CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Grigore al III-lea Alexandru Ghica si răpirea Bucovinei

 Grigore al III- lea Ghica sau Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a avut două domnii în Moldova: 18 martie 1764 – 23 ianuarie 1767 și septembrie 1774 – 1 octombrie 1777 și una în Valahia.  A fost fiul marelui dragoman (translator) Alexandru Ghica, executat de turci în 1741 şi al Elenei Eupraghioti. 

A fost educat la Pera, în casa baronului H. Penkler, trimisul Vienei la Poartă.

În august 1758 era numit mare dragoman al Porţii, funcţie pe care o va deţine pînă în martie 1764, cînd a fost inscaunat domn al Moldovei.

Era căsătorit cu Ecaterina Rizo, fiica lui Iakovake Rizo Rangobe, un grec bogat și influent. 

Pe plan intern Grigore al III-lea Ghica s-a arătat a fi administrator competent, a moderat fiscalitatea si  a luat măsuri pentru a curma abuzurile dregătorilor domneşti.

În legătură cu aceasta cronicarul menţiona:

„Mult se silia cu dreptatea ţării. Dajdiile cum le-a găsit de la alţi domni nu le-a mai adaos, ce încă le-a şi mai uşurat. Prea bine se îndreptase ţeara, de ştia fieşcare darea lui pe an”.
În 1764 a înfiinţat o manufactură de postav la Chipereşti, cu meşteri aduşi din Polonia şi Germania.
A întreprins lucrări edilitare la Iaşi, unde a ridicat case impozante lîngă Mitropolie, a alimentat oraşul cu apă şi a construit mai multe cişmele.

La 1 ianuarie 1766 , printr-un aşezămînt, a stabilit la 12 numărul zilelor de clacă. Contrar dorinţei boierilor, la 1 aprilie 1777 întărea printr-un nou hrisov aşezămîntul din 1766.

A sprijinit învăţămîntul, înfiinţînd trei şcoli în care se studia greaca veche, greaca modernă şi limba moldovenească.
Pe plan extern a promovat o politică prorusă, susţinînd în secret ofensiva Rusiei împotriva Turciei. Adversar al politicii Imperiului Habsburgic, a refuzat cererile curţii vieneze de a-i înapoia pe refugiaţii ardeleni din Moldova.
Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, ocupă tronul Valahiei. Cu ocazia ocupării Principatelor de armata rusă, se lasă luat prizonier și dus în Rusia.

Acolo a fost primit cu onoruri de Ecaterina II. După Pacea de la Kuciuk-Kainargi, cu concursul diplomaţiei ruse şi al celei prusiene, în luna septembrie 1774 Grigore Al. Ghica este numit domn în Moldova. Domneşte efectiv din februarie 1775.
În 1775 Moldova traversează o nouă criză determinată de politica expansionistă a Curţii de la Viena.

Deoarece echilibrul de forţe din regiune se schimbase în folosul Rusiei, Imperiul Habsburgic s-a străduit, la rîndul său, să obţină anumite avantaje teritoriale. Profitînd de prima împărţire a Poloniei (1772), în urma căreia dobîndise Galiţia, el se hotărî să unească noul teritoriu obţinut cu posesiunile din Transilvania printr-un “culoar” care să traverseze nordul Moldovei.

Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 cere și obține de la Poartă Bucovina, teritoriu istoric al Moldovei.

Dorind să apere integritatea teritorială a Moldovei, Grigore III Ghica a protestat vehement la Poartă pentru a o convinge de marea nedreptate ce se făcea ţării. Astfel, în unul din numeroasele sale memorii adresate Înaltei Porţi domnul sublinia că “locuitorii Moldovei cer cu insistenţă ca Poarta să-i apere contra unei pierderi aşa de mari”.
Prin aceasta Grigore al III-lea Ghica a atras ura Curţii de la Viena, care a acţionat pentru înlăturarea sa.

Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Se adăugau la aceasta uneltirile boierilor, nemulţumiti de politica sa socială.
În aceste condiţii, în 1777 Poarta l-a mazilit, înlocuindu-l cu dragomanul Constantin Moruzi . Capugi-başa Kara Hissarli Ahmed Bey a fost trimis la Iaşi cu porunca de a-i comunica mazilirea şi de a-l duce viu sau mort la Istanbul. Soarta domnului era pecetluită şi el a fost executat de trimişii sultanului în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1777 în casele “Beilicului” (han pentru străini) din Iaşi. Capul său a fost dus la Istanbul, iar corpul i-a fost înmormîntat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi.
Dar în 1775 Moldova trecea printr-o nouă criză determinată de politica expansionistă a Curţii de la Viena. Ruperea Bucovinei din trupul Moldovei de către Imperiul Habsburgic la 7 mai 1775 s-a datorat aspiraţiei de “compensaţii” a Curţii de la Viena.

Cum echilibrul de forţe din regiune se schimbase în folosul Rusiei, Imperiul Habsburgic s-a străduit, la rândul său, să obţină anumite avantaje teritoriale.
Profitând de prima împărţire a Poloniei (1772), în urma căreia dobândise Galiţia, el se hotărо să unească noul teritoriu obţinut cu posesiunile din Transilvania printr-un “culoar” care să traverseze nordul Moldovei.
Dorind să apere integritatea teritorială a Moldovei, Grigore III Ghica a făcut nenumărate demersuri la Poartă pentru a o convinge de marea nedreptate ce se făcea ţării. Astfel, în unul din numeroasele sale memorii adresate Înaltei Porţi domnul sublinia că “locuitorii Moldovei cer cu insistenţă ca Poarta să-i apere contra unei pierderi aşa de mari”.

Însă toate protestele şi intervenţiile sale nu au ajutat. Şi Poarta a cedat în faţa Austriei. Aluziile făcute de domn în legătură cu posibilitatea ca moldovenii să se adreseze unei puteri străine , ce nu putea fi alta decât Rusia, a făcut ca Poarta să creadă şi mai mult în orientarea prorusă a lui Grigore III Ghica.
Domnul s-a confruntat şi cu opoziţia unor mari boieri, care insistau asupra măririi numărului zilelor de boieresc până la 36. Boierii se adresau cu plângeri la Poartă şi la Sankt-Petersburg. Din situaţia dificilă creată domnul caută ieşire prin intermediul legăturilor sale diplomatice.
În toamna anului 1777 poartă corespondenţă diplomatică activă atât cu P.A. Rumeanţev, cât şi cu diplomaţia prusiană. Lui Frederic al II-lea îi solicita “înaltul său sprijin privind siguranţa mea şi a ţării”.
Dar dragomanul rezidentului Prusiei Ianache Frangopolo l-a trădat pe domn, informând Poarta despre corespondenţa secretă a lui Ghica Vodă cu diplomaţia rusă.
Soarta domnului era aşadar pecetluită şi el a fost executat de trimişii sultanului în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1777 în casele “Beilicului” (han pentru străini – n.n.) din Iaşi, fiind înmormântat la biserica Sf. Spiridon din capitala Moldovei. Societatea europeană a fost impresionată de acest asasinat barbar.
O dată cu asasinarea lui Grigore III Ghica Poarta renunţă pentru tot restul epocii fanariote la serviciile membrilor familiei Ghica, care revin însă, la tron după 1821, ca domni pământeni…

 

 

Bibliografie (surse) : 

1. Pseudo-Enache Kogălniceanu. Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia întâi şi până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat Voievod (1733-1774), în “Cronici Moldoveneşti”, ed. A. Ilieş, A. Zmeu.-Bucureşti, 1987, p.77.
2. Iordache, A. Grigore al III-lea Ghica şi răpirea Bucovinei, în “Revista istorică”. Seria nouă, t.3,1992, p.121.
3. Ibidem.
4. Vezi: Русский архив, 1882 г., кн.I, c.116-117.
5. Mihordea, V. Politica orientală franceză şi Ţările Române în sec. al XVIII-lea. 1749-1760. – Bucureşti, 1937, p. 508-510.
6. Ciobanu, V. Moldova şi conflictul polono-turc din anii 1764–1766, în “AIIAI”, t.IX, 1972, p. 164.
7. Pseudo-Enache Kogălniceanu. Op. сit., p. 120.
8. Ibidem, p. 119.
9. Ibidem
10. Ibidem, p. 124.
11. Veliman, V. Relaţiile româno-otomane 1711-1821. Documente turceşti. – Bucureşti, 1984, p. 435.
12. Vezi: Scrisoarea lui Nichita Panin lui P.A. Rumeanţev, în “Русский архив”, 1882 г., c. 116.
13. Dionisie Eclesiarhul. Hronograf (1764–1815). – Bucureşti, 1987, p. 35.
14. Mehmed, M. Istoria turcilor. – Bucureşti, 1976, p. 390; 407.
15. Архив Государственного Совета, том. I, часть 2, с. 61, 83-84.
16. Tcaci, Vl. Moldova şi relaţiilew internaţionale în perioada războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secoluuli al XVIII-lea în “Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă”. Chişinău, 1992, p. 170-171.
17. Ibidem, p. 168.
18. Iordache, A. Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria Românilor. Bucureşti, 1991, p. 87.
19. Xenopol, A.D. Istoria Românilor din Dacia Traiană, ed. III, vol. IX. Iaşi, 1896, p. 155.
20. Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II. Bucureşti, 1960, p. 480-482.
21. Cernovodeanu, Paul. The Taking Away of Bucovina (1775) and the Assassination of Grigore III Ghica of Moldovia as highlighted in English Diplomatic Report of the F. Time, în “Revue Roumanie d’Histoire”, 39, 1994, 3-4, p. 279-280.

Surse: Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005, p.254-259./; moldovenii.md

22/01/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Eram numiţi vag, cât mai vag, „trădătorii poporului”, fără să se specifice despre care popor era vorba […] În veacul veacului nu mă voi ruşina de ceea ce am trudit pentru ţara mea”. 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Nichifor Crainic –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ion Nichifor Crainic (n. Ion Dobre, 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca — d. 20 august 1972, Mogoșoaia lângă București), a fost un teolog român, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (creator al curentului gândirist) și profesor universitar la Seminarul Teologic din București și Facultatea de Teologie din Chișinău.

Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.

 Trimiterea lui în judecată este salutată de „Scânteia, într-un articol special din rubrica Activitatea Tribunalului special. Noi criminali de război, în cercetarea Tribunalului Poporului, destinată să semnaleze „elementele reacționare” care puteau pune în pericol procesul de sovietizare a țării: Nichifor Crainic și Stelian Popescu trimiși în fața Tribunalului Poporului:

„Prin hotărârea Consiliului de Miniștri, pe baza actului de acuzare întocmit de acuzatorii publici, s-a decis sesizarea Tribunalului Poporului pentru judecarea în conformitate cu dispozițiunile Decretului Lege Nr. 312 din 1945 a următorilor: Dobre Ion zis Nichifor Crainic și Stelian Popescu, ambii ziariști” („Scânteia”, nr. 235, 27 mai 1945, p. 6).

Mentorul „Gândirii” este judecat în contumacie de Tribunalul Poporului, la 4 iunie 1945, în cadrul procesului lotului „ziariștilor fasciști” (alături de nume ca Radu Gyr și Pamfil Șeicaru), fiind condamnat la „detenție grea pe viață și degradare civică pe timp de 10 ani, pentru crima de dezastrul țării, prin crime de război”.

În aceste condiții, Nichifor Crainic trăiește timp de doi ani ca fugar: cu numele Ion Vladimir Spânu, el se ascunde prin diferite sate din Transilvania, în casele unor preoți care-i fuseseră elevi la Teologie.

În 1947, crezând că atmosfera se mai destinsese și că va fi repus în drepturi, Nichifor Crainic se predă autorităților comuniste. Acestea anulează sentința nedreaptă din 1945, dar îl țin închis fără judecată timp de cinsprezece ani. 

În anii de detenție (1947-1962) trece printr-un regim de exterminare și reeducare, fiind deținut la Jilava, Vacaresti și Aiud, mai ales datorită funcției de ministru în Guvernul Antonescu pe care o deținuse.

Este grațiat la data de 24 aprilie 1962. După eliberarea din închisoare, între 1962 și 1968 Nichifor Crainic scrie la ziarul comunist de propagandă „Glasul Patriei” – menit să-i influențeze pe românii din exil.

„Procesul scriitorilor și ziariștilor fasciști” care s-a judecat în anul 1945 de către Tribunalul Poporului, a fost redeschis la propunerea Procuraturii Generale, după mai bine de 50 de ani. În cadrul procesului au fost implicați 14 scriitori și ziariști.

Curtea Supremă după mai multe dezbateri procedurale, a admis recursul în anulare și în data de 8 mai 1995 a luat decizia cu Hotărâre de achitare și restituire a tuturor averilor celor implicați și condamnați de către comuniști.

Din păcate în acel moment nu a mai fost decât un singur supraviețuitor, scriitorul Pan V. Vizirescu

Nichifor Crainic – cel mai mare poet român creştin

Este cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii.

A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri.

Nichifor Crainic este reprezentantul tradiţionalismului şi orientării spre Bizanţ. Filiaţia bizantină ca trăsătură spirituală a neamului românesc este structurală şi nimeni nu o poate contesta.

Nici orientarea spre cultura franceză, nici aplecarea spre nemţi ori ruşi nu egalează forţa cu care substanţa noastră spirituală se simte ortodox – bizantină.

Acest aspect l-a susţinut Nichifor Crainic în întreaga sa operă, contribuind în plus la reabilitarea Bizanţului, atât de nedrept calomniat în Occidentul de după Revoluţia franceză. El era de altfel ortodox convins şi adversar al catolicismului.

Pentru ideile sale, Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenţie, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns şi afară, unde au circulat ilegal. Nădăjduim însă că într-o zi vor vedea lumina tiparului.

În temniţă poetul se ruga adâncit în sineşi, în genunchi, ceasuri întregi. Dar totuşi acest om de o remarcabilă sensibilitate era dublat de un senzorial nestăpânit. Datorită respectului pentru opera sa şi pentru suferinţa îndurată nu vom vorbi despre slăbiciunile lui omeneşti.

A făcut regretabile compromisuri de conştiinţă dar opera lui rămâne pură şi autentic ortodoxă. El a murit ca un singuratic, căci era încă ostracizat.

Uitând greşelile omului, rămânem cu imaginea poetului şi gânditorului creştin care va impresiona oricând şi oriunde va fi citit. Azi se lasă tăcere peste opera lui dar într-o zi va fi aşezat în locul de cinste al culturii.

 

 

Surse: Wikipedia.ro si  (Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, pag. 305-306)

22/01/2015 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 22 IANUARIE. VIDEO

 

 

22 ianuarie, istoricul zilei

 

 

 613 : Imparatul bizantin Heraclius il numeste la varsta de noua luni co-imparat,  pe fiul sau Constantin al III-lea (3 mai 612 – 20 aprilie sau 24 mai/26 mai 641).

În 629 Constantin  s-a căsătorit cu vara sa de gradul doi, Gregoria, cu care a avut doi copii: Constans și Theodosiu.

În 641, la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Herakonas, dar după patru luni a murit de tuberculoză, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat.

 

 

1263: S-a nascut Ibn_Taymiyya Ibn Taymiyya (  d. 1328), un cărturar, teolog islamic și logician turc care a trăit în perioada timpurilor tulburi a invaziei mongole.

A fost  membru al școlii fondate de Ahmad ibn Hanbal, și este considerat de către urmași, împreună cu Ibn Qudamah, unul dintre cei doi cei mai importanți susținători ai mișcării hanbalite; în era modernă partizanii săi se refereau deseori la cei doi ca fiind “cei doi șeici și șeicul Islamului”.

Ibn Taymiyya a luptat pentru întoarcerea islamului la ceea ce el considera a fi cea dintâi interpretare a Coranului și a Sunnei.

 

 

1440: S-a născut marele cneaz al Moscovei,  Ivan al III-lea cel Mare ( d. 27 octombrie 1505) .

Image from www.booksite.ru

A domnit din 1462 până în 1503, incheind  procesul de unificare a pamânturilor rusesti  în jurul Moscovei si de formare a Statului Rus centralizat.

  Una dintre realizările cele mai importante ale domniei lui Ivan al III-lea a fost scuturarea jugului tătaro-mongol.

În timpul stapanirii sale  a sporit considerabil autoritatea internațională a statului rus, au fost stabilite relații diplomatice cu Papa de la Roma, Imperiul german, Ungaria, Moldova, Turcia, Iranul, Crimeea.

În anii guvernării lui Ioan al III-lea s-au realizat construcții imense la Moscova printre care si  Kremlinul.

A  eliberat tara de sub jugul tataro-mongol si i-a alipit numeroase teritorii.

 

1506: Este constituită oficial Garda Elvețiana a Vaticanului.În acest an, un grup de 150 de elvetieni din Cantonul Uri, aflați în serviciul  Papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară in Roma, sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen.

Un acord care prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479  între Confederatia Elvetiana si Papa Sixt al IV-lea.

 

 

 

 

 

 

 

Uniforma oficială a Gărzii Elvețiene, în stilul epocii renascentiste, imbinaă culorile albastru, roșu și portocaliu.

Legenda  spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo, insa această origine este legendară, știindu-se precis că actuala uniformă a fost concepută de comandantul Jules Repond,  în 1914, care s-a inspirat, pe câte se pare, din picturile lui Rafael.

 

 

1517: Sultanul  otoman Selim I a zdrobit armata sultanului mameluc al Egiptului și a cucerit orașul Cairo, dupa care a fost supus intregul Egipt .

Selim I Called

 

 

 

1561: S-a născut filosoful englez Francis Bacon;(“Noul Organon”); (d.09.04.1626).

 

 

 

 

 

1592: Moare Elisabeta de Austria, soția regelui Carol al IX-lea al Franței; (n. 5 iulie1554).

 S-a născut arhiducesă de Austria, iar mai târziu a devenit regină a Franței. A fost fiica lui Maximilian al II-lea, Împărat Roman și a Mariei a Spaniei. A fost căsătorita cu regele Carol al IX-lea al Franței trei ani și jumătate, până la moartea lui.

 

 

1599 : A decedat compozitorul si organistul italian Cristofano Malvezzi (botezat la 28 iunie 1547).

A fost unul dintre cei mai faimosi compozitori pe care i-a dat Florenta in timpul tranzitiei la stilul baroc. Una dintre cele mai mari compoziții ale vremii,a fost lucrarea sa  O Fortunato giorno .

 

 

1729:  S-a nascut Gotthold Ephraim Lessing, scriitor şi filosof german. A formulat principiile dramei realiste germane, conform cărora teatrul trebuie să ţină seama de dezvoltarea morală şi estetică a epocii (“Nathan Înţeleptul”, “Laokoon sau despre graniţele picturii şi ale poeziei”); (d.15.02.1781).

1771: Spania cedează Marii Britanii Port Egmont, din Insulele Falkland (Malvine).

 

 

 

1788: Se naște Lord Byron (George Gordon), poet englez; (“Ghiaurul”, “Don Juan”, “Manfred”, “Cain”); (d.19.04.1824).

 

 

 

 

 

Alături de Percy Bysshe Shelley  si John Keats , contemporanii săi, este considerat unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englez.

A fost un lider regional al organizației revoluționare  Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Razboiului pentru independenta Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național.

S-a  îmbolnăvit și s-a stins din viata la Missolonghi, in urma unei febre puternice , sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă.

În Grecia i-au fost organizate funeralii naționale si s-a pus  capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul  a fost  înmormântat in patrie la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church , în apropiere de Newstead.

 

 

1826: A capitulat in fata miscarii de eliberare nationala , fortareata Callao din Peru,principalul port comercial spaniol la Pacific si  ultimul centru de rezistenta al colonialistilor spanioli din America de Sud .

 

 

1828: S-a născut  Dora D’Istria, ducesa  Helena Koltsova-Massalskaya, scriitoare romano-albaneza; (d.17.11.1888).

 

 

Numele sau de nastere  era  Elena Ghica si a fost fiica marelui   ban Mihai Ghica și nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, cel dintai domn pamantean al tarii Romanesti, dupa un secol de domnii fanariote.

A fost prima femeie care a escaladat muntele Mont Blanc, la 1 iunie 1860.

 

 

 

1845: S-a nascut   Paul Vidal de la Blache, fondatatorul scolii moderne franceze de geografie; (d. 5 aprilie 1918).

 

 

1849: S- a nascut  poetul si scriitorul suedez August Strindberg;(“Domnişoara Julia”, “Dansul morţii”, “Camera roşie”) ; (d.14 05. 1912).

 

 

1862:  Se  formeaza primului guvern unitar al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei în frunte cu conservatorul Barbu Catargiu.

 

 

 [Barbu_Catargiu.jpg]

 

Barbu Catargiu, prim-ministru al  Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei

Barbu Catargiu a fost o  personalitate de seamă a grupării politice conservatoare.S-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 devine întîiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor Moldovei şi Valahiei.

A fost asasinat pe 8 iunie 1862, fiind impuscat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stîrnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului şi a cărui enigmă nu a fost elucidată nici pînă în zilele noastre.

 

 

1869: S-a nascut Grigori Rasputin,un mistic rus  care a avut o mare influență asupra ultimului țar al dinastiei Romanov, Nikolai al II-lea, a tarinei Alexandra si tareviciului Alexei, unicul lor  fiu, care suferea de hemofilie; (d. 29 sau 30 decembrie 1916).

 

 

Imagini pentru Grigori Rasputin, photo

 

 

 

Rasputin a fost supranumit și “călugărul nebun”, desi nu a fost niciodată calugarit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit.

Este posibil să fi fost  staret al  congregației religioase nerecunoscute oficial a hlistilor .

Se credea că este  un vindecător care folosea puterea credinței.El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov.

Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintita fiind 22 ianuarie 1869 (10 ianuarie s v) .

 

 

1875 : S-a născut David Wark Griffith, regizor american, unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei și cel care a transformat primul film în artă; a realizat circa 450 filme de scurt metraj (drame, comedii, melodrame); (d. 23.07.1948).

 

 

 

1879: Peste 1.500 de soldați britanici și-au pierdut viața in urma infrangerii  intr-o  confruntare cu zulușii, in batalia de la Isandlwana.

 

 

 

 

Anglia, care anexase regiunea in 1877, a suferit cea mai mare infrângere din istoria sa coloniala de până atunci.

 

 

1879:  S-a nascut Charles Drouhet, istoric literar român de origine franceză; (d.08.01.1940).

 

 

 

 

1879: S-a nascut Francis Picabia, pictor francez de origine spaniolă; promotor al dadaismului si al artei abstracte;(d.30.11.1953).

 

 

 

 

 

1891: S-a născut Antonio Gramsci, militant de seamă al mişcării comuniste italiene şi internaţionale; (d.22.04.1937).

 

 

1901: Moare la varsta de 82 de ani regina Victoria a Marii Britanii şi Irlandei (1837-1901), impărăteasă a Indiilor (1876-1901); (n. 24 mai 1819).

 

 

Eduard al VII-lea devine rege al Angliei dupa moartea mamei sale, regina Victoria.

 

 

1905: Dupa ce o manifestatie pasnica a peste 100.000 de persoane in fata palatului de iarna din St.Petersburg,este reprimata sangeros, in Rusia izbucnește  o revoluție, indreptata impotriva autocratismului țarului Nicolae al II-lea (revoluția burghezo-democratica din 1905-1907), reprimata de autoritațile țariste.

 

 

 

 

 

1909 : S-a nascut  U Thant, diplomat birmanez, Secretar General al Naţiunilor Unite; (d. 25.11.1974).

 

 

 

 

 

1911: S-a născut Bruno Kreisky, primul cancelar federal social-democrat al Austriei, în perioada 1970-1983.

 

 

 

 

 

Prin angajamentul său în politica de promovare a păcii în Orientul Apropiat şi în relaţiile Est-Vest, a atras respectul întregii comunităţi internaţionale asupra ţării sale, o apreciere care s-a materializat prin alegerea capitalei Austriei, Viena, ca unul dintre sediile oficiale ale ONU; (d.29.07.1990).

 

 

1917: Primul război mondial: Președintele american Woodrow Wilson cere o “pace fara victorie” in Europa.

 

 

1920: S-a născut Chiara Lubich, militanta catolică  si  fondatoare a Mişcării Focolare; (d. 14.03.2008).

Mișcarea Focolarelor sau Opera Mariei este o organizație internațională, o mișcare laică din Biserica Catolică care promovează idealurile de unitate și de frăție universală, așa cum cere Iisus conform povestirii din Evanghelie, Ion (17,21).

Numele mișcării provine de la cuvântul italian “inimă” sau “cămin”.

Consecința clară a acestei mișcări a fost amplificarea  vocației ecumenice și extinderea dialogului religios din zone culturale diferite.

 

 

 

Fondată in 1943 în Trento, nordul Italiei de Chiara Lubich ca o mișcare religioasă, Mișcarea Focolarelor, deși la început romano-catolică,  leagă acum majoritatea religilor creștine și non-creștine, uneori chiar și organizatii non-religioase.

Este cunoscută și sub alte denumiri precum “Opera Mariei”, sau “Lucrarea Mariei”.

Mișcarea Focolare opereaza în 182 de țări și are peste 100.000 de adepți.

 

 

1922: A încetat  din viaţă Papa Benedict al XV-lea (Giacomo della Chiesa); (n. 21 noiembrie 1854).

 

 

1924: Ramsay MacDonald a devenit primul premier laburist al Marii Britanii.

1936: S-a nascut George Motoi, actor român de teatru şi film, regizor de teatru, director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila (“Chira Chiralina”, “Terente-regele bălţilor”).

 

 

 

 

 

1939: Atomul de uraniu a fost divizat pentru prima dată în laboratoarele Universitații Columbia din S.U.A.

1941: Al Doilea Război Mondial: Marea Britanie a capturat oraşul libian Tobruk, infrangând forţele naziste conduse de generalul Rommel.

 

 

 

1946: A fost creata Republica Mahabad sau Republica Kurdistan,  o creație statala efemera a kurzilor în Kurdistanul iranian. A fost  al doilea stat kurd contemporan, după asa numita Republica Ararat din Turcia.

Capitala era  orașul kurd Mahabad în nord-vestul Iranului, iar xistența sa a fost  legată de criza iraniana declansata  între SUA și URSS.

In mai puțin de un an  armata iraniană a infrant fortele curde sprijinite de sovietici.

După dispariția republicii,liderul acesteia  Qazi Muhammad a fost executat în public în centrul Mahabad.

Actualul președinte al Kurdistanului irakian, Massoud Barzanis- născut în Mahabad când tatăl său, generalul Mustafa Barazani a fost conducatorul fortelor armate curde ale acestui sat efemer.

Archibald Roosevelt, fiul președintelui Statelor Unite Theodore Roosevelt, un bun cunoscator al problemelor regiunii, a scris ca  principala problemă a Republicii Mahabad a fost aceea ca ea avea nevoie de ajutor sovietic, insa  această alianță cu Armata Roșie a provocat un dezacord intre  multe dintre triburile kurde.

 

 

 

1952: A luat fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie “Dr. Ana Aslan”. Primul Institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. „Ana Aslan” are anual, 4.000 de pacienti.

 

 


 

 

 Efectele terapiei Aslan asupra imbatrânirii au convins inca de la inceput, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii.

Renumele produselor „Aslan” a trecut si Oceanul, presedintele american John Kennedy recurgând  pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu.

 

 

1962: Organizatia Statelor Americane hotaraste excluderea Cubei comuniste din randurile membrilor sai.

 

 

 

1963: Se semneaza Tratatul de la Elysée dintre Republica Franceza si RFG, dupa vizita facute în Germania de presedintele francez Charles de Gaulles, prima dupa razboi a unui sef de stat din tabara adversa în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.

 

 

 

 

 

1966 :  S-a născut Ecaterina Szabo, antrenoare si  gimnastă română de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională, multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA).

 

 

 

 

 

1973: A murit Lyndon Baines Johnson, al 36-lea preşedinte al SUA (1963-1969); (n. 27 august 1908).

 

 

 

 

 

1980: Este arestat la Moscova, savantul Andrei Saharov, renumit  fizician nuclear sovietic, militant  pentru drepturile omului si laureat al Premiului Nobel pentru Pace .

 

 

 

1983: Marele tenisman suedez  Björn Borg s-a  retras din tenis, după ce a câştigat de cinci ori consecutiv marea Competitie de la Wimbledon (Anglia).

 

 

 

 

1992: Agenţia rusă de presă TASS (înfiinţată la 25.07.1925), devine ITAR-TASS.

 

 

 

 

1993: Reuniune la nivel inalt la Minsk. Doar 7 state din cele 10 prezente (din fosta URSS) semneaza Carta CSI. Se abțin Moldova, Ucraina și Turkmenistanul,  care  nu sunt de acord cu crearea unor structuri care sa duca la un grad inalt de integrare, in special economica și sa asigure Rusiei rolul de lider.

 

 

1994: A murit Jean-Louis Barrault, actor francez de teatru şi cinema, mim, regizor şi director de teatru; (n.8 septembrie 1910).

 

 

 

 

 

 

1999:  A cincea mineriada- Asa numita ”Pace de la Cozia”. Incep negocierile dintre comisia condusa de premierul Radu Vasile și liderul minerilor Miron Cozma.

 

 

 

 

 

La ora 18.30, negocierile s-au incheiat, primul-ministru declarând în mas s  media  că: “Nici o parte nu a câștigat, în schimb a caștigat țara”.

 

 

1999: A fost semnata, la București, Convenția dintre guvernul roman și cel bulgar, privind recunoașterea reciproca a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de invațamant și a titlurilor știintifice din cele doua state.

 

 

2001: A murit, la Paris, editorul Constantin Tacu (Tacou), nume cunoscut al diasporei culturale româneşti din Franţa. Tacou a fost în ultimele decenii conducătorul renumitei Editurii Herne, unde au apărut de-a lungul timpului celebrele Cahiers de l’Herne, dedicate unor mari nume sau teme ale culturii europene (Heidegger, Eliade, Jung, Schopenhauer, Borges, Yeats, Malraux, Rimbaud, Musil etc).

 

 

 

 

Constantin Tacou (stânga), impreuna cu Emil Cioran

Tacou a fost un editor constant al lui Emil Cioran şi Mircea Eliade, fiind un prieten al lor;(n.28.01.1921, Livezi, Grecia).

2005 : A decedat Consuelo Velasquez, compozitoare mexicană, autoarea melodiei „Besame mucho” („No Me Pidas Nunca”, „Dejamer Quererte”); (n. 21.08.1916).

 

 

 

 

2013 : A decedat multiplă campioana româna de șah Margareta Teodorescu ; (n. 13 aprilie 1932).

 

 

Calendar creștin ortodox

Sfantul Apostol Timotei; Sfantul Anastasie Persul

 

 

https://str.crestin-ortodox.ro/foto/989/98874_sfantul-apostol-timotei.jpg

Sfantul Apostol Timotei s-a nascut din tata pagan elin si din mama de neam evreu. Originar din cetatea Listra, Sfantul Timotei a fost ucenic al Sfantului Apostol Pavel.

Din Faptele Apostolilor, aflam ca Sfantul Apostol Pavel ajunge impreuna cu Barnaba in Listra, unde va tamadui un schiop din pantecele maicii sale. In urma acestei minuni, mama lui Timotei il gazduieste in casa sa, si-l daruieste pe fiul ei lui Pavel, ca dar pentru binecuvantarea adusa in cetatea ei.

Mai tarziu, dupa ce Sfantul Evanghelist Ioan va fi alungat de imparatul Domitian in insula Patmos, Sfantul Apostol Pavel il va hirotoni episcop in locul acestuia. Patimirea sa este legata de o sarbatoare in cinstea zeilor. Exista obiceiul in timpul anului, ca inchinatorii la idoli sa poarte masti si sa omoare persoanele pe care le intalneau pe strazi.

Socoteau ca asa aduc jertfa zeilor. In timpul acestui obicei, Timotei iese cu indrazneala in fata acestora si Il marturiseste pe Hristos. Acestia, neprimind cuvintele Sfantului Timotei, l-au batut pana cand si-a dat duhul.

Trupul sau a fost ingropat cu cinste in locul ce se numea Pion. Din porunca imparatului Constantiu (337-361), moastele sale au fost duse in Constantinopol, de Sfantul Artemie mucenicul si au fost puse in biserica „Sfintii Apostoli”, alaturi de Apostolii Luca si Andrei.

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008.

  2. Istoria md.

  3. Istoriculzilei blogspot.com;

  4. lessignets.com

  5. Mediafax.ro;

  6. Wikipedia

22/01/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: