Un ctitor al Unirii de la 1859 aproape uitat – Vasile Boerescu

Foarte puţină lume ştie cine a fost şi ce a făcut acest politician. Când vorbesc despre unire, românii rostesc numele lui Alexandru Ioan Cuza, Moş Ion Roată, eventual Mihail Kogălniceanu şi cam atât, eventual numele unor paşoptişti.

Foarte puţini ştiu însă ce rol a avut acest politician şi ziarist în procesul unirii. Iată câteva date despre el aşa cum sunt prezentate de Wikipedia. Merită să le citim şi să le citez, pentru că a avut un rol major:

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris) a fost un ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate.

În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora la ziarul „Pruncul român”[1]. A terminat colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857.

În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin.

În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.

În octombrie 1857, Vasile Boerescu a fondat ziarul Naționalul,tipărit la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov si în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia.

După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în continuare a îndeplinit numeroase funcții în guvernele post-unioniste: ministru al justiției (28 mai – 5 iulie 1860; 13 iulie 1860 – 14 aprilie 1861; 16 noiembrie 1868 – 21 ianuarie 1870), ministru al afacerilor străine (28 aprilie 1873 – 7 noiembrie 1875), ministru al cultelor și instrucțiunii (13 iulie – 17 octombrie 1860; 9 ianuarie – 7 aprilie 1874), membru în Consiliul superior al Instrucțiunii (octombrie 1863) și vicepreședinte al Consiliului de Stat (1864). Vasile Boerescu a făcut parte din delegația care a reprezentat România la Conferința de la Paris în 1866, susținând aducerea unui prinț străin. A fost ales în Adunarea Constituantă care a dezbătut și a adoptat Constituția din 1866, iar mai târziu în același an, Boerescu a fost ales în Parlamentul României.

S-a distins ca un foarte bun traducător, avocat și orator, fiind unul dintre principalii artizani ai Convenției comerciale româno-austro-ungare din 1875. În anul 1876 a încercat împreună cu Dimitrie Ghica sa fondeze o grupare politică de centru. Nereușind impunerea acestei grupari pe scena politică romanească, s-a înscris în Partidul Național Liberal în 1879, dar în 1880 constituie gruparea dizidentă „Partidul Liberalilor Sinceri”, împreună cu George D. Vernescu.

De ce merită ştiut şi apreciat acest om? Pentru că pe 24 Ianuarie 1959, la ora 11.00, după alegerea lui Cuza în Moldova, când s-au reluat lucrările Adunării Elective începute pe data de 22 Ianuarie şi întrerupte indecis,  Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă în cadrul căreia a precizat: ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit… o dorinţă sfântă”.

Ideea fusese prima oară menţionată în noaptea de 23 Ianuarie la o întâlnire a membrilor Partidei Naţionale. La propunerea lui Boerescu, deputaţii au jurat că vor vota în unanimitate pe Cuza,  domnul Moldovei, ceea ce au făcut când au revenit la lucrări.  Toate cele 64 de buletine aveau  numele lui Cuza, unele având şi urări adresate domnitorului: ”spre mărirea patriei”, ”spre fericirea românilor”.

Să nu îl uităm pe Vasile Boerescu !

Marin Neacșu

 

powerpolitics.ro/

Declarații uitate ale Parlamentului României referitoare la Basarabia

 

 

După revoluţia din decembrie 1989, puterea a fost preluată in România de gruparea „Ion Iliescu” fidelă Moscovei, prin urmare nici nu trebuia să ne aşteptăm la vreo atitudine prea naţionalistă din partea acestui guvern.

Lucrurile au stat puţin diferit în Parlament, unde au existat o serie de iniţiative lăudabile, intre care trebuie  să ne amintim două declaraţii :

„Declaratia din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră prin care pactul Ribbentrop-Molotov este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi urmările acestui act.

„Declaraţia din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991 prin care îi este amintit Ucrainei că în componenţa sa se află şi teritorii româneşti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.” 

Aceste două declaraţii au fost făcute cu scopul de a oferi generaţiilor următoare un precedent, precedent de la care să se poată începe ceva in viitor. Putem citi in cele ce urmeaza, Declaraţia Parlamentului României din 28 noiembrie privind referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991.

 

Situaţia la acel moment era următoarea : 

 
Ucraina şi-a proclamat independenţa pe 24 august 1991, una dintre primele acţiuni ale Ucrainei independente fiind organizarea unui referendum pentru a cunoaşte structura sa etnică. Referendumul a fost stabilit pentru data de 1 decembrie 1991, iar guvernul român emite, înainte de începerea referendumului, la 28 noiembrie, o „declaraţie solemnă” prin care proclamă acest referendum nul, pe teritoriile româneşti care nu aparţin de drept Ucrainei.

Declaraţia este de o deosebită importanţă, prin ea se afirmă poziţia statului român,cu privire la teritoriile incluse abuziv de Stalin în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, parte a URSS.

 

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991.

1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina.

 

Profund ataşat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărâri soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenţa Republicii Ucraina.

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declara solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul ţării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.

 

2. Parlamentul României reintereaza atasamentul față de prevederile Actului înal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.

 

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

 

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că aceasta recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

 

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de buna vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã sa efectueze o vizita la Bucureşti, cât mai curând posibil.

 

6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapã de urgenta negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.

 

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

 

 

 PREŞEDINTELE SENATULUI: academician ALEXANDRU BARLADEANU,PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR: MARŢIAN DAN.

 

 

 

Istoria actualei graniţe

 

 

 

 Din punct de vedere istoric lucrurile stau astfel: După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către URSS, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al C.C P.C şi Consiliul Comisarilor Poporului din URSS, ţinută la Moscova, se ia decizia de “reunirea populatiei moldovenesti a Basarabiei cu populatia moldoveneasca din RASSM“².

La aceata sedintă printre alți au luat parte și I. V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic s.a.³

 

Urmările acestei ședinte nu au fost creerea unei ”Basarabii Mari” care să se intinda pe amandoua malurile Nistrului, ci crearea viitoarei RSSM fără Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, sau judetele Vechi Basarabi ( Akkerman, Ismail, Hotin).

 

Acest fapt a fost consfințit 2 august 1940, cand sovietul suprem URSS hotărește creerea RSSM și înglobarea unor teritorii romanesti: Buceacul și Bucovinene în Ucraina.⁴ La acea dată RSSM avea o suprafață de 33.700 km2 și o populatie de 2.700.000 din care 70% erau români⁵

 

La 22 iunie 1941, România intră în razboi cu motivația dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de URSS. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupata de armatele sovietice.

La 2 august cand razboiul sovieto-român era încă în stadiu de desfasurare, autoritățile sovietice reinstalate refac vechea administrație cu un RSSM de 33.700km2. În timp ce judetele Ismail, Akerman, hotin ca și Nordul Bucovinei sunt reincluse în componența Ucrainei.

 Surprinzator, autoritatile comuniste din RSSM nu au renuntat ușor la aceste teritorii si, la 29 iunie 1956, conducerea RSSM ii trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC (b) al Moldovei si Prezidiului Sovietului suprem și consiliului de ministri al RSSM, în care il roagă să studieze chestiunea privitoare la reintoarcerea fostelor judete Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM.

O cerere similara este trimisa dupa 1950 de cateva grupuri de intelectuali și veterani de razboi.

Toate aceste demersuri rămân fără răspuns.⁶

 

În data de 24 august 1991, Ucraina iși proclamă independența pastrând teritoriile primite abuziv de administratia defunctului URSS.

 

 În dreptul international, statul succesor nu este continuatorul statului predecesor și nu poate prelua teritorii ce erau stapanite abuziv de statul defunct. Indiferent dacă vorbim de Ucraina, Ungaria, Rusia moderna, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietica și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al URSS nu poate fi decât Rusia.

 

 Acesta a fost, dară, contextul politic în care s-a făcut declarația de mai sus, declarație care demonstrează oricui că România post-decembrista nu îi uitase total pe românii de dincolo de Prut (cel puțin în parlament, acolo unde intraseră o serie de foști deţinuţi politici precum Radu Câmpeanu, sau personalități de talia lui Ion Raţiu).

Mai mult, România nu isi uitase vechea sa hartă. O lecție si pentru noi, astazi, că România “Mare” nu înseamnă România comunista plus RSSM creata de Stalin in 1940.

 

 

 

 

 Istoricul Evenimentelor legate de noua granită:

• Reluarea relatilor Romano-Sovietice – 3 iulie 1934⁷ are loc un prim schimb de scrisori intre Titulescu si Litvinov

“Guvernele țărilor noastre iși garantează mutual plinul și întregul respect al suveranitatii fiecaruia dintre state noastre și abținerea de la orice imixtiune directa sau indirecta in afacerile interne și în dezvoltarea fiecaruia dintre ele”⁸

• Pactul de asistenţă mutuală între România şi URSS – a fost parafat in 21 iulie 1936, articol cu articol, actul fiind redactat în limba franceza

“Guvernul URSS recunoaşte că, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală a Guvernului Regal al României în acest sens, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaşte că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul spre URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS.”⁹

• Protocolul Aditional Secret Sovietici-German – 23 august 1939 .

Art 3 al Protocolului Aditional secret “Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică îşi accentuează interesul pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de acest teritoriu, deci nu are obiecţii faţă de eventuale schimbări de graniţă în favoarea Uniunii Sovietice“¹⁰

• Notele ultimative sovietice din 26-27 iunie 1940 – granița de Est a României este fixata abuziv, guvernul roman nu recunoaste justetea acestui act, mentionand în răspunsul sau că “se vede silit sa primeasca”, “pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță”:

“Guvernul român, pentru a evita grele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilitatilor în această parte a Europei, se vede silit să primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic”

• Tratatul de Pace de la Paris 1947 – granița de est a României din 1940, este reconfirmată, nu a exista o alta înțelegere sau alte negocieri care sa ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I Frontiera, Articolul 1 “Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă.¹¹”

• Denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov – pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul Romaniei care il declara “ab initio nul și neavenit”.

• Recunoasterea Republici Moldova și implicit a actualei granite cu aceasta – în niste conditii extrem de tensionate, Marea Adunare Nationala de la Chisinau proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenta și fixeaza ca imn de stat “Desteapta-te romane”; în text se specifica “recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinta internationala “Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia”. La nici o jumatate de ora, Petre Roman, primul ministru al României, fără nici o dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaste în numele Romaniei independenta Republicii Moldova, punând astfel statul român în imposibilitatea juridica de a mai emite pretenții asupra acestui teritoriu.

• Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991 – prin care Parlamentul Romaniei reaminteste originea romaneasca a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fostul URSS.

• Cererea Guvernului Romaniei din aprilie 1993 adresata guvernului Ucrainei – prin care se atrage atentia asupra faptului, ca, prin dispariția URSS și aparitia a doua state noi la granița de est a Romaniei, Republica Moldova si Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice din 1961 a devenit caduc. Prin urmare:

“Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu.”

• Tratatul de la Neptun – in iunie 1997 este semnat tratatul de frontiera cu Ucraina. Presedintele Emil Constantinescu declanșase o adevarata isterie naționala privind aderarea imediata și neconditionata la NATO. În acea perioada s-au spus multe neadevaruri despre necesitatea unei alegeri istorice între teroriști și lumea civilizata, sau intre intoarcerea sub influenta Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

“Suntem dispuși să recunoasem granițele actuale. Aceasta recunoastere a realităţii va forma, într-adevar , baza Tratatului […] Insula Serpilor este și ea teitoriu Ucrainean.” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina )

 De adaugat că statul comunist român a evitat pe cât posibil luarea unei poziţii clare referitor la granița Romano-Sovietica, Insula Şerpilor, de exemplu, fiind “cedată” nu în urma unui accord, ci prin semnătura unui functionar. Mai mult, fostul dictator Nicolae Ceausescu a avut o prima poziţie oficiala împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov la congresul XVI al PCR din Noiembrie 1989: “Romania consideră ca trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare soluționarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. În primul rând, apare necesar sa se adopte o pozitie clară, fară echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Gemania hitlerista, tragandu-se concluzii practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate”¹² 

La 9 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu ridică problema anularii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, în timpul întâlnirii pe care a avit-o la Moscova cu Mihail Gorbaciov.¹³  

Putem deci concluziona că în perioadă comunistă statul Român s-a arătat rezervat în a recunoaste direct granița impusă de URSS, în 1947 s-a facut doar o simpla reconfirmare formală a graniței din 1940.

În continuare, s-a mers pe menţinerea graniţei menționate în Tratatul de Pace. Dupa 1989, statul roman a manifesta o atitudine curajoasa de nerecunoastre a graniței; in toata aceasta perioada s-a urmat aceeași politica, prin care România se arata nemultumită de efectele pactului Ribbentrop-Molotov.

Prima atitudine discordanta cu politica precedenta ii apartine presedintelui Emil Constantinescu și echipei sale (în frunte cu Zoe Petre), care, la scurt timp dupa castigarea alegerilor, s-a declarat pregatit sa faca “sacrificii istorice” pentru integrarea noastra în NATO.  

Tinand cont de toate precedentele prezentate mai sus, nu gasesc nici un motiv pentru o utilizare atât de larga a hărtii României actuale, alaturată de fosta RSSM sub denumirea de Romania Mare.

Mai mult, ţinând cont că în guvernul post-decembrist si-au găsit locul atât foști comuniști cât și alogeni, sau cozi de topor ale Rusiei Sovietice, nu gasesc o legitimitate reală în afirmatia unor români din dreapta Nistrului că Statul Roman (post-decembrist) nu a facut nimica în privinta teritoriilor luate abuziv prin pactul Ribbentrop-Molotov.

Statul român a făcut prin Parlamentul Țării ceea ce putea sa facă la acea data, cand președinte era Ion Iliescu, anume, au pus bazele juridice pentru o viitoare revendicare a acestor teritorii. Emil Constantinescu, născut la Tighina (19 noiembrie 1939), care era vazut de multi ca un adevarat al doilea „Ioan Cuza” şi care, prin originea sa „basarabeana” ar fi avut motive în plus să desavarsească idealul național, nu s-a ridicat la nivelul asteptărilor.

A fost un om slab, care a ratat un moment istoric important. În momentul de faţă teritoriile „negre” de pe harta așa zisei Românii Mari aparțin Ucrainei, cu binecuvântarea regimului de la Bucuresti din timpul lui Constantinescu, dar şi al guvernelor ce au urmat şi care doar au prelungit această stare de fapt.

 In cele ce urmeaza, voi cita şi declarația Parlamentului României de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov:

DECLARATIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra 

 Evocăm în aceste zile momentele tragice traite de România în iunie şi august 1940, la numai doua decenii dupã împlinirea aspiratiei de veacuri a poporului roman-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar roman în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

 Evocam acele dureroase evenimente, când pãrţi importante din trupul tarii au fost rupte cu forta şi anexate samavolnic prin implicarea directa sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate dupã primul rãzboi mondial.

În contextul acestor evolutii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migala şi inteligenta de diplomatia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preintampinare a conflictelor s-a dovedit inoperantã sau fãrã efect.

Atitudinea de cedare a unor tari în fata politicii statelor agresive a fãcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Tinutul Hertei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pamanturi româneşti.

 Prin jertfa de sânge a poporului roman, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua sa fie înstrãinate.

 Nici un fel de politica, nici chiar cea stalinista de înstrãinare a populatiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila constiinta apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei la România.

 Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau “sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotãrând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

 În consecință  în numele poporului roman, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie sa fie consideratã şi consecinta directa a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forta la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei, împotriva voinţei populaţiei din aceste stravechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încãlcare brutala a suveranitãţii, independentei şi integritãţii teritoriale a României.

 Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat “semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea “sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnãrii lor”, venind “în contradictie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.

 Împărtășim aprecierea din Hotãrârea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane “au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forta asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate fata de acestea”.

 Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fatise, expresia cea mai grava a încãlcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

 Noile relaţii şi evolutiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creazã premise favorabile pentru identificarea modalitãţilor vizând înlãturarea pe cale paşnicã a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotãrât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate aceasta problema. În acest sens, solicita Preşedintelui tarii, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastrã sa acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea implinirii nazuintelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forta în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea ca deplina afirmare a aspiratiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacra de drept – trebuie sa reprezinte o misiune nobila şi inaltatoare pentru toate forţele responsabile ale tarii, indiferent de opţiunea lor politica.

 Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

  PREŞEDINTELE SENATULUI: academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU,PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR: MARŢIAN DAN. (MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991)

Note:

1) Declaraţie făcută mie de un băiat care punea un astfel de afiş la Piaţa Unirii, Bucureştihttps://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2015/02/2a0ff-4752_500.jpg şi pe care l-am întrebat : “Unde e Basarabia istorică pe hartă ?

2) RASSM adica Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, RASSM Structura statala creata de Stalin la 12 octombrie 1924, pentru a justifica o vitoare unire a „moldovenilor„ de pe cele doua maluiri ale Nistrului sub „protectia„ rusa.

3) Pag 26

4) Petre Turlea, N.C.

5) Petre Turlea, N.C.

6) Ibidem

7) Vezi si: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1422

8) Petre Tutea, N.C.

9) Pactul de asistenta mutuala intre romania si URSS 218-219http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_1/32_gheorghe.pdf

10) Pactulhttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/Tajny_protoko%C5%82_23.08.jpg

11) Tratatul de Pace http://dediserver.eu/hosting/ethnodoc/data/RO19470210-1.pdf

12) Petre Turlea N.C.

13) Petre Turlea N.C. Op cit.

autor: Victor Dogaru, sursa: Blogul personal

O ISTORIE A ZILEI DE 4 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

4 februarie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

211 – A murit la Eboracum (astazi York, in Anglia), împaratul  roman Septimius Severus,(193–211), fondator al dinastiei Severilor ; (n. 11.04.146).

 

 

 

 

 

 

 

 

362 – Împăratul roman Iulian promulgă un edict in care recunoaşte drepturi egale pentru toate religiile din Imperiul Roman.

Cunoscut sub numele de Iulian Apostatul, acesta a  anulat efectiv edictul unchiului sau, imparatului Constantin, care facuse din creştinism religia oficiala a Imperiului Roman, aducand  înapoi vechile religii ale imperiului. A fost ultimul imparat roman pagan.

 

 

 

 

 

 

VICISTI, GALILAEE !

 

Este o vorbă atribuită împăratului Iulian (331–363), numit Iulian “Apostatul”, care părăsise creştinismul şi încercase să restaureze religia păgână.

Iulian a murit în Mesopotamia, in urma unei  răni primite în cursul unei lupte cu perşii. Avea 31 de ani şi era într-al doilea an al scurtului său principat.

Iulian se arătase neînfricat, izbutise chiar să redreseze situaţia luptei , cînd a fost străpuns de „o lance de cavalerie venită nu se ştie din ce parte“ (Ammianus Marcellinus).

Într-adevăr, nu se ştie până astăzi dacă Flavius Claudius Iulianus a murit de lovitura unei suliţe duşmane sau prin trădarea unui roman (L. Jerphagnon).

Sfîntul Efrem, scriitor sirian, contemporan, însă nu martor ocular, ne încredinţează că Iulian, înainte de a muri, ar fi strigat: „Ai învins, Galileene!“, Galileanul fiind Isus.

După alţi cronicari creştini, împăratul  murind, ar fi invocat cerul spunînd: „Helios, m-ai pierdut!“, Helios fiind  în gîndirea lui, zeul suprem al religiei pe care voia s-o statornicească în imperiu, în locul celei creştine.

Aceste versiuni legendare provin deci din medii creştine ostile acestui nepot al lui Constantin cel Mare care devenise apostat.

În schimb, admiratorii păgâni ai defunctului împărat au încercat să-i împodobească sfârşitul cu o aură socratică.

La douăzeci şi cinci de ani după moartea lui, Ammiamus Marcellinus îl înfăţişează stând de vorbă cu doi filozofi, înainte de moarte, despre soarta sufletului. (Francois Bluche – De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate in contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000, pag. 49.)

 

 

 

 

634 – Fortele musulmane conduse de Yazid ibn Abi Sufyan, inving in batalia de la Dathin  din Gaza (Palestina) armata arabilor crestini.

 

 

 

 

708 – A decedat al 87-lea Papa, Sissinius (n.cca. 650). A condus Biserica Catolica din octombrie  707 până la moartea sa.

 

 

 

 

 

Se știe că era originar din Siria și că tatăl său se numea Ioan.

A fost ales papă probabil în octombrie 707, când era deja bătrân, „deformat” și bolnav de guta,nu se putea ține pe picioare și nici nu se putea hrăni singur. Alegerea sa a fost probabil un compromis de moment determinat de manevrele factorilor politici și militari care sustineau  fiecare un alt candidat

Deși a fost papă numai 4 luni – inclusiv perioada precedentă consacrării , a avut luciditatea și energia necesare începerii pregătirii materialelor (cuptoarele pentru var și cărămidă) în vederea restaurării și consolidării zidurilor Romei, grav ruinate și real expuse atacurilor dușmane, cum au dovedit-o evenimentele sub pontificatul papeiIoan al VI- lea.

Lucrările de restaurare a zidurilor Romei s-au curmat odată cu moartea sa. A fost înmormântat în cripta papilor din Vatican.

 

 

 

1169 –  Un puternic cutremur   a lovit coasta Mării Ionice din Sicilia, provocând nari pagube materiale si zeci de mii de morti, în special în Catania. 

 

1526 – Are loc campania lui Ștefan IV-lea (Ştefăniţă-vodă), domn al Moldovei, în Muntenia. Oastea moldoveană pradă începînd din 5 februarie 1526 pînă la Tîrguşor fără vre-o împotrivire armată munteană. Domnitorul Munteniei, Radu de la Afumaţi, este constrîns să-i predea pe boierii moldoveni pribegi, care sunt executaţi.

Ștefăniță-vodă revine cu bine în Moldova din campania sa din Muntenia, pe data de 20 septembrie 1526.

 

Ștefan IV-lea (Ștefan cel Tînăr, Ștefăniță-vodă), domn al Moldovei 1517-1527

 

Ștefan IV-lea cunoscut în cronici și ca Ștefan cel Tînăr, este feciorul lui Bogdan III-lea și nepotul lui Ștefan cel Mare al Moldovei. Ștefan cel Tînăr vine la domnia Moldovei după moartea tatălui său Bogdan III-lea și fu miruit domn de mitropolitul Theoctist la Suceava.

In  1518, Ștefăniță încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor.

Ulterior el a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. La 8 august 1518, Ștefan cel Tînăr oprește invazia tătarilor de peste Nistru, repurtînd o victorie strălucită.

La 15 septembrie 1521, domnitorul, îl execută la cetatea Hîrlău, pentru viclenie, pe hatmanul Luca Arbore (conducătorul Divanului pe timpul cînd domnul Ștefan IV-lea era minor) și pe feciorii acestuia.

Urmează un complot nereușit a boierilor moldoveni împotriva domnitorilui, după executarea lui Arbore, complot generat de frica răzbunare a domnitorului pe boieri. Complotul se soldează cu fuga din țară a mulor boieri și cu decapitarea rebelilor reținuți la tîrgul Roman.

Ștefan cel Tînăr atacă și înfrînge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o prada bogată.

Din cauza semeției lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite.

Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Ștefan cel Tînăr moare la Hotin și este înmormîntat la Mănăstirea Putna.

 

 

 

1544 – Filip Moldoveanul a tiparit, la Sibiu, “Catehismul romanesc”.In 1550 a tiparit de asemenea  la Sibiu, Tetravanghelul romano-slavon.

 

 

 

 

1688 –  S-a nascut Pierre Carlet de Chambain de Marivaux, dramaturg francez; (d.12 februarie 1763).

 

 

 

 

 

 

1746 – S-a nascut  Tadeusz Kosciuszko, erou al luptei pentru independenţă naţională al poporului polonez; (d.15.10.1817).

 

 

 

 

 

Andrzej Tadeusz Bonawentura Kosciuszko este  erou național în Polonia si Lituania.El a condus revolta  din 1794  împotriva Imperiului Rus  și a Prusiei, în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate Naționale.

Înainte de a comanda Revolta din 1794, el a luptat cu grad de colonel in Razboiul de Independenta a l Statelor Unite. În 1783, a fost ridicat de  Congresul Continental american, la rangul de general de brigada și a devenit cetățean  al Statelor Unite.

 

 

1769 – In Marea Britanie se introduce pedepsa cu moartea pentru distrugerea instalatiilor industriale.

 

 

1758 – Este fondat orasul Macapá, capitala statului Amapá  din nordul  Braziliei.

 

 

 

1789 –  George Washington a fost ales, de catre Colegiul Electoral american, primul presedinte al SUA.

 

 

  

 

 

1794 – In Franţa este  abolita  sclavia.

 Sub presiunea revoltei sclavilor negri din Guadelupa, Convenţia a emis un decret pentru abolirea sclaviei. Aceasta măsura a fost de scurtă durată, pentru ca în 1802 Napoleon a restaurat sclavia şi a trebuit sa se astepte pana la 18 aprilie 1848, momentul in care aceasta a fost definitiv abolită.

 

 

 

 

1809 – S-a nascut poetul Vasile Cârlova (m.18 septembrie 1831).

 

 

 

 

 

 

1849 – A incetat din viata Costache Conachi, unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai inceputurilor literaturii romane, a carui lirica este, aproape in intregime, erotica;(n.14.10.1777).

 

 

 

 

 

 

 

 

1857 –  Caimacamul Moldovei Teodor Balş semnează la Iaşi o proclamaţie către locuitorii din sudul Basarabiei ţariste care revenise la Moldova in urma infrangerii Rusiei in  Razboiul Crimeei , prin care-i asigură de respectarea drepturilor şi privilegiilor lor.

 

 

1859 – In Egipt este descoperit Codex Sinaiticus.

 

 

 

Codexul este un  manuscris scris în secolul al 4-lea  pe pergament, considerat a fi unul dintre cele mai bune texte grecești ale Noului Testament.

 

 

 

 

 

1861 – In orasul Montgomery din  Alabama, delegatiile statelor Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Louisiana, Georgia şi Texas proclamă secesiunea şi creează Confederaţia Statelor din Sud (căreia în aprilie şi mai i se mai alătură Virginia, Carolina de Nord, Arkansas, Tennessee). Este inceputul secesiunii si a razboiului care a urmat intre statele  din Nord si  si cele din Sud.

 

 

 

1871 – S-a nascut Friedrich Ebert, primul preşedinte social-democrat al Republicii de la Weimar din Germania (1919 – 1925); (d.28 februarie 1925).

 

 

 

 

 

1872 – S-a nascut cunoscutul pictor român Octav Băncilă;(d. 3.04.1944).

 

 

 

 

 

 

1900 – S-a nascut poetul francez Jacques Prevert; (m. 11 aprilie 1977).

Jacques Prévert nu a fost doar un mare poet, ci  de asemenea, scenarist şi textier.Temele abordate de el sunt destinate  unui  public larg si abordeaza  temele justiţiei, libertatii şi fericirii.A scris numeroase piese de teatru scurt, poezii, cântece. De asemenea, el a scris în colaborare cu fratele său Pierre, mai multe scenarii de film.

 

 

 

1902 – S-a nascut aviatorul Charles A. Lindberg ,cel care la data de 20-21 mai 1927, a realizat primul zbor fara escala de la New York la Paris, deasupra oceanului Atlantic; (m. 26 august 1974).

 

 

 

 

 

 

 

 

1906 – S-a nascut astronomul american Clyde W. Tombaugh; a descoperit, în 1930, planeta Pluto; (d.17.01.1997).

 

 

 

 

 

 

1906 – S-a nascut Nicolae Georgescu-Roegen, economist şi matematician, membru de onoare al Academiei Române; a emigrat în SUA; (d.30.10.1994).

 

 

 

 

 

1909 – Are loc, pe scena Teatrului National din Bucuresti, premiera piesei “Apus de soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea.

 

 

 

 

 

1922 –  Se semneaza Tratatul chino-japonez, prin care Chinei îi este retrocedat Shandun-ul.

 

 

 

1928 – A murit Hendrik Lorentz, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel; (n. 18.07.1853).

 

 

 

 

 

1929 – S-a nascut pictorul român  Constantin Piliuţă ; (d.03.05.2003).

 

 

 

 

 

1931  – S-a nascut  Isabella Martinez de Peron.

 

 

 

 

 

 

 A fost   a treia soţie a preşedintelui Juan Perón (intre anii 1961-1974) si al 41-lea   presedinte al  Argentinei (1974-1976).

 

 

 

1932 – Se deschid Jocurile Olimpice de iarna de la Lake Placid.

Preşedintele S.U.A. Franklin Delano Roosevelt  deschide a treia editie a Jocurilor Olimpice de Iarna la  Lake Placid, în nordul statului New York, la poalele Muntilor Adirondack. Au fost reprezentate doar 17 naţiuni fiind prezenti  numai 306 sportivi.

 

 

 

 

1933 – Este promulgată legea pentru autorizarea stării de asediu în România,In baza acestei legi guvernul Romaniei este autorizat sa decreteze in orice moment crede de cuviinta, pe o perioada de cel mult sase luni,starea de asediu totala sau partiala.

 

 

 

1934 – Echipajul român de bob de două persoane (Al. Frim și V. Dumitrescu) cucerește la Engelberg in Elvetia  titlul de campion mondial. Sportivilor li s-a decernat “Premiul național pentru sport”.

 

 

 

1941 – A decedat David Emmanuel, matematician român; (n. 31.01.1854) .

 

 

 

 

 

1941 – S-a nascut actorul român Şerban Cantacuzino. A fost un descendent al domnitorului Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino, cel  care  în perioada 1678-1688 care a luptat la Viena  împotriva otomanilor, a publicat Biblia de la Bucuresti  și a introdus cultura porumbului  pe teritoriul României de astăzi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Născut in  Bucureşti,  într-o familie nobilă, tatăl său fiind medicul, producătorul, scenaristul, regizorul şi criticul de film, Ion Cantacuzino, Şerban Cantacuzino  a debutat  alături de bunica sa, actriţa Maria Filotti în  piesa „Prinţ şi cerşetor”, la vârsta de 11 ani, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

S-a mutat la Paris, Franța, în 1990 unde a decedat a murit la Paris în ziua de 4 iulie 2011, la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București.

 

 

 

 

1945 – Au inceput lucrarile Conferintei de la Ialta (Crimeea), in cadrul careia au fost discutate probleme legate de configurarea lumii postbelice.

 

 

Foto: Churchill, Roosevelt si Stalin  la Ialta

 

Conferinta de la Ialta este asociata cu impartirea sferelor de influenta intre marile puteri.

 

 

 

 

1948 – Ceylonul (redenumit mai târziu Sri Lanka), devine stat independent în cadrul  Commonwealth-ului   britanic.

 

 

 

 

1948 – Se incheie  “Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală româno-sovietic”, prin care este consacrata satelizarea României de către URSS.

 

 

 

 

1959 –  S-a nascut la Bucuresti, Monica Luisa Macovei, politician roman, fost ministru al justitiei .

 

 

 

 

 

1961 – Începutul luptei armate de eliberare a Angolei de sub dominaţia colonială portugheză, condusă de Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei – MPLA.

 

 

 

1962 – A decedat  graficianul roman Aurel Jiquidi; (n.25.10.1896).

 

 

 

 

 

 

1967 – A început construcţia primei autostrăzi din Romania, pe distanta Bucureşti-Piteşti.

 

 

 

 

 

 

1970 – A fost publicat romanul  de mare succes international  “Love Story”, al scriitorului american Erich Segal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1974 – A murit matematicianul indian Satyendra Nath Bose; (n. 01.01.1894).

 

 

 

 

 

 

1975 – S-a nascut  actriţa şi cântăreaţa australiană de succes, Natalie Imbruglia.

 

 

 

 

 

 

 

1976 -Se deschide a XII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna de la Innsbruck, Austria.

 

 

 

 

 

 

2001 – A incetat din viata compozitorul francez de origine romana, Iannis Xenakis. El si-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea in special a efectelor electronice si a teoriilor matematice. (n. 29 mai 1922).

 

 

 

 

 

Născut în Braila , în Romania , la vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa in Grecia , unde a început mai târziu, studii  de arhitectura si inginerie  la Atena.

Si-a întrerupt studiile în 1941 , din cauza  invaziei tarii sale de catre nazisti.

El a facut  parte din Rezistenta și în prima fază a razboiului civil  din Grecia ca membru al societății de Lord Byron a elevilor ” si a Armatei de eliberare a poporului grec ΕΛΑΣ. În 1945 a fost rănit în față , leziunile  provocamdu-i  pierderea unui ochi .

In  1946 a reușit să termine studiile și să obțină titlul de inginer, insa  ca urmare a activităților sale politice  fiind  persecutat si amenintat,a decis să emigreze ilegal   in Franta prin Italia in anul 1947, fiind condamnat la moarte in contumacie. Sentința  fiind ulterior  comutată la zece ani de închisoare în 1951, și  anulata 23 ani mai târziu, după căderea regimului coloneilor,în 1974. 

Deși a imigrat ilegal în Paris, Xenakis reusit sa gaseasca un loc de muncă la  studioul de arhitectura al marelui arhitect Le Corbusier, unde  a lucrat ca asistent ,reusind  rapid  să colaboreze cu Le Corbusier pe proiecte arhitectonice majore.În  timp ce lucra pentru Le Corbusier, Xenakis a studiat armonie,contrapunct, și compozitie. A muncit mult și greu, adesea tarziu în noapte, și a căutat îndrumare de la un număr de cadre didactice, printre care Nadia Boulanger  si Artur Honneger , a cărui reacție la muzică Xenakis a fost entuziasmata.

 

 

 

 

2003 – In urma destramarii Iugoslaviei, Parlamentul a proclamat oficial naşterea noului stat Serbia-Muntenegru. Concomitent a fost votată şi noua Constituţie.

 

 

 

2004 – Tenismanul elveţian Roger Federer devine Numărul 1 Mondial, după ce câştigă turneul de Mare Şlem Australian Open, după ce l-a învins în finală pe rusul Marat Safin cu scorul de 7-6(3); 6-4; 6-2 .

 

 

 

 

 

 

2004 – Este creat Facebook, un  site web de tip rețea de socializare din Internet, conceput de către Mark Zuckerberg în anul 2004,pentru a oferi posibilitatea internautilor sa  contacteze  persoane apropiate, dar și persoane încă necunoscute.

 

 

 

 

 

În acest moment Facebook este una dintre cele mai răspândite rețele sociale din lume, fiind apreciat a fi al doilea sit social mondial, după Google.com

 

 

 

 

 

 

Ziua de 4 februarie este  in Sri Lanka ( fosta colonie britanica Ceylon) – Ziua naţională – Aniversarea proclamării independenţei (1948).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calendar crestin ortodox

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Isidor Pelusiotul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Cuvios Isidor Pelusiotul este unul dintre sfintii care s-au nevoit in Egipt. Nascut in anul 360, Isidor era ruda cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei si cu Sfantul Chiril al Alexandriei. Viata monahiceasca a imbracat-o inca de tanar in muntele Pelusion, in vremea imparatului Teodosie cel Mic.

Toti istoricii vremii marturisesc cu putere despre viata sfanta si intelepciunea cu care a fost daruit Sfantul Isidor. De la el de altfel ne-au ramas multe cuvinte folositoare, indeosebi sub forma scrisorilor sale.

Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o gasim in Patericul egiptean: “Viata fara cuvant e mai buna decat cuvantul fara viata. Caci ea si tacand e folositoare; cuvantul si strigand supara. Daca se intalnesc cuvantul si viata, desavarsesc un simbol al intregii filosofii”.

Acest sfant mai invata ca  “De este in cineva gand smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gandul smerit, apoi si faptele bune cele luminoase, se intuneca si cele mari se micsoreaza. Drept aceea, de voieste cineva sa-si arate faptele sale bune, sa nu le socoteasca mari, caci atunci mari se vor afla”.

Sfantul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul undeva intre anii 435 si 440, admirat de toti si cinstit ca sfant inca din timpul vietii.

 

 

 

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfantului Cuvios Nicolae Marturisitorul Studitul;
– Sfantului Sfintitului Mucenic Avramie, episcopul Arvilului (Persia);
– Sfantului Mucenic Teoctist;
– Sfantului Cuvios Ioan din Irinopole;
– Sfantului Cuvios Iasim, facatorul de minuni;
– Sfantului Mucenic Iosif de la Halep.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4. lessignets.com;

5. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei.;

6. Istoriculzilei blogspot.com;

7. Istoria md.;

8. Wikipedia