sarcini in care sa se specifice o serie de detalii tehnice.

Una peste alta, acest contract a adus statului roman un prejudiciu de 900 de milioane  de lei (aproximativ 9,2 milioane de dolari, o suma imensa la acea vreme), cifra rezultata din comparatia cu valoarea unui contract similar incheiat de Iugoslavia in aceeasi perioada – pretul materialelor pentru armata romana era cu 18%-25% mai ridicat. Nu de alta, dar, potrivit anchetatorilor, comisioanele primite de cei care, sub o forma sau alta, au facilitat contractul au totalizat peste 19 milioane de lei.

Politicul in afacere – Un amanunt important este cel ca regele Carol al II lea ştia de diferentele enorme de pret, insa nu a luat nici o masura – starnind speculatii ca şi el ar fi fost implicat in aceasta poveste.

Inainte sa explodeze scandalul, regele Alexandur al Iugoslaviei i-a adresat o scrisoare regelui Carol al II lea in care il avertiza ca tunurile vandute de Skoda Romaniei sunt cu 25% mai scumpe decat aceleaşi tunuri vandute la Belgrad. 

Vaida Voevod, confruntat cu cererea de demisie din partea Parlamentului a preferat sa faca publice cat mai multe date din dosarele “Afacerii Skoda”.

Liberalii şi presa lor l-au sfartecat pe Iuliu Maniu – premierul care a aprobat incheierea contractului. Tinta liberalilor a fost nepotul lui Maniu – Romulus Boila – al carui nume ar fi fost gasit pe ştatele de plata ale lui Bruno Seletzki. De asemenea, mai multi ofiteri de rang inalt au fost audiati in timpul procesului, dovedindu-se legaturile lor cu Bruno Seletzki, insa nici unul nu a fost pus sub acuzare.

In literatura – Afacerea Skoda a intrat in literatura romana prin intermediul dramaturgului Mihail Sebastian, prin piesa “Ultima ora”, unde cateva greşeli de corectura duc la aparitia unor cuvinte fara sens (gen Protar, Carun) care arunca in aer industriaşii şi patronii de presa. In perioada de maxim apogeu a “afacerii Skoda” in presa romaneasca s-au vehiculat cuvinte fara sens gen Fuzus, Fybem, Palaelibus, Gopoz – toate extrase din comunicarile cifrate ale lui Bruno Seletzki capturate de autoritati.

Reprezentantul Skoda a refuzat sa descifreze mesajele codificate in fata justitiei, astfel ca de cele mai multe ori Fuzus şi Gopoz primeau interpretari cat se poate de originale in presa. “Palaelibus” a dat cea mai mare bataie de cap ziariştilor – aici fiind vorba de banii folositi pentru captarea bunavointei functionarilor şi ofiterilor romani.

Pedeapsa – Asa cum poate va asteptati, singurul pedepsit in aceasta afacere a fost Seletzky, care a primit… cinci ani de inchisoare. Demnitarii romani implicati in toata aceasta poveste nu au fost condamnati, pentru ca au disparut probele de la dosar.

***

Afacerea “Pavajul” – varianta interbelica a asfaltarii

Refacerea (dubioasa) a infrastructurii Bucurestiului nu este o inventie a primarilor de dupa decembrie 1989. Pana si edilii de legenda ai Capitalei, Dem I. Dobrescu si Pache Protopopescu – cei care au botezat cu numele lor strazi si parcuri -, au procedat la fel. Au atribuit lucrari de refacere a carosabilului unor “grupuri de interese”, fara licitatie si la preturi supralicitate.

Presa interbelica a demonstrat cu documente ca, in 1933, primarul Protopopescu a atribuit fara licitatie pavarea unei strazi din Bucuresti unor apropiati, familia Rudenberg, agenti electorali ai edilului. Nu in ultimul rand, firma familiei respective nici nu avea experienta in domeniu…

Dem I. Dobrescu a facut exact acelasi tip de “greseli”. Intr-un raport prezentat de o comisie de ancheta, in 1934, si care viza lucrarile de reparatii la strada principala din zona Unirii, se aratau urmatoarele: “Am dovedit ca lucrarile s-au executat intr-un mod scandalos. Ca in timp de jumatate de an pavajele s-au deteriorat, s-au ondulat si trebuie refacute complet. Betonul folosit e de calitate proasta, asa ca nici dupa sase luni nu a facut priza. (…) Oferta aprobata de domnul primar Dobrescu prin buna invoiala a fost neprecisa si nu s-a clarificat situatia materialelor vechi in valoare de doua-cinci milioane de lei, lasand totul la discretia ofertantului (…)

Ofertantilor nu li s-a cerut nicio justificare de capacitate tehnica si materiala, desi domnul Zoltan Davidovits n-a lucrat niciodata in bransa pavajelor, fiind un biet functionar la strandul Kiseleff, iar Zigler, dupa cum ne spune chiar unchiul sau, este de meserie croitor. (…)

Ofertantilor li s-a micsorat garantia de la 10% la 6%, aceasta nefiind suficienta pentru refacerea pavajelor macar in parte”. Comisia precizeaza ca pretul real pe care ar fi trebuit sa-l plateasca primaria ar fi fost de 40 de ori mai mic decat cel efectuat.

***

Afacerea “Spirtul Negru” – precursorul contrabandistului modern

Senzatia de “déjà-vu” se mentine si in cazul afacerilor cu bauturi alcoolice. In perioada interbelica, fabricarea si comercializarea bauturilor alcoolice se facea platindu-se un anumit procent catre bugetul de stat. Cum aceasta taxa avea un cuantum semnificativ, nu putini erau cei tentati sa incalce legea, chiar daca riscau ani grei de inchisoare.

Filiera spirtoaselor – Comertul clandestin cu bauturi alcoolice a luat avant in anii crizei economice. Erau implicati inclusiv functionari de rang inalt din ministere. “Afacerea Spirtul Negru din Maramures”, cum a fost denumita, a facut mult timp deliciul presei de la inceputul anului 1930.

Ziarul “Dimineata” scria ca “descoperirea unei fabrici clandestine de spirt din Simleul Silvaniei a dat mult de lucru autoritatilor din judetele Somes, Satu Mare si Maramures.

S-a constatat cu aceasta ocazie ca sute de hectolitri de spirt de contrabanda au fost vandute timp de opt luni in toate orasele si satele din nordul Ardealului”.

Fara frontiere – Milionarul Mihail Cengesi a fost principalul acuzat in aceasta afacere. El pusese la punct o serioasa retea de distributie a produselor fabricii sale. Potrivit declaratiilor unui caraus, se pare ca o cantitate semnificativa de spirt contrafacut a fost transportata in Ungaria si Cehoslovacia. “Precum se stie, cehii urmaresc de aproape pe cei care inlesnesc introducerea spirtului in tara vecina.

Totusi, banda era asa de bine organizata, incat, desi lucra de mai multe luni, nu a putut fi prinsa. Mihail Cengesi, fiind foarte bogat si avand, pe deasupra, si presedintia sindicatului spirtului, a putut usor sa obtina concursul tacit al unor persoane cu mare trecere”, scria “Dimineata”.

Pana la urma, si in acest caz, pedepsele au fost modice. Cengesi a fost condamnat la opt ani de inchisoare. Au mai fost arestati doar cativa dintre membrii retelei, mult prea putini fata de amploarea fenomenului, dupa cum afirma presa vremii. Si niciun demnitar, evident.

Surse:

Ziarul “Financiarul” – 27 Martie 2008; Barbu, Daniel. Republica absenta  Nemira, 2004; Crisan, Gheorghe. Piramida puterii   Pro Historia, 2001. Diamond, Larry. Moving Up Out of Poverty: What does Democracy Have to Do With It? Aug. 2004. Fragmente publicate si pe Politeia la data de  25/07/2010; theophylepoliteia.wordpress.com/2012/10/07/romania-secolului-xx-brigandage-si-panamale-partea-a-doua/

21/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Cine au fost adevaratii agresori in Al Doilea Război Mondial ?

Foarte interesantă retorica adversarilor noștri, care nu încetează să ne acuze de 73 de ani că noi suntem agresori, invadatori, și de aceea ne-am meritat soarta de după 1945.

Da, după 22 iunie 1941, când am pornit la eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, nu există moment în care să nu fim acuzați de agresiune contra pașnicei Uniuni Sovietice.

Orice postare pe internet, orice știre despre acest eveniment este întâmpinată cu acuzații și potop de injurii, cum că voi, românii, ați fost cei care ați agresat și atacat pașnica Uniune Sovietică, i-ați ucis pe cetățenii acesteia, ne-ați omorât etc.

Foarte ciudat cum acest concept, al agresorului, s-a putut înstăpâni chiar și în mentalul multor români, să nu mai vorbim de cei de dincolo de Prut, cei care au fost inițial victimele agresiunii, dar nu din partea românească, ci tocmai din partea sovietică.

45 de ani de comunism nu ne-au permis să răspundem acestor acuzații, dar și în 23 de ani de democrație nu prea am făcut-o, cu notabile excepții, au fost istorici care au încercat să dea un răspuns argumentat, dar vocile lor s-au cam pierdut în corul acuzatorilor sau în indiferența majorității.

Și astfel, în anul 2013, suntem percepuți tot ca și agresori, invadatori ai pașnicei Uniuni Sovietice, paradisul proletariatului mondial. Noi, puși alături de germanii lui Hitler, și cu nimic mai prejos.

În acest demers acuzator s-au înscris și alții, profitând de lipsa de reacție a majorității istoricilor noștri, precum și de indiferența crasă a majorității. Nu am cum, din lipsă de spațiu, să fac o trecere în revistă, dar am să încerc să răspund parțial acestor acuzații, dar nu pe baza celor spuse de ai noștri, ci tocmai pe spusele principalilor acuzatori sau a celor neutri.

Ion Antonescu continuă să fie demonizat, scos din manuale și cărți de istorie

Istoria oficială sovietică, preluată cu brațele deschise de moștenitoarea Uninunii Sovietice, respectiv Rusia, este categorică în acest sens. Naziștii germani, împreună cu fasciștii români, au atacat mișelește la 22 iunie 1941 pașnica Uniune Sovietică, doar în urma scopurilor lor imperialiste.

Această aserțiune repetată la infinit a fost suficientă ca și justificare pentru ocuparea și jefuirea țării după 1944, pentru comunizarea ei și transformarea într-o colonie sovietică, pentru golirea ei de resurse, uciderea și deportarea elitelor, masacrele inocenților, deposedarea de orice bunuri, totul se justifica prin această afirmație: ne-ați atacat mișelește la 22 iunie 1941!

Tocmai în urma acestei acuzații, Ion Antonescu continuă să fie demonizat, scos din manuale și cărți de istorie, aruncat la coș ca un ticălos și trădător de țară. Horty are trei monumente în Ungaria, el, cel care a ucis peste patru sute de mii de evrei, dar Antonescu rămâne fără vreun monument în România. Asupra chestiunii evreiești în România voi reveni, desigur.

În 1939 U.R.S.S., era declarată stat agresor de către Societatea Națiunilor

Dar să vedem cine ne acuză de agresiune, respectiv pașnica Uniune Sovietică, care la 14 decembrie 1939 era definită ca și stat agresor, nu de către România, nu de către Germania, stați liniștiți. Ei bine, dragi admiratori ai U.R.S.S., era declarată stat agresor tocmai de către Societatea Națiunilor. Câți știu asta? Nu în 1940 sau 1941, ci în 1939.

Astăzi de poți afișa ca mare admirator al lui Stalin și nimeni nu are nicio treabă, dar încearcă să te afișezi ca admirator al lui Hitler!

Hitler era un criminal și un ticălos. De acord, subscriu. Cine se declară admirator al lui nu e zdravăn la cap. De acord, subscriu. Dar Stalin? Cel care a ucis mai mulți oameni ca și Hitler, fiind întrecut doar de călăul numărul unu din istoria mondială, tovarășul Mao Zedung?

Cultul pentru Hitler e interzis, dar cultul pentru Stalin e O.K.. Rusia face pași mari pentru a-l reabilita, dar toată lumea e liniștită, e treaba lor. Mare parte dintre ruși în consideră erou, din nou e treaba lor, toată lumea dă din umeri. Dar ce s-ar întâmpla dacă mâine în Germania un partid l-ar declara pe Hitler mare erou? Cum ar sări întreaga omenire condamnând într-un glas o asemenea enormitate?

Și eu alături de ei. Dar ce facem cu Stalin? De ce nu este el demonizat la fel ca și Hitler, din moment ce au fost la fel de criminali, ba Stalin l-a și întrecut? Astăzi de poți afișa ca mare admirator al lui Stalin și nimeni nu are nicio treabă, dar încearcă să te afișezi ca admirator al lui Hitler!

Este un caz clasic al unei idei mult repetate dar puțin înțelese: istoria e scrisă de învingători. Iar noi, în ciuda jertfelor, eroismului soldaților noștri, am fost învinși și lăsați pradă nesățiosului imperiu sovietic.

Stăm prostiți cu ochii la televizor

Din acest motiv nu ne-am putut onora eroii, din acest motiv ne-am ucis generalii și soldații de pe frontul de est, i-am aruncat în în pușcării și gulaguri pe model sovietic, din acest motiv suntem astăzi în situația în care suntem. Iar ceea ce este mai grav, generația de mâine crește tot așa, fără să cunoască adevărul, fără să-și știe eroii.

Se sting pe lângă noi, uitați de toți, ignorați de toți, ultimii veterani ai războiului României, ultimii martori ai acelei încleștări supreme pentru neam și țară, ultimii martori ai luptei pentru existența neamului românesc. Iar noi, ce facem?

Stăm prostiți cu ochii la televizor, la emisiuni de tot rahatul, care înlocuiesc totul și ne dau iluzii. Între timp, pe lângă noi se decide soarta lumii, dar nicio problemă, numai să nu se întrerupă telenovela preferată sau emisiunea despre ceva pițipoance. Între timp, veteranii noștri mor în uitare, în fiecare zi. În fiecare zi alții trec la Domnul, uitați de noi, dar măcar acolo își vor putea întâlni camarazii, adevărații români căzuți pentru patrie, cei care și-au lăsat oasele din Basarabia la Cotul Donului, din Caucaz în Crimeea, de la Oarba de Mureș în Munții Tatra.

Secretul sovietic și rusesc

Protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov încheiat la 23 august 1939 a fost secret și necunoscut până la sfârșitul războiului, fiind descoperit de către aliați în arhivele capturate de la Germania nazistă înfrântă. Mă întreb dacă nu cumva obsesia lui Stalin pentru cucerirea Berlinului să nu fi avut și motivația pentru a pune mâna pe arhivele Reichului, în așa fel încât acest protocol secret să fi rămas nedescoperit pentru totdeauna? Să nu uităm faptul că nici în ziua de astăzi arhivele sovietice nu sunt desecretizate și accesibile publicului, ca să putem afla adevărul asupra pregătirii agresiunii sovietice împotriva vecinilor și a întregii lumi!

Fiindcă până la urmă de asta vorbim, de pregătirea lui Stalin de ofensivă, atât doar că Hitler i-a luat-o înainte, dar nu cu mult, cu maxim două săptămâni.

Stalin se pregătea pentru un atac devastator împotriva Germaniei și a Europei

Această minciună a fost propagată și acceptată de întreaga lume timp de decenii, era oarecum firesc, Hitler a fost un monstru, și prin antiteză, toți cei care au luptat împotriva lui erau băieții buni. Al Doilea Război Mondial se terminase, începuse Războiul Rece, problema nu mai era de actualitate, deși au mai fost istorici care au ridicat timid unele semne de întrebare la care nimeni nu a putut răspunde, dar au fost întâmpinate cu reacții dure din partea istoricilor oficiali sovietici, apoi ruși.

Totuși, cel care a aruncat prima piatră care a zguduit edificiul de minciuni clădit timp de decenii a fost un defector sovietic din G.R.U. (serviciul de informații al armatei sovietice) care trăiește ascuns în Marea Britanie, pe nume Vladimir Rezun și care scrie sub pseudonimul Victor Suvorov. Prima sa carte a fost povestea vieții sale în G.R.U. și a defectării sale, intitulată „G.R.U., cenușă fără epoleți”, carte citată și de Grigore Cartianu în seria sa de cărți dedicate amestecului G.R.U. și K.G.B. în revoluția română din decembrie (le recomand și pe acestea).

Apoi a scris Spărgătorul de gheață”, urmată de altele pe aceeași temă, respectiv marea mistificare a secolului. Cele mai importante din cărțile următoare sunt „Ultima republică” (3 volume), „Epurarea și Ziua M.” În aceste cărți el demonstrează faptul că Stalin se pregătea de război împotriva Germaniei și o face foarte convingător, folosind doar surse oficiale sovietice, arhivele sovietice fiind secretizate în continuare.

Cert este că la fiecare nouă carte aduce noi și noi dovezi, iar demersul său este urmat și de alți istorici care încep să abordeze subiectul ajungând la concluzii asemănătoare (de exemplu Mark Solonin, tradus și la noi, ajunge la concluzia că atacul sovietic era programat pentru 23 iunie, iar Suvorov pentru 7 iulie).

Stalin se pregătea pentru un atac devastator împotriva Germaniei și a Europei (României i se acorda o atenție specială), cu scopul declarat de a ocupa întreaga Europă pe care să o aducă în lagărul socialist, în paradisul sovietic. Atâta doar că Hitler i-a luat-o înainte.

