CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

E posibil sa ajunga un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei?

The Royal Wedding of Prince William and Catherine Middleton

 

 

 

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei? Este mai mult decât posibil…

Exista vreo sansă ca doi evrei să conducă de la Palatul Buckingham şi să descoperi că ei sunt regele şi regina Angliei?

Īndepărtată ai spune. Unele fapte curioase, aflate în curs de dezvoltare, sugerează însă că s-ar putea întâmpla.

Cand Nunta Regala  care-i unea pe Kate Middleton şi Prinţul William a fost anunţată, detectivii de genealogii s-au pus pe muncit.

Pentru început, noutăţile  indicau că mama tinerei Kate, Carole Goldsmith (numele de fată), era de origine evreiască.

Dacă Carole Goldsmith era evreică, atunci, în conformitate cu legea evreiasca, fiica sa Kate Middleton va fi considerata evreica – şi ar putea deveni prima regina evreică (Consort) din Anglia.

Dar vai, anchetatorii  care încă mai inclinau să creadă că a existat o moştenire evreiască in neamul lui Kate au constatat că ultimele cinci generaţii din familia ei s-au căsătorit în biserici . Desigur, că asta nu exclude faptul că unii ar fi fost în secret evrei, lucru care a fost valabil şi în timpul Inchiziţiei pentru mulţi evrei.

Alte surse suspectează încă descendența evreiască a Kate. Şi,  conform spuselor unui Rabin ortodox sefard din Israel, ambii părinţi ai mamei lui Kate erau evrei. Deci, întrebarea daca Kate esta sau nu evreica ramane deschisă în continuare.

Dar stai, că intriga se ingroasă. Ar putea Printesa Diana, mama lui William, sa fi fost evreică? O sursă susţine că mama Printesei Diana, Frances Shand Kydd, a fost evreică – născută Ruth Frances Burke Roche, o Rothschild.

Dacă, de fapt, este suficient ca Printesa Diana să fie certificată evreică,  atunci acest lucru este valabil şi pentru fiul ei, William, viitorul Rege al Angliei.

O altă anchetă despre origini detaliază o puternică conexiune davidică pentru Frances şi descendenţii ei .

Alte mici intrigante “probe” şi speculaţii au fost descrise în cotidianul londonez Daily Mail,care citează surse ce susţin că Diana a fost concepută în timpul aventurii mamei sale cu evreul magnat bancher  Sir James Goldsmith (iniţial Goldschmidt şi nici o legătură aparentă cu Carole Goldsmith) .

Raportul spune că Frances se înstrăinase de soţul ei, Earl Spencer (Vicontele Althorp), si a avut o aventură cu Sir James Goldsmith tocmai în momentul în care Diana a fost concepută. Consolidand cazul, un raport indică asemănările izbitoare dintre Printesa Diana şi ceilalți trei copii ai lui Sir James Goldsmith: Zak, Ben si Jemima Goldsmith .

Dacă aceste vesti sunt adevărate, atunci Diana ar fi in intregime evreică, cu o mamă evreică (Frances Ruth Burke Roche aka Rothschild) şi un tată evreu (Sir James Goldsmith). La rândul său William, viitorul rege al Angliei, ar avea adânci rădăcini evreieşti.

Comentariul meu: Nimic nou sub soare ar spune unii, altii ar căsca ochii cat cepele iar cei mai multi ar spune si ce dacă.

Chiar dacă la prima vedere pare o bârfă demnă de coperta Cancan-ului, in realitate lucrurile nu stau așa de simplu și au implicații politice mult mai mari, ceea ce ne demonstrază, de parcă mai era nevoie, că nimic nu este întâmplător și că fetele din ” popor” nu ajung datorită providenței să fie neveste de prinți și viitoare regine.

O lume întreagă s-a holbat la nunta secolului fără să știe de fapt ce hram poartă cu adevărat protagoniștii. Circ de lux pentru prostimea însetată bârfe și avidă după ce nu poate avea.

Preț de câteva ceasuri lumea a uitat mizeria în care se scaldă iar fetele nemăritate s-au putut visa în voie pășind spre altar la brațul prințului Harry, neînsurat încă, că deh, in lumea democratică in care traim, basmul Cenușăresei, tocmai a devenit o realitate, prin căsătoria Prințului William cu Kate Middleton, “fata din popor” care l-a fermecat. Dar să  vedem cât de ” din popor ” este Kate, analizând pe rând evidențele, și dacă ” cârcotașii ” au avut dreptate sau doar au vrut să fie rău intenționați. Voi lua pe rand cuvintele bolduite din articol:

1. s-au căsătorit în biserici

În conformitate cu Actul de soluţionare din 1701 , membrii familiei regale sunt înlăturati de pe  linia succesrală  în cazul în care se convertesc la catolicism sau se căsătoresc cu o romano-catolică. Actul a fost pus în executare de mai multe ori.

Printul Michael de Kent, vărul reginei Elisabeta a II-a, și-a pierdut locul său în succesiune atunci când s-a căsătorit cu baroneasa catolică Marie-Christine von Reibnitz în 1978.

Nimic nu-l oprește însă pe Prinţul William să-și ia o mireasă musulmană, evreică, hindusă sau budistă. Principele însuşi trebuie să fie  protestant în momentul aderării sale la tron pentru că regele depune jurământul de apărător al credinţei.

Desi s-au căsătorit in biserică si ” teoretic ” nu sunt evrei, Will si Kate au avut parte de ceremonie nupțială si in Israel, organizatorii acestei pseudo-nunți fiind un grup de isrelieni britanici din Israel.

La ceremonia stradală au participat mai mult de 200 de invitați.

La nunta lor, s-au practicat si ritualuri musulmane si evreiesti.

Au primit un cadou mai neobisnuit, un contract de căsătorie in stil evreiesc ( Ketubah).

2. erau evrei

Trimisa de un  Rabin ortodox (sefard) din Israel:

 

Este interesant de notat următoarele în arborele genealogic al lui Kate Middleton, soţia prinţului William:

Mama lui Kate Middleton este Carol, fiica lui Ronald Goldsmith si Harrison Dorothy (ambii evrei)

Părinţii lui Dorothy Harrison sunt Robert Harrison şi Elizabeth Temple (ambii evrei), aceasta din urmă   fiinun descendent al familiei Myers ( evrei englezi tradiţionalisti  din secolul 19)

În concluzie: Prințesa Kate este evreică pe linie maternă, şi, în consecinţă, viitorul rege al Angliei va fi un evreu în conformitate cu Legea evreiască şi tradiţia.

3. O sursă

TATĂL evreu al Printesei Diana

Sir James Goldsmith

În cartea Tinei Brown, “Cronicile Dianei”, autoare susţine că mama Printesei Diana,  Frances Shand Kydd, a avut o relatie de lunga durata cu Sir James Goldsmith în timpul căsătoriei sale cu Earl Spencer.

Ea sugereaza ca Diana, care s-a născut în 1961, a fost copilul din dragostea cu Goldsmith şi nu fiica lui Spencer.

Răposatul James Goldsmith-un bancher evreu şi editor-a fost  văr cu Rothschild-zii. James Goldsmith, bunicul lui Adolf Goldschmidt, a venit la Londra ca un multi-milionar în 1895 şi și-a schimbat numele de familie din germanul Goldschmidt în englezul Goldsmith.

Goldschmidts, la fel ca vecinii lor şi neamurile lor Rothschild , a fost  un prosper bancher negustor  în Frankfurt , Germania, inca din secolul al 16-lea. (Wikipedia).

În 1773, Mayer Rothschild i-a invitat pe Goldschmidt, (Goldsmith), Schiff, Oppenheimer, Warburg şi alți opt ambițioși oameni de afaceri evrei la magazinul lui Goldsmith.

Împreună au formulat un plan pe termen lung pentru a prelua controlul asupra  bogăţiiilor lumii pentru multe generaţii.

Au făcut un pact secret pentru a aduce, prin banii şi influenţa lor,  în stare de faliment naţiunile lumii şi de a crea o Noua Ordine Mondiala.

MAMA evreică a Printesei Diana

Oficial, Diana a fost fiica lui  Edward John Spencer, al 8-lea Earl Spencer, şi Frances Shand Kydd … dar surse susţin că James Goldsmith a avut o relatie pe termen lung cu Frances în perioada în care Diana a fost concepută.

 

O poză in care asemanarea dintre Diana si Goldsmith este izbitoare

Nimeni nu contestă faptul că afacerea a avut loc “într-un moment când Frances a fost profund nefericită în căsătoria ei cu Earl Spencer, care ” bea foarte mult “şi”se purta bestial cu ea “.

Ea a divorţat  de el şi s-a recăsătorit în 1969. Diana nu i-a semanat numai fizic lui James Goldsmith  “, dar, de asemenea,  și în carisma şi apetitul ei sexual …”

Diana mama lui Frances Shand Kydd a fost evreu.

Ea a fost născut Ruth Frances Burke Roche.

Parintii oficiali ai Dianei

Surorile si fratele Dianei pe linie Spencer

Sarah Spencer, sora cea mai mare a Dianei

Charles Spencer, fratele cel mic al Dianei

Cyntia Jane Spencer, a doua sora mai mare a Dianei

Nota mucenicul (n.m): Sarah Spencer a fost iubita printului Charles inainte de casatoria acestuia cu Diana. Nu s-au casatorit deoarece Sarah a mostenit patima bauturii de la tatal sau. La fel si Charles Spencer.

A fost un mare semn de intrebare pentru lumea occidentala, in acele vremuri, cum de Diana a acceptat sa se casatoreasca cu un barbat care fusese impreuna cu sora sa. Pentru mine personal ramane un semn de intrebare in continuare, privit însă strict doar din punct de vedere feminin și nu politic.

Frații vitregi EVREI ai Prințesei Diana

Diana are o izbitoare asemănare fizică cu copiii lui Sir James Goldsmith – Zak Goldsmith, Ben Goldsmith si Jemima Goldsmith.

Ei sunt doar pe jumătate frați și soră cu Diana.

Urmând protocolul de încrucişare al Rothschild-zilor de a păstra întreaga puterea şi bogăţie în familie, pretinsul frate vitreg al  Dianei, Ben Goldsmith, s-a căsătorit cu Kate Rothschild in 2003.

Celălalt pretins frate pe jumătate al Prințesei Diana, Zac Goldsmith, a divorţat de soţia lui după ce a fost ales deputat britanic. El trăiește in prezent cu Alice Rothschild. Acest tânăr Rothschild-Goldsmith este, de asemenea, de aşteptat să se căsătorească.

n.m. Nu-i asa ca seamănă prea bine Lady Di cu Zac?

 

 

Sora vitregă evreică a Prințesei Diana

Jemima Goldsmith a fost cea mai bună prietenă și confidentă a Prințesei Diana.

Jemima este genetic legată de familia Rothschild si este acum si cumnată cu Rothschild  ( Online Daily Mail, 10 mai 2010 ).

Revista săptămânală pentru femei New Idea Australia, a creat furori în Marea Britanie atunci când a publicat povestea despre Jemima şi Diana ca fiind surori.

Revista a citat o sursă anonimă, care pretinde că știa de “secretul sorei” de40 de ani.

Zvonurile despre  relaţia cu sora adevărată s-au răspândit in rândurile aristocraţiei britanice.

Ştirile că atât Diana şi Jemima au fost concepute cu fanfaronul magnat Sir James Goldsmith a incendiat toată Australia şi Marea Britanie.

Faptele arată că, în timpul căsătoriei nefericite a Dianei cu Charles, ea nu a căutat alinare la – şi nici nu i-a fost oferită consolare de catre- familia Spencer. Ea a căutat consolare la familia ei surogat – Goldsmiths.

Jemima Goldsmith s-a convertit la Islam cand s-a casatorit cu retrasul  jucător pachistanez de cricket Imam Khan, in 1995.

Jemima este declarată a fi cea care a inspirat-o pe Diana să întrețină legături cu bărbaţi musulmani.

 

 

 

 

 

 

FIUL evreu al Printesei Diana

Definiţia iniţială şi actuală a unui evreu “născut evreu” este o persoană a cărei mamă este evreică.

Iudaismul este transmis prin filiaţie matriarhală. Mama Prințului William, prinţesa Diana, a avut o mamă evreică (Frances Burke Roche Ruth) şi a avut probabil un tată evreu.

Asta l-ar face pe William – evreu.

 

 

 

n.m. Chiar dacă Diana este fiica lui Spencer ea tot fiica unui evreu este deoarece familia Spencer se inrudește cu Sir Winston Churchill, care dupa cum putini însă știu, a fost evreu prin naștere, mason și homosexul, mama sa fiind o evreica americană, Janny Jacobson, tatăl sau schimbandu-și ulterior numele in Jerome.

 Familia Spencer este o familie nobilă britanică coborâtă în linie masculină de la Henry Spencer, un descendent al ramurii mai tinere a Stravechii Case Le Despencer (decedat c. 1478), strămoșul pe linie masculină al  Earls din Sunderland ,  deveniți mai târziu Duci de Marlborough , şi  al Earls Spencer-ilor. Alţi membri proeminenţi ai familiei îl includ pe Winston Churchill (nepotul celui de-al 7-lea  Duce de  Marlborough ) şi pe Diana, Printesa de Wales (fiica lui Earl Spencer al 8-lea ). “

Tora interzice unui bărbat evreu să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dacă totuși o face, copiii lui proveniți de la acea femeie  nu vor fi considerați evrei.  William s-a căsătorit cu Kate Middleton. Asta înseamnă că copiii lor nu vor fi evrei? (Incă cu vârf și îndesat-n.m)

Mireasa EVREICĂ a Prinţului William

 

Kate Middleton, eventual următoarea Regină a Angliei, se zvoneste ca ar fi oarecum evreică. Vezi tu,  numele de fată al mamei este Goldsmith. Ce? N-am mai auzit acest nume undeva inainte????

Având  numele de fată evreiesc “Goldsmith” este de ajuns pentru a sugera faptul că Kate are origine evreiască, în ciuda efortului  mass-mediei de a-l ascunde.

Gary Goldsmith este unchiul lui Kate şi fratele mai mic mamei sale Carole.

El este un prosper  dezvoltator imobiliar care a vandut firma sa de recrutare Futures  Computerpentru 275 milioane lire sterline în 2005.

Gary este descris drept gura-spartă, grosolan, hedonist și Playboy.

A fost filmat pe ascuns de reporterii sub acoperire ai News of the World  la imensa lui vilă de 5 mil. lire sterline amplasată pe  insula spaniolă a petrecerilor, Ibiza.

Gary Goldsmith și-a numit vila “Maison de Bang Bang”, care este un argou franțuzesc pentru House of Sex.

Păzit de agenţii MI6, Prințul William şi mireasa lui în devenire, si-au petrecut vacanța si au făcut yachting la Casa de Bang Bang a lui Gary, în 2006.

Gary a făcut glume pe seama întâmpinării lui William cu salutul “Oi, mă Fucker”. “Oi” este o expresie iudeo-idiş la fel ca și “Oy vay”.

Reporterii sub acoperire ai News of the World au aflat că Goldsmith îsi întreţine oaspeţii cu porno hardcore – achiziţionate din Marea Britanie – rulate pe masivul ecran de 52 de inch din vilă.

De asemenea, el  le  livrează marihuana, cocaină, ecstacy şi curve şi oferă livrări door-to-door in  staţiunea de la Ibiza şi la Londra. Goldsmith are o siglă GG cu  iniţialele sale tatuată pe bicepsi. Oare crede cineva că William şi Kate și-au petrecut timpul lor liber ţinâandu-se de mână şi sorbind ceai englezesc în Casa pentru Bang Bang a unchiului  lor Gary?

Care este unchiul mai decăzut? Unchiul lui Kate, Gary sau unchiul lui William, Andrew?Printul Andrew a fost recent expus în mass-media deoarece:

  • este prieten cucondamnatul  peofil evreu Jeffry Epstein, care i-a dat Prințului 15000 de lire sterline pentru a-l ajuta să scape  de plata unora dintre datoriile masive ale șantajistei sale foste soții, Fergie.

  • a fost implicat si fotografiat cu o prostituată copil

  • pentru legăturile sale cu fiul liderului libian Gadhafi

  • pentru că l-a gazduit pe fiul dictatorului tunisian recent demis chiar inainte de caderea acestuia.

Regina însăşi a fost recent numită în răpirea a 10 copii aborigeni de la o şcoală rezidenţiale.

In concluzie: vedem cum regulile dinastiei Rothschild se respectă cu strictețe, banii și puterea păstrându-se în familie cu orice preț.

Pe de altă parte sper că ați înțeles că fetele din popor ajung cu adevărat prințese sau regine numai în povești sau telenovele. Sper că ați mai înțeles că:

– zicala cu peștele de cap se împute nu e doar o vorbă în vânt iar duhoarea pe care  o emană acest fapt, chiar dacă este parfumată cu Chanel, tot duhoare rămâne, ba chiar devine mai puturoasă pe măsură ce timpul trece fără ca putregaiul să fie eliminat.

– oricum o întoarcem și o sucim ne lovim de evrei în posturile cele mai importante, ei rămânând fideli țelurilor inițtiale, chiar dacă si-au schimbat numele sau religia, vorba aceea ” lupul își schimbă părul dar năravul ba”.

– că așchia nu sare departe de trunchi și că în spatele unor fețe frumoase și carismatice (vezi Diana și William) se ascund secrete urâte de familei și caractere găunoase.

– că este normal să avem o societate decăzută moral în așa hal încât până și Sodoma  și Gomora s-ar rușina cu ea. Un fapt perfect inteligibil dacă stai și te gândești că cei care conduc destinele lumii sunt așii depravării de orice fel.

– că nu putem spera că ciocoii noi ar pute fi mai buni decât cei vechi, dat fiind faptul că încă din leagăn sunt educați la fel precum părinții lor

si, cel mai important fapt, că IZBĂVIREA LUMII si a problemelor ei nu va veni in nici un caz de la un conducător pământean, indiferent cum se va numi el și de unde va proveni-pentru că toti sunt o apă și-un pământ și frați cu dracul, ci numai și numai de la Fiul Ceresc, Iisus.

Nu există soluții lumești la problemele noastre ci doar iluzii și amăgiri.

Lăsați-le deoparte și rugați-va lui Dumnezeu să va deschidă ochii, mintea și sufletul pentru că orb pe orb nu poate călăuzi fără a risca să ajungă amândoi în groapă.

Doar Unul ne poate călăuzi și salva și EL nu este  acel Mesia așteptat de evrei ci cel așteptat de ortodocși. Lumea în care trăim este foarte amăgitoare și alunecoasă iar oamenii pot fi cu ușurință înșelați.

Din totdeauna lumea a fost fascinată de bogătie, strălucire și opulență și a făcut din reprezentanții acestora eroi si idoli, de urmat și adorat. Le- a fost mai ușor oamenilor să se inchine la un vițel de aur  care strălucea și simboliza bogăția, căci Dumnezeu nu putea fi un coate-goale, decât să urmeze un tânăr simplu și sărac pe din afară, dar uluitor de bogat în interior.

Cât de ușor îi va fi Antihristului să subjuge lumea, avându-l in sine pe Satan-maestrul înșelăciunii și amăgirilor, când lumea se lasă fermecată de o pereche regală, de o nuntă, de un Elvis sau chiar de Lady Di?

Câți vor rezista tentațiilor venite din partea lui?

http://mucenicul.wordpress.com/2011/06/23/un-cuplu-regal-evreiesc-pe-tronul-angliei-este-mai-mult-decat-posibil/

24/10/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

MARILE PERSONALITATI SI MICILE LOR SECRETE

 

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar  chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice.

Adevarul a iesit insa la iveala, mai devreme sau mai tarziu, stirbind intrucatva poleiala gloriei lor…

 

 

File:Churchill V sign HU 55521.jpg

 

 

 

 

Churchill si „sinistra confederatie evreiasca”

 Calitatile sale de politician si orator au fost unanim recunoscute si nu-i de mirare ca, intr-un sondaj realizat de BBC, Winston Churchill a fost declarat „cel mai mare britanic al secolului XX”. Nu exista nici un dubiu ca retorica sa, cultura sa vasta, il situeaza deasupra oricarui alt politician contemporan si multi cunosc cel putin doua dintre nenumaratele sale vorbe de duh.

Si totusi, acest laureat al premiului Nobel pentru Literatura, acest eliberator al popoarelor de sub opresiunea hitlerista sau japoneza, nu a fost cu nimic mai putin rasist decat marele sau dusman, Hitler. „Nu admit ca pieilor rosii din America sau populatiei negroide din Australia li s-ar fi facut un mare rau din cauza ca o rasa superioara, cea alba, le-a luat locul”.

Nu, nu este un fragment din Mein Kampf, ci declaratia lui Churchill la lucrarile Comisiei Regale asupra Palestinei, din 1937. Ca presedinte al Consiliului Aviatiei, el era si mai transant: „Nu inteleg discutiile despre folosirea gazelor de lupta. Sunt total de acord cu folosirea gazelor toxice impotriva unor triburi de salbatici.”

 In fine, o declaratie care l-ar fi putut trimite la Nürnberg, daca s-ar fi aflat de partea gresita a baricadei:

„Evreii, patrunzand in orice tara din lume, intra in viata sociala a acesteia si se considera cetateni ai ei.Dar exista o Internationala evreiasca, o sinistra confederatie formata din evrei persecutati in tarile unde au crescut. Acesti oameni si-au uitat propria religie si conspira pentru distrugerea civilizatiei iar conspiratia lor mondiala nu inceteaza sa se dezvolte”, scria el, referindu-se la evreii din conducerea URSS, in primul rand la Trotki, in articolul „Sionism contra bolsevism”, publicat in Illustrated Sunday Herald, in februarie 1920.

 

 

 

 

Cum se „perfectiona” Gandhi

 

 

 

 

 

 

 La varsta de 36 de ani, Mahatma Gandhi, om casatorit pe atunci, a decis sa devina un celibatar total  pentru a atinge iluminarea, prin intermediul religiei hinduse.

Dar, pe masura ce imbatranea, el devenea tot mai fascinat de sex, pana acolo incat, dupa non-violenta, acesta era cel de-al doilea subiect preferat, in discutiile sale. Pentru a-si „perfectiona” celibatul, Gandhi obisnuia sa doarma gol, alaturi de tinere goale. Una dintre acestea era sotia nepotului sau, Kanu Gandhi.

Atunci cand a dorit sa imparta patul cu nepoata sa, Manu, de 19 ani, venerabilul intelept i-a cerut acordul tatalui acesteia, pretinzand ca vrea sa corecteze „pozitia de dormit” a tinerei. Cand stenograful sau, R.P. Parasuram, l-a vazut dormind gol langa Manu, a fost atat de dezgustat ca si-a prezentat pe loc demisia.

 

 

 

Vicii la Casa Alba

 

Ipocrizia a constituit un defect de care Thomas Jefferson, renumitul om politic american, n-a fost strain.

 

 

 

File:Rembrandt Peale-Thomas Jefferson.jpg

 

 

 

El tuna si fulgera impotriva casatoriilor dintre albi si negri dar asta nu l-a impiedicat sa faca mai multi copii cu o superba mulatra – despre legatura lor scandaloasa ati putut citi de altfel chiar in paginile revistei noastre.

 „Amestecul de negri si albi produce o degradare morala pe care nici un patriot adevarat, nici un iubitor al virtutilor neamului omenesc, nu o poate accepta”, sustinea Jefferson, in vreme ce era indragostit lulea de sclava sa de culoare, Sally Hemings, sora vitrega a raposatei lui sotii.

Desigur, politicianul a negat tot timpul zvonurile legate de aceasta relatie nepotrivita, ca pe niste minciuni ale adversarilor sai din Congres, dar in zilele noastre, testele ADN au demonstrat ca cel putin doi dintre copiii nascuti de Sally erau ai lui Jefferson.

 

 

La fel de scandalos a fost comportamentul unui alt presedinte american, Andrew Johnson.

Vicepresedinte in timpul mandatului lui Abraham Lincoln, el era de origine umila si ii dispretuia profund pe membrii „aristocrati” ai Congresului, multi latifundiari bogati din Sud, carora le reamintea mereu ca-si datoreaza averea muncii oamenilor simpli, din randurile carora facea parte si familia lui.

 

 

 

 

Abraham Lincoln head on shoulders photo portrait.jpg

 Abraham Lincoln

 

 

Prieten devotat al paharului, Johnson a depus juramantul ca presedinte, dupa asasinarea lui Lincoln, desi era beat crita.

Din cauza comportamentului lui scandalos, Congresul a incercat sa-l demita in doua randuri, dar a esuat. Lui  nu i-a pus nimeni fiola…

 

 

 

 

 

President Andrew Johnson standing.jpg

 

 

 

 

Don Juan si relativitatea

 

 

 

File:Albert Einstein (Nobel).png

 

 

 

Cine ar putea contesta faptul ca Einstein a fost cea mai stralucita minte a secolului XX si poate chiar a tuturor timpurilor? Ceea ce este la fel de cert este ca lui nu-i fugea mintea doar la energie si viteza luminii ci si la femei. Toata viata lui, marele savant a fost un afemeiat cum rar se poate vedea, un Don Juan aflat permanent in cautare de aventuri erotice.

Dupa ce a divortat de prima sotie, din cauza infidelitatii lui, el s-a casatorit cu verisoara sa, Elsa. Curand insa va incepe o relatie cu secretara lui, Betty Neumann. Potrivit unor scrisori aflate in custodia Universitatii Evreiesti din Ierusalim, recent date publicitatii, el recunostea ca intretinea, in acelasi timp, legaturi amoroase cu sase femei, de la care primea adesea daruri, desi era casatorit cu Elsa !

 

Luther, antisemit avant la lettre

Martin Luther, faimosul calugar care a declansat Reforma protestanta, este considerat un erou, pentru ca a rezistat cu succes exceselor Vaticanului, din acea perioada. Dar ceea ce putini oameni stiu e faptul ca el era un violent antisemit. In 1543 el a scris o brosura intitulata „Despre evrei si minciunile lor”, in care recomanda ca evreii sa fie deposedati de bani, drepturi civile, invataturi religioase si educatie si sa fie obligati sa munceasca pamantul, in caz contrar trebuind exilati sau ucisi.

 

 

Martin Luther

Martin Luther  (1483–1546)

 

El ii caracteriza astfel pe urmasii lui Moise:

 

„Un neam josnic, ticalos, care nu este nicidecum poporul ales de Dumnezeu. Legile si obiceiul lor de taiere imprejur sunt o murdarie iar sinagogile lor niste tarfe incorigibile care trebuie arse din temelii.

Daca vrem sa ne spalam pe maini de blasfemiile evreiesti si sa nu ne facem partasi la pacatele lor, trebuie sa-i alungam din tara noastra, ca pe niste caini turbati”

revistamagazin.ro

24/10/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Romanii din Dalmatia, Muntenegru și Bosnia – Maurovlahii sau Vlahii Negri. VIDEO

Spatiul etnogenetic romanesc

Spunea undeva Nicolae Iorga un adevăr memorabil: „România este locuită de români şi înconjurată de români”.

Vechea arie de răspândire a poporului român s-a restrâns mai la toate marginile. În schimb, elemente ale romanităţii noastre s-au răspândit mult dincolo de Dunăre, de Nistru, de Ceremus, de Tisa.

Toţi au purces din aceeaşi sinteză traco-daco-romană, sinteză primordială, sinteză originală, cu influenţe străine, sinteză în care a răzbit romanitatea. Graiul latin s-a tot îngustat, romanitatea orientală s-a divizat în părţi vorbitoare dialectale.

Pecetea Romei a rămas, după cum a spus marele istoric Nicolae Iorga „deasupra apelor, dintr-un lucru foarte mare care a existat cândva”.

Vatra de formare a poporului nostru nu s-a restrâns numai în părţile nord-dunărene şi la Dacia pontică. Ea a acoperit şi romanitatea orientală de la sudul Dunării, până la Adriatica.

Populaţia romanizată care şi-a păstrat identitatea – pentru că multă din ea a dispărut în masa slavă mai numeroasă, a căpătat pe parcursul timpului diferite denumiri şi porecle. Constantin al VII-lea Porfirogenetul numea pe vlahii balcanici „romani”, deosebindu-se de „romei” – adică bizantini.

Romanii s-au numit aromâni, armâni, macedo-român, valahi, vlahi, voioşi, fârşeroţi, români-epiroţi, ţintari, istro-român, megleno-români, cuţo-vlahi, morlaci, maurovlahi, ervanitorvlahi.

Denumirea etnică de valahi, vlahi a fost aplicată şi românilor din nordul Dunării. Încă spre sfârşitul primului mileniu izvoarele bizantine scriau de „vlahii de prin toată Bulgaria”. Albanezii foloseau şi cuvântul vllah şi pe cel de origine turcă „coban” (cioban), serbicroaţi, cuvântul „cincari” sau „cirebiri”; în Dalmaţia forme italienizate de „maurovlaca” sau morlac.

Aromânii s-au numit dintotdeauna „romanus”, rumăn, rămăn, varianta cea mai răspândită fiind armân şi arămăn.

Revărsaţi în Imperiul Bizantin, slavii s-au instalat masiv şi definitiv în Balcani schimbând echilibrul etniilor şi reducând rolul elementului romanic în Peninsulă. Pătrunderea slavilor şi apoi a bulgarilor a provocat o dislocare a romanităţii sud-dunărene şi ca urmare grupuri ale acestei romanităţi şi-au găsit noi vetre de locuit în regiuni muntoase sau pe malurile unor râuri, unele din ele reuşind să se conserve de-a lungul timpurilor.

S-au răspândit în zona munţilor Rodope, în nordul Greciei, în partea apuseană a Traciei, în toată Macedonia, în Epir şi Tesalia, în Albania, în vechiul regat sârb, Muntenegru, de-a lungul coastei Mării Adriatice, până în Dalmaţia, în insulele Ionice. Numărul lor este astăzi greu de stabilit; în orice caz erau destul de numeroşi.

Dovezi sunt multe, dacă nu ar fi decât să amintim de numeroase centre, târguri şi sate cu nume care dovedesc că au fost locuite de români, de denumiri geografice, de limbă. Limba română este urmarea limbii latine populare care a înglobat elemente din idiomul tracic.

Influenţele slave nu i-au alterat conţinutul, structura gramaticală predominantă a fost tot moştenirea latină; impactul slav s-a manifestat în lexic. Cercetătorii problemei apreciază că în fondul lexical numai între 16 şi 20% sunt cuvinte de origine slavă.

Limbii vorbite de protoromâni îi aparţine foarte probabil expresia amintită într-un izvor bizantin (cronicarul Theophanes): „torna, torna, fratre” („întoarce, întoarce, frate”) – sunt cuvintele rostite de un soldat băştinaş din armata bizantină cu prilejul unor lupte cu invadatorii avari în 587.

Venirea slavilor la începutul secolului al Vl-lea în zona nord-dunăreană şi coborârea masivă a lor peste Dunăre la începutul secolului următor va determina ca limba daco-romană să se despartă în patru dialecte, respectiv unul în nordul Dunării şi 3 în sudul fluviului: aromân, istroromân şi meglenoromân. A fost un proces care s-a desăvârşit destul de greu şi complicat în condiţiile revărsării populaţiilor migratoare.

Unul din puternicele elemente de coeziune socială, spirituală şi chiar lingvistică a fost creştinismul, acceptat ca religie oficială în urma Edictului dat de Constantin cel Mare în anul 313. Sfântul Apostol Pavel a evanghelizat în Peninsulă (Macedonia); Sfântul Apostol Andrei în Dobrogea, apoi misionari ca Nicetas din Remesiana şi episcopi, ostaşi romani creştinaţi au răspândit cuvântul Mântuitorului în interiorul Imperiului de Răsărit, în interiorul Imperiului Bizantin. Slujba religioasă se oficia în limba latină sau în greacă.

Aromânii au primit creştinismul în latină: dovada este că noţiunile fundamentale ale credinţei la aromâni sunt moştenite din această limbă: cristin, Dumnidză, cruţe, băsearică, altar, picat (peccatum), Paşti, Stâ-Maria, Sum Ketru şi exemplele pot continua.

Legăturile dialectului aromânilor cu latina şi româna sunt indiscutabile, după cum incontestabilă este şi originea lor.

În toată istoria din Peninsula Balcanică, aromânii – adică vlahii şi-au marcat prezenţa prin numeroase fapte de arme, dovedind reale însuşiri militare. Ei au fost prezenţi în viaţa economică, demonstrând un dezvoltat simţ comercial, în principal în produse lactate, lână, oi, cornute, în agricultură.

Este suficient să amintim rezistenţa lor împotriva autorităţilor bizantine, împotriva împilărilor fiscale: numeroase ciocniri armate între cetele de păstori, ţărani, neguţători şi armatele unor împăraţi bizantini precum Constantin Dukas, Alexis Comnen, Isac al II-lea şi al III-lea, Anghelos şi alţii încă. O nouă silnicie fiscala impusă de împăratul Isac al II-lea Anghelos a provocat o mare răscoala a doi fraţi, conducători vlahi, Petru şi Asan care, împreună cu bulgarii şi cu ajutorul românilor din nordul Dunării şi al cumanilor, au înfrânt armate bizantine (1186-1187 şi 1195-1196).

Intre secolele al XI-XV-lea, elementul românesc era atât de răspândit încât „Tesalia se numea Marea Românie, Meyaly Blahia; Etolia – România Mică; Epirul – Ţara Vlahiaţilor; Moesia – România Albă; Ţara Românească – România Neagră (Mauro-Vlahia)” – ne putem crea o imagine a ceea ce a însemnat elementul românesc şi presiunea constantă la care a fost supus de-a lungul veacurilor, în funcţie de interesele şi acţiunile marilor puteri care au existat de-a lungul istoriei

A trecut mai bine de o sută de ani de când tânărul Irecec a publicat în rapoartele de la întrunirile Societăţii Regale Cehe de Cercetare de la Praga (1879) cunoscuta sa dezbatere „Vlahii şi Morlaţii (mauro-vlahii – n.t.) în monumentele din Dubrovnik” şi astfel a pus problema originii acestor păstori în regiunea Adriaticii.

Din acel moment mulţi cercetători de seamă s-au ocupat de această problemă, dar nici unul nu a ajuns la o soluţie satisfăcătoare. Doi călători, Pouqueville şi Lik, timp de câţiva ani au călătorit prin Grecia de Nord în prima jumătate a sec. al XIX-lea.

Au mers pe drumuri apropiate, uneori văzând aceleaşi locuri. Aşa pot fi comparate descrierile lor şi se poate afla cum a decurs călătoria prin Imperiul Otoman din acea vreme alături de caravane, conducători, hanuri, peste poduri suspendate. Omul rămâne uimit de amestecul populaţiei, lipsa de siguranţă de pe drumurile parcurse şi de obiceiurile care au reţinut caracteristicile patriarhale. Ambii au întâlnit adeseori aromâni pe care unii îi numesc vlahi, iar alţii vlahioţi.

Este interesant că, din unele amănunte, se poate vedea cât de detaliat, credibil şi cu ce sentimente delicate Pouqueville descrie nomazii vlahi pe care i-a întâlnit în timpul călătoriilor sale prin Grecia.

Ei îngrijesc doar de cirezile lor, rătăcesc, funcţie de anotimpuri, prin Munţii Pindului şi la şes, care se întinde în toate direcţiile până pe coastă. Ei poartă sumane negre din postav. Trăiesc în corturi, iar mobilierul este spartan şi au preşuri grosolane şi pături din lână. Călătoresc cu familiile, altarele şi bogăţiile lor.

Fac parte din cei care plătesc dări sultanului: dări şi zeciuială pentru vite, iar impozitele se plătesc paşei pe teritoriul căruia se află. Faţa arsă de soare poartă urmele anotimpurilor şi, de obicei, sunt masivi şi puternici. Capul are proporţiile rasei romane.

Timpul care slăbeşte tipurile naţionale nu a putut să îi transforme nici în greci, nici în albanezi. Li se spune că sunt zgârciţi, încăpăţânaţi, dar prin obiceiurile lor rustice întâlnim o deschidere minunată pe care nu o întâlnim în caracterul orientalilor.

Soţiile lor, dotate prin naştere cu un simţ al coloritului pe care Rubens l-a dat, prin modelele sale, şcolii moderne, au ca frumuseţe doar părul lung şi blond, buzele rumene şi prospeţimea pe care o dă sănătatea.

Pânza groasă în care sunt îmbrăcate, ciorapii lungi, coloraţi până sub genunchi şi şorţul din fire toarse din lână roşie reprezintă podoabele lor obişnuite.
Chiar dacă observaţiile lor sunt precise, înţelegerea lor este, uneori, controversată, deoarece despre locuitorii balcanici nu se ştia mare lucru. Aceştia se aflau într-o etapă în care se punea întrebarea dacă albanezii sunt, de fapt, sciţi care au venit din Caucaz, dacă muntenegrenii sunt albanezi, dacă vlahii sunt greci ş.a.m.d.

De fapt, Pouqueville şi Lik au acţionat cu bună credinţă în notele lor de călătorie, chiar dacă nu au conoscut limba vlahă, din care cauză nu au putut lega relaţii apropiate cu poporul.

De aceea s-a întâmplat că Lic nu a putut afla nici măcar numele locuitorilor aromâni.
Wace şi Thompson, în cartea lor „Nomazii Balcanilor”, cu de-amănuntul şi documentat au descris blahii din nordul Pindului, îndeosebi pe cei din Samarina, acordând o importanţă deosebită vieţii, limbii, obiceiurilor, folclorului şi istoriei lor. Descrierea făcută de cei doi cercetători a luat naştere datorită notiţelor făcute la faţa locului şi observării „pe viu” a multor obiceiuri. Au fost adăugate, de asemenea, amănunte din izvoarele scrise.

Ei au dezbătut originea vlahilor, considerând că sunt urmaşii triburilor antice romanizate din Balcani, mai degrabă decât cei ai adevăraţilor colonişti romani, care ar fi absorbit de mult celelalte rase care populează oraşele, îndeosebi grecii.

Însă, ei se delimitează de această ipoteză şi concluzionează că nu este necesar să se caute strămoşii vlahilor doar din cauza nomadismului până în Asia sau în afara Peninsulei Balcanice. Ei pot fi găsiţi în triburile de păstori din dealuri, care au fost nevoiţi ca în fiecare iarnă să coboare pentru păşunat, iar acolo au fost influenţaţi de coloniştii romani şi aşa au fost romanizaţi.
Beurmann consideră că multe aspecte arată că este vorba, totuşi, de urmaşii ilirilor, care au fost romanizaţi sub ocupaţia Imperiului Roman, poate chiar şi urmaşii coloniştilor romani şi ai soldaţilor de pe acel teritoriu.

Acest lucru este doar în aparenţă contrazis de faptul că răspândirea în teritoriu a acestui popor, atâta cât istoriografia poate descifra, se întinde în afara Iliriei de astăzi.

Însă, nu ar trebui trecut cu vederea faptul că, pe de o parte, zona istorică a răspândirii a fost la nord până la Marea Adriatică, iar, pe de altă parte, întreaga stabilitate naţională, nu numai a limbii, a fost în mare măsură perturbată sub apăsarea ocupaţiei slovene a ţării după anul 600.
Unul din cercetători arată că populaţia romană din provincie a putut supravieţui doar în anumite locuri în interiorul ţării împotriva uzurpării de către sloveni, care au venit în Balcani ca şi agricultori. Cea mai mare parte a populaţiei romane provinciale vechi şi-a părăsit, totuşi, patria sub presiunea slovenilor.

Ilirii romanizaţi (o parte din ei traci), conducând turmele, şi-au părăsit în acea perioadă proprietăţile agricole şi s-au refugiat în sud.

Retragerea în munţii din vestul Macedoniei şi în zonele mărginaşe din văile Tesaliei a fost cea mai convenabilă opţiune.

Chiar dacă originea păstorilor nomazi reprezintă una din marile necunoscute etnice în Balcani, se poate presupune, cu o oarecare siguranţă, afirmă Beurmann, că e vorba despre populaţia iliro-tracă romanizată.

În funcţie de condiţiile climatice şi cele legate de vegetaţie, aceştia au practicat în Iliria transhumanţa (semi-nomadă) înainte de a fi izgoniţi de sloveni şi, pierzându-şi pământurile, au putut foarte uşor să treacă la păstoritul nomad.

Kolţida, născut şi crescut vlah, a scris în 1976 o carte interesantă intitulată „Cuţovlahii”. El îi studiază şi localizează în cadrul poporului grec, cu intenţia de a arăta o strânsă legătură etnică şi biologică între cuţovlahi şi greci. Acordă destulă importanţă aspectelor lingvistice, vieţii sociale şi familiale, obiceiurilor, în cadrul cărora cântecul şi dansul ocupă un loc important.

Autorul susţine teza că vlahii şi grecii contemporani au aceeaşi origine autohtonă.
Purtătorii economiei paleomediteraneene în Peninsula Balcanică au fost, timp de mii de ani, vlahii, substratul etnic care, conform ultimelor cercetări ale lui Branimir Nusici, a luat naştere din simbioza paleomediteraneană-indoeuropeană şi prin afluxul constant din depresiunile înconjurătoare şi-a păstrat, până în zilele noastre, vigoarea proprie.

                                             Foto: Fată saracaceană cu o cruce tatuată între sprâncene

Hoardele barbare au invadat, în principal, ţinuturile aflate de-a lungul drumurilor militare şi a căilor principale de comunicare pe care le-au construit romanii. Ar fi aproape imposibil de estimat câte mii de oameni au rămas pe dealuri şi în văile, pădurile şi peşterile ascunse din provinciile balcanice pe care legiunile romane le-au părăsit în Peninsula Balcanică.

Nu există nici o îndoială că în Iliria, Tracia, Macedonia şi Epir au locuit, la sfârşitul sec. al IV-lea, grupuri de păstori care au vorbit un fel de limbă latină stricată.

Aceştia au trebuit să facă faţă la două tipuri de pericole (dacă au fost conştienţi de acestea), care au venit din două direcţii opuse: expansiunea bizantino-greacă dinspre sud şi invaziile hoardelor barbare dinspre nord.

Imperiul Roman s-a destrămat încă din sec. al V-lea, iar primii emigranţi sloveni au venit în Peninsula Balcanică încă din sec. al VII-lea.

Societăţile de păstori despre care vorbim aici au fost, cel mai probabil, triburi balcanice străvechi, care au fost, prima dată, romanizaţi de boiernaşii romani, iar, ulterior, au fost ocupaţi de sloveni (nou-veniţi din nord). A fost evident că aceşti păstori balcanici nu au fost romani „puri”, aşa cum unii vor să dovedească în zilele noastre.

Maurovlahii sau Vlahii negri  sau Morlacii  traiau in Dalmația, Muntenegru și Bosnia ( cunoscuți și ca vlahi negri )

Printre primii care au scris despre obiceiurile și portul vlahilor, respectiv al morlacilor din Dalmația,  a fost venețianul Alberto Fortis în notele sale de călătorie prin Dalmația:  „Viaggio in Dalmazia”, carte apărută la Veneția în anul 1774.  Aproape în același timp, P.N. Grisogno descrie obiceiurile vlahilor dalmați în lucrarea sa „Notizie per servire alla storia naturale della Dalmazie”, Volumul IV (Dell’aria e degli nomini, Treviso, 1780).

Despre datinile vlahilor din acest cadru geografic scrie în 1846 și Sima Ljubić în studiul „Običaji kod Morlaka u Dalmaciji”, tipărit la Zadar. 

Oricum, pentru cunoașterea cât mai din aproape a morlacilor, a ocupațiilor și a vieții lor de fiecare zi, sunt foarte importante scrierile unui autor anonim (confident al împărătesei Maria Terezia),  apărute la Viena în anul 1775. În aceste scrieri este vorba despre ocupațiile moralcilor și felul lor de a fi și, nu în ultimul rând, despre alimentaţia lor. „Morlacii nu folosesc deloc legume în alimentaţia lor de fiecare zi, nu mănâncă supă și nici hrană preparată din făină, în afară de pâine, pe care femeile morlace o coc în fiecare dimineață deasupra jarului din tinda casei.

Tarani vlahi (morlaci)

„Morlacii au făcut din prietenie aproape lege și ea se încheia în biserică. Ritualul  include o binecuvântare, pentru a se încheia festiv legătura apropiată dintre doi prieteni sau două prietene. Relațiile astfel stabilite sunt numite „frate de cruce”, respectiv „soră de cruce” (în cazul femeilor). Obligațiile asumate în acest mod au subînțeles ajutorarea reciprocă la nevoie și în caz de pericol, respectiv răzbunarea nedreptății pricinuite de altcineva etc. Prietenia era atât de strâns legată, încât în multe cazuri putea punea viaţa în pericol pentru a se ajuta prietenul.

Dar, atunci când se ajungea la neînțelegere între prieteni, toată regiunea vorbea despre aceasta ca despre o rușine a locului… Morlacul tindea întotdeauna să facă bine celui apropiat, dar era foarte rău de acela care i-a făcut vreun rău sau l-a ofensat. Acești oameni puneau totdeauna în cumpănă răzbunarea și dreptatea.

Dușămaniile se uitau greu, astfel că se transmiteau din tată în fiu, ca un legământ de răzbunare (vendeta). Dușmăniile vechi între familii și răzbunările personale se soldau de obicei cu vărsări de sânge și după foarte mulți ani, chiar și după mai multe generații”. Astfel, de exemplu, ucigașul unui morlac era nevoit să părăsească satul natal, să fugă departe de casă și să se ascundă întreaga viață de prigonitori fiindcă cu greu era iertat de aceștia.

Despre morlaci se spune că erau cinstiți și cu omenie, dar numai cu cei asemănători lor. Se mai spune că uneori îi iertau pe cei care-i ofensau, dar, din păcate, nu-i uitau.

Unele familii de morlaci au reușit să ajungă la cele mai înalte poziții, ca de exemplu banul bosniac Kulin (1180-1204), apoi marea familie feudală Balșici, urmașii nobilului Balșa, stăpân al Zetei de jos (Litoralul muntenegrean și nordul Albaniei)44.

„Potrivit celor mai recente cercetări științifice Balșicii provin din vlahi, respectiv morlaci slavizați, care datorită meritelor ca soldați s-au ridicat la rangul de nobili și mai apoi domnitori ai unui stat (secolul al XIV-lea).

Cel mai vechi document despre existenta vlahilor in Balcani la o manstire croata ,pe insula Rab.

Vlahii din mijlocul marii
 
Calugarul franciscan Nediljko Jeran

Prima incapere era o capela transformata intr-un mic muzeu, si abia la capatul ei, treceai in biserica propriu-zisa. Muzeul nu avea o tematica anume, erau probabil expuse obiecte mai importante din patrimoniul manastirii, strans in timp, inca de la infiintarea lacasului.

Printre carti vechi cu leacuri din plante, monede, icoane, tablouri si potire de argint, adevarata comoara este un pergament ingalbenit, cu un scris marunt, de mana, ce poarta un sigiliu in ceara rosie: este cel mai vechi document ce atesta existenta orasului Rab, la 1446.

“Franciscanii sunt pe aceasta insula de mai bine de o mie de ani. „.

Vlahii din mijlocul marii
 
Manastirea franciscana Sfanta Eufemia

“Cei de pe insula ii numeau “vlasi”. De obicei, coborau de pe muntele Velebit si majoritatea erau pastori sau agricultori. Chiar zona aceasta, unde se afla manastirea, inainte nu se numea Kampor, ca acum, ci “Vlasche Njine”, “Campul Vlahilor”.

Un calugarul aduce  in brate un teanc de cartoaie mancate pe la colturi de timp si cu file ingalbenite.

Pe copertele lor este scris mare Index.

Deschizand cateva dintre ele, cauta, urmarind cu degetul, numele de morlacchi, numele dat vlahilor de catre venetienii foarte prezenti in istoria insulelor croate, pe vremea Dalmatiei.

Vlahii din mijlocul marii
 
Parintele Jeran si documentele sale pretioase

Se opreste cu degetul pe un rand:

“A! Uite ca apar! Morlacchi sau morovlahi, populatie ce traia pe coasta Dalmata, a inceput sa migreze catre insule, majoritatea pastori.

Sunt consemnati la anul 650.

Vlahii din mijlocul marii

 

Indexul care cuprinde documentul despre vlahi

Detalii despre acest fapt sunt notate in cartea a treia a manastirii. ” Iata ca v-ati gasit si rudele!”, incheie el, mandru de zestrea bisericii sale.

Acele trei cifre scrise cu cerneala albastra reprezinta o data extraordinara in istoria vlahilor. Abia dupa ce am ajuns la hotel si am verificat notitele documentarii facute inainte de a pleca din Romania, mi-am dat seama ca cea mai veche data la care sunt mentionati in zona vlahii este 1665, cu o mie de ani mai tarziu !

Pentru o asemenea diferenta, poate ca istoricii romani ar merita sa verifice documentul original, adica acea “a treia carte a manastirii” scrisa probabil in latina sau croata, si care poate fi obtinuta, cu o cerere speciala, in vederea studierii.

Calugarul Jeran spune :

“ In capatul celalalt al insulei, poti sa treci cu un vapor pe continent. Nu departe este muntele Velebit, de unde se spune ca veneau vlasii aici, cu oile”.

Morlacii – vlahii negri

Coasta dalmata s-a numit in trecut, pentru o buna bucata de timp, chiar Morlacchia, canalul dintre insule si continent purtand si el numele “Canale del Morlacchi”, adica „al vlahilor/romanilor”

Asemenea denumiri apar pe unele harti vechi, in general facute de italieni. Morlacchia era pentru ei, cat si pentru restul occidentalilor, un tinut necunoscut, despre care s-a crezut pana tarziu ca este locuit de oameni salbatici si cruzi. Numele lor, adoptat de italieni si venetieni, venea de la turci: acestia le spuneau vlahilor moro-vlahi, adica vlahii negri, deoarece turcii notau punctele cardinale prin culori, si negrul (mauros) reprezenta nordul.

Astfel, “vlahii din nord” au ajuns sa apara mai ales in scrierile venetiene drept morlacchi.

Cel mai vechi document despre ei pare sa fie Cartea Calatoriilor, scrisa de turcul Evliya Celebi, la 1665. El spunea: “Locuitorii acestia nu sunt unguri, ci valahi-crestini. Aceste locuri au o frumusete aparte.

Si nu apartin Ungariei, dar fac parte din Backa si Valahia”. Despre morlacchi, cel mai pe larg a scris insa Alberto Fortis, in 1778.

Occidentul a fost surprins sa afle ca locuitorii muntelui Velebit nu sunt deloc salbatici. Dimpotriva: erau oameni harnici si muncitori, foarte legati de pamantul lor, si care puneau pret pe suflet, si nu pe confort. Erau inocenti si aveau o libertate si o mare frumusete de a trai.

Asezarea popoarelor migratoare a despartit de Dacia nord-dunareana pe Daco-Românii din Istria, „cea mai mare peninsula din litoralul Marii Adriatice”.

Aci exista si azi un grup numit „Româneşti”. Intr-un zapis din 1410 se mentioneaza prezenta Daco-Românilor aci la poalele muntilor Cicearia. Limba Daco-româna o vorbesc multi locuitori din satele: Jeiana, Bardo, Susnevita, Draga, Tirkovti, Zancovti, Skabici s.a. Ei erau numiti si „ţînebini” (tine bine).  

In orasul Cetinje, capitala a vechiului stat Zeta, care a capatat mai tarziu numele de Muntenegru, exista o biserica ce a fost zidita in 1450 „cel mai vechi edificiu din orasul Cetinje”. In 1864 a fost refacuta din circa doua mii de tevi de pusti capturate de la turci in timpul razboaielor din a doua jumatate a secolului trecut.

Ghidul turistic Muntenegru scrie: „prin originalitatea ei, Biserica Vlahilor, este cu siguranta cel mai interesant monument din tara si probabil unic in lume”. Inainte de a incheia acest capitol, amintim ca neamul Daco-Românilor este cunoscut acum si sub numele de Vlahi.

Ceva mai mult se generalizeaza acest nume si apar organizatii teritoriale Epir, Vlahia de sus (de langa Ungaria), zisa si Vlahia (Mare) din nordul Dunarii, Vlahia Mica sau Banatul Craiovei (Oltenia de azi) si Moldo-Vlahia sau Maurovlahia zisa si Rusovlahia. (Fragment din Dacii de-a lungul mileniilor, de Dumitru Balasa)

Surse: http://www.etransmedia.ro/in_morlacia_de_altadata_pe_urmele_vlahilor_din_dalmatia_in_croatia-2587 ; http://astraromana.wordpress.com/2011/04/15/vlahii-nume-limba-arie-de-raspandire-partea-a-doua-originea-si-trecutul/;  http://danlupu.net/2012/06/daco-romanii-din-peninsula-istria-adriatica-dacii-de-a-lungul-mileniilor-dumitru-balasa/; formula as.ro

24/10/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: