Ioan Joldea – Domnul moldovean cu cea mai scurtă domnie din istoria românilor

 

 

 

Cea mai scurtă domnie din istoria românilor

 

 

 Ioan  Joldea, un boier moldovean cu rang de comis, a fost ales domn pe 4 septembrie 1552, în tabăra de la Țuțora de către boierii Sturza și Moghilă, (după uciderea in ziua de 1 septembrie 1552 a domnulului Ștefan al VI-lea Rareș )  şi a „domnit” pana la 12 septembrie 1552.

Nu a fost „os domnesc” (deci nu era descendentul dinastiei princiare a Muşatinilor, cu care nu se înrudea practic în nici un fel) si mai mult chiar, deşi a obţinut sub domnia lui Ştefan Rareş (voievodul „Moldovlahiei” din 11 iunie 1551 până la 1 septembrie 1552), înalta dregătorie de mare comis, boierul Joldea nu era considerat de către contemporanii săi ca fiind de obârşie prea nobilă.

El făcea parte din partida boierească moldavă adeptă a Răreşeştilor (ramura familiei domnitoare a Bogdăneştilor, întemeiată de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare şi al Răreşoaiei), condusă de văduva lui Petru Rareş, doamna Elena Ecaterina.

Aceasta, după asasinarea, la 1 septembrie 1552, în localitatea Ţuţora, a fiului ei Ştefan Rareş, hotărăşte, pentru a menţine coroana voievodală în sânul propriei familii, să-l susţină la tron pe Joldea, căruia-i oferă, pentru a-i legitima venirea la domnie, mâna fiicei sale, Ruxandra.

De altfel, un izvor polon îl socoteşte pe fostul comis ca fiind deja „căsătorit cu sora tiranului (Ştefan Rareş)”.

 

 

 

 

Stefan Rares si mama sa

 

În realitate, aşa cum aflăm din cronicile ţării, nunta dintre proaspătul pretendent la sceptrul „Kara Bogdaniei” şi frumoasa domniţă din neamul Rareşilor, nu avusese loc încă (tânăra prinţesă fusese doar hărăzită „să-i fie doamnă” modestului boier moldovean), pentru ca ceremonia urma să fie oficiată ceva mai târziu, la Suceava.

Ridicarea la domnie a lui Joldea a fost făcută de către un numeros grup de mari boieri, conduşi de marele vornic Gavril Movilă şi hatmanul Ioan Sturza, care iniţial intenţionaseră să treacă hotarul în Polonia şi să pornească spre tabăra lui N. Sieniawski, voievodul de Belz (aflată la nord de Nistru), unde se găsea Petru stolnicul (viitorul Alexandru Lăpuşneanu), cel susţinut de poloni să urce în scaunul domnesc al Moldovei.

Scopul lor era acela de a i se închina în calitate de domn, acesta fiind proclamat, deja, ca atare în urma sosirii în tabăra protectorului său (marele magnat polon pomenit mai sus) a 300 dintre boierii moldoveni adepţi ai înălţării sale la domnie (însoţiţi de slujitorii lor), care „au mers acolo pentru a cere într-un glas în numele ţării şi în faţa întregii oştiri” ca fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb („gospodarul” statului medieval românesc est-carpatin din 2 iulie 1504 până la 22 aprilie 1517) să fie declarat „mare voievod şi domn al Valahiei Mici”.

 

 

 

 

Bogdan cel Orb

 

 

Pe când se îndreptau spre destinaţia amintită, deplasându-se pe drumul dintre Iaşi şi Suceava, ce şerpuia de-a lungul Jijiei, delegaţia alcătuită din însemnatele feţe boiereşti, în frunte cu Gavril Movilă şi Ioan Sturza, odată ajunsă în localitatea Şipote, situată pe malurile pârâului Miletin, va fi oprită de ambiţioasa văduvă a lui Petru Rareş, care îi va convinge pe membrii acesteia să-l aleagă ca domn pe Joldea.

Cu toate că alături de ea se afla Constantin Rareş, feciorul ei cel mai tânăr (la acea vreme având cam 12 ani), doamna Elena Ecaterina, temătoare pentru soarta acestui ultim fiu rămas în viaţă, nu a avut curajul să-l declare candidat la tronul ce-i revenea de drept, considerând pentru moment ca fiind mai înţelept să-l propulseze la cârma statului moldovean pe cel care urma să-i devină ginere.

Despre acţiunea vajnicei consoarte a lui Petru Rareş îi punea la curent pe senatorii regatului polon, la 19 septembrie 1552, însuşi regele Poloniei, Sigismund al II-lea August (1548-1572), care le scria marilor săi dregători că „îndemnaţi de stăruinţele mamei domnului ucis (Ştefan Rareş)”, unii boieri „voiau să primească de domn pe altul decât pe Petru (adică Petru stolnicul, devenit ca voievod Alexandru Lăpuşneanu)”.

Înălţarea ca domn a lui Joldea s-a petrecut cu puţin timp înainte de pătrunderea în Moldova a forţelor armate polone ce-l însoţeau pe Alexandru Lăpuşneanu (pentru a-l impune pe scaunul domnesc de la Suceava), faptă întâmplată la 4 septembrie 1552.

 

 

 

 

 

Sigismund al II-lea

 

 

 

Dacă nu avea o origine prea aleasă, în schimb Joldea se pare că era foarte plăcut la înfăţişare, căci, în 1564, făcând referiri chiar la aspectul său exterior şi la poziţia sa în societate, cronicarul italian Anton Maria Gratiani concluziona că accesul la tron depindea la români foarte mult de „frumuseţea feţei, statura şi înfăţişarea trupului”, astfel că dacă cineva avea un oarecare defect de natură fizică „fie el de neam cât de ales, ei îl preferă uşor pe unul de neam mai puţin ales, dar arătos la înfăţişare”.

Tot de la Gratiani aflăm că Joldea a ajuns la domnie, fiind „proclamat voievod prin votul tumultuos al mulţimii”, deci el fusese ales de marii boieri şi aclamat de restul categoriilor sociale participante la ceremonia oficială.

Spre supărarea călugărului Eftimie, care, în a sa cronică, condamnă cu vehemenţă gestul marelui vornic Gavril Movilă şi al hatmanului Ioan Sturza, aceştia şi-au încălcat „jurămintele şi făgăduinţele” făcute pribegilor aflaţi în Polonia (că îl vor recunoaşte pe Alexandru Lăpuşneanu drept domn) şi „şi-au pus domn la Şipote pe nenorocitul Joldea”.

 

 

 

 

Alexandru Lapusneanu

 

 

Informaţi cu privire la proclamarea ca domn a lui Joldea, marele boier moldovean Ion Moţoc (comandantul celor 300 de partizani ai Lăpuşneanului, sosiţi în tabăra de la nord de Nistru şi înregimentaţi acum în oastea polonă de aici) şi nobilul polon Pavel Secygniowski (ce fuseseră trimişi de voievodul de Belz în fruntea unui corp de oaste, constituit din călărime moldo-polonă – în componenţa căruia intrau şi cele câteva sute de boieri moldoveni împreună cu însoţitorii lor – în întâmpinarea delegaţiei boiereşti conduse de Gavril Movilă şi Ioan Sturza) vor opri înaintarea detaşamentului lor de călăreţi, însărcinând totodată, pe patru dintre boierii moldoveni cu misiunea de a merge la Şipote, unde să-i chestioneze pe cei aflaţi în anturajul voievodului ales de curând, cu privire la motivele care au stat la baza renunţării atât de bruşte la intenţia lor iniţială de a se alătura lui Alexandru Lăpuşneanu.

 

Ajunşi la Şipote, solii „cercetaşi” au fost, însă, puşi în lanţuri şi încarceraţi sub acuzaţia că ar fi de fapt iscoade.

Neavând veşti de la micul grup plecat în recunoaştere şi văzând că acesta nu se mai întorcea, cele două căpetenii ale oastei moldo-polone au decis să atace „curtea domnească” de la Şipote.

În cursul nopţii sau după o altă opinie în primele ore ale dimineţii, clădirea în care se adăpostea Joldea a fost luată cu asalt, şi, deşi acesta şi ai săi s-au opus cu îndârjire, datorită faptului că focul de la o casă (aflată în apropierea celei în care se găseau asediaţii) incendiată de atacanţi s-a întins şi asupra conacului boieresc, devenit pentru scurtă vreme „palat voievodal”, au fost siliţi, în cele din urmă, să depună armele, predându-se adversarilor.

Joldea, împreună cu toţi oamenii lui, înlănţuiţi şi păziţi cu străşnicie, vor fi aduşi în faţa lui Alexandru Lăpuşneanu, în tabăra panului polon N. Sieniawski.

 

 

 

 

 

Toate acestea au avut loc imediat după 4 septembrie 1552, însă, cu siguranţă, cu mult înainte de ziua de 12 a aceleiaşi luni, dată la care Alexandru Lăpuşneanu, uns şi încoronat deja ca „mare voievod şi domn al Moldovlahiei”, la curtea voievodală de la Hârlău (aflată la sud-vest de Şipote), îi informa pe mai marii Bistriţei că a înlăturat de la putere „un hoţ şi duşman al religiei creştine”, desigur el referindu-se la Joldea.

Între timp, doamna Elena Ecaterina (ce nu mai este pomenită de izvoarele istorice în contextul evenimentelor amintite până acum), împreună cu fiul ei Constantin Rareş şi „toate averile sale”, va pleca către Suceava (desigur chiar înainte de declanşarea atacului executat de unitatea militară moldo-polonă condusă de Ion Moţoc şi Pavel Secygniowski asupra satului Şipote), fiind, în cele din urmă, capturaţi aici, de către hatmanul Negrilă, ce fusese însărcinat, de către Lăpuşneanu (pe când acesta înainta spre Hârlău), cu prinderea lor.

Referitor la durata domniei lui Joldea, conform aceluiaşi Gratiani, aceasta a fost de numai două zile (începând cu data la care a fost proclamat ca voievod), în timp ce potrivit cronicii lui Grigore Ureche, Joldea vodă „au domnit 3 zile, văleatul 7060 (adică anul 1552) septemvrie”, ea consumându-se numai la Şipote, unde, din primii ani ai veacului al XVI-lea, exista o curte boierească, ce îndeplinea funcţia de reşedinţă a puternicului şi vestitului mare boier şi înalt dregător moldovean, Luca Arbore.

 

 

 

 

Luca Arbore

 

 

 

În ceea ce priveşte soarta de care a avut parte Joldea Voievod, se ştie că după ce Alexandru Lăpuşneanu a ajuns la Hârlău (unde s-a desfăşurat din nou ceremonialul alegerii, ungerii şi încoronării sale ca domn), eveniment petrecut înainte de 12 septembrie 1552, el a fost dus, laolaltă cu „toţi boierii mari, care erau cu dânsul” (luaţi prizonieri împreună cu Joldea la Şipote), şi înfăţişat dinaintea învingătorului care „i-a iertat pe toţi” (adică le-a cruţat viaţa), însă a poruncit ca „arătosul” său rival să fie „însemnat la nas şi (…) dat la călugărie” cu de-a sila.

 

Intrat în istoriografie sub numele princiar de Ioan, datorită cercetătorilor din perioada interbelică, în special a lui Nicolae Iorga (deşi în cele două sau trei zile de la începutul lunii septembrie a anului 1552, cât s-a bucurat de prerogativele domneşti, nu a apucat să fie uns şi încoronat ca domn şi prin urmare nu a avut nici răgazul necesar adoptării unui nume voievodal), Joldea se va stinge din viaţă, purtând un nume monahal, într-o mănăstire şi la o dată rămase necunoscute până astăzi.

 

Odihna de vecie şi-a găsit-o, probabil, într-un mormânt (rămas şi acesta anonim), din incinta sfântului lăcaş de cult în care a fost silit să-şi încheie tumultoasa existenţă, înscriindu-se în istorie drept voievodul cu cea mai scurtă domnie din trecutul nostru.

 

 

 

 

 

 

surse :

 

prof. dr. Tiberiu Ciobanu http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/; http://www.istorie-pe-scurt.ro/

Publicitate

Din vremea când in Ungaria maghiarizarea numelor populatiilor nemaghiare era parte a politicii de deznationalizare

 

 

 

 

Maghiarizarea numelor

 

 

 

 

 

Primele maghiarizari ale numelor au avut loc între 1848 si 1849, când aproape 700 de persoane si-au schimbat numele.