Scopul declarat al U.R.S.S. de a ocupa întreaga Europă, pe care să o aducă în paradisul sovietic

Reacția istoricilor oficiali ruși este dură, Suvorov/Rezun este acuzat de orice, ba că e mincinos, ba trădător, orice. Dar de ce nu este combătut cu argumente clare, de genul celor expuse în cărțile sale? De ce rușii nu desecretizează arhivele și invită istoricii din întreaga lume să le cerceteze și să-i răspundă cum se cuvine acestui impostor? De ce nu zic poftiți, domnilor, haideți să vedeți adevărul și să constatați cu ochii voștri că acest Suvorov/Rezun spune numai idioțenii?

Dar nu se întâmplă așa ceva, ba dimpotrivă. Totuși, există niște mici excepții, unii istorici occidentali atent selecționați primesc acces la documente alese cu grijă, li se pun în față, cu un singur scop: hai, dă-i replica lui Suvorov/Rezun, desființează-l pe el și pe alții ca el! În schimb ai toate onorurile istoricilor ruși.

Dar e insuficient și imposibil de răspuns clar și argumentat, cu toate că Suvorov/Rezun folosește doar sursele oficiale sovietice, pe care le pune cap la cap și le adună ca pe un imens mozaic din care se desprinde imaginea finală.

Ce are de ascuns Rusia? Adevărul!

Și totuși, de ce nu răspund istoricii ruși desecretizând parțial arhivele, în așa fel încât să-l pună la punct pe Suvorov/Rezun? Președintele istoricilor ruși ai celui de-al doilea război mondial, Oleg Alexandrovici Rjeșevski, declara la 22 aprilie 2008: Unele documente rămân inaccesibile pe veci, dacă acestea privesc secretul de stat sau personal. Deci pe veci, pentru totdeauna.

Toate țările participante și-au desecretizat documentele privitoare la al doilea război mondial, treptat, după un număr de ani, lăsându-le la îndemâna istoricilor și cercetătorilor. Singura excepție rămâne Rusia, care încă declară că le vor păstra secrete pe veci, pentru totdeauna. Dar de ce, de ce să nu le faci publice după un anumit număr de ani? E drept, cele care au mai rămas, la căderea U.R.S.S. s-au distrus tone de documente. Să dau un exemplu, la căderea zidului Berlinului, s-a încercat evacuarea documentelor poliției secrete est-germane, temuta STASI, dar cetățenii germani au împiedicat asta.

Rezultatul a fost că au ajuns publice multe nume de colaboratori, spioni și informatori, unii aflați pe treptele de sus ale societății germane sau în politica vest-germană. Da, este un fapt, s-a produs un cutremur și un scandal în Germania, dar după un număr de ani desecretizarea lor nu ar fi avut impact prea mare, e vorba în acel moment doar de date istorice.

Sau noi ar trebui să menținem secrete documente despre primul război mondial? Dar ce are de ascuns Rusia, căci U.R.S.S. nu mai există, ce secret teribil este acela care trebuie menținut pe veci? Un singur răspuns: Adevărul. Dar să revenim la iubitoare de pace Uniune Sovietică, la ce făcea ea și la agresiunea noastră, în lumina adevărului.

Pașnica U.R.S.S.

Am vorbit mai devreme, în alt articol, despre ceea ce făcea și desfăcea Uniunea Sovietică a lui Stalin până la agresiunea noastră. De fapt, se pregătea de război, dar nu de unul defensiv, cum încearcă și astăzi să ne convingă unii, cu tot mai puțin succes, din moment ce și oficialitățile ruse încep să recunoască cu jumătate de gură, cum că Stalin pregătea o ofensivă. [1] 

Stalin negociază la ambele capete

Dar până la acel moment, al agresiunii noastre, așa zisa agresiune, să vedem ce făcea Stalin cu poporul sovietic, al cărui conducător incontestabil era. După ce Hitler anexase Austria și Cehoslovacia în anii 1938-1939, occidentalii adormiți începeau să realizeze pericolul german pentru pacea Europei, asta după ce chiar ei închiseră ochii la Munchen, permițându-i lui Hitler să înghită și restul Cehoslovaciei prin cedarea lui Chamberlain.

Totuși, Hitler interpretează asta ca și o slăbiciune (cum era și de fapt) și își sporește pretențiile asupra Poloniei, în speță coridorul spre Prusia Orientală prin teritoriul polonez.

În aceste negocieri atitudinea U.R.S.S. devine esențială. Stalin negociază la ambele capete chiar la Moscova, pentru ca în final să dea lovitura la 23 august 1939 încheind un pact de neagresiune (așa numit) cu Germania. Păcăliți, negociatorii anglo-francezi se întorc cu coada între picioare.

Acest pact Molotov-Robbentrop (de fapt Hitler-Stalin, dar rămas sub acest nume după semnatarii săi, respectiv miniștrii de externe) a fost numit de neagresiune, dar prin protocolul adițional secret era unul de împărțire a zonelor de influență în estul Europei. Pentru noi este esențial punctul 3, în care U.R.S.S. își manifesta interesul pentru Basarabia, iar Germania dezinteresul pentru această regiune.

Ce căutau sovieticii la Brest în 1941?

Ori, dacă asta nu e premeditarea unei agresiuni, nu știu care ar putea fi. Sau da, ultimatumul din 26 iunie 1940, precum și comportamentul armatei sovietice împotriva trupelor române care se retrăgeau pașnic și aveau ordin să nu răspundă la provocări.[1]  În fine, pactul s-a încheiat, pentru a feri URSS de război, spun chiar și astăzi unii. Dar ce a făcut U.R.S.S.-ul lui Stalin după încheierea acestui pact? Pactul s-a încheiat la 23 august 1939, o săptămână mai târziu, Germania invada Polonia și îi zdrobea armata.

Când totul se încheiase, armata poloneză nu mai exista, guvernul polonez și tezaurul ei se evacuase deja prin România. Dar Uniunea Sovietică ataca și ea estul Poloniei, fără a întâmpina prea mare rezistență, din moment ce trupele poloneze erau concentrate și distruse la vest de germani. Sovieticii au ocupat jumătate din Polonia, așa cum era stipulat în pactul susmenționat.

Sunt postate pe internet suficiente imagini în care militari și generali ruși își dau mâna cu cei sovietici pe linia de demarcație de dinainte stabilită, ba chiar pun și de o defilare comună la Brest, aflat pe linia de demarcație. De curând rușii au realizat un film de război în care este scoasă în evidență combativitatea și eroismul trupelor sovietice ce apărau fortăreața Brest contra invadatorilor germani în 1941.

Foarte bine, bravo lor, dar în acest film și în alte materiale nu ni se spune ce căutau sovieticii la Brest, pe atunci pe teritoriul polonez! Sau poate se înțelege din contextul istoric, doreau să-i elibereze pe muncitori și țăranii polonezi de exploatatori, astfel se poate deduce și explicația masacrului de la Katyn, pe care rușii, în fața multiplelor dovezi și insistențe, l-au recunoscut abia după căderea comunismului, prin 1992.

Dar ce s-a întâmplat în Basarabia și Bucovina de nord nu au recunoscut niciodată, nu ne mai mirăm de ce arhivele lor trebuie să rămână ascunse pe veci.

Sovieticii și naziștii își dau mâna la Brest peste cadavrul Poloniei sfârtecate

Mai departe, ce face pașnica Uniune Sovietică? Ocupă Țările Baltice, pornește un război contra Finlandei cărei îi ia Karelia[2] ]și nouă ne ia Basarabia și nordul Bucovinei.O întrebare rămâne și va rămâne fără răspuns din partea istoricilor sovietici. Una dintre cele mai multe.

Dacă prin acest pact Ribbentrop-Molotov doar încercai să câștigi timp pentru a te apăra împotriva Germaniei agresive, doar asta spun ei că era rolul pactului, de ce ocupi jumătate din Polonia alături de germani ajungând să ai graniță comună cu ei?

De ce Stalin nu a lăsat o fășie de teren sub forma unei Polonii independente, care să-i asigure o bucată de teren neutră în cazul unei agresiuni? E simplu, dacă Germania ar fi încercat să treacă la atac împotriva U.R.S.S., ar fi trebuit să traverseze această fâșie și surprinderea nu s-ar fi putut realiza.

Mai departe, de ce Stalin nu a trecut la fortificarea noii frontiere, de ce nu a construit aici tranșee, șanțuri antitanc, cazemate inexpugnabile? Mai mult, de ce a desființat și a golit de armament vechea linie fortificată de dinainte de 1939, pe vechea frontieră, așa numita linie Stalin?

U.R.S.S. avea mai multe tancuri decât toate țările lumii luate la un loc.

Alte întrebări fără răspuns: De ce U.R.S.S. avea gata de luptă pe frontieră peste 10.000 (zece mii) de tancuri din totalul de 20.000, în timp ce agresorul german începuse lupta în iunie 1941 cu 3.500 (trei mii cinci sute) de tancuri? U.R.S.S. avea mai multe tancuri decât toate țările lumii luate la un loc. De ce U.R.S.S. avea mobilizați în iunie 1941 peste 5,3 milioane soldați, spre comparație, Imperiul Țarist mobilizase în întreg prim război mondial 4,7 milioane?

Desigur, pentru a se apăra, vor zice mulți. Dar atunci, de ce se găseau toți concentrați pe graniță, în loc să fie eșalonați în adâncime, pe poziții defensive? Există niște diferențe esențiale între un dispozitiv defensiv și unul ofensiv. Când vrei să te aperi împotriva unei agresiuni, îți dispui forțele eșalonate în adâncime, în poziții defensive, fortificate cu linii de tranșee, cu cazemate și șanțuri antitanc.

Le dispui astfel pe direcția de atac a inamicului, în așa fel ca șocul atacului să fie absorbit de defensiva eșalonată, forța inițială să se consume în lupte împotriva pozițiilor întărite, iar apoi tu, cu o rezervă ținută în spate, să poți lovi acolo unde apare punctul slab, unde inamicul tău în avans, consumat de luptele împotriva pozițiilor întărite, descoperă un punct slab.

Acolo trebuie lovit și acolo trebuie concentrate rezerva și toate forțele disponibile, acolo e locul de ruptură și de decizie, acolo trebuie dezlănțuit contraatacul. În schimb, dacă vrei să ataci, trebuie să-ți masezi trupele pe frontieră, cât mai aproape, să fie gata să năvălească la primul semn dincolo de graniță și să copleșească din primul moment apărarea prin forța izbiturii și superioritatea numerică decisivă.

Dacă vrei să te aperi, îți dispui aviația la adăpost, la câteva sute de kilmetri de graniță, în așa fel încât să poată ataca trupele inamice în avans, aeroporturile rămânând suficient de departe pentru a nu putea fi bombardate de aviația inamică. Dacă vrei să ataci, aviația ta trebuie să fie cât mai aproape de graniță, pentru a avea un drum cât mai scurt pentru a susține trupele proprii în avans și a bombarda dispozitivele inamice din adâncime.

O masă imensă de trupe, erau concentrate pe frontiera sovieto-germană și sovieto-română!

Erau dispuse forțele sovietice într-un astfel de dispozitiv, aveau săpate tranșee și poziții defensive, erau ele eșalonate în adâncime? Nici poveste, erau toate concentrate pe frontiera sovieto-germană și sovieto-română! O masă imensă de trupe, tancuri, vehicule, gata să pornească la atac, nicidecum să se apere. Unde era concentrată aviația sovietică, la mare distanță de frontieră pentru a acționa în sigurană într-un război defensiv? Nici poveste, aerodromurile sovietice erau dispuse între 10 și 100 de kilometri de graniță și erau înțesate de avioane. Asta a fost cauza înfrângerii suferite de U.R.S.S. în 1941, toate trupele masate pe granițe gata de atac, la fel ca și cele germane.

Era care pe care, cine ataca primul avea primul avantaj. Germanii au atacat primii la 22 iunie 1941, iar atacul lor i-a prins pe sovietici în dispozitiv de atac, nu de apărare. Rezultatul a fost devastator, din primele zile aviația sovietică a fost distrusă de cea germană la sol, aerodromurile sovietice ticsite de avioane se aflau la doi pași de graniță. O singură bombă bine plasată era suficient să distrugă prin incendii zeci de avioane rămase la sol.

Să fac o scurtă comparație, ca să nu ziceți că vorbesc prostii. Există multe cazuri asemănătoare în istoria militară, am să dau doar un exemplu. La începutul verii anului 1967, Egiptul, Siria și Iordania pregăteau un război contra Israelului.

Dar acesta îi ia prin surprindere și atacă aeroporturile în zorii zilei de 4 iunie 1967. Atacul a fost bine gândit și executat, sincronizarea a fost perfectă. Aerodromurile egiptene, cum ar fi cel dn Alexandria a fost atacat dinspre mare la ora 7.30, oră la care ofițerii egipteni se îndreptau spre serviciul lor. În câteva ore aviația israeliană a distrus trei sferturi din cea egipteană, jumătate din cea siriană și întreaga aviație iordaniană. Trupele terestre ale celor trei țări au pornit la atac, dar lipsite de acoperirea aeriană au fost definitiv înfrânte în mai puțin de o săptămână. Este ceea ce s-a numit

Războiul de șase zile.

Revnind la 22 iunie 1941, aviația germană a distrus-o pe cea sovietică la sol (doar aeroporturile erau al o aruncătură de băț) tancurile germane au rupt apărarea inexistentă sovietică și au înconjurat marile concentrări de trupe sovietice de la granițe, luând sute de mii de prizonieri. Apărarea era inexistentă și a putut fi străpunsă cu ușurință deoarece trupele sovietice erau concentrate pe granițe gata de atac.

Era un joc care pe care, ambii adversari erau concentrați față în față gata de atac, dar câștigător era cel care lovea primul. Întâmplarea a făcut ca aceștia să fie germanii, iar sovieticii nu erau pe poziții defensive ci dimpotrivă, în caz contrar alta ar fi fost istoria lumii. Dar rușii nu recunosc, istoricii ruși se strădiuiesc să demonstreze ceva împotriva elementarului bun simț, sovieticii doar se apărau, ei nu aveau intenții agresive. Dar ce apărarea e aia fără tranșee și poziții defensive, ce apărare e aia în care îți înghesui toate trupele pe frontieră?

Suvorov/Rezun este foarte meticulos în demonstrația sa, el ia totul la puricat, fiecare divizie, fiecare decizie, fiecare comunicat oficial sovietic. Mai mult, ia pe rând memoriile generalilor și mareșalilor sovietici care au scris despre al doilea război mondial, memorii trecute prin cenzura sovietică! Și câte lucruri nu ni se dezvăluie tocmai din aceste memorii, deși cenzurate! Suvorov/Rezun acoperă întregul front sovieto-german în analizele sale, dar asta este o altă problemă.

Eu mă voi ocupa doar de partea ce ne interesează, frontul nostru, corelând scrierile lui Suvorov cu datele din istoriografia și memorialistica noastră.

De ce România era esențială pentru Stalin?

Să nu uităm că în perioada interbelică România era un important producător european de petrol. Rezervele sale petroliere din zona Ploieștiului, precum și capacitatea de extracție și prelucrare o făcea principalul jucător european pe piața petrolului. Ori, din acest motiv, privirile tuturor erau ațintite asupra rezervelor românești de petrol în perspectiva unui război.

Să nu uităm importanța petrolului românesc și în primul război mondial, atunci când în toamna lui 1916, în cursul retragerii spre Moldova, românii au incendiat rafinăriile și depozitele de petrol și au înfundat puțurile de extracție, numai ca să nu cadă în mâna germanilor. Mai târziu, în anii 1943 – 1944, când prin ocuparea Italiei Ploieștiul a ajuns în raza bombardierelor anglo-americane, aceștia au cheltuit enorme resurse și au suferit grele pierderi doar pentru a distruge petrolul românesc pentru a lipsi Germania de o resursă vitală. Astfel, nu trebuie să ne mire faptul că înainte de declanșarea celui de-al doilea război mondial, ochii tuturor viitorilor beligeranți erau ațintiți spre România și Ploiești.

„Petrolul este sângele războiului”.

Iată ce spune Suvorov/Rezun în cartea sa Spărgătorul de gheață: Hitler şi Stalin au înţeles perfect expresia „petrolul este sângele razboiului”. Generalul-colonel A. Jodl martu­riseste ca, într-o discuţie cu Guderian, Hitler a declarat: „Vreţi să atacaţi fără petrol-bine, să vedem ce-o să iasă din asta?” Stalin s-a preocupat serios de problemele viito­rului război mondial încă din 1927.

Pentru Stalin petrolul era o problema centrala de strategie. Iată declaratia lui din 3 decembrie 1927: „Nu se poate purta un război fără petrol, iar în viitorul război cel ce va avea superioritate în problema petrolului, acela va avea sanse de victorie”. Având în vedere aceste doua puncte de vedere, sa încercam sa gasim cine este vinovat de izbucnirea războ­iului sovieto-german.

În iunie 1940, când Uniunea Sovie­tică nu era ameninţată de nimeni, zeci de nave de război sovietice au apărut în Delta Dunării. Această acţiune n-avea nici un rost defensiv, dar constituia o ameninţare pentru oleoductele româneşti neprotejate şi, prin urmare, o ameninţare fatală pentru întreaga Germanie, în iulie 1940, Hitler are consultări intense cu generalii săi şi ajunge la concluzia, deloc încurajatoare, că nu e atât de simplu să apere România: căile de aprovizionare sunt lungi şi traversează munţii.

Dacă se trimit multe trupe în apărarea României, vestul Poloniei şi estul Germaniei cu Berlinul rămân descoperite în faţa sovieticilor. Iar dacă sunt concentrate multe trupe în România şi aceasta este apărata cu orice pret, tot n-ar folosi la nimic: teritoriul poate fi menţinut, dar conductele tot vor lua foc în urma bombardamentelor.

