CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Războiul terorist purtat de rusi (sovietici) in Basarabia anilor 1918-1940

 

 

Războiul terorist rus/sovietic din Basarabia anilor 1918-1940

 

 

În perioada anilor 1918-1940, Rusia sovietică (din 1922 – Uniunea Sovietică) a dus în spaţiul pruto-nistrean un război terorist (nedeclarat) al cărui scop a fost, pe de-o parte – înfricoşarea populaţiei, iar pe de alta – destabilizarea şi paralizarea activităţii administraţiei româneşti.

Până în 1936, urmare a ambuscadelor, asasinatelor şi raidurilor comandourior ruso-sovietice, în Basarabia au fost omorâţi 3342 militari români (inclusiv: 886 grăniceri, 1259 soldaţi din jandarmerie şi 1197 poliţişti).

NB. În Republica Moldova se cere ridicarea unui monument în amintirea militarilor români căzuţi în urma acţiunilor teroriste întreprinse de Rusia/Uniunea/ sovietică în anii 1918-1940.

 Sursa: Dr. Veaceslav Stavila / Blogul istoricului de veghe

18/12/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O pictura franceza din secolul IX reproduce Draco-ul dacilor, colorat in rosu, galben si albastru. VIDEO

 

 

 

 

 

 

DRACONUL: De la daci, la Vlad Țepeș (VIDEO)

Draco-ul dacilor, colorat in rosu, galben si albastru intr-o pictura franceza din secolul al IX – lea.

 

 

 

Un element distinctiv, caracteristic armatei dacilor era reprezentat de stindardul lor de luptă, cunoscut sub numel de draco sau dracon.

Acesta era constituit dintr-un cap de lup, confectionat din bronz sau argint, fixat pe o prăjină, continuat de un material textil, cu forma unui corp de balaur sau șarpe, care, în bătaia vântului, se umfla producând un șuierat ce avea ca scop intimidarea adversarilor, dar mai ales inducerea unei stări de nervozitate cailor armatei inamice.

 

 

 

 

dracones

 

 

 

 

 

Reprezentări ale acestui stindard se regăsesc pe o serie de monumente antice, precum Columna lui Traian (Roma, Italia), Monumentul de la Adamclisi (România) și Arcul lui Galerius (Salonic, Grecia).

Începând cu secolul al II-lea d.Hr., steagul de luptă dacic (o formă a sa fiind utilizată și de sarmați) va fi preluat de o serie de unități de cavalerie ale armatei romane și folosit o vreme îndelungată.

Steagul era purtat de un militar ce purta numele de draconarius.

Ammianus Marcelinus, în „Rerum gestarum”, atunci când descrie intrarea lui Constantin cel Mare în Roma, povestește cum “s-au strâns în jurul draconilor, legați cu vârfurile aurite și ferecate în pietre strălucitoare ale sulițelor, umflați de un vânt mare și astfel șuierând că și stârniti de mânie, lăƒsând să fluture în vânt cozile ample”.

 

 

 

draco

 

 

 

 

Vom regăsi acest stindard de luptă în dotarea unor armate europene până în preajma secolelor IX-X.

De pildă, o pictură medievală (în Psalterium Aureum) arată ostași din cavaleria franceză carolingiană aflați în marș, urmând un soldat care poartă un draco.

Această pictură prezintă draconul colorat în…roșu, galben și albastru.

De asemenea, în lucrarea medievală L’Historie de Merlin, aparținând lui Robert de Boron, regele Arthur este reprezentat, într-o ilustrație a volumului, purtând draconul într-o confruntare cu inamicii.

De altfel, în lumea britanică, draconul mai apare reprezentat și cu alte ocazii.

Spre exemplu, pe Tapiseria de la Bayeux, care reproduce bătălia de la Hastings din 1066, în cadrul scenei morții lui Harold, regele Angliei apare un dracon purtat de un draconar, în timp ce la Chester, în Anglia, a fost descoperită o stela funerară ce conține imaginea unui călăreț purtând un astfel de stindard. 

 

 

 

 

draco-pictat-in-Psalterium-Aureum

 

 

 

 

Stindardul de luptă al dacilor, DRACONUL, a fost unul dintre cele mai cunoscute și respectate simboluri militare ale antichității.

Cu rădăcini, se pare, într-o mitologie îndepărtată, el a fost preluat la un moment dat de romani, fiind dus în toate colțurile imperiului, dovezile indicându-ne faptul că acesta nu a pierit, ci a continuat să fie folosit multe secole după războaiele dintre Traian și Decebal.

Ajuns chiar și la curtea celebrului rege Artur, el a dat dureri de cap Vaticanului, în Evul Mediu, care a și luat măsuri pentru a-i determina dispariția.

Astfel, de la daci și până la Vlad Țepeș, draconul dacic și-a creat propria poveste, o poveste spusa în videoclipul urmator …

 

 

 

 

Surse:  Valentin Roman; Daniel Roxin – Frontpress.ro

18/12/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: