Povestea sublocotenentului erou Teodor Grigoriu, singurul supravieţuitor al măcelului de la Răzoare-Mărăşeşti

„Pe aici nu se trece!”, deviza născuta pe câmpul de luptă al Mărăşeştilor, a intrat in istorie prin jertfa a peste 27 000 de români care au tinut piept atacurilor armatei germane în trei mari bătălii ale Primului Război Mondial, în iulie şi august 1917.

La 6/19 august 1917 a avut loc atacul general al trupelor Puterilor Centrale, marcând apogeul luptelor de la Mărăşeşti. Grupul de atac german condus de gen. von Morgen (format din 5 divizii de infanterie) a lovitul frontul dintre Panciu şi Mărăşeşti apărat de români.

Istoria consemneaza in doar cateva randuri, o fapta de vitejie romaneasca  petrecuta  în preajma pădurii Răzoare, in lupta ce s-a dus pentru cota 100, care domina campul de batalie  şi asigura controlul ultimei terase spre Siret.

Aici s-a jertfit  compania de mitraliere comandată de capitanul Grigore Ignat,care, rezistând până la ultimul om, a întârziat avansarea inamicului.

Pentru lichidarea inamicului, gen. Ion Popescu a organizat un contraatac cu batalioanele de rezervă, obligând trupele germane să se retragă  cu mari pierderi.

 

 

 

 

Teodor Grigoriu s-a născut în 1896 la Cetate, în judeţul Dolj. A absolvit, în 1913, al Liceului „Carol I“ din Craiova.

În timpul războiului a avut gradul de sublocotenent în compania de mitraliori condusă de căpitanul Grigore Ignat, eroul de la Mărăşeşti.

În bătălia de la Răzoare-Mărăşeşti din 6 august 1917 tot efectivul de 180 de ostaşi a căzut eroic in lupta cu un inamic ssuperior numeric.

El a fost găsit de nemţi rănit grav la cap şi fără uniformă. Era însă încălţat în cizme şi au crezut că e ofiţer de-al lor. A fost operat imediat la Focşani şi trimis la un spital din Germania, la Stettin. Acolo s-a refăcut şi după o perioadă de amnezie s-a constatat că e român.

A fost trimis atunci într-un lagăr de prizonieri, din nord, din insula Strahlsund – Danholen si  a fost repatriat la 5 iunie 1918, după pacea de la Buftea.

Numele său este trecut în dreapta intrării în Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti alături de al maiorului Grigore Ignat şi al soldatilor eroicei Companii de mitraliori.

Românii l-au crezut mort, nu au actualizat lista supraviețuitorilor și astfel el aparea  printre cei trecuți la cele veșnice.

A dus o existenţă ştearsă, de funcţionar la Craiova.

În perioada comunistă a fost ignorat, pana cand  pregătirile aniversării a 50 de ani de la luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz l-au readus în atenţie.

A fost înaintat atunci la gradul de colonel, apoi de general, i s-au acordat onoruri şi a fost trecut în rezervă. 

A fost decorat cu Virtutea Ostăşească clasa I, Steaua României clasa I şi alte ordine şi decoraţii românşti şi străine.A murit la Craiova, în anul 1974. Este Cetăţean de onoare al municipiului Craiova.

 „Întru slava eroilor neamului” a fost ridicat un mare Mausoleu la Mărăşesti, cel mai impunator din ţară, şi au fost inaltate  altele la Mărăşti şi Soveja, iar povestirile despre marile lor fapte de arme au intrat pentru totdeauna în conştiinţa românilor.

 

 

 

 

 

 

  Căpitanul Ignat a fost decorat cu ordinul „ Mihai Viteazu” post mortem şi slăvit în înatul ordin de zi „pentru vitejia şi avântul cu care a luptat cu compania de mitraliere în lupta de la Mărăşeşti Răzoare, la 6 august 1917, unde aflându-se cu compania sa la centrul Diviziei 13, pe unde trupele germane au reuşit să pătrundă a rămas neclintit pe poziţie secerând valurile duşmane până la respingerea completă a vrăjmaşului, după care a fost gasit mort, cu eroica sa companie, aproape acoperit de trupurile inamicilor”

Sa nu-i uitam…

 

 

sursa :

http://www. lupamea.ro/