CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Scurtă istorie a ocupației austriece a Banatului Craiovei și originea denumirii Oltenia


romania - harta provinciilor istorice

 

Teritoriul Olteniei a fost  parte integrantă din Țara Românească, inca de la inceputurile istoriei sale, acest teritoriu avand o notă distinctă în raporturile cu puterea voievodului, prin Marea Bănie de Craiova. Regiunea era administrată de un ban, motiv pentru care era cunoscută și sub denumirea de Banatul Craiovei.

Craiova era capitala acestei regiuni care beneficia de o autonomie relativă, dar care era parte integrantă din Țara Românească.

Mulți dintre Banii Craiovei sau familii importante din aceasta importanta urbe, au devenit domnitori în virtutea poziției pe care o ocupau în aparatul administrativ (dar și datorită bunelor relații cu otomanii, cum a fost exemplul  marii familii a Craioveștilor).

Un bun exemplu este cazul familiei Bibescu care i-a dat pe ultimii doi domnitori din Țara Românească, Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei.

În timpul lui domnului Mircea cel Bătrân, pe teritoriul Olteniei existau județe precum Jaleș (în apusul Gorjului de azi), Motru (în răsăritul Mehedințiului actual), de Baltă (în vestul actualului județ Dolj și sudul actualului județ Mehedinți) și probabil Jiu (în zona Tg. Jiu). 

 

În 1718, in urma unui război dintre austrieci și otomani, se încheie pacea de la Passarowitz.

Cele mai importante prevederi ale acestei Paci care ne privesc, se refereau la trecera Banatului Timisoarei și a vestului Valahiei (zona dintre Olt și Cazanele Dunării), sub stăpânire austriacă.

Sa  notam că din punct de vedere juridic, conform tratatelor semnate anterior, Imperiul Otoman nu avea dreptul să cedeze teritorii precum Oltenia (1718), Bucovina (1775) sau Moldova dintre Prut și Nistru (1812, de atunci încoace denumită Basarabia), deoarece aceste provincii nu-i apartineau, ele fiind parte integranta din principatele creștine tributare Inaltei Porti, Țara Românească și Moldova.

Voievozii aflaţi atunci la putere au protestat, însă zadarnic.

 

 

 

 

Oltenia austriaca

 

 

 În urma Tratatului de la Passarovitz din 1718, Oltenia intra sub stăpânirea habsburgică, astfel că  granița vestică a Țării Românești a devenit pentru scurt timp, râul Olt.

Situația era agravată și de transformarea unor intinse teritorii românești în teatru de război între habsburgi, ruși și turci.

Până în 1739, regiunea a purtat numele de „Kleine Walachiei” (Valahia Mică, spre a o deosebi de Valahia Mare care era Țara Românească, Muntenia) sau „Walachia Cisalutana”. ”Cis”, în latină înseamnă ”de această parte”, ”dincoace” în timp ce Alutus este denumirea dată de romani Oltului. De aici şi numele de Oltenia care s-a încetăţenit pentru acest teitoriu.

Austriecii vedeau în Oltenia, Valahia de dincoace de Olt.

Episcopul de Râmnic a fost pus sub ascultarea celui de la Belgrad și sub mitropolitul sârb de la Karlowitz.

Stăpânirea austriacă în Oltenia a fost apăsătoare, pentru locuitorii baştinasi români, fiind inlocuit jugul de lemn turcesc, cu jugul de fier austriac.

Odată instalați la conducerea provinciei, austriecii au desființat drepturile și autonomia de care Oltenia se bucura sub otomani. Prima măsură a fost „desființarea miliției românești din Oltenia”, menită a demilitariza provincia și a întări autoritatea austriacă.  

Măsura a stimulat dezordinea, astfel că boierii olteni au avut un atu în plus pentru a negocia statutul lor și al țării în fața ocupantului.

A fost cea mai neagră pagină din istoria Olteniei, dar care avea să se întoarcă pedepsitor, ca o răzbunare,  împotriva austriecilor. Astfel, din cauza tentativei acestora din urmă de a instaura în Valahia Mică (Kleine Walachei) o administrație proprie, susținută militar, și transformarea ei într-o provincie imperială (alipire administrativ-teritorială pe care nici turcii nu o putuseră realiza, timp de secole), s-a declanşat o puternică mișcare de rezistenţă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime.

Mai ales că austriecii au încercat și convertirea la catolicism a populației, construind chiar o catedrală papistaşă la Craiova. Edificiul a fost însă distrus de craioveni imediat după ce construcția a fost terminată.

De unde vine expresia ”a da bir cu fugiții”?

Noii stăpânitori, fideli rigorii germane, fac un recensământ pentru vedea care este starea contribuabililor.

Scutiți de dări urmau să fie doar cei care dovedeau că înaintașii lor au fost în slujbe de patru generații, cei care erau recunoscuți ca nobili de împărat (Bălăcenii și Cantacuzinii) și în sfârșit, marii dregători.

Toți ceilalți boieri urmau să plătească dări, inclusiv preoții și mănăstirile.

Tentativa Habsburgilor de a instaura în Oltenia o administrație proprie, sprijinită militar și transformarea ei într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reușiseră pe parcursul mai multor sute de ani, a facut ca in regiune sa se dezvolte o puternică mișcare de revoltă.

Rezistenta fata de autoritatile de ocupatie  a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți si  mica și marea boierime.

Când reprezentanții imperiali incercau  să colecteze taxele au trebuit să dea bir cu fugiții… la propiu.

Populația se refugia peste Olt în Muntenia, sau peste Dunăre în Imperiul Otoman, unde fiscalitatea nu era așa apăsătoare.

De la o asemenea practică a fugii  când vine colectorul de taxe, de biruri, ne vine expresia ”a da bir cu fugiții”, adica de a lua bir de unde nu e nimeni.

stema olteniei

Stema Olteniei

Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa acelor vremuri, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a-si  exercita puterea de facto în provincie.

Sperând că o politică de investiții îi va face pe noii supuși mai concesivi, austriecii deschid cu mari eforturi și cheltuieli Valea Oltului printr-o șosea la standardele vremii, între Sibiu și Râmnicu Vâlcea.

De asemenea au fost realizate primele hărți topografice ale Olteniei. 

Din vremea romanilor nu se mai concentrase statul pe infrastructură.

Acest gest de bunăvoință al austriecilor nu-i va face pe localnici mai concesivi. Dornici de a-și atrage simpatia negustorimii oltene, Habsburgii încearcă si să transforme Oltul în râu navigabil.

Văzând că volumul de taxe nu numai că nu crește, ci scade, administrația austriacă atrage imigranți din Muntenia și Imperiul Otoman.

Efort zadarnic, deorece boierimea olteană îi ademenește pe diferite căi pe moșiile sale, astfel că austriecii rămân în continuare cu satele goale(datorită exodului masiv), deci fără taxe.

Țăranii rămași sunt scoși la muncă, la construirea de șosele și întărituri. Comerțul suferă din cauza închiderii graniței spre Muntenia și Imperiul Otoman.

O altă consecință interesantă creării provinciei oltene de către austrieci, este că deși în mentalul colectiv Slatina face parte din Oltenia, ea nu este parte a acestei regiuni, deoarece se află la est de râul Olt.

Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, devenind un fel de serviciu militar obligatoriu. Tradiția populară spune că tinerii olteni care nu luau calea haiduciei, cu greu își găseau o fată, nefiind considerați bărbați dacă nu ucideau măcar un soldat imperial.

 

Trupele austriece  nu reușeau să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci, aşa că, în ianuarie 1734, au hotărât să-şi retragă cea mai mare parte a trupelor și să angajeze mercenari din rândul populației din zonă.

A fost actul de naștere al pandurilor olteni. Lucrurile au luat însă o întorsătură neașteptată: mulți haiduci au găsit bună ideea ca, în loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie, fără să facă nimic, aşa că s-au înrolat ca panduri.

Timp de aproape doi ani, austriecii au plătit soldă unor haiduci ca să prindă alți haiduci, fără ca vreun haiduc să fie prins.

În fruntea acestor “trupe de commando” era un personaj controversat, Neagu Papură, el însuşi haiduc sau tâlhar.

Realizând că au luat “ţeapă”, imperialii au refuzat să le mai plătească solda. Supăraţi, pandurii au atacat Craiova, jefuind și torturând pe cei cîțiva reprezentanţi ai administrației austriece rămași, apoi au jefuit și incendiat mai multe case boierești.

A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească definitiv Oltenia, cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza Păcii de la Belgrad , între habsburgi şi otomani  (1739).  

 

 

 

HaiduciImagini pentru iancu jianu photos

   

    Haiduci                                                     Iancu Jianu (1787 – 1842)

  

 

În 1735, începe un nou război între puterile creștine și turci. Conflictul se încheie prin pacea de la Belgrad din 1739.

În timpul tratativelor, deosebit de „generoși”, austriecii oferă otomanilor Oltenia.

Aceștia refuză teritoriul până când nu primesc alături de Oltenia, și Belgradul plus nordul Bosniei.

Știind că o anexare la Imperiu a acestui străvechi ţinut românesc ar reprezenta o gaură la buget, otomanii  redau  Oltenia stăpânilor ei legiuiți, domnii Țării Românești.

 

 

 

 Harta imperiului Austriac în sec. XVIII 

 

 

Pandurii au fost tot  haiduci, dar care activau cu simbrie pentru stapanire, sau pentru un potentat local.

Numele de pandur a fost folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice.

În epoca modernă, prusacii au reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniție, trupe speciale care acționau, de regulă, în spatele frontului.

Habsburgii au preluat și ei metoda, răspunzându-le prusacilor cu aceeași monedă.

 Cra-3Şi în Oltenia, pandurii au fost introdusi de austrieci. În momentul în care au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau pregătiți, la locuri de popas, hanuri, crâșme si  locuri strâmte,  au hotărât să angajeze mercenari din rândul populației din zonă, pentru prinderea haiducilor.

Numai că în Oltenia totul a luat o întorsătură neașteptată, mulți haiduci au găsit bună ideea ca în loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie fără să facă nimic; timp de aproape doi ani, austriecii au plătit simbrie unor haiduci ca să prindă alți haiduci, dar nici un haiduc nu a fost prins…

A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească Oltenia cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaționale.

  După plecarea austriecilor, numele de pandur și-a schimbat întru-câtva înțelesul, desemnandu-i pe  membrii unor cete menite să apere boierii de haiduci (un fel de poliții personale), denumirea  preluată de la austrieci desemnand acum un corp de arnăuți mai mare și bine înarmat.

Deşi in urma tratatului de la Belgrad din 1739, care încheia războiul ruso-austro-turc început în 1735, prin care Imperiul Habsburgic restituia Oltenia Ţării Româneşti (18/29), dezordinea care pusese stăpânire pe aceasta a facut ca oraşul Craiova să devină timp de un secol, capitala unui  ținut cufundat în anarhie, fără o apartenență solidă statală, în care haiduci ca legendarul Iancu Jianu făceau legea.

Austriecii au părăsit-o aşa cum au obţinut-o, dar cu pagube imense, mult mai mari decât în urma unei înfrângeri militare.

În Craiova, ca şi în toată Oltenia, s-a creat însă un vid de putere, care avea să ducă la dispariţia Băniei, a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie.

Surse:

Wikipedia. ro; 

http://www.istorie-pe-scurt.ro; 

http:politeia.org.ro 

Anunțuri

07/03/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , ,

1 comentariu »

  1. […] care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiau sudul mării Baltice, scrie cersipamantromanesc. În epoca modernă, prusacii au reînventat poveştile, folosind trupe special pregătite pentru […]

    Apreciază

    Pingback de Decenei | Pandurii, vikingii Banatului | 02/06/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: