Teodor Grigoriu s-a născut în 1896 la Cetate, în judeţul Dolj. A absolvit, în 1913, al Liceului „Carol I“ din Craiova.
În timpul războiului a avut gradul de sublocotenent în compania de mitraliori condusă de căpitanul Grigore Ignat, eroul de la Mărăşeşti.
În bătălia de la Răzoare-Mărăşeşti din 6 august 1917 tot efectivul de 180 de ostaşi a căzut eroic in lupta cu un inamic ssuperior numeric.
El a fost găsit de nemţi rănit grav la cap şi fără uniformă. Era însă încălţat în cizme şi au crezut că e ofiţer de-al lor. A fost operat imediat la Focşani şi trimis la un spital din Germania, la Stettin. Acolo s-a refăcut şi după o perioadă de amnezie s-a constatat că e român.
A fost trimis atunci într-un lagăr de prizonieri, din nord, din insula Strahlsund – Danholen si a fost repatriat la 5 iunie 1918, după pacea de la Buftea.
Numele său este trecut în dreapta intrării în Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti alături de al maiorului Grigore Ignat şi al soldatilor eroicei Companii de mitraliori.
Românii l-au crezut mort, nu au actualizat lista supraviețuitorilor și astfel el aparea printre cei trecuți la cele veșnice.
A dus o existenţă ştearsă, de funcţionar la Craiova.
În perioada comunistă a fost ignorat, pana cand pregătirile aniversării a 50 de ani de la luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz l-au readus în atenţie.
A fost înaintat atunci la gradul de colonel, apoi de general, i s-au acordat onoruri şi a fost trecut în rezervă.
A fost decorat cu Virtutea Ostăşească clasa I, Steaua României clasa I şi alte ordine şi decoraţii românşti şi străine.A murit la Craiova, în anul 1974. Este Cetăţean de onoare al municipiului Craiova.
„Întru slava eroilor neamului” a fost ridicat un mare Mausoleu la Mărăşesti, cel mai impunator din ţară, şi au fost inaltate altele la Mărăşti şi Soveja, iar povestirile despre marile lor fapte de arme au intrat pentru totdeauna în conştiinţa românilor.
Căpitanul Ignat a fost decorat cu ordinul „ Mihai Viteazu” post mortem şi slăvit în înatul ordin de zi „pentru vitejia şi avântul cu care a luptat cu compania de mitraliere în lupta de la Mărăşeşti Răzoare, la 6 august 1917, unde aflându-se cu compania sa la centrul Diviziei 13, pe unde trupele germane au reuşit să pătrundă a rămas neclintit pe poziţie secerând valurile duşmane până la respingerea completă a vrăjmaşului, după care a fost gasit mort, cu eroica sa companie, aproape acoperit de trupurile inamicilor”
Sa nu-i uitam…
Lasă un răspuns