Cine este vinovat de începerea războiului? Cine pe cine a ameninţat?

În iulie 1940, Hitler enunţa pentru prima data ideea că Uniunea Sovietică poate fi foarte periculoasă, îndeosebi dacă trupele germane părăsesc continentul şi trec în insulele britanice şi în Africa. La 12 noiembrie 1940, într-o discuţie cu Molotov, Hitler îi vorbeste acestuia despre necesitatea de a menţine în România multe trupe germane, facând aluzie evidentî la ameninţarea sovietică asupra petrolului românesc. Molotov a ignorat aluzia. Iată de ce, după plecarea lui Molotov, judecând lucrurile încă o data, Hitler da în decembrie directiva de desfăşu­rare a planului „Barbarossa”.

În iunie 1940, când armata germană lupta în Franţa, din ordinul lui Stalin şi fără nici un fel de consultare cu aliaţii germani, Jukov a rupt o bucată din România-Basarabia şi a adus navele fluviale în Delta Dunării. Dacă Hitler va face încă un pas spre apus, în Marea Britanie, cine garantează ca Jukov, din ordinul aceluiaşi Stalin, nu va mai face încă un pas în România, un pas de o sută de kilometri, fatal pentru Germania?

Hitler a cerut şefului diplomatiei sovietice să îndepar­teze ameninţarea asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin şi Molotov n-au facut acest lucru. Cine este vinovat de începerea războiului? Cine pe cine a ameninţat? Cine pe cine a provocat la acţiuni în replică?

Studiind în amănunt problema, marele istoric britanic L. Hart a stabilit că planul german din iulie 1940 a fost foarte simplu: pentru a apăra România de agresiunea sovietică trebuia ca atacul german să se dea în altă parte, distrăgând atenţia Armatei Roşii de la câmpurile petroliere. În cursul analizei variantelor s-a stabilit că atacul de diversiune va avea succes numai dacă va fi puternic şi surprinzător.

Numărul trupelor participante la atac a sporit permanent, astfel încât, până la urmă, s-a recunoscut că, practic, trebuiau să participe toate trupele terestre şi o mare parte din aviaţie.

Lovitura lui Hitler a fost puternică, dar nu fatală

Calculul lui Hitler a fost justificat: o lovitura într-un alt loc, ar fi obligat trupele sovietice să se replieze pe tot frontul. Flotila de război a Dunării ar fi ramas separată de trupe, fără posibilitatea să se retragă. A trebuit ca mare parte dintre nave sa fie aruncate în aer şi scufun­date, iar uriaşa cantitate de muniţii destinată deplasării flotilei în susul Dunării a fost pur şi simplu aruncată.

Lovitura lui Hitler a fost puternică, dar nu fatală. Machiavelli arăta că o lovitură puternică, dar nu mortală, înseamna moartea celui care loveşte.

Stalin şi-a revenit cu greutate după lovitura prin surprindere. A înfiin­ţat noi armate şi flotile în locul celor pierdute în primele zile de război. A tăiat totuşi aorta petrolieră a Germaniei. Este drept, cu câtiva ani mai târziu faţă de cum intenţio­nase.

Da, dar Suvorov a luat-o puțin înainte, iar pentru asta va trebui să revenim. Spuneam că el demonstrează faptul că U.R.S.S. pregătea o ofensivă devastatoare spre vest, dar Hitler i-a luat-o înainte. Trebuie puțin detaliat acest aspect.

De la revoluția bolșevică din 1917, Rusia Sovietică și mai apoi U.R.S.S. au dus o campanie eminamente ofensivă cu mijloace militare. Toate declarațiile și acțiunile lui Lenin  și Trotski sunt circumscrise acestui fapt. Mă refer aici la toate declarațiile acestor lideri, declarații publice care pot fi găsite oriunde în „operele” acestora.

Totul merge pe ideea revoluțíei permanente, în ideea de bază conform căreia clasa muncitoare din statele capitaliste va trebui să răstoarne regimul burghez și să întroneze dictatura proletariatului, iar mai apoi să intre benevol în marea familie a republicilor sovietice socialiste. Dar Lenin mai are un citat esențial: acolo unde proletariatul este prea slab pentru a răsturna regimul burghez, Armata Roșie este datoare să acorde ajutor.

Deci, în clar pentru toată lumea, armata sovietică are datoria de a elibera toate țările impunându-le comunismul. Asta au făcut în Ucraina independentă până în 1920, în Georgia în 1921 și în multe alte părți, au încercat în România în 1918, [1]   apoi în Basarabia ulterior, culminând cu revolta de la Tatar Bunar din 1924,[2]  în Finlanda în 1918 și în Polonia în 1920, apoi Germania și Ungaria în 1919. Totul pe sintagma revoluției permanente, lupta permanentă pentru a forța toate țările să intre în lagărul bolșevic.

Slăbiciunea militară a Armatei Roșii și a noului stat sovietic s-a văzut prin prisma eșecurilor. După moartea lui Lenin, disputa asupra viitorului revoluției bolșevice s-a dat între două curente principale, cel reprezentat de Trotski, cu ideea revoluției permanente, și cel reprezentat de Stalin, cu ideea consolidării comunismului într-o singură țară și exportul ulterior de revoluție. Stalin a ieșit învingător, impunându-și voința și o dictatură personală greu de egalat. Trotski a fost ucis în Mexic în 1940 din ordinul lui Stalin.

Scopul era simplu și clar, cucerirea întregii Europe și mai apoi a întregii lumi.

 

Dar ce înseamnă acești termeni, revoluția permanentă și consolidarea revoluției într-o singură țară, după care această revoluție ar urma să fie exportată? Explicația este simplă, revoluția permanentă înseamnă agresiunea continuă împotriva tuturor vecinilor pentru a le impune comunismul prin forța armelor, iar partea cu consolidarea înseamnă o altă abordare, pregătirea de război a U.R.S.S. până la atingerea unui potențial militar suficient de mare pentru a exporta revoluția, de fapt pentru a cuceri toate statele vecine.

Iar asta a făcut U.R.S.S., prin munca sclavilor din Gulag și a cetățenilor ei mânați din spate cu pistoalele comisarilor din N.K.V.D., a creat un potențial militar imens, o forță militară de neoprit. Scopul era simplu și clar, cucerirea întregii Europe și mai apoi a întregii lumi.

Dar de ce, veți întreba pe bună dreptate. E simplu, pentru a nu exista refugiu, pentru au exista comparație. Credeți că țăranii români au dorit vreodată să intre în colhoz, pentru a-și pierde pământul și a lucra ca sclavi pe plantațiile statului?

Câți partizani anticomuniști nu au murit și câte răscoale țărănești înăbușite în sânge nu au fost între 1945 și 1962, tocmai împotriva regimului comunist impus cu forța tancurior sovietice? Da, pentru unii care îl consideră și astăzi mare patriot, le spun că unele din aceste răscoale țărănești au fost înăbușite cu tunurile și mitralierele tocmai de căte generalul Nicolae Ceaușescu, viitorul conducător al statului până în 1989. Visul oricărui om de rând în paradisul comunist era să plece în lagărul exploatatorilor capitaliști, pentru asta granițele au fost ferecate, nu putea trece nimeni. Mulți au încercat să treacă, puțini au reușit.

Să ne amintim perioada interbelică, cu românii de peste Nistru care înfruntau orice riscuri pentru a trece în România, înfruntau gloanțele grănicerilor sovietici, cum a fost cazul masacrului de la Fântâna Albă din 1940, în Bucovina cedată.[3]  

Am scris despre asta, cu dovezi fotografice, în articolul Stalin și corifeii comunismului știau acest lucru și l-au înțeles pe deplin. Ca statul comunist să reziste, trebuia ca nimeni să nu aibă unde să fugă, să nu existe granițe dincolo de care să se poată refugia. De aceea era nevoie ca întreaga Europă să devină comunistă. Iar asta urmărea Stalin, la fel ca și Lenin, de altfel, doar metodele difereau.

Stalin își dorea concentrarea puterii militare sovietice la un astfel de nivel încât nimeni în Europa să nu-i poată sta în cale. De aceea i-a dezlegat mâinile lui Hitler prin pactul Molotov-Ribbentrop. Hitler nu era prost, știa că nu are cum să ducă un război pe două fronturi, acest lucru a fost fatal Germaniei în Primul Război Mondial.

De aceea nu putea porni războiul contra Franței și Marii Britanii dacă era amenințat din est de către U.R.S.S.. Dar prin acest pact asta a făcut, i-a dezlegat mâinile, asigurându-l că dinspre est nu i se va întâmpla nimic, deoarece ei și-au împărțit deja teritoriile.

Dacă Stalin dorea pacea, nu ar fi făcut asta. Dacă Stalin dorea să se apere, războiul mondial, prezis chiar de Lenin, ar fi putut fi evitat, trebuia să nu fi avut graniță directă cu Germania și să fi evitat prin orice mijloace asta.

Dar nu a fost așa, deoarece chiar Stalin asta dorea, chiar asta spunea, că va trebui să facem ca și capitaliștii să se lupte între ei, apoi să le aducem eliberarea sub forma comunismului, sprijiniți de Armata Roșie, desigur. Adică îi vom ataca prin surprindere după ce se vor consuma în luptele dintre ei. Dar cum să-i ataci dacă nu aveai graniță cu ei?

Dar asta a făcut Stalin, a făcut posibilă declanșarea celui de-al doilea război mondial, asigurându-l pe Hitler de alianța sa spre est, dându-i mână liberă spre vest, ca să se răfuiască cu Franța și cu Anglia, dar apropiindu-se de Germania în așa fel încât să aibă graniță comună, prin ocuparea a jumptate din Polonia. Franța a fost îngenucheată în iunie 1940, Anglia s-a retras în insula sa impenetrabilă, cel puțin pentru germani.

Ce a făcut Stalin în acest răstimp? S-a pregătit de apărare împotriva aliatului său Hitler? Nici vorbă, a ocupat jumătate din Polonia după ce Hitler zdrobise deja armata poloneză, germanii atacaseră la 1 septembrie 1939, iar după ce polonezii erau deja bătuți, a intrat Stalin și a ocupat jumătatea estică a Poloniei practic fără luptă, ajungând să aibă graniță comună cu Germania.

Ce idiot face asta dacă se teme de Hitler? Nu ar fi trebuit să mențină un teritoriu neutru, o Polonie independentă, pe care să o aprovizioneze cu armament ca să se poată apăra împotriva unei agresiuni germane ce ar fi vizat și teritoriul sovietic? Nu, nici vorbă, ba mai mult, Stalin se grăbește să comunizeze partea sa din Polonia, impunând regimul comunist.

Dacă vei ucide liderii spirituali ai unei nații, aceasta va fi mai ușor de condus…

 

Pe ofițerii polonezi capturați îi execută la Katyn, pentru a șterge identitatea poloneză din noile teritorii cucerite de sovietici. Chiar așa, se vor întreba mulți, ce rost a avut masacrul de la Katyn? De ce a trebuit ca Stalin să execute circa 20.000 de ofițeri polonezi? Un răspuns ne este dat chiar de metodologia de epurare comunistă, cum a procedat întotdeauna.

Chiar Isus ne spune în pildele sale: voi bate păstorul și turma se va risipi. Adică, dacă vei ucide liderii spirituali ai unei nații, aceasta va fi mai ușor de condus, deoarece elitele au fost întotdeauna cele care au dus o nație înainte, sunt cele care au călăuzit poporul pe drumul afirmării sale. Vorbim aici de învățători, de preoți, de cărturari, de ingineri, de avocați, tot ce înseamnă elita unei națiuni.

Aceste elite au luminat poporul și l-au condus pe calea afirmării sale naționale, în cazul nostru elitele de la 1848, Școala Ardeleană, sau învățătorii, preoții, avocații din Ardeal care au menținut lumina conștiinței naționale în întunericul vremurilor grele.

Dar acești ofițeri polonezi împușcați la Katyn ce erau în mare majoritate? Erau ofițeri de rezervă, mobilizați la începutul războiului contra Germaniei.

În viața civilă erau învățători, profesori, avocați, intelectuali, tot ceea ce însemna elita poloneză, și au fost uciși tocmai pentru asta. Să ne amintim de prigoana comunistă abătută asupra noastră după 1945, nu au fost închiși, deportați, executați în primul rând elitele noastre naționale, liderii spirituali ai poporului, tocmai pentru a lipsi marea masă de învățăturile lor, la fel ca și în cazul polonez?

Lipsit de acești conducători, marea masă putea fi mai ușor condusă și manevrată după cum doreau noii conducători comuniști. Să nu ne mirăm dacă și astăzi noi suntem unde suntem, ne-au fost uciși liderii adevărați în temnițele comuniste, și acum avem lidei politici ceea ce ni s-a servit, foștii comuniști și puii lor, cu nimic mai buni.

Sovieticii erau concentrați pentru atac, nu pentru apărare

 

Revenind, Stalin s-a pregătit intens pentru eliberarea Europei, i-a dat mână liberă lui Hitler pentru a termina Franța și a alunga Anglia de pe continent, apoi și-a concentrat o formidabilă forță armată pe granița comună cu Germania, singura putere majoră rămasă în Europa.

Între timp, Stalin ocupase o bucată din Finlanda, Țările Baltice și de la România Basarabia și nordul Bucovinei, astfel că avea o poziție favorabilă pentru atac. Suvorov/Rezun descrie cu lux de amănunte pregătirile lui Stalin de război, modul în care și-a concentrat trupele, faptul că armata sovietică era în mare parte mobilizată sau în curs de mobilizare, gata de atac.

Se desfășuraseră deja primul eșalon strategic pe graniță, următoarele două erau în curs de mobilizare și desfășurare, o forță enormă, cu mult mai mare decât tot ce însemna armatele lumii ale momentului reunite. Douăzeci de mii de tancuri (Germania începuse atacul cu trei mii cinci sute la 22 iunie 1941, iar SUA aveau atunci patru sute de tancuri), împărțite în 60 de divizii de tancuri (Germania avea doar patru), diviziile mecanizate sovietice, nu cele de tancuri, aveau mai multe tancuri decât cele germane de tancuri. Până și diviziile de infanterie aveau câte un batalion de tancuri, cel puțin.

Cum spuneam, aerodromurile lângă graniță, gata de a-și arunca avioanele în adâncime ca și sprijin pentru forțele de tancuri, într-un blietzkrieg identic ca și cel de la Halhin Gol din august 1939 contra japonezilor, primul de acest fel, înaintea campaniilor germane din Polonia sau din Franța.

Marii comandanți germani de tancuri, ca și Guderian, nici nu puteau visa la o asemenea desfășurare de blindate.

Totuși, cum a fost posibil ca sovieticii să fie înfrânți în 1941 dacă dispuneau de asemenea forțe și mijloace? E simplu, erau concentrați pentru atac, nu pentru apărare. Diviziile de tancuri erau poziționate chiar pe graniță, la fel ca și majoritatea trupelor. Nu existau poziții defensive, nu își aveau rostul, din moment ce sovieticii erau concentrați pentru atac.

Tancurile germane au rupt apărarea subțire în punctele slabe, apoi au înconjurat marile armate sovietice cu mii de tancuri, luându-le din spate și silindu-le să capituleze.

Avioanele sovietice au fost distruse în mare parte la sol, aerodromurile fiind foarte aproape de graniță, astfel că superioritatea aeriană, în ciuda disproporției de forțe inițială, a trecut de partea germanilor. Restul este istorie.

Dar pentru noi, românii, este important cea ce s-a pregătit și apoi s-a petrecut pe frontul nostru. Noi am avut sudul Frontului de Sud german condus de mareșalul von Runstedt, porțiunea noastră de front fiind grupată de la granița cu nordul Bucovinei, de-a lungul Prutului până la brațul Chilia și țărmul Mării Negre.

La nord Armata a 3-a Română, la centru Armata a 11-a Germană (care avea în componență și divizii române) și la sud Armata a 4-a Română. Voi analiza din perspectiva dezvăluirilor lui Suvorov/Rezun ce forțe aveam în față, care era planul lor, și cum s-au desfășurat operațiunile militare din perspectiva noastră, dar puse în lumina datelor lui Suvorov/Rezun.

Agresiunea contra României

 

Prima fază a acestei agresiuni s-a consumat, cum spuneam, în 28 iunie 1940, prin ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei în urma ultimatumului din 26 iunie 1940. Am cedat atunci, din păcate, siliți de împrejurările geopolitice internaționale, dar și din lașitatea internă, în care includ și lipsa pregătirilor pentru o astfel de agresiune[4] vizibilă încă de la sfârșitul Primului Război Mondial.

Atunci, la 1 mai 1919, când sovietele ne-au declarat război, fiind primul stat căruia sovieticii îi declarau război, Lenin ne-a cerut nu numai Basarabia, ci și Bucovina, numai prin acest act observăm continuitatea politicii sovietice de la Lenin la Stalin.

Am fost orbi și tâmpiți, ne-a bazat pe garanțiile celor care nu le puteau oferi, în loc să ne ocupăm de problema noastră, întărirea armatei și fortificarea frontierei de la Nistru.

Dar ca și astăzi, când luăm 12 avioane second-hand în loc să ne dotăm cu minimul necesar de 50, politicenii sunt preocupați mai mult de disputele între ei și sifonarea banilor publici în loc să se concentreze pe apărarea țării. Trebuiau să se construiască o mie cinci sute de cazemate puternice de apărare pe linia Nistrului și pe granița bucovineană, dar au fost gata în iunie 1940, la data ultimatumului, abia 150, cam 10%.

Cine e de vină pentru asta? Sau cine e de vină pentru slaba dotate a armatei de astăzi? Aceiași politicieni de doi bani, care la următorul război se vor ascunde sau vor fugi, lăsând soldatul român să plătească cu sânge ceea ce ei nu au vrut să plătească cu bani.

În fine, sovieticii au ocupat Basarabia și nordul Bucovinei, punându-i pe germani în fața faptului împlinit, din moment ce trupele lor erau în Franța care capitulase abia de patru zile.

Oricum, ei fuseseră de acord cu Basarabia, dar sovieticii au cerut și Bucovina întreagă, Hitler a reacționat, așa că s-a ajuns doar la nordul Bucovinei, dar cum Molotov a trasat granița cu un creion cu vrful gros, am pierdut și Ținutul Herța.

Am fi pierdut poate ceva mai mult dacă nu ar i fost ofițeri români curajoși care să stea în fața năvălitorilor care nu ascultau de nmeni și nimic. Faptul fiind consumat, granița stabilită cum am văzut, credeți că Stalin s-a potolit? Nu.

Dar va trebui să mergem ceva mai departe, spre anul 1941. România era atât de importantă pentru ambii lideri absoluți ai continentului în 1940, prin prisma petrolului și grânelor sale, încât jocul geopolitic devine mult mai strâns.

După venirea la putere a lui Ion Antonescu, în urma cedării Ardealui de nord, apoi a Cadrilaterului, Carol al II-lea este alungat și în locul său vine regele Mihai. Problema nu este rezolvată, iar în România vine misiunea militară germană, care întărește armata pentru război.

Ce făceau rușii?

 

România intrase în orbita germană, dar ce făceau și ce pregăteau sovieticii? Se pregăteau de defensivă, de apărare? Nici poveste. Ba dimpotrivă. Stalin pregătea un atac devastator împotriva României pentru a-i interzice lui Hitler aprovizionarea cu petrolul de la Ploiești.

Acest atac fără precedent urma să fie dezlănțuit începând din nordul Bucovinei, de-a lungul Prutului , prin Delta Dunării și pe țărmul Mării Negre. La 22 iunie 1941 toate trupele sovietice erau dispuse pe poziții și gata de atac.

Atâta doar că germanii și armata română le-a luat-o înainte. Dar le vom lua pe rând.

– va urma –


[1] v. Bătălia Moldovei în războiul român antibolșevic
 [2] v. Lupte antibolșevice după unire
[3] v. Zdrobiți și uitați, românii transnistreni.
[4] v. Cedarea Basarabiei. Aveam alternative?

autor: Cristian Negrea (www.cristiannegrea.ro) ; Revista Art-emis ; http://foaienationala.ro/

21/04/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | 5 comentarii

O ISTORIE A ZILEI DE 21 APRILIE. VIDEO

21 aprilie, istoricul zilei

753 i.Hr.: Conform legendei, este intemeiata Roma.

 

 

 

 

 

 

250px-She-wolf_suckles_Romulus_and_Remus

 

 

 

 

 

Romulus şi Remus  fondatorii tradiţionali ai Romei,  sunt în  in mitologia romana  cei doi fii ai preotesei , Rhea Silvia si ai  zeului războiului, Marte .Potrivit legendei povestite  de  Plutarh si Livius, Romulus a fost  primulrege al Romei.

Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra amplasarii viitorului  oraş, pe care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma.

 

 

 

 

586:  A murit Leovigild (gotic: Liubagilds), regele vizigot  al Hispaniei si Septimaniei de la 568 si  pana la data decesului sau. Din anul 585 el a fost si rege al Galiciei; (n.cca.519).

 

 

 

 

Liuvigild, Leuvigild, Leovigild (Gothic: Liubagilds), or Leovigildo (Spanish and Portuguese), (c. 519 – 21 April 586) was a Visigothic King of Hispania and Septimania from 568 to April 21, 586 - Statue of Liuvigild in Madrid (Felipe del Corral), 1750-53 - foto: en.wikipedia.org

 Statuia lui Liuvigild d in Madrid (Felipe del Corral), 1750-53 – foto: en.wikipedia.org

 

Este cunoscut pentru Codex Revisus sau  Codul lui Leovigild , care permitea  drepturi egale între  vizigoti si populatia locala hispano- romana locala.  S-a născut probabil in anul  525.

 

 

 

 

 

1073: Moare la Roma  Papa Alexandru al II-lea.(născut ca Anselmo da Baggio între 1010 și 1015 la Baggio lângă Milano).

 

 

 

 

 

1142 : A murit Pierre Abelard (n. 1079), teolog si filosof francez, celebru pentru dragostea sa pentru Heloise.

 

 

 

 

 

1509: Henric al VIII-lea devine rege al Angliei; (n. 28 iunie 1491- d.28 ianuarie 1547). 

 

 

 

Fișier:Henry-VIII-kingofengland 1491-1547.jpg

 

 

 

Henric al VIII – lea a domnit intre 21 aprilie 1509 – 28 ianuarie 1547.

 

 

 

 

 

1526: Împăratul mogul Babur fondeaza in India in  urma victoriei in bătălia de la Panipat, o dinastie islamica.

 

 

 

 

1689:  Un mare incendiu cuprinde   Biserica Neagra din Brașov, distrugând acoperișul și mobilierul din interior.

 

 

 

 

 

1699: A decedat clasicul dramaturgiei  franceze Jean Racine; (n. 22 decembrie 1639).Printre operele sale renumite  se afla  Britannicus, Berenice, Ifigenia, Fedra s.a.

 

 

 

Prin lucrarile  lui  Racine, tragedia s-a impus ca gen major al clasicismului modern.

 

 

 

 

 

1729:  S-a nascut imparateasa  Ecaterina cea Mare a Rusiei.

 

 

 

 

453px-Cath2russia

 

 

 

 

Ecaterina cea Mare , născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, de la 9 iulie  1762 (stil nou), până la moartea sa, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).

In timpul domniei sale Rusia si-a extins teritoriul ,cucerind printre altele Peninsula Crimeea.

Astfel, in ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia, tratat care  lasa  Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru si  recunoștea oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești, confirmand  acordurile de la Kuciuk-Kainargi.

În ianuarie 1793, Rusia și Prusia a semnat  o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Polonie, in urma careia anexa  regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși. Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen. Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia. Polonia isi inceta existenta statala.

 

 

 

 

 

 

1736: A murit feldmareşalul Eugeniu de Savoia renumit strateg al Sfantului Imperiu Romano-German;  (n.1663).

 

 

 

 

 

1816:  S-a născut scriitoarea engleza  Charlotte Brontë (“La răscruce de vînturi”, “Jane Eyre”); (m. 31 februarie 1855).

 

 

 

 

 1828: S-a nascut istoricul, esteticianul, filosoful şi criticul literar francez Hippolyte-Adolphe Taine; (d.1893).

 

 

 

 

 

 

 

 

1877: Turcia declanseaza ostilitatile  impotriva Romaniei, bombardand orasele romanesti de la Dunare : Brăila, Calafat, Bechet, Olteniţa şi Călăraşi.

 

 

 

 

1882:  La Sankt-Petersburg, in Rusia , este  încheiat un acord între România şi Rusia, cu privire la lichidarea datoriilor din războiul din 1877-1878.

 

 

 

 

 

1882: A murit filosoful si poetul roman  Vasile Conta; (n. 1845).

 

 

 

 

 

1895: Parlamentul Romaniei adopta Legea minelor, care reglementa exploatarea bogatiilor subsolului si introducea pentru prima data in Romania, masuri privind ocrotirea sociala,  separarea drepturilor de proprietate asupra subsolului de drepturile de proprietate asupra solului, statul preluând proprietatea asupra zăcămintelor minerale şi metalifere. 

 

 

 

 

1910: A decedat scriitorul american  Mark Twain.

 

 

 

 

 

 

https://i0.wp.com/blog.serialreaders.com/wp-content/uploads/2011/01/Mark-Twain.jpg

 

 

 

 

Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835) , cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, jurnalist si  umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.

 

 

 

 

1915: S-a născut actorul american Anthony Quinn; (d. 2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

1918 : A murit  asul aviatiei germane Manfred von Richthofen, supranumit “Baronul Rosu”.

 

 

 

 

421px-Red_Baron

 

 

 

Manfred von Richthofen (Freiherr Manfred Albrecht von Richthofen) (n. 2 mai 1892 în „Breslau” azi -Wroklaw d. la 21 aprilie 1918 în la Vaux-sur-Somme in Franta ), a fost un pilot de elită german in timpul primului razboi mondial  avand la activ doborarea în timpul războiului celui mai mare numar de avioane de vânătoare inamice. A fost supranumit „Der Rote Baron”(Baronu rosu) , deoarece zbura cu un avion de culoare roşie. Richthofen a fost numit de englezi „Baronul roşu” iar de francezi „Le Diable Rouge“ (Demonul roşu).

Se pare Manfred von Richthofen a murit din cauza unei  împuşcături venite de la sol, in timpul unei lupte aeriene . La 21 aprilie 1918 a fost îmormântat de britanici cu toate onorurile militare.In timpul carierei sale militare a avut un numar de 80 de victorii confirmate în lupta.

 

 

 

 

1926:  S-a nascut regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.

 

 

 

http://back2retro.files.wordpress.com/2011/01/queenelizabethii.jpg?w=252&h=350

 

 

 

Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary), este regină a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Este al doilea monarh în viață după numărul de ani de domnie, domnind din 6 februarie 1952.

Primul monarh în viață după numărul de ani de domnie este regele Thailandei Bhumibol Adulyadej, care a urcat pe tron in 9 iunie 1946.

În istoria Marii Britanii, domnia sa de 60 de ani este a doua ca lungime; numai regina Victoria a avut o domnie mai lungă. Jubileele de Argint, de Aur și de Diamant ale reginei Elisabeta a II-a s-au celebrat în 1977, 2002 și 2012.

 

 

 

 

 

1935 : Regele Boris interzice  partidele politice in Bulgaria.

 

 

 

 

 

1944: Toate femeile din Franta obtin drept de vot. 

 

 

 

 

 

1948: Primul aparat foto polaroid este lansat pe piata. 

 

 

 

 

 

 1956: A decedat compozitorului roman stabilit in Franta, Stan Golestan.

Stan Golestan (n. 7 iunie 1875 la Vaslui) a fondat la Paris revista  „L’Album Musical” în 1905.

 

 

 

 

 

A primit premiul pentru compoziție George Enescu în 1915.
Devine critic muzical pentru revista Figaro, lucrând în paralel ca profesor de compoziție la „Școala de Muzică din Paris” – L’Ecole Normale de musique.
Muzica sa este in majoritate inspiratǎ din folclorul românesc.

 

 

 

1960:  Inaugurarea oraşului Brasilia, noua capitală federală a Braziliei; oraşul a fost construit între anii 1957 şi 1960 după planurile arhitectului Oscar Niemeyer şi ale urbanistului Lucio Costa.

 

 

 

1963: S-a nascut  compozitoarea şi interpretă română de muzică folk Tatiana Stepa; (d.2009).

 

 

 

 

 

 

 

Tatiana s-a nascut  la Lupeni, judeţul Hunedoara si a fost unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei era, olteancă din Gorj, iar tatăl, moldovean din Roman.

Tatiana Stepa a fost înconjurată de muzică de la o vîrstă fragedă, a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. Absolveşte Liceul de Arhitectură din Bucureşti.

Tatiana Stepa (n.1963-d.2009), interpretă româncă de muzică folk, sursă: corina-roth.blogspot.com

Tatiana Stepa (n.1963-d.2009), interpretă română de muzică folk

 

 

 

 

 Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cînte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cîntec numit „Şi-am să-mi fac o doină„, rămînînd în componenţa acestuia pînă în anul 1985, după care, din anul 1992 pînă în anul 1996, a fost membră a Cenaclului „Totuşi Iubirea„, participînd la peste 2 000 de spectacole, atingînd un maxim de 50 000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.

După interdicţia din 1985 a „Cenaclului Flacăra” şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.

Din anul 1996 pînă în 2009 a susţinut peste 1 000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară  şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie.

A compus atît pe versuri proprii, cît şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian. A cîntat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.

Ultimul recital l-a susţinut în cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche, România, în data de 31 iulie 2009. Vineri, 7 august 2009, în jurul orei opt dimineaţa, la Spitalul Militar din Bucureşti, Tatiana Stepa a încetat din viaţă fiind bolnavă de cancer, la doar 46 de ani.

 

 

 

 

 

 

1965:  A decedat arhitectul roman Petre Antonescu; (n. 1873).

 

 

 

 

 

A  proiectat  printre altele Arcul de Triumf din Bucuresti si cladirea Ministerului Lucrarilor Publice, azi  Primaria Capitalei.

 

 

 

1965: Romania devine membra a Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI).

 

 

 

 

1971: A murit filosoful roman Nicolae Bagdasar (“Filosofia contemporană a istoriei”, “Teoreticieni ai civilizaţiei”, “Istoria filosofiei româneşti”); (n. 1896).

 

 

 

 

1992: A fost infiintata Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR).

 

 

 

 

1993: La Tiraspol in Transnistria separatista, a început simulacrul de proces intentat de separatisti  grupului de patrioţi români condus de Ilie Ilaşcu.

 

 

 

ilascu_in_detentie

 Ilie Ilascu

 

 

1995: Dupa ce a marsaluit zece zile in conditii de temperatura extreme, inginerul Teodor Gheorghe Negoiţă, directorul Programului Românesc de Cercetări Polare, a ajuns , la ora 6:00 dimineaţa (ora Bucureştiului), la Polul Nord.

Teodor Gh. Negoita a  devinit astfel primul roman care a atins Polul Nord.

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.mediasinfo.ro/wp-content/uploads/2011/03/Teodor-Gheorghe-Negoita.jpg

 

 

A  condus prima statie romaneasca permanenta de cercetare si explorare din Antarctica, Statia Law-Racovita, fondata de el si inaugurata in 2006.

A decedat pe 26 martie 2011, la varsta de 64 de ani.

 

 

 

1996: Moare asasinat de trupele speciale ruse, primul presedinte al Republicii Cecenia, Djohar Dudi (Dudaev).

 

 

 

Foto: Eroul poporului cecen, Djohar Dudi

 

 

Djohar Musaievici Dudaev (n. 15 februarie 1944), a fost  liderul mișcării  de independenta  cecene fata de Rusia in anii ’90 ai secolului trecut, primul președinte al  Republicii Cecene Ichkeria.

Dudaev a fost  general maior de aviatie,singurul general  de naționalitate cecenă din armata sovietica.

 2003: Alegerea procurorului Curţii Penale Internaţionale (CPI), primul tribunal mondial permanent menit să judece individual persoane acuzate de crime de război, genocid precum şi alte încălcări flagrante ale drepturilor omului.

Aceasta instituţie a fost  înfiinţată în baza unui tratat ratificat de reprezentanţi din 87 de ţări.

2005: La Congresul  P.S.D.din Romania  este ales preşedinte al partidului Mircea Geoana.

 

 

 

2010: A murit Juan Antonio Samaranch  fost preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic.

 

 

 

 

 

 

Juan Antonio Samaranch (n.17 iulie 1920) a fost președintele Comitetului Internaţional Olimpic intre anii 1980 – 2001.

 

 

 

 

21 aprilie este Ziua Varsoviei, zi in care se marchează  „Legea cu privire la oraşe”, adoptată de Seimul polonez, în anul 1791.

 

 

 

Tramonto su Varsavia - Warsaw, Mazowieckie

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

SFANTUL MUCENIC IANUARIE

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Ianuarie

 

 

 

Sfantul Ianuarie, episcopul orasului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, in timpul persecutiilor imparatului Maximian. Sfantul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a indurat cu blandete, intarit fiind de harul Duhului Sfant.

Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfantul Ianuarie, atat in timpul vietii acestuia cat si dupa moartea sa. Fiind aruncat in foc, Sfantul Ianuarie,  “racorit de o roua nevazuta” , a stat in mijocul lui fara sa arda, inaltand cantari lui Dumnezeu. Vazand minunea, persecutorii au inceput sa-i sfasie carnea cu unghii de fier.

Dupa aceasta, Sfantul Ianurie impreuna cu diaconul sau, Festus, si citetul Desiderie, au fost trimisi la Pozzuoli, in apropiere de Napoli, unde aveau sa fie inchisi in temnita. Tot aici, erau inchisi diaconii din Pozzuoli, Proclu si Sussos, impreuna cu alti doi crestini mireni, Eutihie si Acutius.

In ziua urmatoare, toti cei sapte mucenici au fost aruncati la animalele salbatice, dar acestea nu i-au vatamat. Intr-un sfarsit au fost cu totii ucisi prin taierea capului.

Crestinii din Napoli au luat trupurile mucenicilor in ascuns si le-au inmormantat cu cinste. Trupul Sfantului Mucenic Ianuarie l-au dus in Napoli ingropandu-l in biserica. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormantul Sfantului Ianuarie.

Dintre acestea amintim minunea care s-a facut unei vaduve, al carei  fiu a inviat, dupa ce ea a luat icoana Sfantului Ianuarie si apoi a asezat-o pe trupul fiului ei mort.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfantului Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei;

– Sfintei Mucenite Filipia;

– Sfintei Mucenite Alexandra, imparateasa;

– Sfantului Maximian, Patriarhul Constantinopolului;

– Sfantului Atanasie Sinaitul;

 

 Bibliografie (surse):

Crestin ortodox.ro; Istoria md.; mediafax.ro; Wikipedia.ro

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

21/04/2015 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: