ACŢIUNI PERICULOASE ALE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ PENTRU O AUTONOMIE CARE IN ESENTĂ SE VREA IN FAPT, INTEPENDENTĂ

 

După ce a văzut o analiza CNN a discursului sustinut în luna iulie la Universitatea de Vară de la Băile Tusnad (traducerea în limba română a discursului aici) de premierul Ungariei, Viktor Orban, Moise Guran a reactionat salutar într-un editorial argumentat în care atrage atentia asupra pericolului pe care-l reprezintă politica revizionistă a Budapestei.

 

 

 

 

 

 

Faptul că UDMR si PCM lucrează împreună la o autonomie care este doar un prim pas către punctul final al pretentiilor revizioniste maghiare din Transilvania, independența așa-zisului „Tinut secuiesc”.

Curajos șsi demn, Guran spulberă șsi propaganda UDMR în privinta unei pretinse autonomii pentru minorităti cuprinsă în declaratia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Pregătirile UDMR şi PCM de a se uni sub steagul celei mai periculoase lupte dinRomânia de până acum – o autonomie care, în esenţă şi în contextul UE, este de fapt independenţă.

Lovitura pe care politicienii români de etnie maghiară o pregătesc, se bazează, din păcate, pe lipsa de cultură istorică a cetăţenilor români de astăzi.

Şi, dacă stau bine şi mă gândesc, se bazează şi pe dogmatismul stupid al manualelor de istorie după care noi, românii, am învăţat şi învăţăm.

 

MOISE GURAN: SCURTĂ ARGUMENTAŢIE ISTORICĂ, FAŢĂ DE ACŢIUNILE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ

UDMR speră (şi există unele şanse de reuşită) ca aducând pe masă declaraţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918,  să obţină şi susţinerea unei parti a populaţiei româneşti din Ardeal pentru acest tip de autonomie.

Atâta doar că declaraţia vorbea despre o autonomie „provizorie, până la întrunirea Constituantei”, iar libertăţile „privind instrucţia, administraţia şi judecata” în limba sa proprie, a fiecărui popor, se referă la perioada provizorie, care a şi încetat legal odata cu adoptarea  Constituţiei din 1923.

Un alt lucru important pe care nu îl spun cărţile noastre de istorie şi, deci probabil, nu prea îl ştiu nici românii, nici maghiarii din România, este că ţara noastră a ezitat doi ani de partea cui să intre în Primul Război Mondial, tocmai pentru că în epocă exista un puternic curent privind reunirea românilor din Regat si Ardeal prin eliberarea democratică a natiilor conlocuitoare în imperiul austro-ungar, dar asta împotriva nationalismului egocentric maghiar, privit atunci la fel de periculos ca şi permanenta ameninţare rusească.

Altfel spus, românii, multi chiar din Regat, sperau în 1914 că, la finalul războiului, Viena va gira o Românie Mare, pe argumentul simplu, democratic si rational că în Ardeal românii erau si atunci, ca si acum, majoritari.

REVENIND LA PROSTIILE POLITICIENILOR ROMÂNI, DE ETNIE ROMÂNĂ…

 Ministerul român de externe a blocat acţiunea la Curtea Europeană de Justiţie  împotriva unei iniţiative cetăţeneşti prin care austriecii din Tirol (partea din Italia), germanii din Danemarca şi Belgia şi maghiarii din Slovacia şi România, cereau de facto Comisiei Europene modificarea Tratatului de la Lisabona.

România nu este aşadar singură, are alături de ea Comisia Europeană şi Constituţia Uniunii, dar primul ministru Ponta face non combat, demite prefectul de Harghita şi oferă UDMR şi PCM libertate totală de mişcare în zonă, asta numai pentru nişte afurisite de voturi.

O SOLUŢIE MAI INTELIGENTĂ DECÂT POLITICA LUI VIKTOR

Haideţi să ne înţelegem cu toţii: ungurii nu ne sunt duşmani.

Nici cei din Ungaria (cărora le pasă de Ardeal fix cât le pasă românilor din România de Basarabia) şi, cu atât mai puţin, cei din Transilvania.

La fel ca in Maramureş sau ca in orice altă regiune istorică, investiţiile in infrastructura din zonă vor duce la dezenclavizarea judeţelor Harghita şi Covasna, la fel cum s-a întâmplat deja cu Mureşul.

Să mergem mai bine să le bem prieteneşte palinca, să le mâncăm gulaşul şi să fim de acord cu ei că în România sunt ACASĂ. Dar atât!

Autonomia cerută de liderii maghiari e cu totul altceva. De fapt, autonomia este doar un nume, după care se ascunde o independenţă de tip Crimeea.

Iar Viktor Orban ESTE un pericol pentru România. Revenind la tipologia liderului carismatic ce defineşte putinismul aşa cum îl descrie Fareed Zakaria într-un  editorial din Washington Post sau pe CNN, Orban ştie şi înţelege perfect epoca pe care o trăieşte.

Orban ştie, de exemplu, că nu mai contează faptul că România şi Ungaria sunt aliate în NATO (cumva, prin Germania, şi în 1939 erau, iar Diktatul de la Viena tot a împărţit nemţeşte Ardealul), nu mai contează că, în materie de forţă militară, între Ungaria şi România există o diferenţă majoră, atâta timp cât, uite, în Ucraina, Putin Originalul face războaie cu câteva sute de băieţi bine înarmaţi.

Dar oare maghiarii din România asta îşi doresc? Sincer, mă îndoiesc!

De vreo doi ani vă tot avertizez pe la televizor, pe la radio sau pe unde mai îmi dau şi eu cu părerea că Ungaria lui Orban alunecă spre ceva periculos pentru noi românii, că trebuie să ne pregătim pentru un moment de criză similar cumva celui din 1939.

Nu neapărat militar, cât la nivel de intelligence, nu excluzându-i pe maghiari din viaţa socială dacă nu se românizează peste noapte, cât mai ales excluzându-le liderii politici de la posibiliatea de a mai arbitra guvernarea din România.

Desi are si a avut numerosi ministri lăudabili, UDMR nu mai are ce să caute la guvernare, pentru că pur şi simplu a obţinut tot ceea ce legal putea obţine, iar celelalte partide trebuie ele însele să facă un pact national pentru păstrarea UDMR în afara guvernării.

Astfel de chestiuni NU SE NEGOCIAZĂ.

Să-i lăsăm pe unguri să îsi pună steagurile, da!, să ne salutăm prieteneste pe limba lor si pe limba noastrășsi să îi lăsăm în off-side pe liderii politici maghiari care astfel nici nu îsi vor mai găsi rostul în politica românească.Cel puţin nu ca partid etnic.

Să se înscrie în PPDD sau în PRM, dacă în alte partide nu se regăsesc ideologic. Dar să îi facem, prin acţiuni deştepte de la Bucureşti, să îi trimită la plimbare chiar electoratul lor, ungurii din România.

Viktor Orban nu este Vladimir Putin. Chiar dacă este un lider puternic si popular la el acasă,pur şi simplu Ungaria nu este Rusia.Este doar o chestiune de timp până când politicianul Orban va da cu Ungaria de gard. Economic vorbesc. Politic, mi se pare că deja a dat, prin adoptarea modelului Putin.

Dar o deja susceptibilă alianţă între Ungaria lui Orban şi Rusia lui Putin pune, din nou, România în dificultate.

La fel a fost prinsă în fiecare context istoric dificil, şi nu, n-a fost nimic eroic, nici în primul, nici în al doilea război mondial, la fel cum nu e nimic eroic în ceea ce se întâmplă azi la Doneţk.

Nici românii, nici ungurii nu îşi mai pot dori aşa ceva.

 

Moise Guran, biziday.ro/; http://www.dantanasa.ro/

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneşi care caută căi mai uşoare pentru a realiza lucrurile.”

 

 

 

 

 

 

– Robert A. Heinlein –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Robert Anson Heinlein (n.7 iulie 1907 – d. 8 mai 1988), a fost un scriitor american, considerat adesea  „decanul scriitorilor de  science-fiction”. 

Heinlein a avut câteva slujbe, printre care cele de agent imobiliar și de miner, dar timp de câțiva ani a fost destul de strâmtorat din punct de vedere financiar. El a fost un luptător activ în mișcarea socialistă din California, inițiată de scriitorul Upton Sinclair în anii ’30 si s-a implicat în campania în urma căreia Sinclair a fost nominalizat în 1934 pentru funcția de guvernator al Californiei, din partea Partidului Democrat.

Heinlein însuși a candidat în California State Assembly în 1938, dar nu a avut succes. 

Prima sa  povestire publicată, „Life-Line”, a apărut în revista Astounding Science-Fiction în 1939. Scrisă inițial pentru a participa la un concurs, a fost vândută revistei pentru o sumă mai mare decât premiul acelui concurs.

Heinlein a fost repede recunoscut ca un conducător al noii mișcări desfășurate în direcția unui science fiction „social.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de inginerie aviatică pentru Marina SUA, recrutându-i pe Isaac Asimov și L. Sprague de Camp pentru a lucra la Șantierul naval din Philadelphia, Pennsylvania.

A fost unul dintre cei mai populari, influenți și controversați autori ai genului si a scris o serie de cărți provocatoare, care au redesenat granițele SF-ului, printre acestea numărându-se cele mai bune opere ale sale, ” Străin în țară străină”(1961) și ” Luna e o doamnă crudă”(1966).

De-a lungul vieții, Heinlein a publicat 32 de romane, 59 de povestiri și 16 antologii. Opera sa a stat la baza a patru filme (scenariul unuia dintre ele fiind scris chiar de Heinlein), două seriale de televiziune și a unui joc si a editat o antologie cuprinzând povestirilor altor autori de science fiction.

Postum i-au fost publicate trei cărți de non-ficțiune, două poeme, două romane SF  și patru antologii.

Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista.

El a obținut și primul premiu „Grand Master”, oferit de Science Fiction Writers of America pentru întreaga activitate.

 

 

 

O ISTORIE A ZILEI DE 28 IANUARIE. VIDEO

 

28 ianuarie, istoricul zilei

592 – A murit  Guntram (n.cca. 532), rege al Burgundiei intre anii  561-592. A fost cel mai mare dintre cei trei fii ai lui Clothar si Ingunda. 

La moartea tatălui său (561), a devenit rege al regatului francilor și a stabilit capitala la Orleans.

 

 

 

 

 

814 – A murit Carol cel Mare (Charlemagne), rege al francilor si fondator al Imperiului  Carolingian; (n.02.04.768).

 

Carol cel Mare a devenit  rege al francilor in anul 768 si  împărat din anul 800.

A stapanit un vast imperiu, care cuprindea teritorii din Franţa, Spania, Italia si Germania de astazi.

 

 

1225: S-a nascut in localitatea Aquino in Regatul Siciliei, Sfantul Toma de Acquino; (d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia)

A fost un călugăr dominican, teolog, filosof si  doctor al Bisericii.

Doctor al Bisericii, denumit și Învățător al Bisericii (în latina Doctor Ecclesiae), este denumirea dată celor mai de seamă teologi creștini catolici.

În Răsărit, titlul a fost conferit de Conciliile Ecumenice („Părinte al Bisericii” sau „Sfânt Părinte”).

Primii doctori ai Bisericii sunt recunoscuți atât de Biserica Ortodoxă (nu ca doctori ci ca Sfinți Părinți), cât și de catolici.

Biserica Ortodoxă, chiar dacă nu-i denumesc astfel („Doctores Ecclesiae”), îi cinstesc, avându-i trecuți în calendar.

În lista celor 33 de doctori ai Bisericii, numai o parte sunt recunoscuți ca Sfinți Părinți și de Biserica Ortodoxă.

În 1252 la varsta de 27 de ani,  Magistrul General al dominicanilor l-a  trimis  pe Toma la Paris, spre a obține bacalaureatul canonic și pentru  a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic.

În 1256 a căpătat titlul de Magistru și a preluat  catedra de teologie iar în 1259 pleacă pentru șase ani în Italia, unde a dus  la bun sfârșit o lucrare  începuta la Paris: „Summa contra Gentiles”, care este în primul rând o expunere sistematică, concisă și globală a tuturor problemelor teologice, în acord cu nivelul de înțelegere al studenților vremii.

Toma reușește  să pună alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel de completitudine niciodată atins de la Aristotel.

Toma a fost luat în serviciul papei Urban al IV-lea ca scriitor de rugăciuni și imnuri. În 1265, după moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o școală dominicană. În 1268 a fost trimis înapoi la catedra pe care o deținuse la Paris.

În timp ce ținea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experiență misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alții ca o prăbușire mentală, care a pus capăt întregii sale activități de savant.

Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-și continue lucrul la Summa, a răspuns: Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că este de paie.

În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire, solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274.

Procesul canonizării lui Toma d’Aquino a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 , el fiind sanctificat la data de 21 iulie 1323.

1457 – S-a nascut Henric al VII-lea al Angliei. A domnit  între anii 1485 – 1509 si  a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor.

A pus capat razboiul celor doua roze,  căsătorinde-se cu Elisabeta de York , fiica lui Eduard al IV-lea.

Unificarea caselor rivale de York și Lancaster prin căsătorie, a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.

A infiintat  în 1487 „Camera  înstelată”, un puternic instrument de represiune politică, o instanța care se intrunea in secret si  care  a devenit un instrument teribil în mâinile regelui impotriva adversarilor sai , fără nici o posibilitate de apel.

Acesta a fost desființat în 1641 de către Parlament..

Denumirea de  “Star Chamber” (Camera înstelată) provine de la decoraţiunile clădirii palatului regal de la Westminster, unde se întrunea pentru a lua decizii cu privire la probleme de natură politică, care nu erau supuse magistraturii obişnuite. A fost abolită în 1641.

1547 – A murit Henric al VIII-lea (n.1491), rege al Angliei (1509-1547). A rupt legăturile cu Biserica Catolică şi a întemeiat Biserica Anglicană.O fost urmat pe tron de  Edward al VI-lea, fiul său  care avea  doar 9 ani, care va fi primul conducător protestant al Angliei.

Este faimos pentru cele sase casatorii ale sale si pentru executarea a doua dintre sotiile sale, Anne Boleyn si Catherine Howard, pe care le-a acuzat de adulter.

De doua dintre sotii a divortat, pe doua le-a decapitat, una a murit dupa nastere si  numai a sasea i-a supravietuit.

A anexat la Anglia in anul 1536, Tara Galilor.

 1600 – S-a nascut Papa Clement al IX-lea; a condus Biserica Catolica între anii 1667-1669; (d.9 decembrie 1669).

Ales la 26 iunie 1667, a mediat în războaiele de succesiune între Franța, Spania, Anglia și Olanda prin Pacea de la Aix-la-Chapelle numita si  „Pacea Clementina”.

1608 – S-a născut Giovanni Alfonso Borelli, fizician, fiziologist, matematician si astronom renascentist  italian, considerat întemeietorul biomecanicii; (d. 31 decembrie 1679).

1622 – S-a nascut astronomul si fizicianul francez Adrien Auzout ; (d. 23 mai 1691). A descoperit unele proprietăți ale cicloidei. De asemenea, a inventat un tip de instrument pentru măsurarea diametrelor aparente ale corpurilor cerești. Cea mai valoroasă lucrare a sa este „Traité de micromètre”, apărută în 1667.

A mai scris numeroase note asupra lunetelor, în Mémoires de l’Académie des Sciences. Unele din lucrările sale au fost citate de Jérôme Lalande în Biographie astronomique.

1717 – S-a nascut sultanul otoman Mustafa al III-lea, fiul sultanului Ahmed al III-lea; (d.1774).

A  fost un monarh   energic care a căutat să modernizeze armata otomană si imperiul aflate in declin, insa incercările sale de modernizare nu au fost suficiente pentru a opri această evoluție. Reformele si  planurile sale de schimbare a  status quo-ului administrativ s-au lovit de opoziția acerbă a fortelor conservatoare, in primul rand a ienicerilor și imamilor.

Mustafa al III a a angajat specialisti occidentali in incercarea de a moderniza a infanteria și artileria. În plus, sultanul a ordonat infiintarea unei Academii de matematică, navigație și științe naturale.

Constient de slabiciunea imperiului a  cautat sa  evite  războaiele, insă după anexarea de către Rusia   a peninsulei Crimeea, a  declarat  război Rusiei, urmarea fiind razboiul ruso-turc din 1768 1774, incheiat prin semnarea la 21 iulie 1774 a Tratatului de pace de la Kuciuk Kainargi.

În urma acestui acord de pace hanatul Crimeii devine independent, nemaifiind vasal porții otomane, iar Rusia primește o despăgubire de război de 4,5 milioane de ruble, și două porturi importante la Marea Neagra.

1724:  Este infiintata in St.Petersburg  de catre Imparatul Petru cel Mare, Academia de Stiinte a Rusiei.

1725 – A murit ţarul Rusiei Petru cel Mare.

Petru I al Rusiei n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) , a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 , până la moartea sa

În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, s-a plâns de dureri cumplite, pricinuite de retenţia de urină. Medicii nu au nicio îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare.

La 28 ianuarie, la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeşte o proclamaţie prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile .

La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea ţarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu şi capacul nu fusese pus pe sicriu, Nataşa, mezina sa , moare de vărsat. Împărăteasa hotărăşte ca tatăl şi fiica să fie îngropaţi în aceeaşi zi. 

1784 – S-a nascut George Hamilton-Gordon, conte de Aberdeen, prim ministrul englez al carui guvern a implicat Marea Britanie in Razboiul Crimeei, impotriva Rusiei; (m.14 decembrie1860).

1853 – S-a nascut Jose Marti, scriitor si om politic cubanez, unul dintre organizatorii si conducatorii rascoalei antispaniole; (m.19.05.1895).

 

 1865 – În România, este  întemeiata din iniţiativa lui Constantin Esarcu, a dr.Nicolae Kretzulescu şi a lui Vasile Alexandru-Urechia, Societatea  culturala “Ateneul Român”.

Încă de la începutul activităţii sale, Societatea şi-a propus să construiască un edificiu propriu care va fi un adevarat templu al artelor, ştiinţei şi culturii românesti. C.Esarhu afirma că: “Edificiul va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii “.

Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparţinea familiei Văcăreştilor.

Conform concepţei Societăţii Culturale “Ateneul Român” s-a iniţiat o listă de subscripţie naţională pentru strîngere de fonduri (“Daţi 1 leu pentru Ateneu“), iar în anul 1886 arhitectul francez Albert Galeron va elabora un proiect avîndu-i alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr.Cantacuzino. Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încît să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.

În 1888 a fost dat în folosinţă parţial, noul local, lucrările continuînd pînă în 1897 datorită lipsei de fonduri.

Beneficiind de această sala Societatea “Ateneul Român” şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului avînd loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către Eduard Wachmann, precum şi expoziţii de pictură (începînd din 1894 saloanele oficiale de belle-arte din Bucureşti s-au desfăşurat în această sală).

De altfel Ochestra Filarmonicii va concerta permanent imediat după darea în folosinţî a salii în 1888 pînă în ziua de azi.

1871 – Razboiul franco-prusac. Parisul capituleaza in fata armatelor prusace, dupa un asediu care a durat cinci luni .

 Marea  victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia ea reprezentand de asemenea sfârșitul domniei imparatu lui  francezilor Napoleon al III-lea și a celui de – Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză.

În cadrul reparațiilor de război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial.

1873 – S-a nascut romanciera franceza Colette (Sidonie-Gabrielle Colette);  ( d. 3 august 1954).

A fost  membru al Academiei Regale din Belgia (1935), președinte al Academiei Goncourt (1949) (și prima femeie să fie admis în ea, în 1945), și ofiter al Legiunii de Onoare.

Este cel mai bine cunoscuta pentru romanul  sau Gigi.

1880 – S-a nascut pictorul Camil Ressu, membru al Academiei Romane; (m. 1 aprilie 1962).

În patrimoniul Muzeului de Artă din Bucuresti  este inclusă şi lucrarea sa „Autoportret”. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

1887 – S-a nascut Arthur Rubinstein, pianist si compozitor american de origine poloneza evreiasca; (m.20.12.1982).

Este   considerat unul din cei mai mari pianiști ai secolului al XX-lea.

1889 – S-a nascut principesa Martha Bibescu, scriitoare romanca (“Izvor. Tara salciilor”); (m.28.11.1973).

  A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe, și a Smarandei (Emma) Mavrocordat.

A fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles și care avea să devină președintele Federației Aeronautice Internaționale.

De asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.

1892: S-a nascut regizorul  german de film Ernst Lubitsch; (d.1947).

1897 – În Rusia este efectuat un recensămînt general al populaţiei, potrivit căruia gubernia Basarabia avea în acel moment 1.935.412 locuitori,  dintre care 293.332 sau 15,2% constituiau populaţia urbană, iar 1.642.080 sau 84,8% cea rurală.

1898 – A decedat Al. Flechtenmacher, dirijor si pedagog roman, intemeietorul si primul director al Conservatorul de Muzică și Declamațiune din Bucuresti; (n.23.12.1823).

Este autorul primei operete românești, „Baba Hârca“, pe text deMatei Millo.a carei premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la  Teatrul National din Iasi.

A compus, de asemenea, muzica pentru Hora Unirii , pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum și primele vodeviluri și cuplete pentru piesele lui V. Alecsandri și cântece patriotice.

1909: Trupele SUA parasesc Cuba, care fusese ocupata in urma razboiului cu Spania.

Va ramane sub ocupatia americana pe aceasta insula, baza militara de la Guantanamo Bay.

1931 – A murit generalul francez Henri Mathias Berthelot, membru de onoare al Academiei Romane.

 A fost un general al armatei franceze. În primul razboi mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre.

A petrecut  două perioade în Romania, ca șef al Misiunii militare franceze ; (n.7 decembrie 1861).

1932 – Forțele japoneze ataca orasul Shanghai.

1933: Guvernul condus de Alexandru Vaida -Voievod  semnează, sub auspiciile Ligii Națiunilor, “Acordul de la Viena”, care asigura împrumuturile capitaliștilor străini contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării”, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.

1936 –S-a  nascut scriitorul albanez Ismail Kadare (“Generalul armatei moarte”).

Lucrările lui Kadare au fost publicate în peste 40 de țări. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura  și în 2005 a primit premiul inauguralMan Booker International Prize.

În iunie 2009 a primit premiul Prince of Asturias pentru literatură.

1941 – Dupa rebeliunea legionara din zilele de  21.01- 23.01.1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari si tehnicieni.

 1942 – 19 din cele 21 de state participante la Conferinta panamericana de la Rio de Janeiro semneaza Actul Final, care recomanda ruperea relatiilor diplomatice cu tarile Axei.

1943: In România, apare primul număr al ziarului ilegal “România liberă“, editat de organizatia Uniunea Patrioţilor , infiintata de cercurile comuniste in vara anului 1942, cu scopul de a inchega o opozitie interna contra razboiului anticomunist din Rasarit.

Dupa 23 august 1944 activitatea ei a fost reorientata, in vederea “defascizarii” tarii.

  1945 – După Auschwitz, trupele sovietice elibereaza lagarul german  de concentrare de la Birkenau (Polonia) si  pe cei 5200 de prizonieri care se mai aflau acolo si continua inaintarea pe teritoriul Poloniei.

1951 – A decedat eroul poporului finlandez, maresalul Gustaf Emil Mannerheim, fost presedinte al Finlandei; (n.1867) .

1955 – S-a născut Nicolas Sarkozy, om politic  francez, preşedinte al Franţei.

 

1972 – A încetat din viaţă scriitorul italian Dino Buzzati Traverso (romanul “Deşertul tătarilor”, apărut în 1940, îi aduce consacrarea europeană); (n. 16 octombrie 1906).

1979 – A încetat din viaţă Barbu Theodorescu, istoric, folclorist şi editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga (n. 1905).

1986 – Catastrofa navetei spatiale americane “Challenger”, a carei explozie  la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauti aflati la bord.

Catastrofa navetei spatiale Challenger a fost vazuta  in direct la televiziune de zeci de milioane de spectatori ingroziti.

 

 

 

1990 – In Piata Victoriei din Bucuresti, se infrunta doua tabere: una a simpatizantilor FSN si cealalta a partidelor politice care protesteaza impotriva hotaririi FSN de a participa la alegeri.

1998 – Miniştrii şi secretarii de stat ai PD s-au retras din Guvernul Romaniei, urmînd să – şi depună demisiile la începutul şedinţei Executivului.

Decizia a fost luată de Consiliul Politic al PD, după o ultimă rundă de negocieri cu partenerii de coaliţie.

Conducerea partidului a stabilit ca PD să rămînă în coaliţie şi să acorde Guvernului sprijin parlamentar.

1999 – Este înființată, la Bucuresti Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.

2000 – A încetat din viaţă Aurel Grigoraş, dirijorul Corului Radiodifuziunii Române timp de peste 30 de ani; (n. 1932).

2001 – Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria în Marea Neagra, s-a  soldat cu decesul a 16  persoane și dispariția altor 3.

2010 – Cinci asasini ai presedintelui Republicii Bangladesh, Sheikh Mujibur Rahman, au fost executati prin spanzurare.

 In urma unei  lovituri de stat militare, in data de 15 august 1975,  Mujibur Rahman fusese ucis impreuna cu mai mulți membri ai familiei sale.

Calendar crestin ortodox

Sfantul Efrem Sirul

 Sfantul Efrem supranumit “Harpa Duhului”, s-a nascut in jurul anului 306, in Nisibis, in Siria. In ciuda persecutiilor lui Diocletian, si in ciuda faptului ca in Nisibis isi aveau salas o multime de religii pagane, a crescut intr-o atmosfera crestina autentica.

Din imnele sale putem trage concluzia ca ambii sai parinti erau crestini.

Mai mult, Sfantul Efrem a crescut sub indrumarea Sfantului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales in 308. Efrem este botezat de tanar si apoi hirotonit diacon. Inzestrat cu darul lacrimilor si cu un enorm talent poetic pe care il pune in slujba lui Dumnezeu, Sfantul Efrem isi incepe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.

Dupa ce orasul scapa de trei asedii ale persilor (Sfantul Efrem punandu-le pe seama rugaciunilor Sfantului Iacob), nevrednicul de pomenire imparat Iulian Apostatul, in urma unei campanii militare dezastruoase, este silit sa incheie o pace prin care cedeaza Nisibisul persilor.

Sfantul Efrem  se refugiaza astfel in Edessa, unde si trece la Domnul in 373 sau 379, dupa ce intr-o calatorie la Cezareea Capadociei se intalneste cu Sfantul Vasile cel Mare.

De la  Sfantul Efrem ne-au ramas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem si predici, dar si cateva scrieri teologice. Dar cu siguranta cea mai cunoscuta compozitie a sfantului este rugaciunea care ii poarta numele si care a intrat si in slujbele Bisericii din Postul Mare.

In ea simtim fara putinta de tagada duhul plin de smerenie si dragoste al celui pe care il cinstim ca pe unul din marii poeti traitori ai Bisericii Ortodoxe:

“Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”.

  Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfantului Cuvios Paladie;

– Sfantului Cuvios Iacov Sihastrul;
– Sfintei Haris;
– Sfantului Cuvios Isaac Sirul, episcop de Ninive.

 

 

VIDEO: TODAY IN HISTORY – ASTAZI IN ISTORIE

 

 

Bibliografie (surse): 

          1.  Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

          2.  Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier istoric;

          3. lessignets.com;

          4. ro.wikipedia.org

          5. Istoria md.

          6. Crestin Ortodox.ro;

          7.Istoriculzilei blogspot.com