CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua în care România a declarat război Austro – Ungariei

 

 Povestea de dragoste dintre Franz Ferdinand şi Sofia şi atentatul de la Sarajevo - 100 de ani de la Primul Război Mondial

Imagine de arhivă de la atentatul din Sarajevo din 28 iunie 1914

 

Primul război mondial a izbucnit din cauza conflictelor de interese atât economice cât şi politice ale puterilor imperialiste din acea vreme.

Scânteia care l-a declanşat a fost atentatul de la Sarajevo, (28 iunie 1914), în care un tânăr nationalist sârb pe nume  Gavrilo Princip, l-a asasinat pe  printul moştenitor al tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand şi pe soţia acestuia.

 

 

 

Gavrilo Princip

 

In urma acestui incident, Viena  a pus guvernului Serbiei  nişte condiţii de neacceptat, care atentau la independenţă statului sârb.

Din dorinţa de a-şi impune propriile interese, marile puteri au trecut de o parte sau de cealaltă a celor două state aflate în dispută, hotărând mobilizarea.

Cele două tabere combatante erau reprezentate de Tripla Intelegere   formată din Franta, Anglia si Rusia, la care s-a adăugat Belgia, care fusese invadată de trupele germane, dar şi Serbia, iar de cealaltă parte erau Puterile Centrale Germania, Austro- Ungaria, carora li s-au alaturat Turcia si Bulgaria.

România deşi avea semnat un tratat cu Puterile Centrale, a decis să rămână neutră, deoarece nu Puterile Centrale erau cele agresate, ci ele erau invadatoarele.

Neutralitatea a fost hotărâtă într-un Consiliu de Coroană încă din 3 august 1914 . La fel a făcut şi Italia.

Pe scena politică s-au format două curente, unul germanofil reprezentat de regele Carol I si de omul politic  Petre Carp , şi un altul care urmarea pentru o acţiune militară împotriva Austro-Ungariei, urmand  punctul de vedere al opiniei publice care  cerea  eliberarea Transilvaniei.

Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor,  moartea regelui Carol I (16 octombrie 1914) şi punerea sub semnul întrebării a victoriei Puterilor Centrale, a făcut să crească forţa curentului naţionalist reprezentat de Take Ionescu, N. Filipescu, N. Iorga, Brătianu, Goga şi Lucaci (ultimii doi ardeleni).

Acest curent a influenţat decisiv intrarea în război a României alături de Puterile Înţelegerii.

În perioada de doi ani în care România a fost neutră,  Bulgaria la 10 septembrie 1915  si Turcia la 23 noiembrie 1916 au intrat în război de partea Germaniei, în timp ce Italia  a intrat in razboi cu Puterile Centrale de partea Triplei Intelegeri  la 23 mai 1915.

 

Intrarea României în război s-a făcut în urma semnării la  17 august 1916 de către premierul roman Ion I.C. Bratianu  a două tratate, unul politic şi unul militar, cu Anglia, Franta,Rusia si Italia. Prin tratatul  politic  i se promiteau României teritoriile locuite de români în Imperiul Austro-Ungar, respecti Transilvania  până la Tisa,Banatul, precum şi Bucovina.

Cel militar stipula ca armata română să întregească aripa stângă a frontului rusesc, să fie susţinută în operaţiunile din Ardeal de o ofensivă rusă pe frontal austriac, de o alta aliată spre Salonic, in Grecia, precum şi primirea de ajutoare militare consistente ruseşti în Dobrogea.

Intrarea de facto în război s-a produs la 27 august , când România a declarat război Austro -Ungariei.

 Conform planurilor interaliate trupele ruseşti urmau să înceapă ofensiva concomitent cu cele române. Trupele anglo-franceze trebuiau să debarce la Salonic, pentru a ţine în loc Bulgaria care intenţiona să atace România.

 

 

 

Harta Romaniei inaintea Primului Razboi Mondial

 

 

 Declarația de război a României către Austro-Ungaria

 

 

 

Pe 12 august 1916, de la Palatul Cotroceni sunt trimise invitaţiile pentru un Consiliu de Coroană programat de Regele Ferdinand.

Două zile mai târziu are loc Consiliul. Miniştrii nu ştiau, dar decizia de intrare în război era deja luată de Regele Ferdinand şi guvernul Brătianu.

 

 

 

 
 

 

„Regele Ferdinand a spus: Nu v-am invitat să vă consult, v-am invitat ca să vă comunic hotărârea mea – intrăm în război de partea Antantei”..

Cei mai mulţi dintre cei prezenţi erau pentru intrarea în război de partea Antantei.

Cei care susţineau neutralitatea au fost Alexandru Marghiloman şi Titu Maiorescu, singurul ardelean care spunea că Transilvania nu dorea unirea cu România.

 

 

Regele Ferdinand

 

Regele Ferdinand al României

 

 

Petre Carp l-a avertizat pe Ferdinand că alege tabăra greşită, pentru că nici un Hohenzollern nu a fost vreodată biruit.

Regele a replicat: „Greşiţi. Eu sunt un Hohenzollern şi iată, m-am învins pe mine!”.

Guvernul Brătianu semnase în secret documentele cu Antanta înainte cu 10 zile de Consiliul de Coroană. O înţelegere politică şi una militară.

Prima promisiune era asigurarea integritatii teritoriale a României şi posibilitatea de a recupera teritoriile locuite de români de la austro-ungari – Transilvania, Banatul şi Bucovina. Au promis şi sprijin militar, aproape 300 de tone de alimente şi muniţii pe zi ar fi trebuit să vină din Rusia, lucru care de fapt nu s-a întâmplat în cele din urmă.

 

Declaraţia de război a României faţă de Austro-Ungaria a fost trimisă în secret la Viena şi prezentată guvernului austro-ungar, imediat după încheierea Consiliului de Coroană de la Cotroceni.

Ministrul României la Viena, Edgar Mavrocordat, a remis ministrului de externe austro-ungar Declaraţia de război adresată Austro-Ungariei, în seara de 14 august.

A doua zi,  Regele Ferdinand a dat Proclamaţia către ţară.

Armata română a primit ordinul să treacă Munţii Carpaţi pentru a-i salva pe românii din Transilvania.

Pe 16 august, Germania a declarat război României,fiind  urmată de Imperiul Otoman la 17 august şi de Bulgaria la 19 august.

 

 

 

Stema Austro-Ungariei

 

 

In Declaratia de razboi a  României se spunea:

 

“Speranţa pe care ne-am fondat-o pe aderarea noastră la Tripla Alianţă a fost înşelată. De-a lungul unei perioade de mai bine de treizeci de ani, românii din Austro-Ungaria nu numai că n-au avut parte de nicio reformă care să le dea un sentiment de satisfacţie, dar dimpotrivă au fost trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să suporte opresiunea unui element străin care nu constituia decât o minoritate în rândul diverselor naţionalităţi care compun Statul Austro-Ungar.

Toate aceste nedreptăţi pe care le-au suferit fraţii noştri au întreţinut între ţara noastră şi monarhia austro-ungară o continuă stare de animozitate pe care Guvernele Regale nu au depăşit-o decât cu preţul unor mari dificultăţi şi cu numeroase sacrificii”…

“Doi ani de război, în timpul cărora România şi-a conservat neutralitatea, au demonstrat că Austro-Ungaria, ostilă oricăror reforme interne care ar putea ameliora viaţa popoarelor pe care le guvernează, este gata să-şi asume grele sacrificii pentru a apăra această stare de fapt.

 Războiul la care ia parte aproape toată Europa pune în discuţie cele mai grave probleme referitoare la dezvoltarea naţională şi la existenţa statelor.

România, mânată de dorinţa de a contribui la grabnicul sfârşit al conflictului şi aflată sub imperiul necesităţii de a salvgarda interesele sale de neam, se vede nevoită de a intra în război alături de cei care pot să-i asigure realizarea unităţii naţionale.

Din aceste motive ea se consideră, din acest moment, în stare de război cu Austro-Ungaria”.

 

 

Declaratie de razboi Austro-Ungaria

 

 

 

 Surse: Metapedia.ro ; istorie-pe-scurt.ro; infoghidromania.com;

Publicitate

11/11/2014 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Un comentariu

Cutremurul din 10 noiembrie 1940, una din marile catastrofe care au lovit România . VIDEO

 

Charles Doussault –  Turnul Coltea dupa cutremurul din 1802 din Bucuresti

 In Bucureşti au fost înregistrate de-a lungul timpului mai multe seisme, dar cele mai multe mărturii sunt despre cele din 1802, 1940 şi 1977, care au provocat şi cele mai multe victime şi cele mai mari pagube.

Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismica foarte ridicata in Vrancea, nu doar din cauza cutremurului din 10 noiembrie si a replicilor sale, ci, in realitate, pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure.

Astfel, inca din primele luni ale anului 1940 s-au produs cutremure vrancene care, conform cataloagelor, au avut magnitudini de 4,5-5 si au a avut loc la adancimi mari, de 130-160 km.

Pe la mijlocul anului, mai exact in ziua de 24 iunie 1940 s-a produs un cutremur vrancean de magnitudine 5,5 la 115 km adancime, resimtit usor in Muntenia si Moldova.

A urmat o perioada de liniste relativa pana la inceputul lui octombrie, mai exact pe 3 octombrie 1940, cand s-a produs un seism de 4,7-5,0 la 150 km adancime.

In seara zilei de 21 octombrie 1940 s-au produs mai multe cutremure vrancene, dintre care cel mai important a avut loc pe la miezul noptii la adancimea de 100 km (M=4,5). In dimineata zilei de 22 octombrie 1940, la ora 8 :37, in zona Vrancea s-a produs un cutremur mai puternic, de magnitudine Mw=6,5 si intensitate maxima VII spre VII1/2 pe scara Mercalli, la o adancime de 122-125 km; acest seism a fost destul de puternic resimtit in special in Muntenia si Moldova (cu intensitati care pe o arie destul de larga au fost de VII grade pe scara Mercalli). Ruperea a fost, se pare, cumva intre 125-140 km adancime.

S-au semnalat doar stricaciuni usoare, crapaturi in pereti, geamuri sparte, dar fara victime. Interesant este ca acest cutremur din 22 octombrie nu a avut imediat replici (notabile, adica de cel putin 4,0).

La inceputul lunii noiembrie s-au produs, insa, mai multe cutremure de peste 4,0 cam la 140-150 km adancime. In ziua de 8 noiembrie 1940, la ora 14h00min, cu mai putin de 2 zile inainte de cutremurul catastrofal, s-a produs un alt cutremur vrancean de 5,5 grade la 145 km adancime, seism care a fost resimtit si la Bucuresti.

O zi mai tarziu, in dupa-amiaza de 9 noiembrie 1940 s-au inregistrat cateva cutremure slabe, locale, in zona orasului Panciu, miscari care au trecut aproape neobservate de populatie (II-III grade pe scara Mercalli).

 

In dimineata zilei de 10 noiembrie 1940,la ora 3:39, Romania era lovită de un cutremur catastrofal cu o magnitudine de 7,6 grade pe scara Richter, cu epicentrul in Vrancea, la adancimea de 140-150 km,a carui  faza critică a durat în jur de trei minute.

Din cauza contextului în care s-a produs cataclismul, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului.

 Numărul victimelor a fost estimat ulterior la 1000 de morți și 4000 de răniți.

Printre personalitățile care și-au pierdut viața în cutremurul din 1940 s-a aflat și I. Vasilache, compozitor și cântăreț la modă al vremii, care formase un cuplu de comici muzicali, Stroe și Vasilache, celebri în perioada interbelică.

„Astă-noapte, la orele 3,39 minute, un înspăimântător cutremur de pământ a zguduit Capitala…Clădirile cele mai tari au pârâit, pereţii s-au crăpat, iar tencuiala s-a desprins pe suprafeţe mari. Oamenii au sărit buimaci din somn şi au încercat să se salveze“, scria presa din 1940.

 Urmarile cele mai grave s-au semnalat in sudul si centrul Moldovei, dar si in nord-estul Munteniei. Orasul Panciu a fost distrus in proportie de 90%, desi majoritatea cladirilor erau din lemn. De asemenea, orasele Focsani, Galati, Marasesti, Tecuci si Iasi au suferit distrugeri mari.

 

 

 

Cutremurul s-a simțit și în Bucuresti, unde au existat circa 300 de morți, majoritatea la prăbușirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme.

Unii dintre ei erau încă vii, prizonieri în cavităţi şi îşi semnalau prezenţa prin bătăi în ziduri. După cutremur, subsolul clădirii a fost cuprins de flăcări ceea ce a îngreunat intervenţia echipelor.

„La ora 4.00, focul izbucnit la subsol, continua să ardă, împrăştiind valuri de fum”, mai preciza presa vremii. Imensa clădire se prăbuşise transformându-se într-o grămadă de moloz de 5-6 metri înălţime. Pompierii au muncit din răsputeri să salveze victimele, dar pentru unii a fost prea târziu.

“Din adăposturile subterane, apelurile se auzeau din ce în ce mai slab, după care au încetat definitiv. Asfixia şi inundaţia- căci apa intra continuu în cavităţi – au contribuit la moartea lor rapidă“, scriau ziariştii.

Din cauza violenţei cutremurului, curentul electric a fost întrerupt, iar întunericul a contribuit şi mai mult la mărirea panicii.

Seismul din noiembrie 1940 a provocat şi alte pagube. Aproape toate plafoanele de la sălile de spectacole s-au prăbuşit.

Molozul de la clădirea Uniunii Camerelor de Comerţ din strada Sărindar au blocat trecerea. Turla de la biserica din strada Berthelot s-a prăbuşit.

 

 

Presa americană despre cutremur

 

Relatari in presa americana despre cutremurul catastrofal din Romania

 

 

Ambasada americană, hotelul Poştei, clădirea ministerului Agriculturii şi cea a Marelui Stat Major, aflat la intrarea în Cişmigiu, erau distruse.

„La ora 5 dimineaţa, când scriam aceste rânduri, sub impresia clipelor ce ne-au adus înaintea ochilor moartea sigură, nu am putut culege decât aceste sumare date“, scriau jurnaliştii de atunci, martori la tragedii.

Zdruncinături noi, de intensitate mică s-au înregistrat şi a doua zi, spre seară şi în dimineaţa zilei de 12 noiembrie.

Calea Victoriei, cea mai elegantă stradă a capitalei, era blocată de ziduri prăbuşite.

 

S-au inregistrat pagube mari la sute de cladiri: la Ateneul Roman, Teatrul National, Opera, pe tot parcursul Caii Victoriei, la Casa de Depuneri, Palatul Postei, Palatul Justitiei, in str.Lipscani biserica Popa Tatu s-a daramat; la Marele Stat major (str.Stirbei Voda) statuia generalului Cernat a sarit de pe soclu,iar in oras toate ceasurile publice s-au oprit.

 

Potrivit documentelor Muzeulului Naţional al Pompierilor Bucureşti, la seismul din 1940, 185 de imobile au devenit ruine, iar 412 case din Capitală erau serios avariate.Timp de 15 zile, pompierii au lucrat la stingerea incendiilor şi degajarea dărâmăturilor.

Multe alte blocuri din București au fost considerabil deteriorate. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, inca din primele momente, dintre care 6 au atins magnitudini de peste 5,0.

Cea mai puternica replica s-a inregistrat in dimineata zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8:34, avand magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maxima VI, adancimea focala 150 km, replica care a fost se pare resimtita usor si la Bucuresti. Seria de replici a continuat pana la inceputul lunii decembrie 1940, dupa care s-a stins treptat.

Seismul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane de kilometri pătrati, la Odessa, Cracovia, Poltava,Kiev,Moscova,unde a provocat distrugeri (intensitatea estimată la V-VI grade pe scara Mercalli),  în Iugoslavia, în toată Bulgaria și chiar la Istanbul.

 

După seism, Asociația Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat.

Studiile ulterioare au ajuns la concluzia ca marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva intre 135-160 km adancime.

Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic.

De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892-1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României, subliniind că, deși există numeroase focare seismice — transilvanice, banatice, danubiene, făgărășene, pontice—, cele mai distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea.

Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călărași, al doilea, București.

Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile.

 

 http://www.cutremur.net/; http://adevarul.ro/; wikipedia.ro/agerpres.ro

11/11/2014 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„O ţară mare  care-şi merită numele, nu are prieteni”.

 

 

 

 

 

 

– Charles de Gaulle –

 

 

 

 

 

 

 

 

Gaulle, Charles de

 

 

 

 

 

 

Charles de Gaulle (Charles André Joseph Marie de Gaulle, n.22 noiembrie 1890 –  d. 9 noiembrie 1970),  a fost un general și  un om politic francez, fost sef  in 1940 al guvernului francez din exil de la Londra, iar din 1945  prim-ministru ales de către Parlamentul francez, după eliberarea tării de sub ocupatia nazistă.

A condus lupta francezilor impotriva Germaniei lui Hitler, dupa capitularea dureroasa  a Frantei din 1940.

În 1956 a fost ales presedinte al Frantei, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965. Pe 28  aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de președinte al statului francez si s-a retras din viata politica.

11/11/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: