CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Antiromanismul minoritarilor bolșevizați din Basarabia

Separate de România, în urma raptului teritorial din 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, au fost ocupate abuziv de Armata Roșie și au fost incorporate la statul sovietic, până în iunie 1941.

Odată cu ocuparea acestui străvechi pământ românesc, un număr de 3. 776. 309 de cetățeni români treceau la Uniunea Sovietică, dintre care 54,49% români, 10,34% ruși, 15,50% ruteni și ucraineni, 7,27% evrei, 4,91% bulgari, 3,31% germani și 5,12% de altă etnie.

Pe acest fond de mare durere resimțită de întregul popor român apare cel puțin bizară aprecierea din Raportul Secretariatului C.C. al P.C.R. din 10 martie 1941:

„Marșul triumfător al eroicei Armate Roșii în Basarabia și Bucovina de Nord, eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de sub jugul capitaliștilor și moșierilor români, întâmpinarea cu un adevărat delir de către popoarele Basarabiei și Bucovinei de Nord a Armatei Roșii glorioase, manifestarea iubirii adânci față de poporul sovietic, Partidul Bolșevic, față de conducătorul și eliberatorul popoarelor, tovarășul Stalin, a avut un avut un răsunet și o influeanță deosebit de mare în masele de la orașe și sate din România.” – CC al P.C.R.

Există multe materiale de arhivă referitoare la situația civililor din Basarabia în intervalul 28 iunie – 3 iulie 1940. Numeroase documente militare, cum ar fi jurnalele de operații, dări de seamă, rapoarte informative, telegrame, etc., și civile (rapoarte administrative, de poliție, jurnale personale) indică participarea unora dintre evreii basarabeni la acțiunile antiromânești și prosovietice.

Cercetătorii care subliniază relevanța acestor documente se referă la acțiuni precum: arborarea steagurilor roșii, manifestări de simpatie față de forțele sovietice, mitinguri de prietenie în cinstea armatei sovietice, ofense aduse însemnelor naționale românești, monumentelor și bisericilor, confiscarea unor bunuri aparținând armatei sau diverselor instituții civile, participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a utilităților și subunităților românești, maltratări de militari români, chiar și asasinate.

Se mai arată că aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile urbane în care populația evreiască era mai numeroasă – Soroca, Chișinău, Bălți, Ismail etc. – sau în satele situate pe rutele de retragere a marilor unități române. Unii istorici argumentează că marele număr de asemenea documente incriminatoare reflectă o realitate istorică: evreii din Basarabia erau antiromâni.

Rapirea_BasarabieiOcupanții au format și instruit celule comuniste formate majoritatea din minoritari. Acestea au fost pregătite din timp și în mod special în vederea împiedicării operațiilor de evacuare a bunurilor aparținând instituțiilor de stat și ale armatei române din Basarabia. Grupurile de minoritari au acționat aproape identic și au avut ca scop: oprierea transporturilor de materiale spre gări prin blocarea străzilor cu mase compacte de așa-ziși demonstranți; refuzul de a afectua transporturi din partea celor care dețineau mijloace de transport; blocarea gărilor și garniturilor trenurilor de evacuare prin orice mijloace, inclusiv folosirea armelor de foc; sechestrarea de bunuri în drum spre gară sau pe peronul gării.

În ziua de 9 septembrie, la Chișinău, colonelul medic în rezervă Cerchez Nicolae, martor la acțiuni aparent dezordonate și fără nici un plan al comitetelor și bandelor de minoritari, declara autorităților romîne la Ungheni, cu ocazia repatrierii: „Imediat ce a plecat ultimul tren de evacuare din acea seară, 28 iunie, din Chișinău, a invadat peronul stației ca scoasă din pământ o mulțime entuziasmată de copii, oameni maturi, care aclamau pe Stalin agitând steaguri și panglici roșii.

Masacre scoase la iveală după eliberarea Basarabiei – 1941

Se aprinseseră luminile și felinarele de la intrarea stației dinspre Tighina iar mulțimea a crezut că vine delegația sovietică și s-a repezit cu elan și urale și aclamații spre întâmpinare. Copii de 16 – 17 ani, evrei, se agitau nebunește. Delegația sovietică a venit mai târziu, în patru tancuri, după ce se înnoptase de tot”.

La Soroca, evreii înarmați au atacat camioanele Cercului de Recrutare, împiedicând evacuarea. În darea de seamă a acestuia se menționa printre altele:

„Al treilea transport în care s-a pus întreaga arhivă a Cercului, toată arhiva Subinspectoratului pregătirii premilitare Soroca și tot bagajul și efectele persoanale ale ofițerilor activi și în rezervă, precum și tezaurul Administrației Financiare Soroca nu s-a putut efectua din următoarele cauze: la ora 14,30 bande înarmate de evrei au trecut malul Nistrului și au înfipt steaguri roșii cu emblema sovietică chiar pe mal pe direcția de acces în oraș; alte două bande de aproximativ 200-300 de evrei înarmați cu revolvere s-au adunat în centrul orașului la poarta Cercului de Recrutare; tot în acest timp au trecut Nistrul aproximativ 3 plutoane de cavalerie sovietică care, înconjurate de bandele de evrei, au pus stăpânire pe Prefectură, Primărie și oficiul P.T.T., iar a patra grupă s-a îndreptat spre depozitul de benzină unde se găsea la alimentare autocamionul al 3-lea. Autocamionului i s-au tăiat cauciucurile și tot conținutul lui a fost descărcat și jefuit”.

Soldați și ofițeri români prinși din urmă, dezarmați și umiliți de sovietici în timp ce se retrăgeau –  iunie 1940

Devastarea coloanelor de retragere ale armatei și administrației românești au avut ca scop împiedicarea evacuării depozitelor militare și a averii statului român. Aproape că nu a existat unitate a armatei române care să nu fi fost atacată și să i se încetinească ritmul de marș.

Pe fondul acestor intamplări, regele Carol al II-lea nota la 29 iunie 1940: „ Excese de orice fel ale populației minoritare, mai ales evreii, care-i atacau și-i insultau pe ai noștri, au fost ofițeri batjocoriți, unități dezorganizate”, la 30 iunie: „Incidente, mai ales cu populația evreiască au avut loc pretutindeni.

Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile, s-au împușcat funcționari, s-au atacat chiar unități militare”. La i iulie: „ Tot aceleași știri asupra exceselor și agresiunilor din partea evreilor și comuniștilor. Ele se fac mai ales asupra ofițerilor care sunt adesea bătuți și degradați”.

Sau regele mai nota la 3 iulie 1940: „ Știrile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării și a fost declarată zi de doliu național.

Evreii și comuniștii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinatele și molestările mă fac sa mă tem să cred că se jor produce reacții primejdioase”.

La 6 iulie : „Știrile din țară sunt îngrijorătoare, purtarea evreilor din Basarabia și Bucovina a fost așa de rea cu ocazia evacuării încât a provocat o reacție și o indignare care se manifestă prin excese, asasinate, devastări”.

Este adevărat și faptul că în momentul ocupației sovietice au existat și români care i-au primit cu bucurie pe sovietici în Basarabia, iar în acest sens regele Carol al II-lea nota la 30 iunie 1940: „Știrile din Basarbia sunt tot mai triste. Din păcate am avut dreptate cu așa numita reorganizare a F.R.N., mulți dintre conducătorii de acolo s-au arătat complet bolșevizați, fiind cei dintâi care au primit cu drapele roșii și flori trupele sovietice.

Făcând referire la aceste violențe și culpa evreilor, în capitolul dedicat atitudinii și acțiunilor manifestate de evrei în timpul evacuării Basarabiei, în raportul final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului, se stabilea încă de la început că:

„Un clișeu dominant în istoriografia românească despre perioada 28 iunie – 3 iulie 1940 este cel potrivit căruia evreii din Basarabia s-au comportat vexatoriu față de autoritățile și de trupele române în retragere. Această credință, deși falsă, a fost folosită pentru a justifica acțiunile ulterioare antievreiești ale românilor”.

Deși existența unor multitudini de surse care îi invinuiește pe evrei nu este combătută, în raportul final al Comisiei pentru studierea Holocaustului se pune sub semnul întrebării măsura în care acestea ar fi izvoare obiective.

Este un fapt istoric că, în cursul retragerii trupelor române, grupuri de locuitori sau indivizi de diferite naționalități, inclusiv etnici români din Basarabia au comis acte reprobabile împotriva militarilor români care se cereau condamnate fără nici o indulgență.

Sursa: Historia.ro via timpul.md si R.B.N.Press

Surse foto: ziaristionline.ro, roncea.ro, basarabia-bucovina.info

Read more: http://romaniabreakingnews.ro/historia-atitudinea-antiromaneasca-a-evreilor-bolsevizati-din-basarabia/#ixzz3Xrd35ZMA

Publicitate

20/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PANSLAVISMUL ŞI BISERICA ORTODOXĂ A R. MOLDOVA AFLATA IN ASCULTAREA MOSCOVEI

485-mitropolit1

Foto: Mitropolitul „a toata Moldova”, IPS Vladimir Cantarean

BISERICA ORTODOXĂ A R. MOLDOVA ŞI PANSLAVISMUL ETERN

În ziua de Paști, am observat că slujba de la Catedrala din Chișinău, a fost ca de obicei: în română și slavonă veche. Slujba a început ca în filmele cărora rușii le zic “durkă”, Mitropolitul Vladimir a venit direct de la aeroport cu focul haric din Ierusalim, avându-l în spate pe “sponsorul” Vlad Filat.

De câțiva ani e mare concurență între cei care vor să fie sponsori la aducerea focului haric. Anul trecut se lăuda Renato Usatâi că-l va aduce, dar până la urmă tot Vlad Filat a avut întâietate.

Am mai scris că moldovenii ar trebui să se reorienteze spre Mitropolia Basarabiei, nu spre Mitropolia Moldovei, care acum practic este ocupată de Patriarhia Rusiei. Nu e nimic rău în faptul că în Moldova există biserici rusești.

Să fie! Dar cele românești ar trebui să fie chiar românești, să nu ai senzația de circ cu trecerea de la română la slavă veche.

Asta ca să nu mai amintesc că ortodoxia rusă s-a îndepărtat urât de ortodoxie. Nu e deloc ortodox să binecuvântezi războiul și să sfințești tancurile și bombele. Asta nu mai e ortodoxie, e “pravoslavnicism”.
Mitropolia Moldovei o duce însă foarte bine, atâta timp cât are în spate “sponsori” și o armată de jurnaliști plătiți să inventeze subiecte murdare legate de Mitropolia Basarabiei. Nu contează că ei inventează minciuni, contează să fie noroi.
Dacă am observat și eu “bilingvismul” din Catedrala din Chișinău, cu atât mai mult – preoții din România. Am citit o transcriere de la conferința părintelui Necula, organizată de ASCOR la Cluj-Napoca. Cuvintele părintelui ar trebui ascultate de toți credincioșii moldoveni.

Părintele Constantin Necula este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, considerată cea mai importantă din România. În timpul conferinței a fost întrebat: “Mai credeți într-o renaștere a credinței, în România, la fel cum s-a întâmplat în Rusia post-comunistă?”.

Părintele a fost tranșant, dar bine documentat: “Am remarcat renașterea credinței din Rusia post-comunistă! Un Patriarh care dă binecuvântarea tancurilor să-și pună cizma pe gâtul altor ortodocși. Dacă ăsta e creștinismul pe care îl visăm, mulțumesc, NIET!”
Nici Mitropolitul Vladimir n-a scăpat de criticile părintelui Nicula: “Niet! Niciodată în România nu s-a dezvoltat ideologia cizmei pusă pe gâtul celui mai slab. Renașterea creștinismul doar pentru că au aurit cupole, și-or hirotonit episcopi de limbă rusă peste neamurile vorbitoare de altă limbă?

Iertați-mă că vă întreb, ați uitat că în Moldova, Mitropolitul susținut de Moscova vorbește rusește mai mult decât românește? Despre ce creștinism rusesc îmi vorbiți? Panslavismul etern?!”
Părintele a vorbit și despre holocaustul asupra tătarilor, dar și asupra românilor. Singurele cuvinte de laudă au fost pentru preoții ucraineni. Și Dmitri Rogozin a fost luat la palme: “știți că la un moment dat un vicepremier al Rusiei a afirmat despre noi că va intra cu bombardiereul în București și ne va arăta el cine suntem noi. Noi știm cine suntem. Ei nu știu cine sunt.

Pentru că întotdeauna porcul a crezut că zboară. Și așa a ajuns rachetă.”
Mi-ar plăcea să-l ascult mai des pe părintele Necula. Că de preoți în bermude și cu telefon direct de la Moscova te cam saturi. Din păcate, majoritatea bisericilor din Moldova rămân sub ocupație, încă din 1812.

Alexandru VAKULOVSKI

deschide.md

20/04/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 20 APRILIE. VIDEO

20 aprilie, istoricul zilei

 

 

1176 : A decedat Richard FitzGilbert de Clare  (n. 1130)),  un nobil anglo-normand sub conducerea caruia a inceput cucerirea normanda a Irlandei.

 

 

 

 

1303 : Prin bula In supremae praeminentia dignitatis, papa Bonifaciu al VIII-lea pune  bazele Universităţii Sapienza din Roma. Aceasta este cea mai mare şi cea mai veche universitate de stat din capitala Italiei.

 

 

 

 

1314: Moare Papa Clement al V- lea , născut Raymond Bertrand de Got,cca. 1264). Pontificatul sau  a durat intre anii   1305,  până la moartea sa în 1314.

 

 

 

 

 

 

 

Papa Clement al V-lea a fost unul din cei mai însemnați papi din evul mediu. În timpul pontificatului său sediul papilor a fost transferat de la Roma în Franța, la Avignon.

Împreună cu regele Franței, Filip al IV-lea (Filip cel Frumos), a pus la cale distrugerea Ordinului Templierilor.

În anul 1307, intr-o zi de vineri 13 Octombrie, un edict care ordona arestarea templierilor a fost emis, simultan, în toată Europa.

Templierii arestați au fost interogați de inchiziție timp de 7 ani, pentru a se afla locul unde se ascundea tezaurul lor.

În 1314, Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templierilor, înainte de a fi ars pe rug, ar fi prezis că atât regele Filip al IV-lea al Franței, cât și Papa Clement al V-lea vor muri în același an, ceea ce s-a și întâmplat.

 

 

1517: Stefanita Voda isi incepe domnia in Moldova.

 

 

 

Ștefăniță Vodă cel Tânăr, sau Ștefan al IV-lea al Moldovei, (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin) si  a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 si 14 ianuarie 1527. Era fiul lui  Bogdan al III-lea cel Orb (1470- 1517) si nepotul lui Stefan cel Mare si Sfant.

Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor, iar vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore.

În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, l-a decapitat pe „povăţiitorul” său Luca Arbore și fiii săi.

Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia.

Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție, iar ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată.

A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță uema să se căsătorească cu Ruxanda, fiica  lui Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase  Radu de la Afumați în ianuarie 1526.

Lui Ștefăniță îi rămînea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia. Ștefăniță a năvălit, jefuind şi ucigînd, asupra Valahiei (1526), „băgînd spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe.

  Pînă la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana.

Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în  1527, Ştefăniţă vodă moare la Hotin la 14 ianuarie 1527. Este înmormântat la Manastirea Putna.

Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia.

Călugărită, doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, a murit în februarie 1531.

 

 

 

 

1534:  Exploratorul Jaques Cartier  începe călătoria în care descoperă Canada si Labrador. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1535:  La Stockholm este observat  fenomenul atmosferic  numit  soare fals  sau  soare fantomă. 

Haloul este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice.

 Se produce din cauza reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare altitudine.  care creează pete luminoase pe cer, de multe ori pe un inel luminos sau halo  pe fiecare parte a Soarelui.

Fenomenul a fost reprodus  în celebra pictura ” Vädersolstavlan„, care este  cea mai veche pictura peisaj suedeză și cea mai veche reprezentare a  soarelui fals.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pictura originala, care a fost creata  la scurt timp după eveniment este  în mod tradițional atribuita  pictorului Urban  si s-a  pierdut, și practic, nu se știe nimic despre ea.

Cu toate acestea, o copie de la 1636 a lui Jacob Heinrich Elbfas, este considerata  a fi o copie exactă și a fost până de curând în mod eronat considerata a fi originalul restaurat.

 

 

 

1653: Oliver Cromwell dizolva “Parlamentul cel lung”.

 

 

 

Oliver Cromwell (1599-1658)

 

La 29 aprilie Cromwell a înființat un Consiliu de Stat din 13 membri, responsabil pentru politica externă și de administrare a țării.

 

 

 

 1769: A murit Pontiac, şef al tribului  amerindian canadian Ottawa, erou al luptei impotriva invadatorilor englezi.

 

 

 

Pontiac sau Obwandiyag (c. 1720 – 20 aprilie 1769)

 

 

 

 

1792: Franta revolutionara  declara razboi Boemiei  si Ungariei.

 

 

 

 1808: S-a nascut impăratul Napoleon al III-lea  al Frantei; (d.1873).

 

 

 

https://i2.wp.com/www.nndb.com/people/347/000086089/napoleon-iii-1.jpg

 

 

 

 

1809:  Victoria imparatului francez  Napoleon I  in batalia de la Abensberg,  asupra trupelor austriece.

 

 

 

1829: Apare la Bucureşti primul periodic din Muntenia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu.

 

 

Ion Heliade-Rădulescu, scriitor român

Ion Heliade-Rădulescu, scriitor român

La 20 aprilie 1829, stil nou (8 aprilie 1829, stil vechi), apare la Bucureşti primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu. Curierul românesc va apărea pînă la 19 aprilie / 1 mai 1848, seria I şi 29 noiembrie / 11 decembrie – 13 / 25 decembrie 1859, seria II.

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

Gazeta Curierul Românesc a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apăriția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov .

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, care a obținut aprobarea apariției gazetei. Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”.

În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componentă feminină.

Curierul Românesc (in Muntenia)și Albina Românească( in Moldova) au fost anticipate de alte ziare românești, cel dintâi chiar pe teritoriul Moldovei, Couriere de Moldavie, editat în 1790, într-o ediție în limba franceză, dar și în ediție în limba română despre care nu se mai știe sigur si  în orice caz nu s-a mai păstrat.

Ziare românești au apărut înainte de 1829 și la Cernăuți, în 1820 – Crestomaticul românesc, la Buda în 1821 – Biblioteca românească, la Leipzig, în 1827 – Fama Lipschi pentru Dacia.

Unii cercetători susțin că actul de naștere a presei românești ar trebui identificat cu apariția, la Brașov, în 1731, a Calendarului tipărit de dascălul Petcu Șoanul, motivând că și acest fel de publicație „poate avea o anumită periodicitate”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1839: S-a nascut Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen,(pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, d. 10 octombrie 1914, Sinaia), domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al acestei instituții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, , a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.

A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

 

 

 

 

 

1841: Apare  primul roman poliţist din lume a văzut lumina tiparului: “Crimele din Rue Morgue” al  scriitorului american  Edgar Allan Poe.

 

 

 

Edgar Allan Poe (n.19 ianuarie 1809- d.7 octombrie 1849).

 

 

 

 

 

1862:  Savantul francez Louis Pasteur, pune in aplicare pentru prima data procesul de pasteurizare (care ii poarta numele); alimentele erau incalzite la 100 de grade celsius, dupa care erau racite brusc, in asa fel incat insusirile alimentului sa ramana intacte, dupa distrugerea germenilor patogeni.

 

 

File:Louis Pasteur by Pierre Lamy Petit.jpg

Louis Pasteur (1822-1895),microbiolog si chimist francez.

 

 

 

1870: In România vine  la guvernare cabinetul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu.

 

 

 

 

 1884:  S-a nascut principesa  Beatrice de Saxa- Coburg – Gotha, sora reginei Maria a Romaniei;  (d. 1966).

 

 

 

 

 1889: S-a nascut Adolf Hitler politician şi dictator (Fuhrer)  al Germaniei national-socialiste.

S-a sinucis in data de 30 aprilie 1945 in Berlinul asediat de trupele sovietice.

 

 

 

 

1893: S-a nascut pictorul  spaniol Juan Miro; (d. 1983).

 

 

portrait_of_joan_miro_barcelona_1935_june_13

 

 

 

 

 

A  fost influențat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. A fost un creator multidimensional și multilateral, care picta dar și sculpta și stăpânea în aceeași măsură tehnica ceramicei. 

 

 

 

 

 1894: Intre 20 – 22 aprilie la Bucureşti, are loc Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).

 

 

 

1902: Savantii Marie si Pierre Curie, au izolat cu succes in laboratorul lor din Paris, saruri de radiu dintr-o substanta minerala .

 

 

1908: S-a nascut cantaretul de jazz american  Lionel Hampton; (d. 2002).

 

 

 

 

 

1912: A murit scriitorul  irlandez  Bram Stocker, creatorul personajului „Dracula”; (n.1847).

 

 

 

 

 

 

 

 

  Stoker nu a călătorit niciodată în estul Europei, locul în care se desfășoară acțiunea romanului Dracula, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri.

De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, cel care i-a relatat despre poveștile misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea peisajului horror din roman. Povestea contelui Dracula a fost inclusă în multe genuri literare si a fost ecranizata de cineasti celebri.

 

 

 

1918: Moare Karl Ferdinand Braun, fizician german, a contribuit la dezvoltarea telegrafiei fara fir, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica (1909).

 

 

 

1933: Postul public de radio romanesc  efectueaza  de la Sofia, din Bulgaria, prima retransmisie internaţională: spectacolul susţinut la Sofia de Corul „Cântarea României”, sub bagheta lui Mihai Botez.În acelaşi an au mai fost efectuate transmisii directe de la Viena, Belgrad şi Varşovia.

 

 

 

 

 1938: A fost dizolvat partidul  nationalist roman “Totul pentru ţară”.

 

 

 

1943: Într-o scrisoare adresată mareşalului  Ion Antonescu, liderii partidelor liberal si taranist  Constantin I.C.Bratianu si Iuliu Maniu, protestează împotriva angajarii  Romaniei  intr-un război direct impotriva marilor democraţii occidentale.

 

 

 

1950:  S-a născut generalul rus Aleksandr Lebed, fost comandant al Armatei a 14-a din Transnistria si  guvernator al regiunii siberiene Krasnoiarsk. (m. 28 aprilie 2002 in urma unui accident aviatic).

 

 

 

 

 

1947: In Romania apar bancnotele de un milion de lei, semn al unei inflatii galopante.

 

 

Image

 

 

 

 

 

 

1968: Moare scriitorul si traducatorul Adrian Maniu .

 

 

 

 

 

1970: A fost lansat in Marea Britanie primul album solo semnat Paul McCartney.

 

 

 

 

 

 

1970: Moare la Paris Paul Celan, poet evreu originar din  Romania(pseudonimul lui Paul Peisah Antschel);(n.  23 noiembrie 1920 la Cernauti).

A  fost de asemenea traducator si eseist de limba germana.Pseudonimul  „Celan” provine din  anagramarea numelui său de familie, Antschel.

 

 

 

 

1972: Nava spatiala americana  “Apollo 16″ aselenizeaza.

 

 

 

 

 

1992: A murit  comediantul  britanic Benny Hill;(n. 1924).

 

 

 

 

 

 

 

1995: A murit scriitorul Milovan Djilas, scriitor si om politic muntenegrean, unul dintre cei mai cunoscuti disidenti pe care i-a avut Europa de Est in secolul al XX-lea.

 

 

 

 

Milovan Djilas (1911-1995)

 

 

 

 

 

 A fost un comunist iugoslav de frunte si a jucat un mare rol în rezistența iugoslavă contra nazismului, în rândul partizanilor conduși de Tito.

A facut parte din guvernul provizoriu comunist iufgoslav din 8 martie 1945, a fost ministru al Muntenegrului si apoi  ministru fără portofoliu în diverse guverne.
Între 1945 – 1954 a fost Vice-Prim Ministru al Iugoslaviei, membru al Statului Major,
General locotenent al Armatei de Eliberare Națională (AVNOJ), membru al Consiliului Executiv Federal al Iugoslaviei (în sârbă Savezno Izvršno Veće, prescurtat SIV)

În 22-27 septembrie 1947, în orașul Szklarska Poreba din Polonia, Milovan Đilas, alături de Edvard Kardelj a participat din partea Partidului Comunist din Iugoslavia la constituirea Biroului de Informații al partidelor comuniste (Cominform). La lucrările de constituire au participat lideri ai partidelor comuniste din URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, România, Bulgaria, Iugoslavia, Franța și Italia.

Dintr-un  apropiat al lui Tito în conducerea Republicii Populare Federative Iugoslavia si a partidului comunist , el  a devenit  rapid unul din criticii cei mai cunoscuți ai Sistemului Comunist, atât pe plan național, cât și internațional.

Cartea sa „Noua clasă”: o analiză a sistemului comunist (apărută pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, în 1957), descria sistemul comunist, îndeosebi cel din Uniunea Sovietică și din Republica Populară Federativă Iugoslavia, ca o domnie a unei noi clase, aflată la comanda unui regim totalitar bazat pe arbitrariu și teroare.

El a fost inspiratorul lui Mihail Voslenski care a editat în 1970 o lucrare despre Nomenklatura: La nomenklatura, les privilégiés en URSS .

Scrierile și luările de poziție ale lui Milovan Djilas l-au costat mai multe pedepse cu închisoarea în Iugoslavia, din 1954 în 1956, din 1956 în 1961, apoi din nou din 1962 în 1966. În 1966, a făcut obiectul unei eliberări condiționate, iar apoi a trăit în libertate supravegheată în Iugoslavia.

 

 

 

2002: A murit Dragan Muntean, interpretul de muzica populara considerat „vocea de aur a pădurenilor”; (n. 18 aprilie 1955) .

 

 

 

2008: A incetat din viata  Monica Lovinescu (1923), ziarist si critic literar, fiica marelui critic literar roman Eugen Lovinescu si cunoscuta comentatoare la Radio Europa Libera in timpul regimului comunist din Romania.

 

 

 

 

 Monica Lovinescu

 

 

 

 

20 aprilie – Este  Ziua Internationala a Presei Libere.

 

 

 

 

 CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului

 

 

 

 

Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului

 

 

 

 

 

 

La 20 aprilie calendarul ortodox pomeneste pe Sfantul Teotim, episcopul Tomisului, numit si Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfant daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si la inceputul celui urmator, pastorind cetatea de la Marea Neagra, in jurul anilor 380 – 395.

Detalii despre viata sa ne-au ramas din scrierile unor importanti autori ce au trait in perioada sa. Astfel, Fericitul Ieronim il mentioneaza pe la anul 392 cu titulatura de „Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfantul Teotim I, istoricul bisericesc Sozomen scria ca ducea o viata ascetica, purta plete lungi si se bucura de calificativul de „filosof”. Sfantul Teotim poseda si practica intr-adevar acea „monastica philosophia”.

Dar, el nu a fost numai educat in filosofia monahala, care presupunea a iubi si a practica intelepciunea trairii monahale, adica „asceza”, ci si in cultura si filosofia greaca. Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti – imparati, episcopi, calugari, credinciosi si barbari – pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”.

Despre episcopul de Tomis auzise chiar imparatul bizantin Arcadie, datorita prieteniei legate cu Sfantul Ioan Gura de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh ii trimitea lui Teotim calugari misionari „pentru nomazii sciti de la Istru“, probabil la cererea acestuia. In anul 400, Sfantul Teotim lua parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al Efesului.

Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan in randul celorlalti episcopi reiese si din faptul ca, in lista celor care semnau documentele sinodului, Teotim era mentionat pe primul loc.

Invocarea numelui Sfantului Teotim al Tomisului – la lucrarile Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credinte, constituie insa pentru noi, romanii,  o mar turie de mare pret privind izvoarele ortodoxiei romanesti in crestinismul daco-roman.  „Faptul ca monahii constantinopolitani isi raportau ortodoxia marturisirii lor de credinta la autoritatea Sfantului Teotim ramane fara indoiala o marturie graitoare a ortodoxiei credintei…

Numai un teolog ca Teotim, cu o solida formatie filosofica, putea fi in stare sa ia atitudine fatisa si impotriva celor care intinau memoria lui Origen, adica, „… memoria unui om – declara Sf. Teotim – care a murit de mult timp in credinta”, si ca atare, nici nu trebuia sa se faca „lucru nelegiuit, condamnand cartile pe care inaintasii nostri nu le-au condamnat …”.

Peste veacuri, Sfantul Ioan Damaschin avea sa reproduca, in lucrarea „Sfintele paralele“, cateva povatuiri morale date de Sfantul Teotim in unele omilii la textele evanghelice: „Cel ce pacatuieste cu gandul, prin insasi iuteala gandului, savarseste pacatul complet, pe cand faptele trupului pot fi intrerupte de multe piedici“; „Lucrul grav nu este sa suferi aspru, ci sa suferi pe drept“.

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008.

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. e.Maramures.ro

  4. Istoria md.

  5. Wikipedia.ro

20/04/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: