Gazeta de Transilvania (Brașov, 1848) – ” Terorismul străin în Moldavo-Romănia”

 

„Gazeta de Transilvania
(cu preanalta voie)

Anul al XI-lea.
Nro. 43. Brașov, 27 Maiu 1848.

Terorismul străin în Moldavo-Romănia.

 

Coarda prea întinsă nesmintit se rupe !

Pănă cănd moldavo-romănii vor mai suferi neauzitele măsure tiranice aruncate pe cervicele lor mai vârtos de cănd Diuhamel generalul muscălesc căzu între ei ca și o bombă?

De unde diplomației muscălești acea putere de a sili pe gubernii la nește măsure care le depopularizează cu totul în ochii națiunii lor și în ochii Europei întregi?

Moldavo-Romănia nu este Siberiă, nici că va fi pănă cănd va mai sta un picior de romăn pe acest pămănt.

Elementul romăn ce numără între 8 și 9 milioane suflete, se vede amerințat din doaă părți: de cătră încercările maghiarilor de a desnaționalisa în Ungaria și Transilvania și de cătră apriata încercare a slavo-muscalilor de a-l subjuga și desnaționalisa preste tot.

Periculul ăntei, vede oricine că este mult mai ușor de încungiurat decăt al doilea. Spre a scăpa de sila Ungariei agiunge manifestarea unei voințe tari, categorice. Spre a scăpa de muscali pentru totdeauna se cer mai multe.

Servilii și fricoșii ne spăriă cu cumplita putere a Rusiei.

Însuș D. Diuhamel își complace a amerința boierilor zicăndu-le: Trebue să știți că Rusia astăzi e mai tare decăt oricănd altădată. Noi tocma astăzi credem D-lui Diuhamel mai puțin ca oricănd altădată.

Dacă însă D-sa primește pe boieri cu un mare disprețu, dacă le dă să priceapă că ar trebui ca ei să știe muscălește, cu aceasta face o mare plăcere națiunii; pentru boierii ei numai așea își vor putea curăți solzii ochilor, ca să cunoască limpede, că ei numai uniți cu națiunea pot fi fericiți, iar uniți cu străinii vor trece de vănători, tărâtori și iepuri fricoși.

Soartea națiunii romăne se va hotărî în București și în Iași, iar nu în Cluj, nici în Blaj, nici în Buda. Aceasta o știu contrarii noștrii, pentru aceea se și aruncă asupra ziselor căpitale cu toată povara silei lor.

Fericirea publică și privată a romănilor n-ar putea bucura pe nici un străin. Noi mult ne mirăm de această rătăcire păgănească, și nu trebue să ni-o ascundem nici pe un minut.

Am zis că cel mai mare pericul ne amerință din partea slavo-muscalilor. În Nr. 25 deduserăm istoria critică a protectoratului. Acuma să-i cumpănim puterea, pentru ca să cunoaștem că și din această parte frica este mai puțină decăt am crede la ănteia spaimă.

 

Neajunsele Rusiei.

 

1) Toți aceia, carii nu cunosc mai deaproape nici pe Rusia, nici pe ceialaltă Europă, poartă o frică grea de numărul cel mare al oștirilor muscălești. Este adevărat, că Rusia în timpuri de pace numără oștiri din tot feliul de arme, peste 640.000 pe care în răsboiu le poate îndoi. Artileria pe uscat îi stă din 1632 tunuri. Puterea marină a Rusiei stă din 343 corăbii cu 44.800 matrozi și soldați marini, mai așa bogată ca a Englezilor.

Dar oare cumplita această putere armată poate ea sta totdeauna gata a înunda țeri și împărății, a învinge și a umili pe toată Europa? Nicidecum, ci din contră partea cea mai mare a ostășimei rusești este silită a păzi hotarăle prea lățitei împărății și prin aceasta a se răspăndi foarte; pentru că precum bine știm, împărăția rusască are o întindere de pămănt minunat de mare, adecă 363.000 miluri pătrate în Asia, în Europa și ceva în America; din Europa cuprinde mai jumătate.

Apoi iarăș este cunoscut, cu căte greutăți are a se lupta Rusia, ca să tăcem de altele, numai la păzirea hotarălor de-a lungul Caucasului, iar în timpul nostru de-alungul marginilor austriace, prusiane, svedice și moldovene.

 

2) Lăcuitorii Rusiei pe toată acea întindere manină sănt peste măsură puțini, adecă numai 68 milioane, cănd totuș ei ar putea fi după mărimea împărăției cel puțin de șese ori pe atăția. De aici urmează, că stăpănirea rusască dacă nu-și vrea stricarea și putrezirea din lontru, nu poate dori înțelepțește răsboiul, care răpește și perde atătea măni sănătoase de la plug și de la meșteșuguri; cu atăta mai vârtos.

 

3) Că Rusia trebue să doriască, ca să se formeze odată și la dânsa un stat mai număros de orășeni, carii acolo sănt foarte puțini; căci 44 milioane dintre locuitori sănt numai robi și iobagi, carii în starea lor cea apusă niciodată nu pot folosi patriei, nici sănt însuflați de patriotism într-atăta, ca stăpănirea să aibă razăm și sprijoană la tot timpul în dănșii, cum ar putea avea în o plasă mai număroasă de orășeni, carii fiind și mai liberi și mai avuți, simt mai mult ceea ce au a perde sau a căștiga prin răsboiu.

 

De aici urmează,

 

 

4) Că soldatul muscălesc niciodată nu s-au oștit cu acel foc și entusiasm cu care se oștesc cetățenii unui stat liber.

La soldații muscălești, s-au arătat pănă acum numai entusiasm trecătoriu produs prin beuturile spirituoase și prin ascultarea cea oarbă religioasă; însă ambele acestea pene încordătoare pe zi ce merge se vor slăbi tot mai mult, pentru că va bate ceasul și nu este departe, cănd muscalului încă nu-i va mai veni a alerga cătră gura tunurilor numai așa în numele Domnului, fără a ști pentru ce; vom ajunge iarăș, că rachiul nici în Rusia nu se va mai bea așa tare, că vistieria singură din taxele puse pe rachierii să tragă cel mai însemnătoriu venit de 116 milioane ruble pe an, precum trage acuma, cu cea mai mare daună morală a lăcuitorilor – și atunci entusiasmul de rachiu încă se va mai stămpăra.

Într-aceea nu se cuvine a trece cu vederea, cum că armatele rusești și pănă aci chiar și în răsboaiele numai cu turcii purtate de au și biruit, au cumpărat însă biruințele foarte scump și cu foarte mari greutăți.

Ce să mai ascundem? Noi romănii, din carii așa mulți au fost de față la răsboaiele ruso-turcești de la Dunăre, știm prea bine, că de multe ori dacă o parte mare din boierii fruntași moldavo-romăni nu sta muscalilor într-ajutoriu atăt ca agenți aci în patrie, căt și cu pungile, căt și ca trădători (proditores) de turci cătră muscali, din triumfurile acestor din urmă nu se alegea nimic.

5) Rusia are a păzi focuri foarte grele niciodată stinse în sinul său însuș, ci numai dormitoare supt spuză; acelea sănt Polonia, provințiile svedo-germane de-alungul Mării Baltice, și vecinătățile din Asia. Acestea toate la cea dintăie erumpere mai serioasă de răsboiu nu vor lipsi a se îniepta spre a-și mai recăștiga odată perduta libertate.

Claprog și alții adeverează, că Rusia de la 1827 niciodată nu ține mai puține de 40 mii oștiri singur în contra muntenilor din Caucas […]”

 

Surse : Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov prin  http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/08/18/