În 1862, altor 550 de persoane le sunt maghiarizate numele, cinci ani mai târziu numarul acestora ajungând la o mie.

Numirea în 1867 a unui nou ministru responsabil cu maghiarizarea avea sa accentueze procesul.

Sub presiunea autoritatilor, la fiecare jumatate de an se întocmesc liste pentru schimbarile de nume, pe regiuni si provincii, lucru ce avea sa duca la maghiarizarea a înca 2700 de persoane între 1867 si 1880.

În 1897, Parlamentul din Budapesta a votat legea maghiarizării numelor oraşelor şi satelor româneşti din Transilvania. Multe localităţi cu sufixul „u” au rămas fără el.

Vă prezentăm câteva exemple din zona Munţilor Apuseni: Albacu a devenit Albac şi pe urmă Fehervölgy, Buciumu a devenit Bucium apoi Bucsóny, Câmpeniu a devenit Cîmpeni apoi Topánfalva, Ponorelu a devenit Ponarel apoi Ponorel, Sohodolu a devenit Sohodol, apoi Aranzosszohodol, Peleşu a devenit Peleş apoi Peles, Cărpinişiu a devenit Cărpiniş apoi Abrudkarpenyes, Lăpuşu  a devenit Lăpuş (Arieşeni) apoi Lepus, Mogoşu a devenit Mogoş, apoi Mogos.

Eliminarea elementelor caracteristice numelor româneştiRezultatele nu erau însa pe masura pretentiilor iredentiste ale societatii de maghiarizare.

Prin urmare, un an mai tarziu în 1898, revizionismul maghiar comanda raspândirea în masa a unui îndrumar intitulat “Cum sa maghiarizam numele de familie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor era chiar presedintele Societatii de maghiarizare a numelui, Telkes Simon, pentru care “asa cum prin botez crestinul devine membru al comunitatii crestine, tot asa, prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez national, cel cu nume strain este primit în societatea maghiara, în rândurile adevaratilor fii ai natiunii”.

Astfel, promotorul maleficei lucrari prevedea mai multe metode de maghiarizare rapida si eficienta a numelor de familie.

În primul rând, maghiarizarea prin preluarea numelui asezarii din care provenea supusul imperial si adaugarea terminatiei “i” (Aradi, Erdi, Lendvai etc).

  În baza acestei lucrări s-au găsit cele mai perfide căi de maghiarizare a numelor româneşti, a căror consecinţe le trăim şi astăzi.

Elevii care urmau şcoli maghiare se trezeau cu numele maghiarizat: Avram Iancu devine Iank Abraham.

În armată recrutul intra cu nume românesc şi la lăsarea la vatră îl avea maghiarizat: Furduiu Dumitru a devenit Fúrdui Demeter, Furduiu Ioan a devenit Fúrdui Ianoş, Furduiu Nicolae a devenit Fúrdui Miklos.

După cum se vede a fost eliminat sufixul „u” şi s-a pus accent pe prima silabă a numelui de familie.

Documentele de arhivă cercetate de profesorul Ilie Furduiu pentru studiul „Momente din lupta românilor împotriva maghiarizării înainte de 1918“ , ne ajută să aflăm cum au fost maghiarizate numele românilor din Ardeal.

În prezent întâlnim atât numele românesc cât şi cel maghiarizat: Ancău – Anca, Aronu – Aron, Baicu – Baic, Balosu – Balos, Barbu – Barb, Bugnariu – Bugnar, Bobariu – Bobar , Cadariu – Cadar, Cipariu – Cipar, Cişmaşu – Cişmaş, Coşeriu – Coşer, Covaciu – Covaci, Curuţiu – Curuţ,Danciu – Danci, Doţiu – Doţ , Fleşeru – Fleşer, Fişteriu – Fişter, Fărcaşiu – Farcaş, Fodoru – Fodor, Grosu – Gros, Gomboşiu – Gomboş, Grozavu – Grozav, Giurgiu – Giurgi, Glodariu – Glodar, Henegariu – Henegar , Iancu – Ianc (Iank), Huţiu – Huţ, Ienciu – Ienci, Jeleriu – Jeler,  Marcu – Marc, Nemeşiu – Nemeş, Olariu – Olar, Oniciu – Onici, Oneţiu – Oneţ, Puşcaşiu – Puşcaş,  Poganu – Pogan, Purcelu – Purcel,  Râsteiu – Râstei, Radu – Rad, Raţiu- Raţ,  Raiu – Rai, Sasu – Sas, Scrobu – Scrob, Suciu – Suci, Tătaru – Tătar, Turcu – Turc, , Voicu – Voic,, Vlaicu – Vlaic etc.

Din exemplele de mai sus constatăm că autorităţile vremii au suprimat sufixul „iu” sau „u”, care era caracteristic numelor româneşti.

În 1907, Anton Husza-Herskovitz a tipărit, pentru guvernul maghiar, cartea „Românii din Ungaria”.

În lucrare  se dau sfaturi guvernanţilor cum să-i maghiarizeze pe români folosind cele mai draconice metode şi restricţii pentru: biserici, şcoli, presă.

 

Pentru aceia care nu ajungeau prin adaugarea sufixului de maghiarizare la un nume cu o rezonanta ungureasca credibila se recomanda traducerea denumirilor meseriilor si preluarea acestora (Acs-Dulgheru, Dobos-Tobosaru, Festo-Boiangiu, Lakatos-Lacatusul, Pap-Preotu, Kantor-Dascalu, Zaszlos-Stegaru, Tiszt-Ofiterul), iar cei ce voiau sa pastreze amintirea nationalitatii stramosilor puteau folosi numele de Najos (Bavarez), Bolgar (Bulgaru), Gorog (Grecul).

Pentru români era rezervat apelativul Olah, autorul inventând si numele de Kun, ca aplicare pentru neamul “asezat între Dunare si Tisa”. Pe de alta parte, se sugera ca substantivelor sa le fie adaugate sufixele s, as, es, ös, iar verbelor ó, ö.

Nu se agrea în schimb terminatia “y” motivul reprezentându-l posibila confuzie dintre numele nou maghiarizate si cele vechi, mai ales de vita nobila (identificate prin terminatiile “y” sau “i”).

Pentru a grabi maghiarizarea, cererile de schimbare a numelor nu mai trebuiau însotite de o anumita fundamentare ori de certificatele de cetatenie, autoritatile maghiare considerând ca “maghiarizarea numelui nu necesita justificari”.

 

 

Eficienta prin tenacitate

 

 

În urma acestor actiuni, fenomenul de maghiarizare a numelor a luat rapid proportii. Peste 300 de schimbari de nume în 1880, 1300 un an mai târziu si mai bine de 14 000 în deceniul care a urmat.

Totusi, la sarbatoarea mileniului din 1896, Societatea de Maghiarizare a Numelor a considerat rezultatele ca nesatisfacatoare, fiind expediate într-un ritm frenetic noi metodologii si propuneri de nume tuturor acelora care prin pozitia lor puteau contribui la aplicarea deciziilor (directori de scoli, ziare si reviste, societati financiare si industriale, dar si arhive).

Apelurile avea sa fie trimise si episcopilor greco-catolici, reformati, catolici, unitarieni si lojelor masonice, în manifeste mentionându-se ca: “nefacând parte din rândul marilor natiuni si, din cauza teritoriului, neputând sa mai creasca în mijlocul lor, Ungaria îsi urmeaza instinctul în timp si cauta sa înhate toate mijloacele legale si curate prin care se usureaza contopirea – în mica patrie – a tuturor fiilor sai, alcatuind o unica si mare familie.

Cursul contopirii a pornit fara zgomot, din fericire, si devine tot mai simplu.

Împrejurarile sunt favorabile, dar timpul nu asteapta. Trebuie sa stam la pânda, sa nu ramânem de caruta, dar mai ales sa nu scapam vrabia din mâna”.

 

 

Cartea secreta a guvernului

 

 

În 1907, la Budapesta apare sub egida Tipografiei Regale Maghiare de Stat lucrarea “Românii din Ungaria”.

Un volum de lucru confidential al guvernului maghiar, în cele o mie de pagini fiind inserate masuri dure vizând reducerea la tacere a tuturor miscarilor care, promovând ideea ca Austro-Ungaria nu mai putea exista într-o forma imperiala, militau pentru aparitia în cadrul unei confederatii de state nationale a Transilvaniei Românesti.

Desigur, editarea lucrarii este si astazi negata de Guvernul de la Budapesta. Peste timp, însa, s-au pastrat cel putin doua exemplare, unul aflat în pastrarea bibliotecii Universitare din Cluj-Napoca, iar cel de-al doilea arhivat în fondul secret al Academiei Române din Bucuresti.

În fundamentarea lucrarii, autorul, (în principal Anton Huszar, translator în Ministerul de Interne ungar, dar în spatele caruia se aflau ideile contelui Andrassy, la acea vreme ministru de interne), amintea ca, în anii 1905-1906, “românii din Ungaria (de fapt, din zona cotropita a Transilvaniei – n.r.) au manifestat în mod demonstrativ în contra caracterului national unitar al statului ungar, cautând sa-l transforme într-un stat organizat pe baze federaliste”.

În acest scop, principalele institutii ale neamului românesc (biserica, scoala, finantele) au fost transformate în “factori de lupta si de instigare în contra statului maghiar, a natiunii maghiare si a limbii maghiare”.

Directiile de lupta împotriva românismului propuse de Anton Huszar se refereau la distrugerea unitatii demografice a românilor ardeleni, maghiarizarea Bisericii greco-catolice române, desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, maghiarizarea învatamântului, interzicerea culturii românesti în Transilvania, desfiintarea presei românesti si a organizatiilor politice a ardelenilor, precum si împiedicarea accesului românilor la institutiile financiare.

Cea mai mare problema a revizionistilor se lega de repartizarea naturala a românilor în judetele Transilvaniei, iar cum în cele 12 judete majoritatea absoluta era româneasca, Huszar sublinia ca se impunea “o noua ordonare a judetelor si a cercurilor electorale românesti pentru ca ele sa asigure punctul de vedere unguresc”.

Lucru care s-a realizat, între 1907 si 1918, Ardealul fiind colonizat cu maghiari, românii ardeleni fiind trans-colonizati în mai multe regiuni maghiare.

În acelasi timp, considerând ca Biserica greco-catolica se îndepartase de catolicism si intrase în curentele de politica ultra-româneasca, revizionistii demarau si procesul de maghiarizare a acesteia.

 

 

 

 

 

 

 

 

Încercari de sfarâmare a identitatii nationale

 

 

Concomitent cu maghiarizarea Bisericii greco-catolice, era vizata si desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, motivatia lui Huszar fiind aceea ca trebuia “sa dispara odata aceasta cangrena politica, care roade trupul natiunii maghiare si al tarii”.

Pentru aceasta, trebuia limitat accesul tinerilor la învatamântul teologic, prin stergerea de pe listele de bursieri a acelora care “au dat dovezi de sentimente în contra statului si a natiunii maghiare”, iar în seminariile teologice trebuiau numiti ca directori si profesorii “doar persoanelor care în cursul studiilor universitare au audiat timp de cel putin patru semestre limba si literatura maghiara si au colocvat din aceste materii în fiecare semestru”.

În plus, se interziceau reuniunile învatatorilor ortodocsi, manualele folosite în seminarii trebuiau si ele avizate de autoritatile maghiare.

Din atentia revizionistilor nu scapau nici scolile. Astfel, tinând cont de faptul ca limba româna era cea mai puternica arma a românilor împotriva maghiarizarii, autorul propunea ca în scolile secundare românesti limba de predare sa fie maghiara, iar limba româna sa devina doar obiect obligatoriu de învatamânt.

La rândul lor, societatile de lectura de la liceele românesti, erau obligate sa-si tina sedintele în mod alternativ, într-o saptamâna în maghiara, în alta în româna.

Din repertoriile corurilor si orchestrelor liceelor românesti trebuiau eliminate textele nationaliste, iar primirea elevilor din România trebuia îngreunata.

 

 

Fara hrana spirituala, fara suport financiar

 

 

În lucrare se insista si asupra necesitatii interzicerii culturii românesti în Ardeal, în primul rând prin împiedicarea activitatii Societatii ASTRA.

Totodata, se preciza ca statul maghiar sa îngreuneze aparitia gazetelor politice românesti, prin crearea de dificultati financiare, dar si prin anularea carnetelor gratuite pe calea ferata pentru ziaristi, pentru a limita deplasarea acestora, ori, în cazul elementelor recalcitrante, prin condamnarea la temnita ordinara (prin tratarea articolelor drept calomnii de presa).

Lucrarea secreta a guvernului ungar se referea si la “necesitatea distrugerii românilor pe teren economico-financiar”, bancile fiind considerate mecanismul principal al miscarilor nationale. Trebuiau îngreunate activitatile bancilor românesti existente si împiedicarea aparitiei altora noi.

Ministerul Comertului trebuia sa verifice regulamentele de functionare ale bancilor românesti si sa stearga eventualele prevederi care nu permiteau ungurilor sa obtina actiuni la acestea.

Profesorilor si învatatorilor români li se interzicea sa faca parte din consiliile de administratie, iar bancilor austriece (care le rescontau pe cele românesti) li se sugera sa-si retraga acest sprijin.

Pentru a face imposibila aparitia unor noi banci, se propunea ca, la înfiintare, acestora sa le fie cerute capitaluri sociale initiale mult mai mari decât în mod normal, iar în zonele locuite de români se sugera înfiintarea de banci populare judetene maghiare.

Sustinute de guvernul maghiar si ale caror împrumuturi se acordau fara dobânda.

Desigur, nu românilor, aceste cooperative de credit fiind destinate cetatenilor maghiari existenti sau care urmau sa fie colonizati în regiunile respective.

 

Sursa http://www.ziarulnatiunea.ro; Adevarul.ro; foaienationala.ro/

O ISTORIE A ZILEI DE 1 MARTIE. VIDEO

 

 1 martie, istoricul zilei

 

509 I. I Chr.  – Consulul roman Publius Valerius Publicola, organizeaza la Roma primul Triumf , după victoria sa asupra regelui detronat Lucius Tarquinius Superbus in bătălia de la Silva Arsia.

 86 I.I Chr. – Lucius Cornelius Sulla, în fruntea unei armate romane, ocupă în Atena, dupa infrangerea tiranului Aristion sprijinit de trupele de Mitridates al VI-lea.

40 – S-a nascut poetul latin Marcus Valerius Martialis (d. între 102 și 104 d.Hr.).

A fost un poet roman originar din Hispania cunoscut pentru cele douasprezece cărți de epigrame, publicate în Roma  între anii  86 și 103, în timpul domniei imparatilor Domitian, Nerva si Traian.

Este considerat a fi creatorul genului epigramei.

293 –  Impăratul Diocletian si co-imparatul Maximinian  ii  numesc pe Constantinus Chlorus si Galerius in demnitatea de Cezari, fapt  considerat a fi  in Imperiul Roman începutul Tetrarhiei , cunoscuta sub numele de Quattuor Principes Mundi (“Patru conducători ai lumii”).

 

 492 – Moare Papa Felix al III-lea.

 

Felix al III-lea provenea dintr-o familie aristocratica romana, fiind fiul unui preot si bunicul Sfantului Grigorie cel Mare. La data inscaunarii sale ca Papa, era vaduv si tatal a doi copii.A fost ales Papa pe 13 martie 383.In timpul pontificatului sau s-a produs o ruptura doctrinară cu Acacius, Patriarhul Constantinopolului, pe  care l-a  excomunicat si declarat eretic pentru ca a acceptat doctrina eretica  monofizita.

 589 :  Sarbatoarea Sfantului David. Este o sarbatoare crestina in timpul careia velsii il celebreaza pe Sfantul David (n.cca anul 500, patronul Tarii Galilor, mort in ziua de 1 martie anul 589).

 1 MARTIE ESTE ZIUA NATIONALA  A VELSILOR (GALEZILOR) DIN MAREA BRITANIE,  pe tot cuprinsul Tarii Galilor . Velsii sunt una dintre cele şase naţiuni celtice din Europa şi tara lor este in prezent parte a Regatului Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord. In velsa, acestei tari i se spune Cymru (pronunţat Kum-ri), iar in latina i se spunea Cambria.

Drapelul velșilor

 Pâna la cucerirea ei în 1282 de către Edward I al Angliei, Ţara Galilor era divizată  în numeroase principate independente. Ca urmare a Actului de Unire emis de regele Henric al VIII-lea (el însuşi provenit dintr-o familie de origine velsa), ţara a devenit parte componentă a regatului Angliei în 1536.
http://www.lemonde.fr/web/article/0 ,1-0 @ 2-3546,36-657524,0. htmlPrin traditie, fiul cel mare al regelui Angliei ia titlul de Print de Wales.

  

 

 

 

 

1131 – A decedat regele Stefan al II-lea al Ungariei ; (n.1101). Ștefan al II-lea (maghiară: II István, n. 1101), rege al Ungariei si Croatiei,a condus Ungaria din anul 1116 pana la moartea sa. Tatal sau, Regele Coloman, l-a  încoronat de copil, iar domnia sa a fost caracterizată de războaie dese cu cînd în Țările vecine.

 

 

 

1445 – S-a nascut in Florenta, Sandro Botticelli,  (pe numele real Alessandro di Mariano Filipepi), pictor italian considerat a fi unul dintre artistii reprezentativi ai picturii Renascentiste.

 

 

 

Sandro Botticelli, autoportret

Pana sa studieze pictura cu maestrul Antonoi del Pollaiuolo, a invatat meseria de aurar de la tatal sau.

Din 1470, artistul si-a deschis propriul atelier, iar restul vietii a creat lucrari pentru celebra familie Medici sub a carei protectie a intrat si care i-a finantat majoritatea operelor. 

Botticelli a fost poreclit “botticello”(“butoi mic”) de fratele său mai mare. Din 1481, Botticelli a fost chemat la Roma de către Papa Sixtus IV pentru a decora Capela Sixtină alaturi de alti mari pictori.Printre operele sale celebre se numara “Primavara”, “Adoratia magilor”, “Nasterea lui Venus”. De asemenea, in 1481, s-a numarat printre artistii desemnati de Vatican sa decoreze Capela Sixtina, insa contributia sa nu a fost una insemnata.  

 

 

 

 

1562 – Are loc Masacrul de Vassy  în care cincizeci de protestanți au fost uciși, iar aproximativ o sută cincizeci răniti de trupele ducelui de Guise, la  șase săptămâni de la semnarea Edictului din ianuarie 1562, prin care regele a permis protestanții sa ase intruneasca in public. 

Este începutul războaielor religioase franceze,care vor macina Franţa timp de peste treizeci de ani.Hughenot este un nume dat protestantilor calviniști francezi si se pare ca denumirea acestora provine din cuvantul german Eidgenossen, care inseamna “uniti prin juramant”.

Erau organizați în comunități independente sub autoritatea unui sinod național în 1559 si au creat un aparat administrativ și militar prin care au devenit un corp autonom în cadrul statului, deseori în conflict cu puterea monarhică.În urma războaielor religioase care i-au opus catolicilor, hughenoții au reușit să obțină libertatea de cult, locuri în parlament și sa detina controlul  a cca. 100 de fortărețe, printre care La Rochelle, Cognac și Montauban.

Puterea militară hughenotă a fost desființată apoi de Cardinalul Richelieu (asedierea si cucerirea orașului La Rochelle, 1628); Ludovic al XIV-lea a completat acțiunea de consolidare a monarhiei și de restaurație catolică deplină (revocarea Edictului din Nantes, 1685), obligând numeroase comunități de hughenoți să emigreze în țări protestante.  

 

 

 

1565 – A fost fondat orasul Rio de Janeiro de către cavalerul portughez Estacio de Sá ( 1520-1567), care l-a numit “São Sebastião do Rio de Janeiro (Râul St Sebastian ianuarie), în onoarea regelui Sebastian al Portugaliei.

 

 

1632 – Champlain devine guvernator al Noii Frante, pe continentul american, in actuala Canada de azi. 

 

 

 

Samuel de Champlain a fost numit în această funcţie de către Cardinalul Richelieu.  

 

 

 

 

 

 

1746 – Constantin Mavrocordat,  domnul Țării Românesti  (1744-1746) , clerul înalt și boierii țării,  hotărăsc eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți, care se reîntorc în țară; liberi ca persoană, țăranii rămân totuși dependenți economic de boieri, fiind obligați să presteze boierului 12 zile de clacă, în Țara Românească și 24 de zile, în Moldova. 

1788: S-a nascut  Gheorghe Asachi, poet, prozator și dramaturg român   născut in tinutul  Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina) Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu.

A fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine.

A versificat legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.  A fost inițiat în francmasonerie la Milano, în Italia si in 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participat la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași.

A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.

Fiul său, Dimitrie Asachi, a fost de asemenea om de știință, a cărei activitate a vizat matematica și topografia. Fiica sa, Hermiona Asachi, a fost soția istoricului francez Edgar Quinet.

A decedat la  12 noiembrie 1869.

 

 

 

 

1810- S-a născut la  Żelazowa Wola, lângă  Varșovia,compozitorul romantic  și pianistul francez de origine poloneză Frederic Francois Chopin (Fryderyk Franciszek Szopen), celebru pentru piesele sale solo pentru pian și pentru concertele sale de pian.

A murit la 17 octombrie 1849.

 

 

 

 

 

1812- S-a născut  medicul și politicianul român Nicolae Kretzulescu.

1840 – Adolphe Thiers devine prim ministru al Franței.

1837 –  S-a născut la Humulești, marele scriitor romăn  Ion Creangă. Data nașterii lui Creangă este incertă.

El însuși afirma în Fragment de biografie,că s-ar fi născut la 1 martie 1837.

O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.

A învățat la școala din Humuleștiul natal, apoi la Broșteni, la Școala Domneasca din Târgu-Neamț si la Școala catihetică din Fălticeni. La Târgu-Neamț era înscris cu numele de Ștefănescu Ion, la Fălticeni cu numele de Ion Creangă, pe care îl va păstra toată viața. Opera sa reprezentativa a devenit mai vie ca oricand dupa moartea sa, la 31 decembrie 1889.

Un artist al condeiului, Ion Creanga este creatorul unei opere ce nu mai are asemănare in literatura universala.Limbajul sau si dialogul folosit par ar fi luate direct din gura poporului. Creatia literara a lui Ion Creanga se compune din povesti, povestiri si amintiri din copilarie. Povestile evoca o lume țărănească, proiectata în fabulos: ”Capra cu trei iezi”, ”Povestea porcului”, ”Povestea lui Harap-Alb” etc. Astazi, creatia sa este raspandita in tara noastra in numeroase editii, fiind tradusa in mai multe limbi.

In perioada 1855-1859 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Socola, după care s-a inscris la Facultatea de Teologie a Universitatii din Iași, dar nu a frecventat-o. S-a căsătorit cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași si in 1959 devenea diacon la aceasta biserică. Peste 5 ani se înscria la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi (Școala Normala) si in 1865 obținea diploma de absolvire.

A fost numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași de profesorul sau, Titu Maiorescu si a colaborat la elaborarea de manuale scolare (Abecedar, Învățătorul copiilor, Metodă nouă de scriere și cetire, Povățuitorul la cetire prin metoda fonetică, Geografia județului Iași). A fost exclus din rândurile clerului si din invațamânt in 1872, pentru comportament neadecvat. Post-mortem, in 1993, a fost reprimit in cler.

L-a cunoscut in 1875 pe Mihai Eminescu, cel care i-a devenit prieten bun si acesta il va introduce in societatea literară Junimea.

A debutat in publicația Convorbiri literare cu povestea Soacra cu trei nurori, la 01 octombrie 1875 si va publica aici si celelalte povești, până in anul 1878. In perioada 1875-1883 a scris cele mai importante opere ale sale, îndemnat de Mihai Eminescu. In 1881-1882 a publicat primele trei părți din Amintiri din copilarie, a patra fiind postumă si apăreau primele semne ale epilepsiei.

In 1883 a apărut broșura Două istorioare prea frumoase din viața lui Cuza Vodă, la Craiova.

Este autorul a 13 povesti, 8 povestiri, 2 nuvele si a celebrei lucrari autobiografice Amintiri din copilarie.

A murit la 31 decembrie 1889 si este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași.

1865 – A murit  Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei, soția regelui William al II-lea al Olandei; (n. 1795).

1867- A aparut la Iași, apoi la București, revista “Convorbiri literare”,  organ de presă al „Junimii”– grupare politică și literară condusă de Titu Maiorescu care a exercitat o puternica influență asupra mișcării literare românești.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul redactor, apoi director al acestei reviste, a fost Iacob Negruzzi. Publicația a apărut pâna în 1944, cu o singura întrerupere intre anii 1916 si 1919. 

1872- In Statele Unite, a fost infiintat primul parc național din lume: Yellowstone.

1877- Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris din 1856 au adoptat la Londra, un protocol prin care recomandau Turciei sa acorde unele libertăți popoarelor supuse.

1886- S-a născut Oskar Kokoschka, pictor si poet englez de origine austriacă.

 

 De la 1903 la 1909, Kokoschka a urmat cursuri de pictură la Viena Kunstgewerbeschule (s-a prezentat la admitere împreună cu Hitler şi, spre deosebire de viitorul dictator, el a reuşit).Opera lui Kokoshka a inspirat generatii de pictori.A murit pe 22 februarie 1980. 

1889 – Prințul Ferdinand de Hohenzollern, nepotul regelui Carol I,  a fost proclamat, prin decret, Principe al României, cu titlul de Alteța Regală.

 

 

 

 

 

 

 

1896- Cercetatorul francez Henri Becquerel, laureat cu premiul Nobel, a descoperit radioactivitatea.

 1904- S-a născut  în Clarinda, Iowa, celebrul dirijor de orchestra american, Glenn Miller.

 

 

 

El a format o orchestra pentru trupele americane, în timpul celui de-al doilea război mondial
Multe titlurile sale  au ajuns pe primele locuri în Hit Parade şi  fac inconjurul Americii {Tuxedo Junction, Chattanooga Choo Choo).
A murit pe 15 decembrie 1944 într-un accident de avion între Londra şi Paris.

1906- A debutat revista “Viata românească”, revista “literară si stiintifică”, sub directia lui Constantin Stere si Paul Bujor, secretar de redactie fiind Garabet Ibraileanu. 

 

 

1907 – Serviciul medical de urgență “Salvarea” și-a inceput   la inițiativa dr. Mina Minovici,  activitatea în România.

 

Dr.Mina Minovici este faimos pentru studiile aprofundate despre alacaloizii cadaverici, putrefacție, simularea bolilor mintale și antropologie medico-legală.

Este fondatorul școlii române de medicină judiciară și a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892.

Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personaliăți din acest domeniu din Europa timpurilor sale.

1910- S-a născut  actorul David Niven; (d. 29 iulie 1983).

 

 

 

Este  considerat unul din cei mai prolifici si cunoscuți actori englezi de film.

1912 – A fost efectuat primul salt cu parasuta dintr-un avion, premiera aparținandu-i lui Albert Berry.

 

 

 

 

1922- S-a născut Yitzhak Rabin, premier israelian, castigator al premiului Nobel pentru Pace.

 

 

 

 

 

A fost asasinat în noiembrie 1995 de un extremist evreu.

 

 1925- S-a născut la Bacău, Solomon Marcus, matematicianul român de  etnie evreiască, membru al Academiei Române; (d. 17 martie 2016 București). 

 

 

 

 

 

Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației.

1927- S-a născut Harry Belafonte, renumitul cântăreț si actor american Harry Belafonte.

1931- S-a născut in Buhuşi, în  judeţul Bacău,regizoarea de film Elisabeta Bostan.

1938 –  A incetat din viata Gabriele d’Anunzio, principe de Montenevoso  poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, fost președinte al Academiei italiene ; (n. 12 martie 1863, Pescara).

 

 

După intrarea în Primul război mondial a Italiei, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă…

În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume, unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921.Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din camașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor.

Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando.D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de către Mussolini.

Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D’Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923.A fost creat prinț de Monte Nevoso în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D’Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă.

Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat scriitorului funeralii naționale, după moartea acestuia, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).

1939 –  Se semnează la Bucureşti, România, un acord internaţional, prin care Anglia, Franţa, Italia și România consimt la primirea Germaniei în Comisia Europeană a Dunării

1941 – Bulgaria devine aliat al Germaniei naziste.La 1 martie 1941, Bulgaria a aderat la Pactul Tripartit, devenind oficial un aliat al Germaniei.

Armatelor germane li s-a permis intrarea în  Bulgaria de unde au atacat în luna aprilie, Grecia şi Iugoslavia. Armatele bulgare nu s-au implicat în atac, dar vor participa  la ocuparea de ambelor ţări,  anexand părți din teritoriul acestora.

Situaţia se agravează in randul evreilor din BULGARIA. Multi dintre ei sunt plasati  în arest la domiciliu şi obligati la plata unui impozit special  care permite statului să le preia  un sfert din proprietati.

 

 

 

1944 –  Are loc premiera piesei „Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian, la Teatrul Alhambra din București.

 

 

 

Foto: Mihail Sebastian (la naștere Iosif Hechter);  n. 18 octombrie 1907, Braila – d. 29 mai 1945, București.

1946 –  Banca Angliei este naționalizată. Banca Angliei este banca centrală a Regatului Unit și a fost infiintata in 1694.Este a doua cea mai veche banca centrala din lume după Sveriges Riksbank.

A fost proprietate privată de la fundarea sa în 1694  și până la naționalizarea ei.

1950 –  Savantul Klaus Fuchs este condamnat de un tribunal londonez  la 14 ani închisoare, pentru spionaj în favoarea URSS si vânzarea către această țară de secrete atomice.

 

 

 

 

 

.

 

 

 

Emil Julius Klaus Fuchs (29 decembrie 1911 – 28 ianuarie 1988) a fost un fizician  german din Marea Britanie care a fost condamnat în 1950 pentru furnizarea de  informații secrete  privind Proiectul Manhattan americano- britanic de construire a bombei atomice,  Uniunii Sovietice.

Fuchs a fost responsabil cu calculele teoretice referitoare la primele arme nucleare și mai târziu pentru  modelele timpurii ale bombei cu hidrogen la Los Alamos National Laboratory, din SUA.

 

 

1953 –  Dictatorul sovietic Iosif Stalin a suferit un atac cerebral care i-a

adus sfârșitul.

 

 

 

 .

După cum spune Hrusciov în autobiografia sa, Stalin participa deseori la chefuri nocturne alături de aghiotanții săi, după care  dormea pana tarziu a doua zi.

La 1 martie 1953,  după un dineu  pe durata întregii nopți, alături de ministrul de interne   Lavrenti Beria și viitorii premieri  Malenkov, Bulganin si Hrusciov, Stalin a cedat, suferind un atac cerebral care i-a paralizat partea dreapta a corpului.

El a murit patru zile mai târziu, la 5 martie 1953 , la vârstă de 73 de ani. Hemoragia cerebrala  a fost declarata oficial,  drept cauză a morții.Trupul său a fost mumificat și depus  în Mausoleul lui Lenin unde a ramas  până la 3 octombrie  1961 , când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică.

Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului.S-a sugerat că Stalin ar fi fost asasinat. Fostul exilat comunist Avtorhanov a adus în discuție această ipoteză în 1975. In memoriile sale politice  publicate în 1993, afirmă că Beria s-a lăudat în fața sa că l-ar fi otrăvit pe Stalin.

În 2003 , un grup de cercetători ruși și americani au lansat ipoteza că Stalin ar fi ingerat o puternică otravă folosită împotriva șobolanilor, care provoacă fluidizarea sângelui și hemoragii și atacuri cerebrale.

Cum acest tip de otravă este insipidă, varianta aceasta este plauzibilă. Cum a murit Stalin, se va putea afla cu certitudine doar dacă se va face autopsia cadavrului sau.

1954 – In cadrul unui experiment, Statele Unite au detonat o bomba cu hidrogen de 15 megatone in Atolul Bikini din Oceanul Pacific în urma căreia  s-a produs la una dintre cele mai puternice contăminari radioactive ale Planetei.

 

 

1961- A fost inființat, prin decizia presedintelui american John F. Kennedy, “Corpul Pacii” (Peace Corps), organizație de ajutorare a populației sărace din țările lumei a III-a.

 

 

1966 – Partidul Baas Arab Socialist preia puterea în Siria. 1997 – Se constituie Forța de Reacție Rapidă a Armatei Române, care se înscrie în procesul de modernizare a forțelor armate ale României, în concordanță cu exigențele integrării în structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice.

1998 – Titanic devine primul film cu încasări de peste 1 miliard de dolari în întreaga lume.

1999 –  Banca Nationala a Romaniei (BNR) a decis trecerea Bancorex sub administrare speciala. 1999- România devine parte a Convenției de echivalare a diplomelor în domeniul învățămîntului superior în Europa.

2000 – Social-democrata Tarja Kaarina Halonen își preia atributiile de președinte al Republicii Finlanda, fiind prima femeie aleasă în această functie.

2001 – Autoritatile din India au anuntat ca populatia tarii a trecut de un miliard de persoane.

Ajungând la 1.020.000.000 de oameni. India a devenit prima ţară după China, care treacut acest prag. 

2002 – Incepe invazia americana in Afganistan prin declansarea operatiunii “Anaconda” in estul acestei tari.

2002 – În  Spania euro devine monedă oficială, înlocuind moneda naționala  peseta.

2012 – A decedat cantautorul italian Lucio Dalla (n.4 martie 1943 ). Cânta la clarinet si clape.  Dalla a compus in 1986 cantecul de mare succes international “Caruso”, o melodie dedicată celebrului tenor italian Enrico Caruso  și care a fost preluată  în repertoriile  mai multor artiști renumiti  cum ar fi Luciano Pavarotti, Enrique Iglesias, Andrea Bocelli, Lara Fabian.

 

 

.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MARTIE  Este prima lună de primăvară si o luna a indragostitilor. In vechime 1 martie semnifica si data începerii noului an agricol.Este numele dat acestei luni de către romani în cinstea zeului razboiului,Marte.Martisor

Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor, dar traditia este mult mai veche. Se spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru.Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii.

Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii.Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.

Sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat.Culoarea rosie era data de foc, sange si soare – insemnand nasterea si viata, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura – semnificand intelepciunea barbatului.

Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca.

Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana – albe si negre – impletite, purtand-o la gat in semn de noroc. 

 

 

 

 

 In traditia româneasca, de 1 martie se daruia celor dragi un mic talisman legat cu un snur alb-rosu ori pur si simplu snurul bicolor. Martisorul simbolizeaza venirea primaverii, realuarea unui nou ciclu al naturii odata cu reinvierea Dochiei.

Prima referire la martisor din tratatele folclorice a aparut in lucrarea cercetatorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea în cartea “Sarbatorile la romani“, unde se spune ca de 1 martie copiilor li se lega la mana un bănuț din aur ca sa le poarte noroc și sa fie feriti de vrăji.

Amuleta trebuia purtata 12 zile dupa care era prinsa de ramura unui copac.

Chiar si acum, dăruirea unui martișor persoanei dragi s-a pastrat ca un obicei al romanilor in intreaga  țară.

 CALENDAR CREȘTIN  ORTODOX

Sfânta Muceniță Evdochia

 

 

 

 

Sfanta Mucenita Evdochia era originara din cetatea Heliopolis, din provincia Liban (Frigia), si a trait in timpul imparatului Traian. O buna parte a vietii si-a petrecut-o in desfranare, agonisind o avere insemnata.

Schimbarea sa launtrica s-a petrecut in chip minunat, datorita monahului Gherman.

In urma convorbirilor duhovnicesti cu acesta, Evdochia a luat hotararea de a primi Botezul.

Dupa ce a fost botezata de catre Teodot, episcopul cetatii, ea și-a impartit toata averea saracilor, apoi s-a calugarit.

In manastire s-a daruit celei mai aspre vietuiri, in desavarsita ascultare, in posturi, privegheri, si rugaciuni. Nu dupa mult timp, obstea manastirii a cerut-o stareta.

Pentru pocainta sa adanca, Dumnezeu a invrednicit-o cu darul invierii morților.

Cuvioasa a primit moarte muceniceasca, in timpul persecutiei din vremea lui Vincentiu, conducatorul cetatii Heliopolis.

 

Duminică 1 martie este Duminica izgonirii lui Adam din Rai, şi este ultima zi în care se poate consuma carne de către credincioşii ortodocşi. 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE –  TODAY IN HISTORY

 

 

Bibliografie (surse): Lessignets.com; emaramures.ro; Wikipedia.ro; Istoria md;Today in history; Rador.ro