CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MINUNI ALE BASARABIEI

 

 

Republica Moldova este plasata in sud-estul Europei si se margineste le est cu Ucraina, la vest cu Romania. Peisajele aici sunt foarte diverse. la nord – stinci imense, centrul este caracterizat de canioanele de pe malul Nistrului, insa sudul este o adevarata oaza a lumii salbatice: balti, lacuri, o adevarata rezervatie naturala unde pasarile isi gasesc linistea.

Splendorile acestei palme de pamint uimesc privirile anume prin linistea cimpiilor, care astern la poalele stincilor batrine, prin borderiile verzi ale livezilor, prin liniile corecte ale viilor care se intind peste orizonturi.

Apa rece din fintinile plasate pe la rascruci de drumuri, umbra stejarilor seculari din codri fac anume R.Moldova deosebita de alte locuri.

Bineveniti sunt toti acei dornici de istorie, captivati de tainele pamintului. Va invitam in R.Moldova, tara legendelor, unde natura si-a pastrat divinul. Sa vizitati cele 7 minuni care intr-o masura, si ele au stat la baza istoriei noastre.

 

 

Pestera Criva

In partea de nord-est a Basarabiei, in anul 1959, dupa o explozie produsa in cariera de ghips s-au deschis doua guri, din care tisne apa. Astfel a fost descoperita o adevarata geoda, una dintre cele mai mari pesteri din lume formata in roci de ghips.

Bastinasii au numit-o Cenusareasa. uneori apa izbucnea si mai puternic din adincuri, alteori se potolea.

Tractoarele nu reauseau sa scoata camionele, excavatoarele si alte tehnici prinse la fundul carierei.

Au fost puse in functiune patru pompe si abia dupa citeva saptamini au reusit sa continue lucrarile de extragere a ghipsului.

In anul 1969 un grup de savanti geografi ai Academiei de Stiinte a RM au executat prima patrundere in pestera. Spre regret, argila prea umeda si lipicioasa, cu multe biltoace, a dus la esuarea cercetarilor.

In anul 1977, sectorul de geografie isi reea pozitia, organizind o echipa de 9 studenti. Repartizati in doua grupuri , timp de o luna(15 iulie – 14 august), petrecut au pornit intr-o calatorie subterana.

Astfel s-a obtinut harta primelor 10 km ai subteranei. Cele mai mari Sali au fost numite ,,Sala celor 100 de metri”, ,,Sala asteptarii”, ,,Soborul” s.a. Altele au fost numite dupa formele pietrelor cazute sau cristalelor gigante ce se aseamana cu animale. labirinturile din pestera sunt foarte ramificate. Se intilnesc pe alocuri chei.

Majoritatea salilor au plafonul boltit in stil gotic, cu inaltimea de circa 11 metri. latimea tunelurilor este de 30-40 m, iar lungimea variaza intre 60 pina la 100m. in Sala asteptarii sunt 11 coloane pe care se sprijina plafonul, dintre care una e spalata la baza si nu ajuge pina la pamint aproape cu un metru. In galerii exista citeva fintini cu apa.

Majoritatea plafoanelr si perezilor seamana cu mozaicul, datorita formatiunilor care rezulta din procesul de cristalizare a ghipsului.

 

 

 

 

 

Daca luminezi peretii si plafoanele din pestera, care s-au format in decursul a citeva milioane de ani, vei ramine uimit de sclipirea spectrului de cristale. Unele stelute continua sa straluceasca chiar daca stingem felinarul. Cu o lumia verzuie-argintie sclipesc si unele ciuperci ce acopera argilele si toate obiectele lasate aici pentru citeva zile.

Salile par a fi construite de aceeasi mina, ina sunt separate in individualitate de niste cascade subterane. Golurile formate in pestera sunt de 3-4 nivele, dintre care cele mai accesibil sunt doar cele doua din mijloc.

Cel mai superior nivel alocuri este deteriorat, devenind inaccesibil. Cel inferior este in permanenta umed, persista vaporii de gaze subterane, toxice. De aceea accesibilitatea este limitata.

Pestera Cenusareasa de la Criva poate fi utilizata pentru turism, caci ea ocupa locul trei in Europa dupa lungime si grandiozitate si locul sapte in lume printre pesterile din ghips.

 

 

 

 

 

 

Manastirea Hancu

Manastirea Hancu a fost construita pe locul schitului de calugarite in anul 1678 de catre marele stolnic Mihail Hancu dupa dorinta uneia dintre fiicele sale, care a intrat in calugarie cu numele Parascheva.

Pina in XVII schitul purta numele de Viadica.
Din cauza navalirilor tatarilor, maicile au fost nevoite sa plece in alta parte, lasand schitul parasit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea.

Dupa venirea in Basarabia a ostii rusesti sub comanda feldmaresalului Rumeantev in anii 1770-1772, urmasii familiei Hancu 1-au rugat pe ieromonahul Varlaam de la manastirea Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit.

Acesta, impreuna cu un grup de monahi veniti cu dansul, aduce in ordine gospodaria, repara chiliile si, in timp, manastirea devine locuinta de monahi. Atat viata launtrica monahala a schitului, cat si gospodaria lui de obste, s-au dezvoltat mult in vremea staretului Dosoftei, bulgar de obarsie. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat manastire.

In locul bisericii de lemn, el zideste in 1835 una de piatra cu hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva, iar in 1841 inalta o alta biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridica corpuri de chilii pentru monahi, aduce apa in manastire si face o multime de imbunatatiri gospodaresti. e la sfarsitul secolului XIX manastirea era cunoscuta sub numele de Hancul-Parascheva.

 

 

 

 

 

 

 

Pamanturile, averea si edificiile manastirii au fost nationalizate in 1944, iar in 1956 manastirea a fost inchisa si calugarii au fost alungati. In prima vara anului 1992 la Hancu se inninteaza manastirea de calugarite. La 10 septembrie 1992 a fost inceputa reconstructia manastirii.

In anul 1993 au fost finisate lucrarile de reparatie a bisericii de iarna Adormirea Maicii Domnului, care este incadrata intr-un corp al staretiei, zidit in 1841. Tot atunci, ea a fost pictata, provizoriu, si sfintita. In 1998 interiorul bisericii a fost repictat.
Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost construita in anul 1835 si reparata abia in 1996.

 

 

Cetatea Soroca

 

Se gaseste in mijlocul orasului Soroca, la circa 160km spre nord de Chisinau. In perioada medievala cetatea Soroca facea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetati la Nistru, 2 cetati pe Dunare si 3 cetati in nordul tarii.

In asa fel, cu un adevarat “brau de cetati din piatra”, erau protejate hotarele tarii.

 

 

 

 

 

Cetatea Soroca a fost construita la trecatoarea peste Nistru pe locul unor fortificatii mai vechi. La 1499, din porunca Voievodului Stefan cel Mare, este inaltata o cetate patrata din lemn pe locul fortaretei genoveze Olihonia (Alciona).

Intre anii 1543-1546, in timpul domniei lui Petru Rares, cetatea este rezidita din temelie de piatra, asa cum o vedem si astazi, adica rotunda cu diametrul de 37,5 m si cu cinci bastioane egal departate intre ele.

Mesterii au pus la baza calculelor lor legea suprema a armoniei “sectiunea de aur”, fapt care face cetatea unicala printre mostrele de arhitectura defensiva din Europa.

Cetatea Soroca mai este cunoscuta si drept loc unde s-au intrunit ostirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir si armatele rusesti conduse de tarul Petru I in timpul campaniei de la Prut impotriva ostasilor turci in a. 1711.

 

 

 

In cetate au mai fost: Bogdan Hmelnitchi, Timus Hmelnitchi, Alexandru Suvorov s.a.
Fortareata este unicul monument medieval din Moldova, care s-a pastrat asa cum l-au conceput mesterii, iar in bastionul de la intrare exista o biserica mica militara.
Cetatea Soroca este o cetate moldoveneasca din secolul XV, intemeiata de Stefan cel Mare, in fata vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortarete genoveze, Alciona.

Cetatea a fost reconstruita ulterior de catre Petru Rares, care a reconstruit zidurile in piatra.

 

Orheiul Vechi

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Rautului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova.

Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Aici poate fi urmarita intreaga istorie ce s-a produs in spatiul Pruto-Nistrean. Aici s-au pastrat ramasitele unei asezari geto-dacice din perioada secolelor VI-V i.e.n. insa au fost descoperite vestigii arheologice cu mult mai vechi, din epoca paleoliticului, adica acum 20-25 mii de ani.

S-au gasit si ramasite ale unei assezari din epoca neoliticului, datata cu mileniile 3-4 inainte de Hristos. La începutul sec.XIV – sfâr?itul sec. XIV Localitatea e cucerita de Hoarda de Aur, care îi schimba numele în Orasul Nou (în araba Shehr al Jedid, în turanica Yanghi Shehr). Din aceasta perioada dateaza cetatea din piatra.

Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost resedinta conducatorului Hoardei de Aur, Abdallah han.

În ultimul sfert al secolului XIV, tatarii Hoardei de Aur sunt alungati din Orheiul Vechi de moldoveni. Începe procesul de transformare a orasului oriental în oras moldovenesc.

Pe timpul lui Stefan cel Mare, cetatea din piatra este reparata, înzestrata cu artilerie de foc si transformata în resedinta pârcalabilor de Orhei.

In cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimiteaza cateva constructii monumentale din piatra, care prezinta un interes deosebit, atat din punct de vedre stiintific, cat si din punct de vedere muzeografic.

Printre acestea se remarca cinci obiective: cetatea getica, cetatea medievala, feredeul, hanul si biserica.

Aici exista, de asemenea, un sir de grote, care strapung malurile stincoase, care pe parcursul istoriei acestea au devenit locasuri sfinte, care sunt clasificate de carte arheolegi in 4 grupe;

– Manastirea Bosie, foarte veche, care a funstionat in sec XV, dar posibil si mai demult.
– Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserica sapata in stinca, care este un unicat arhitectonic, fiin construita dupa niste modele mai vechi.
– Complexul de chilii in patru nivele.
– Complexul calugarilor sihastri sau Chiliile lui Rafail.

Faima complexelor ramine in memoria vizitatorilor ca o adevarata carte deschisa. Datorita maretiei Canionului la orheiul Vechi, soarele nu se grabeste sa rasara, insa spre sfirsitul zilei, se grabeste sa apuna.

Pe parcursul zilei, Canionul isi schimba culoare de mai multe ori, in dependenta de caderea luminii si gama de culori difera de la un anotimp la altul.

Milestii Mici

Milestii Mici este o localitate situata la 20km la sud de Chisinau, in Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Localitatea a devenit faimoasa pentru colectia sa de vinuri (Colectia de Aur).

Aceasta a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai mare colectie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colectie. În total numarul de sticle prezente în pivnitele de la Milestii Mici depaseste 2 milioane.

Complexul de galerii (pivnite) de la Milestii Mici este la randul sau cel mai mare din lume, întinzându-se pe aproape 250 km, din care doar 120 km sunt folositi, Pina atunci aici a existat o cariera, de unde se extragea piatra de calcar, folosita la constructii, tot de aici a fost extrasa piatra pentru reconstructia capitalei, de dupa razboi.

Vinurile pastrate aici sunt în proportie de 70% vinuri rosii, cu numai 20% vinuri albe si 10% vinuri de desert.

 

 

 

 

Trei factori primordiali s-au imbinat armonios pentru imbunatatirea si elaborarea produselor vinicole de elita de-a lungul istoriei crearii si fondarii Intreprinderii de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Milestii Mici”: materie prima de inalta calitate pentru producerea vinurilor, vase tehnologice performante pentru pastrarea vinului, conditii ideale pentru maturarea vinului.

Intreprinderea a fost fondata in 1969 ca Sectie de Pastrare a Vinurilorde Marca in componenta sovhozului-fabrica „Moldova”. Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfarsitul anilor 60, iar rezultatele au fost, pur si simplu, impresionante.

Umiditatea relativa (85-95%) si temperatura constanta (+12–+14ºC) sunt conditii ideale care asigura pastrarea si maturarea adecvata a vinurilor sub pamant.
Cantitatile nu prea mari de vin (nu mai mult de 100 mii dal) erau pastrate in budane de stejar si cisterne emailate, in racoarea si linistea solemna a beciurilor de la Milestii Mici.

 

Cu cat mai mult vinul este pastrat in astfel de conditii, cu atat mai mult isi imbunatateste calitatile sale organoleptice. Timp de mai multe decenii aici se aduc cele mai bune vinuri din Moldova si doar aici devin exceptionale vinuri de colectie si vinuri de calitate superioara.

Fiti bineveniti in galeriile vinicole suberane, pentru ca vizitind o data, veti reveni mereu in cautarea vinului visurilor Dumneavoastra pastrat in cea mai mare pivnita din lume.

Manastirea Capriana

Importanta mentiune documentara a manastirii Capriana dateaza din 1429 – un uric prin care Capriana primeste statutul de manastire domneasca din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lacasul sfant este numit „manastirea de la Vasnovat unde este egumen Chiprian”.

Aici se aminteste ca manastirea este ctitoria razesilor din satul Mereni. Având statutul manastire domneasca, asezamântul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei.

Manastirea, care a fost construita la început din lemn si a suferit de pe urma navalirii repetate ale tatarilor sau turcilor. Stefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496). În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rares a hotarât efectuarea unor ample lucrari de restaurare, dupa cum se consemneaza în cronica lui Grigore Ureche.

 

 

 

Mănăstirea Căpriana, bijuteria din inima codrilor GALERIE FOTO

 

 

Între anii 2003 – 2005, la manastirea Capriana au avut loc ample lucrari de restaurare cu bani de la bugetul statului dar si de la numerosi donatori particulari.

De retinut faptul ca regimul comunist a promovat imaginea bisericii tariste, construite în anul 1903, în detrimentul manastirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românesti, aidoma cu cea a manastirilor din Nordul Moldovei.

Numeroase clipuri si filme prezinta noua constructie tarista, biserica de iarna în stil rusesc, drept manastirea Capriana, fapt cu atat mai condamnabil cu cat adevarata biserica voievodala, aflata la doar câtiva zeci de metri de biserica noua, nu este înca renovata si in interior.

Regimul comunist al presedintelui Voronin a anuntat încheierea lucrarilor de renovare a complexului monahal cu toate ca lucrarile la adevarata biserica voievodala a lui Stefan cel Mare nu fusesera înca finalizate.

Confuzia între cele doua biserici este mentinuta si astazi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasa nefiind oficiata în biserica lui Stefan cel Mare.

Una dintre explicatii consta în faptul ca Mitropolia Moldovei, aflata în subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse doreste sa acrediteze ideea unei istorii comune a bisericii ruse si a credintei în Basarabia.

Precizam faptul ca în Basarabia exista o Mitropolie a Basarabiei si o Mitropolie a Moldovei, cea din urma fiind subordonata Moscovei.

 

 

 

 

 

,,Suta de movile”

 

Amplasament: raionul Râscani, intre satele Branuste si Cobani (raionu Glodeni), ocolul silvic Râscani, Avrameni-Nagornoe, parcelele 32, 65; Petruseni, parcelele 26-31.

O multime de movile cu înaltimea de 15-30 m pe terase în apropierea Prutului. Versantul abrupt este împaduirit. Izvoare, mlastini.

 

 

 

 

 

 

 

 

Monument al naturii. Rezervatia “Suta de movile” e încadrata în etajul de cvercete cu stejar (FD1) cu tipul de statiune:

– Deluros de cvercete cu stejar pedunculat, platouri, versanti cu pante mici de bonitate mijlocie si superioara, cenusii edafic mare. Au fost identificate doua tipuri de padure:

– Stejaret pe platouri din regiunea de deal de productivitate mijlocie; – Stejaret cu cires de productivitate mijlocie. „O Suta de Movile” prezinta un peisaj de o mare valoare stiintifica si estetica.

Unii savanti constata ca „O Suta de Movile” (“Centum Monticuli” dupa Dimitrie Cantemir”) este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate intr-un numar atat de mare recife submarine ale Marii Mediteraneene – bazin de apa tertiar, ce acoperea pe atunci teritoriul de azi al Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani in urma.

Alti savanti considera ca movilele s-au format datorita alunecarilor de teren si prabusirilor. Acest peisaj unical este situat pe versantul vaii Prutului, la sud-sud-est de satele Braniste si Avrameni din jud.Balti.

„O Suta de Movile” are o lungime de 8 km si o latime de 2,3-1,7 km, iar originalitatea lui este imprimata de multimea microformelor de relief – peste 3500 de movile, cu precadere alungite, pronuntate, cu pante abrupte si inaltimi de la 1-3 m pana la 30 m (“Movila Tiganului”).

Peisajul cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m a luncii pana la 160-170 m a versantului si se desfasoara pe o suprafata de cca 1600 ha. fasiile dintre randurile de movile sunt slab valuroase.

Movilele si randurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului.

“Se spune ca aici au avut loc batalii crancene pe acest imens camp. Biruitorii si-au ingropat eroii, ridicand aceste movile: pentru cei de rand – mai mici, pentru capetenii – mai mari”.

Surse bibliografice:

http://www.descopera.org/moldova-si-cele-7-minuni-ale-ei/

http://www.criva.md/index.php?pagina=pestera

http://www.travelmoldova.eu/pages/manastiri/manastirea_hancu.php

http://orhei.dnt.md/

http://www.milestii-mici.md/rom/

Autor: Andrei Buga

 

31/03/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sfarsitul darwinismului ? Temeliile colonialismului, nazismului si comunismului. VIDEO

Dezastrele pe care darwinismul le-a adus umanitatii

 

 

 

 

 

In urma cu  aproape 5000 de ani, in tinuturile bogate ale Orientului Mijlociu, in Mesopotamia, religiile pagane erau dominante. Aceste culturi pagane au generat o serie de mituri si superstitii privind originea vietii si a Universului.

Unul dintre aceste mituri era cel al evolutiei: conform poemului sumerian “Enuma Elish” viata a aparut in mod spontan in apa, apoi speciile au evoluat din una in alta; in mitologia sumeriana, oamenii si zeii au aparut prin amestecul apei dulci cu apa sarata etc.

Multi ani mai tarziu, mitul evolutiei a fost preluat de catre o alta civilizatie pagana: Grecia antica.

Unii filosofi greci, care se numeau materialisti, nu acceptau decat existenta materiei si o considerau ca fiind sursa originara a vietii.

In consecinta, ei au apelat la mitul evolutiei mostenit de la sumerieni, pentru a explica aparitia organismelor vii. Anaximandru (610-546 i.Hr.) credea ca animalele au aparut din mare, datorita caldurii solare.

Dupa Empedocle (483-423 i.Hr.), viata s-a nascut din mâlul incalzit din care au iesit segmente de fiinte vii, membre izolate, ochi fara cap iar fiintele vii se obtineau prin asocierile intamplatoare ale acestora.

Democrit (460-370 i.Hr.) considera ca omul s-a plamadit, ca un viermisor, din mâl. Aristotel (384-322 i.Hr.) considera ca s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare si ca plantele sunt verigi intermediare intre obiectele neinsufletite si animale.

Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea ca plantele se pot metamorfoza spontan. Lucretiu (98-55 i.Hr.) afirma ca speciile au aparut prin combinarea intamplatoare a unor elemente.

Astfel, Grecia antica a devenit punctul de jonctiune al filosofiilor privind mitul evolutiei.

Aceste conceptii, provenind de la culturi idolatre, au fost iterate in lumea moderna incepand cu secolul XIII. Unii intelectuali europeni, influentati de curente filosofice grecesti, au adoptat in consecinta materialismul, cu un punct comun: se pronuntau ferm impotriva oricarei idei de religie monoteista. Albertus Magnus (1193-1280) era convins ca plantele pot trece dintr-o specie in alta sub influenta solului, a nutritiei sau a altoirii.

Filosofii medievali incercau sa obtina soareci din faina de grau si carpe murdare. Buffon (1707-1788) presupunea ca din putregai se pot naste tenii, omizi si gandaci. Diderot (1713-1784) credea ca vietatile apar spontan prin combinatii chimice intamplatoare.

Lamark (1744-1829) considera ca vietatile au aparut spontan si apoi au evoluat de la simplu la complex.

Cabanis (1757-1808) aprecia ca materia in miscare produce forme de viata .

Cartea “Sistemele naturii” (1770) a lui Jean Baptiste Mirabaud (1723-1789), anticlericala si anticrestina, explicit atee, este socotita principala sursa a ateismului modern, iar biologul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829) a fost prima persoana care a oferit o versiune detaliata a teoriei evolutiei. Teoria lui Lamarck, repudiata mai tarziu, afirma ca fiintele vii au evoluat unele din altele, prin variatii graduale, de-a lungul timpului.

Charles Darwin (1809-1882) a reluat si popularizat viziunea lui Lamarck intr-o forma putin schimbata.

 

 

 

 

Charles Darwin

Charles Darwin  (1809–1882)

 

 

 

Darwin si-a prezentat teoriile in Anglia anului 1859, odata cu publicarea lucrarii sale “Originea speciilor prin selectie naturala, sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”.

Darwin afirma, reluand miturile antice, ca viata ar fi aparut “de la sine” din materie nevie (prin procesul numit “generatie spontanee”) adaugand ca toate speciile ar fi evoluat prin pur hazard, dintr-un stramos comun, de-a lungul timpului.

In 1871, Charles Darwin a publicat o alta carte, “Descendenta omului”, in care afirma ca omul descinde dintr-un mamifer paros, cu coada si urechi ascutite, care traia in copaci.

Ca si la precedenta lucrare, autorul n-a fost in stare sa ofere vreo dovada care sa-i sustina afirmatiile; in schimb, a avansat cateva scenarii imaginare.

Aceste asertiuni ale lui Darwin nu aveau un fundament stiintific, si in consecinta nu au fost primite de catre oamenii de stiinta din vremea sa. Biochimia a aratat ca viata este mult prea complexa pentru a aparea prin hazard, cum sustinea Darwin, iar formarea intamplatoare chiar a celei mai simple molecule proteice este imposibila; cu atat mai putin a unei celule intregi.

Paleontologii, in special, erau constienti ca intreaga teorie era de fapt o plasmuire a imaginatiei sale, intrucat arhiva fosilifera contrazicea afirmatia ca fiintele vii ar fi intreprins un proces evolutiv de la stadii primitive la stadii complexe.

Nu exista urme ale unor forme intermediare, pe care Darwin se astepta sa le gaseasca si care sa fi facut trecerea de la o specie la alta.

Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur a demonstrat experimental ca non-viata nu poate crea viata. De la celebrul bacteriolog incoace, e universal acceptat faptul ca un organism viu apare intotdeauna dintr-o forma de viata similara.

Pe scurt, teoria lui Darwin era lipsita de o baza stiintifica.

In ciuda acestor fapte, ea a capatat in scurt timp o larga sustinere. Insa nu in lumea stiintifica, ci in cercurile politice ale puterilor dominante, care i-au inteles implicatiile ideologice si le-au folosit ca justificare pentru politica lor imperiala.

 

Teoria rasiala “marca” Darwin

 

Darwin si-a cladit intreaga teorie evolutionista pe conceptul “luptei pentru supravietuire”.

Conform spuselor sale, un conflict incrancenat, o lupta sangeroasa domina lumea naturii: cel puternic castiga intotdeauna in fata celui slab, asigurandu-si astfel supravietuirea si dezvoltarea.

El sustinea ca acest conflict exista si in cazul raselor umane si chiar si-a folosit conceptele pentru a explica progresul societatii.

Indignat de grija pe care oamenii o aratau fata de bolnavi, a afirmat ca “oricine s-a ocupat de reproducerea animalelor domestice stie, fara doar si poate, cat poate fi de daunatoare rasei umane aceasta perpetuare a fiintelor debile.”

Darwin credea ca unele rase sunt mai evoluate, si de aceea mai avansate, in timp ce pe altele le considera ca fiind la acelasi nivel cu maimutele. Chiar subtitlul cartii “Originea speciilor prin selectie naturala sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta” (subl. adaugata), vadeste limpede viziunile sale pe care, in termenii de azi, le putem numi rasiste.

Dupa el, rasa umana superioara era cea europeana – alba; rasele africane si asiatice pur si simplu pierdeau in lupta pentru supravietuire. Darwin a mers si mai departe, sugerand ca, intr-un sfarsit, aceste rase vor fi total anihilate.

“Intr-un viitor nu prea indepartat (masurat in secole), rasele umane civilizate aproape sigur vor extermina si inlocui rasele salbatice din lume. In acelasi timp maimutele antropomorfe vor fi fara indoiala exterminate.”

Cum arata aceasta luare de pozitie, Darwin era un rasist convins, crezand in superioritatea omului alb si in faptul ca omul alb mai intai va inrobi, apoi va eradica asa-numitele rase inferioare.

Ideile sale au gasit teren favorabil; in vremea sa, omul alb era in cautarea unei teorii care sa-i indreptateasca actiunile.

 

 

Filosofia colonialismului

 

 

Incepand cu finele sec. XV, europenii au inceput sa colonizeze diferite parti ale lumii. Primii colonizatori au fost spaniolii, sub indrumarea lui Cristofor Columb.

In scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, inrobind popoarele bastinase, care erau in general pasnice. Provinciile Americii de Sud, bogate in aur si argint, au fost pradate de europeni; nativii care au incercat sa se opuna au fost macelariti.

Dupa spanioli, portughezii, olandezii si apoi englezii au luat parte la “competitia” colonizarilor.

In sec. XIX, Marea Britanie devenise cel mai mare imperiu colonial al tuturor timpurilor. Din India si pana in America Latina, Imperiul Britanic exploata intensiv resursele naturale, pentru propriile sale interese.

Desigur, aceste puteri colonizatoare nu doreau sa ramana in istorie drept jefuitoare, astfel ca au cautat o indreptatire pentru aceasta exploatare. Justificarea a fost de a eticheta oamenii exploatati drept primitivi; de era cu putinta, chiar animale.

Astfel de asertiuni au fost prezentate pentru prima oara in perioada timpurie a colonizarilor, pe vremea calatoriilor lui Columb in America.

Afirmand ca bastinasii nu erau cu adevarat fiinte umane, ci o specie animala dezvoltata, colonizatorii spanioli cautau sa justifice sclavagismul.

Totusi, acest argument nu a avut prea multi sustinatori, din moment ce, in acea perioada, europenii credeau ca toti oamenii au fost creati egali de catre Dumnezeu si ca provin dintr-un stramos comun – Adam.

Situatia era mult schimbata in sec. XIX. Odata cu dezvoltarea doctrinelor materialiste, oamenii au inceput sa ignore faptul ca au fost creati de Dumnezeu. Acesta a fost momentul nasterii teoriei rasiale moderne, a carei pretinsa baza stiintifica era chiar teoria evolutiei a lui Darwin.

Antropologul indian contemporan Lalita Prasad Vidyarthi (1931-1985) explica modul cum teoria lui Darwin a impus rasismul in stiintele sociale:

“Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost calduros primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a sec. XIX, rasismul era acceptat ca realitate de catre majoritatea oamenilor de stiinta.”

Cu asemenea viziuni rasiste, Darwin a furnizat un suport solid politicilor de colonizare ale puterilor europene. Imperialismul Angliei victoriene a ales teoria darwinista drept “baza stiintifica” si indreptatire.

 

Scandalul “Omului de Piltdown”

 

Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul in care teoria evolutiei a inspirat imperialismul britanic este scandalul “omului de Piltdown”.

In 1912, un craniu ciudat a fost descoperit in orasul Piltdown din Anglia. Charles Dawson (1864-1916), arheologul care l-a descoperit, impreuna cu echipa sa si cu Arthur Keith (1866-1955), cunoscut savant evolutionist britanic, au sustinut ca fosila provenea de la o fiinta pitecantropoida.

Dawson si Keith au accentuat un aspect important: capacitatea craniana era similara cu a omului modern, in timp ce maxilarul prezenta caractere de maimuta.

Craniul omului de Piltdown a devenit astfel obiectul unei mandrii nationale pentru englezi. Din moment ce craniul fusese descoperit in Anglia, in mod firesc trebuia sa apartina unui stramos al britanicilor.

Capacitatea mare a craniului indica, se presupunea, un nivel evolutiv superior fata de alte rase, confirmand astfel superioritatea “mintii englezesti”.

E lesne de inteles entuziasmul cu care a fost primita in cercurile stiintifice descoperirea fosilei de Piltdown in Anglia.

Ziarele anuntau vestea pe prima pagina, iar guvernul britanic l-a onorat pe Arthur Keith cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru munca sa.

Binecunoscutul paleontolog evolutionist contemporan Don Johansson de la Institutul pentru Originile Umane, explica legatura dintre omul de Piltdown si imperialismul britanic astfel:

“Descoperirea omului de Piltdown era foarte ‘eurocentrica’; nu numai craniul de Piltdown denota superioritate, dar si englezii erau astfel superiori altora.”

Inspiratia pe care craniul de Piltdown o oferea englezilor a durat aproape 40 de ani. In 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981) de la British Museum a cercetat in detaliu fosila si a dezvaluit faptul ca aceasta reprezenta, de fapt, cel mai mare fals de pana atunci al secolului XX.

Fosila fusese falsificata prin atasarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman!

Radio Londra a anuntat acest fapt cu uimire: “…una dintre cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani, descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: aceasta este ‘talharie fosilifera’!”

Pentru evolutionisti, scandalul “omului de Piltdown” a fost doar un inceput. In anii urmatori, alte cranii au fost prezentate drept dovezi ale existentei unor ipotetici stramosi ai omului, insa mai tarziu, fiecare dintre ele s-au dovedit fie fraude, fie intrerpretari gresite.

In ciuda acestui fapt, evolutionistii au mers si mai departe si au prezentat fosile a ceea ce s-a dovedit a fi cimpanzei, urangutani si chiar porci (!) drept stramosi ai omului. Totusi, de-a lungul timpului, ei au trebuit sa renege aceste fosile, carora le dadusera nume precum Sinanthropus, Ramapithecus sau Hesperopithecus.

Povestea “omului de Piltdown” ofera o simbolica indicatie privind modul in care imperialismul englez si-a gasit o fundatie solida in teoria evolutiei.

 

 

Ideologia nazista si teoria evolutiei

 

 

Nazismul s-a nascut in urma haosului politic pe care Germania l-a trait dupa primul razboi mondial. Conducatorul Partidului National Socialist, Adolf Hitler, om cu o fire deosebit de ambitioasa, impartasea transant credinta in superioritatea rasei germanice, sau ariene, fata de celelalte rase.

Visul sau era ca rasa ariana sa cucereasca in scurt timp lumea, stabilind un imperiu de 1000 de ani.

Hitler a gasit sustinere ideologica si “baza stiintifica” pentru propriile sale teorii rasiste in lucrarile istoricului german Heinrich von Treitschke (1834-1896) care, puternic influentat de teoria lui Darwin, afirma: “Natiunile nu pot evolua decat printr-o lupta acerba, similara conceptului de „lupta pentru supravietuire”.

Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de “lupta pentru existenta”. Numele faimoasei sale carti “Mein Kampf” (“Lupta mea”) era o expresie clara a conceptiilor sale darwiniste.

Intr-adevar, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decat maimute evoluate: “Scoateti germanii nordici si nu va ramane nimic altceva decat un dans al maimutelor.”

Viziunea evolutionista a nazistilor avea ca idee centrala conceptul de eugenie. Eugenia inseamna imbunatatirea rasei umane prin indepartarea indivizilor bolnavi incurabil sau cu handicap.

Crescand procentul indivizilor sanatosi, rasa umana putea fi imbunatatita in acelasi fel in care puteau fi ameliorate diferite specii de animale prin imperecherea exemplarelor cele mai sanatoase.

Dar eugenia era o consecinta fireasca a darwinismului. Unul dintre pionierii eugenismului, britanicul Sir Francis Galton (1822-1911) era… var cu Charles Darwin! Galton si-a fundamentat ideile pe teoriile varului sau la inceputul secolului XX, cand teoria lui Darwin a fost imbratisata cu toata increderea de stiinta si de presa.

Brosurile de popularizare ale acestui straniu tip de stiinta afirmau ca “Eugenia este dirijarea constienta a evolutiei umane,” nelasand loc de indoiala asupra inrudirii intre darwinism si eugenism.

Primul care a sustinut si promovat eugenia in Germania a fost Ernst Haeckel (1834-1919), cunoscutul biolog evolutionist, autor al “teoriei recapitularii”, care sustinea faptul ca embrionii unor specii diferite seamana intre ei. (“Ontogenia repeta filogenia”).

Mai tarziu s-a descoperit ca Haeckel a masluit probele pe care le folosise in sustinerea teoriei sale: el falsificase desenele, in asa fel incat sa prezinte embrioni de peste, gaina si om ca fiind foarte asemanatori. Haeckel insusi a marturisit ulterior ca desenele sale nu reprezentau realitatea, intrucat ignorase deliberat unele parti ale embrionilor, prezentand distorsionat altele .

Falsificatorul Haeckel a sustinut, de asemenea, propaganda eugenica. El sugera ideea ca nou-nascutii cu deficiente, in general persoanele cu handicap fizic sau mental si purtatorii de boli ereditare sa fie suprimati cat mai curand. Altfel, spunea el, acestia ar reprezenta o povara pentru societate.

Haeckel a murit in 1919, insa nazistii i-au preluat ideile pline de cruzime. La putina vreme dupa ce a preluat puterea, Hitler a oficializat politica eugenica. Indivizii cu retard mintal, cu handicapuri si cu boli ereditare au fost adunati in centre speciale de sterilizare.

Aceste persoane, socotite paraziti care amenintau puritatea rasei germane, impiedicand progresul social, au inceput apoi sa fie eliminate din ordinul secret al conducerii national-socialiste.

Lichidarea celor “inutili”, o idee fixa si obsesiva a cvonducatorului germaniei naziste, se regaseste in “Mein Kampf”: “Daca puterea de a lupta pentru sanatate ii lipseste unui om, dreptul lui de a trai in aceasta lume dispare. Lumea apartine doar omului puternic, intreg si nu subomului slab.”

In acelasi timp, regimul national-socialist a pus in practica o alta cerinta a eugeniei: tinerii si tinerele cu par blond si ochi albastri si fara defecte genetice, considerati specimenele tipice pentru rasa germanica, erau incurajati sa aiba relatii sexuale. In 1935 au fost infiintate primele “ferme speciale de reproducere”.

Soldatii si ofiterii trupelor de elita SS “vizitau” adesea aceste ferme, unde femei tinere, care intruneau criteriile ariene, erau gazduite. Pruncii nelegitimi nascuti in aceste “ferme” urmau sa devina viitorii soldati ai Reich-ului german.

Nazistii au imbratisat ideea lui Darwin conform careia capacitatea craniana s-ar mari odata cu avansarea pe scara evolutiva si au inceput sa intreprinda masuratori spre a demonstra prin acestea superioritatea rasei germane. In toate colturile Germaniei se faceau astfel de demonstratii publice, spre a arata cum craniile germane le depaseau in capacitate pe cele ale altor rase.

Caractere precum dintii, ochii, parul erau evaluate conform criteriilor evolutioniste. Indivizii la care masuratorile dadeau rezultate contrare standardelor oficiale privind caracterele rasei germane urmau sa fie sterilizati sau anihilati conform politicii eugenice.

Toate aceste concepte antiumane erau aplicate in numele darwinismului.

Istoricul american Michael Grodin afirma in cartea sa “Doctorii nazisti si codul Nurenberg”:

“Exista o perfecta ingemanare intre ideologia nazista, puritatea rasiala si darwinismul social, care se dezvoltase la inceputul secolului XX si pe baza caruia medicii au construit notiuni precum devianta sociala sau comportamentala, aratand ca acestea ar fi avut o explicatie genetica, deci ar exista ‘gene bune’ si ‘gene rele’.

Darwinismul social bantuia intreaga lume in acea vreme, iar medicii nazisti aratau catre SUA, de unde spuneau ca invatasera o sumedenie de lucruri privind puritatea rasiala”. .

Cercetatorul american George Stein explica aceste lucruri in “American Scientist Magazine”:

“National-socialismul, intre altele, era cu siguranta prima tentativa perfect constienta de a organiza o comunitate politica pe baza unei biopolitici clare, perfect acordate faptelor stiintifice ale revolutiei darwiniste.”

Alt evolutionist celebru, Sir A. Keith, preciza despre Hitler: “Fuhrerul era un evolutionist. El a cautat, in mod constient, sa modeleze practicile politicii germane conform teoriei evolutiei.”

Un alt motiv important pentru optiunea evolutionista a lui Hitler era faptul ca el vazuse in teoria aceasta o arma perfecta impotriva religiei. Hitler avea un dispret profund pentru orice credinta monoteista .

Virtutile religioase monoteiste precum dragostea, mila si smerenia reprezentau piedici serioase pentru atingerea modelului arian, militarist, nemilos.

Din aceasta pricina, indata ce au preluat puterea, nazistii au tintit catre o reintoarcere a societatii germane spre vechile religii pagane.

Svastica, un simbol aparut in cadrul culturilor pagane stravechi, a devenit simbolul transformarii. Ceremoniile naziste tinute in fiecare colt al Germaniei erau reconstituiri ale unor vechi ceremonii pagane.

Cum s-a mai mentionat, teoria evolutiei insasi era o mostenire de la culturile pagane. Astfel apar si mai clare multiplele legaturi intre paganism, darwinism si nazism.

Dictatorul italian Bennito Mussolini, unul din aliatii importanti ai lui Hitler, s-a lasat de asemenea inspirat de teoria evolutiei. In tineretea sa el a scris articole in care il prezenta pe Darwin drept cel mai mare om de stiinta.

Dupa ce a ajuns la putere, Italia fascista a ocupat Etiopia, iar Mussolini a justificat atacul facand referire la teoriile lui Darwin si la conceptul de “lupta pentru supravietuire”.

Dupa Mussolini, etiopienii erau inferiori pentru ca apartineau rasei negre, iar guvernarea lor de catre o rasa superioara, precum cea a reprezentata de italieni, reprezenta o consecinta fireasca a “evolutiei”.

Mussolini era de asemenea convins de faptul ca natiunile ar evolua prin razboi. Pentru el, sila britanicilor in a se angaja in razboi* nu facea decat sa demonstreze decadenta evolutiva a Imperiului Britanic.

Desi nazismul a pierdut Al Doilea Razboi Mondial, ideea darwinista, cea care i-a oferit sutinere si baza stiintifica, a persistat. Ideea ca umanitatea ar progresa prin lupta si violenta s-a regasit intr-o alta ideologie, care la suprafata parea sa fie total diferita de nazism.

 

 

Adevaratele temelii ale comunismului

 

 

Materialismul a inregistrat o victorie importanta in secolul XIX prin doi filosofi germani: Karl Marx si Frederich Engels, fondatorii comunismului.

Ei incercau sa explice filosofia materialista in termenii unei noi metode: dialectica.

Pe scurt, dialectica era presupunerea ca toate progresele din Univers sunt o consecinta a competitiei “conflictelor de interese” intre forte opuse.

Marx si Engels foloseau dialectica pentru a explica intreaga istorie a lumii ca bazata pe un conflict perpetuu intre clase sociale, respectiv, in vremea lor, intre proletariat si burghezie.

Marx a prezis ca muncitorii vor realiza ca singura lor sansa este sa se uneasca pentru a declansa o revolutie.

Atei declarati, amandoi filosofii nutreau o ura profunda impotriva religiei, sustinand eradicarea ei ca fiind absolut necesara pentru asigurarea succesului comunismului.

In vremea in care Marx si Engels formulau aceste idei, a avut loc un eveniment important: aparitia cartii lui Charles Darwin “Originea speciilor”. Darwin afirma ca fiintele vii evoluau si supravietuiau ca rezultat al unei “lupte pentru existenta”.

Ce era aceasta, daca nu dialectica, si inca una ce-i nega religiei orice rol si nega existenta creatiei si a unui Creator?

Cei doi filosofi nu puteau rata o asemenea ocazie. Dupa ce a citit cartea lui Darwin, Engels ii scria lui Marx: “Darwin, pe care tocmai il citesc, e splendid…” Marx i-a raspuns:

“Aceasta carte contine fundamentul, in materie de istorie naturala, pentru viziunea noastra.”

Mai mult, Marx a dedicat opera sa fundamentala, “Capitalul”, lui Darwin. Engels la randul lui s-a lasat atat de mult influentat de Darwin si de teoria lui, incat, intr-un efort de a contribui la aceasta, a scris un articol intitulat: “Rolul jucat de munca in tranzitia de la maimuta la om,” iar apoi a compilat ideile sale evolutioniste intr-o carte numita “Dialectica naturii”.

Viziunile lui Marx si Engels au inflorit in special dupa moartea lor. Vladimir Ilici Lenin, liderul miscarii comuniste bolsevice din Rusia, a fost primul care a inceput sa puna in practica revolutia comunista visata de cei doi. Haosul creat de primul razboi mondial i-a oferit ocazia mult asteptata: in 1917, bolsevicii au preluat puterea.

Rusia a devenit scena unui sangeros razboi civil intre comunisti si sustinatorii tarului. Toti care erau socotiti rivali de catre comunisti, inclusiv familia Romanov, erau ucisi in mod bestial.

Ca si mentorii sai, Marx si Engels, Lenin era un evolutionist fervent, propunand teoria lui Darwin ca baza a filosofiei materialist-dialectice, pe care o apara cu atata zel.

Al doilea nume important in revolutia bolsevica – Trotki, punea de asemenea mare pret pe darwinism. “Descoperirea lui Darwin”, spunea el, “este cel mai inalt triumf al dialecticii in intregul domeniu al materiei organice.” […] “Darwin a fost pentru mine ca un portar la intrarea in templul universului. Am fost imbatat de gandirea sa precisa, constienta si in acelasi timp puternica.”

Iosif Stalin, urmasul lui Lenin, in 1924, la conducerea statului, a condus Uniunea Sovietica timp de 39 de ani. Se estimeaza ca circa 30 de milioane de oameni din URSS au murit in timpul regimului stalinist prin infometare, munca fortata pana la epuizare, deportari sau executii sumare.

Potrivit spuselor istoricilor, Stalin simtea o placere deosebita in exercitarea violenta a puterii. In biroul sau din palatul Kremlin, conducatorul URSS se delecta examinand listele cu persoanele executate.

Pe langa conditia sa psihologica, faptul care l-a facut pe Stalin un atat de nemilos criminal in masa a fost credinta lui profunda in filozofia materialista, la baza careia statea teoria lui Darwin.

Stalin spunea: “…pentru a deschide mintile studentilor nostri (…) a trebuit sa ne familiarizam cu originile geologice si varsta pamantului si sa fim capabili sa le dovedim cu argumente; a trebuit sa ne familiarizam cu invataturile lui Darwin.” [16]

Un alt indiciu privind atasamentul neconditionat pe care Stalin il purta teoriei evolutiei il da impotrivirea fatisa a sistemului educational stalinist fata de legile mendeliene** ale geneticii.

Legile lui Mendel dovedeau ca gresite ipotezele lui Lamarck, partial admise si de Darwin, privind transmiterea caracterelor dobandite catre generatiile urmatoare.

De la inceputul sec. XX, legile lui Mendel au fost acceptate de comunitatea stiintifica, insa in Uniunea Sovietica ele erau repudiate.

Cercetatorul rus Lisenko a vazut in legile lui Mendel o lovitura grea data teoriei evolutiei si a dezvoltat o alternativa lamarkista la acestea. Impresionat de asertiunile lui Lisenko, Stalin l-a numit intr-o functie importanta.

Pana la moartea lui “tatucului popoarelor”, stiinta geneticii a fost un subiect tabu in institutiile stiintifice ale Uniunii Sovietice.

Chiar in vremea lui Stalin, un alt regim comunist a luat puterea in China. In 1949, dupa un lung razboi civil, comunistii castigau puterea, sub conducerea lui Mao Tse Tung, stabilind un regim sangeros si represiv. Nenumarate executii politice au avut loc in China.

Aproape 30 de milioane de oameni au murit din pricina foametei ingrozitoare declansata de politicile scelerate ale lui Mao.

In timpul anilor “revolutiei culturale”, tineri militanti maoisti, reuniti in “Garzile rosii”, au aruncat tara intr-o stare de haos si frica.

Mao explica bazele filosofice ale regimului “popular” chinez ca fundamentate pe teoria evolutiei a lui Darwin.

Istoricul James Reeve Pusey, profesor universitar la Harvard, confirma influentele darwiniste asupra maoismului. Pusey afirma:

“Darwin a institutionalizat schimbarea violenta si revolutia. In mod cert aceasta a fost una din cele mai importante influente ale lui Darwin asupra Chinei.”

Iar gandirea lui Mao Tse Tung se potrivea perfect. Comunismul chinez a pricinuit teroare, razboaie de gherila si razboaie civile in multe tari. In Cambodgia, Khmerii rosii comunisti au macelarit aproape o treime din populatia tarii.

Oamenii erau ucisi doar pentru ca luau cateva graunte de la ferma colectiva sau pentru ca spuneau o vorba care nu se potrivea cu invataturile comuniste. Toate aceste fapte arata clar adevarata natura criminala a comunismului, fara a mai fi nevoie de alte comentarii.

Timp de 150 de ani, ideologia comunista, construita pe notiunile de lupta de clasa si revolutie, a fost impletita cu darwinismul. Astazi, neo-marxistii si neo-comunistii raman cei mai importanti apologeti ai darwinismului.

 

Sfarsitul darwinismului

 

Mostenirea intunecata lasata de darwinism omenirii s-a manifestat prin brutale dictaturi. Violenta, teroare, rasism, persecutii, razboi – iata consecinta fireasca a atitudinii darwinist-materialiste fata de om si omenire.

Aceasta filosofie sincretista, care priveste omul ca nimic mai mult decat o specie animala, care isi pune toata nadejdea in materie si promoveaza conflictul drept imuabila lege a naturii, a dus la savarsirea celor mai mari crime din istoria umanitatii.

Iar motivul ultim pentru toate aceste manifestari rezida in negarea de catre om a propriului sau Creator.

O societate care ii intoarce spatele lui Dumnezeu si se lasa purtata de dogme filosofice nu poate avea parte, s-a dovedit, decat de durere, teama si distrugere.

Pacea, dreptatea si siguranta vor putea fi obtinute in parte, numai atunci cand darwinismul si materialismul vor fi prezentate lumii drept ceea ce sunt: inselatorii, iar omul isi va intelege si recunoaste scopul ultim al existentei sale: intoarcerea catre Dumnezeu.

 

 

Note:

 

* Referire la Acordul de la Munchen, din 29 septembrie 1938, in care premierul britanic Chamberlain a jucat un rol major; prin acest acord, Cehoslovacia era dezmembrata si se dadea satisfactie Germaniei in schimbul pastrarii unei paci iluzorii.

** Gregor Mendel, calugar augustinian ceh, descoperitorul fundamentului matematic al stiintei ereditatii. El a efectuat incepand cu 1850 studii pe diferite soiuri de mazare, urmarind distributia trasaturilor morfologice. Variatia acestora corespundea unor legi matematice bine definite, pe care el le-a numit “legile ereditatii”.

Astfel, el a demonstrat ca se pot prevedea prin calcul matematic calitatile mostenite de anumite generatii, de la cele precedente.

Din pacate, concluziile sale, care contraziceau categoric pe cele ale lui Lamarck si Darwin, au fost luate in considerare abia 50 de ani mai tarziu, cand darwinismul era deja inradacinat in conceptia stiintifica internationala.

 

 

 

Bibliografie (surse) :

altermedia.info

http://www.galton.org, The Real Ideological Root of Terrorism: Darwinism and Materialism

http://www.islamdenouncesterrorism.com/darwinism_materialism.html

• Charles Dawson: ‘The Piltdown faker’ http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/3285163.stm

 

 

 

31/03/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: