O pictura franceza din secolul IX reproduce Draco-ul dacilor, colorat in rosu, galben si albastru. VIDEO

 

 

 

 

 

 

DRACONUL: De la daci, la Vlad Țepeș (VIDEO)

Draco-ul dacilor, colorat in rosu, galben si albastru intr-o pictura franceza din secolul al IX – lea.

 

 

 

Un element distinctiv, caracteristic armatei dacilor era reprezentat de stindardul lor de luptă, cunoscut sub numel de draco sau dracon.

Acesta era constituit dintr-un cap de lup, confectionat din bronz sau argint, fixat pe o prăjină, continuat de un material textil, cu forma unui corp de balaur sau șarpe, care, în bătaia vântului, se umfla producând un șuierat ce avea ca scop intimidarea adversarilor, dar mai ales inducerea unei stări de nervozitate cailor armatei inamice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentări ale acestui stindard se regăsesc pe o serie de monumente antice, precum Columna lui Traian (Roma, Italia), Monumentul de la Adamclisi (România) și Arcul lui Galerius (Salonic, Grecia).

Începând cu secolul al II-lea d.Hr., steagul de luptă dacic (o formă a sa fiind utilizată și de sarmați) va fi preluat de o serie de unități de cavalerie ale armatei romane și folosit o vreme îndelungată.

Steagul era purtat de un militar ce purta numele de draconarius.

Ammianus Marcelinus, în „Rerum gestarum”, atunci când descrie intrarea lui Constantin cel Mare în Roma, povestește cum “s-au strâns în jurul draconilor, legați cu vârfurile aurite și ferecate în pietre strălucitoare ale sulițelor, umflați de un vânt mare și astfel șuierând că și stârniti de mânie, lăƒsând să fluture în vânt cozile ample”.

 

 

 

 

 

 

 

Vom regăsi acest stindard de luptă în dotarea unor armate europene până în preajma secolelor IX-X.

De pildă, o pictură medievală (în Psalterium Aureum) arată ostași din cavaleria franceză carolingiană aflați în marș, urmând un soldat care poartă un draco.

Această pictură prezintă draconul colorat în…roșu, galben și albastru.

De asemenea, în lucrarea medievală L’Historie de Merlin, aparținând lui Robert de Boron, regele Arthur este reprezentat, într-o ilustrație a volumului, purtând draconul într-o confruntare cu inamicii.

De altfel, în lumea britanică, draconul mai apare reprezentat și cu alte ocazii.

Spre exemplu, pe Tapiseria de la Bayeux, care reproduce bătălia de la Hastings din 1066, în cadrul scenei morții lui Harold, regele Angliei apare un dracon purtat de un draconar, în timp ce la Chester, în Anglia, a fost descoperită o stela funerară ce conține imaginea unui călăreț purtând un astfel de stindard. 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stindardul de luptă al dacilor, DRACONUL, a fost unul dintre cele mai cunoscute și respectate simboluri militare ale antichității.

Cu rădăcini, se pare, într-o mitologie îndepărtată, el a fost preluat la un moment dat de romani, fiind dus în toate colțurile imperiului, dovezile indicându-ne faptul că acesta nu a pierit, ci a continuat să fie folosit multe secole după războaiele dintre Traian și Decebal.

Ajuns chiar și la curtea celebrului rege Artur, el a dat dureri de cap Vaticanului, în Evul Mediu, care a și luat măsuri pentru a-i determina dispariția.

Astfel, de la daci și până la Vlad Țepeș, draconul dacic și-a creat propria poveste, o poveste spusa în videoclipul urmator …

 

 

 

 

Surse:  Valentin Roman; Daniel Roxin – Frontpress.ro

Publicitate