CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

Fiecare politician se poate autotesta.

Te duci pe trotuar, te opreşti lângă stâlpul din staţia de autobuz şi vezi câţi oameni îţi spun bună ziua şi care e diferenţa dintre tine şi stâlp.

 

 

 

Traian Băsescu

 

 

 

 

Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Murfatlar, azi în județul Constanța), este din 2004 până în prezent președintele României.

Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București.

Între 1981-1987 a fost comandant de navă  în cadrul flotei comerciale a RSR.

A fost membru al Partidul Comunist Român.

După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În perioada 1984-1987 a fost comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers.

În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman , a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992).
in 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri .

Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României.

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central).

Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de 44,45%.

Într-o emisiune la B1TV din iunie 2011, în preajma comemorării anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, Băsescu a făcut afirmații despre fostul șef de stat al României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, regele Mihai I, sugerând că abdicarea acestuia din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României” și că regele ar fi avut, ca șef al statului, partea sa de responsabilitate pentru Holocaustul împotriva evreilor și romilor.
Declarația a provocat un mare scandal public, care i-a adus lui Băsescu foarte multe critici, delimitându-se de el chiar membri ai PDL,

În luna iulie 2012, Băsescu a declarat „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Și asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc”, fără a se distanța însă de conținutul afirmației.

La data de 6 iulie 2012 camerele reunite ale Parlamentului României au votat prin vot secret, cu bile, suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Un număr de 256 parlamentari au votat în favoarea suspendării.

Un referendum popular prin care populația s-a pronunțat pro sau contra suspendării lui Traian Băsescu a avut loc la data de 29 iulie 2012.

Din numărul total al cetățenilor cu drept de vot care se ridică la 18.292.464, la vot s-au prezentat 46.24% din români. 87.52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu. 11.15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui.

La data de 21 august 2012 Curtea Constituțională a invalidat referendumul cu 6 voturi contra 3 pe motiv că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.
La data de 28 august 2012  Traian Băsescu s-a întors la Palatul Cotroceni.

15/08/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

Un nou brand rusesc – masina propagandei

 

Cu evenimentele din Ucraina, lumea a descoperit un nou „brand” rusesc, alături de cunoscutele deja matrioșka, vodka sau Kalașnikov.

E vorba despre propaganda rusă. Occidentul a rămas impresionat de eficiența produsului propagandistic rusesc pe care îl subestimase până nu demult.

S-a constatat cu îngrijorare că până și populațiile statelor democratice nu sunt imune la minciunile Rusiei, pe care ea știe să le împacheteze cu o iscusință, ca să nu spunem perfidie, uimitoare, cu mult mai bine decât își împachetează produsele industriale.

Propaganda rusească privitor la Ucraina este absurdă, spunea Obama, respingând pretențiile lui Putin că invazia Crimeii ar fi fost necesară pentru a proteja etnicii ruși sau că aceasta ar fi justificată prin precedentele stabilite de Occident în Kosovo și Irak.

Cu toate acestea, Russia Today, principala instituție propagandistică a Kremlinului, nu duce lipsă de audiență în SUA și Europa, și, dacă e să judecăm după reacțiile cititorilor de pe site-urile mai multor publicații, după invadarea Crimeii, reușea să convingă pe mulți americani și europeni că puterea de la Kiev a fost acaparată, cu ajutorul americanilor și europenilor, de „fasciști” și „neo-naziști” și că viața rușilor din Ucraina se află în pericol și ei îndură umilințe de nedescris.

Regula pieței spune că orice marfă are cumpărător, dar în acest caz e mai mult decât atât.

Propaganda rusă a reușit, chiar dacă pe un timp scurt, să facă o breșă în zidul de apărare al occidentalilor, care au crezut că libertatea de exprimare, libertatea presei, pluralismul, diversitatea surselor de informație îi protejează de orice intervenție ideologică din afară.

Cu siguranță, succesele Kremlinului pe terenul minciunii deliberate l-ar umple de invidie pe Goebbels.

Ne mai putând suporta „agresiunea informațională” a mass-media ruse, Rada Supremă de la Kiev s-a adresat cu o plângere către organizațiile jurnalistice internaționale, sperând că acestea îi vor convinge pe jurnaliștii ruși să respecte etica și standardele profesionale, difuzând informații obiective despre evenimentele din Ucraina.

Ca să ne facem o idee despre „capacitatea” propagandistică a mass-media ruse e suficient un singur exemplu: pe 12 iulie (la o lună după apelul deputaților ucraineni), „Первый канал” din Rusia a difuzat un interviu cu o cetățeancă din Slaviansk, care afirma că soldații ucraineni l-ar fi bătut în cuie, răstignindu-l pe o tablă de anunțuri, pe un băiețel de trei ani, în prezența mamei sale, silind-o să se uite cum fiul ei moare.

În aceste condiții, cum să nu creadă rușii că Ucraina a încăput în mâna fasciștilor și să-i ceară lui Putin să trimită armată pentru salvarea rușilor din Donețk și Luhansk?

Faptul că propaganda rusă face ravagii nu numai în Rusia și în celelalte foste republici sovietice, ci și în țara pe care a atacat-o mișelește merită o cercetare mai atentă.

Ceea ce le scapă de obicei celora care încearcă să descrie fenomenul propagandei rusești și cauzele eficienței sale e că aceasta nu numai că preia procedeele, principiile propagandei sovietice, ci se suprapune, cade pe terenul pregătit de propaganda sovietică.

Propagandiștii ruși de azi continuă cauza propagandiștilor sovietici de ieri.

Antiamericanismul, antioccidentalismul de azi cade pe solul fertil, cultivat pe durata a mai multe secole de mașina propagandistică a PCUS, care controla nu numai sistemul învățământului politic, ci și sistemul educațional, de pregătire profesională și etică a copiilor.

Cum să nu creadă rușii, ucrainenii, moldovenii etc că protestele proeuropene din Ucraina au fost puse la cale de SUA și UE, dacă ei au asimilat din primii ani de școală că toată lumea conspiră împotriva URSS., a Rusiei în primul rând.

Cum să nu creadă rușii că avionul cu 298 de pasageri la bord, de pe ruta MH17, aparținând Air Malaysia, doborât deasupra regiunii Donețk ar fi de fapt enigmaticul avion malaesian MH370, dispărut în condiții neelucidate până acum, pe care militarii SUA l-ar fi umplut cu cadavre și l-ar trimis să-i provoace pe separatiștii, dacă orice rus este convins apriori că americanii sunt capabili de orice ticăloșie, că CIA conspiră zi și noapte împotriva Rusiei.

Oare nu se știa încă din perioada sovietică faptul că ucrainenii din vestul Ucrainei sunt niște banderoviști, rusofobi, simpatizanți ai nazismului și chiar naziști, că ei au luptat, conduși de Bandera, Șuhevici și alți lideri naționaliști împotriva puterii sovietice eliberatoare?

Dacă în cazul RSSM, ni se inocula de la grădiniță că român este sinonim cu fascism, să ne mire că unii politicieni mai reușesc să sperie și azi pe pensionarii moldoveni cu pericolul românesc?

A existat în Occident un puternic curent prosovietic, alimentat de KGB, a cărui mesaj era că „lumina vine de la Răsărit”, de la Moscova, că URSS întruchipează viitorul omenirii, spre de deosebire de Occident, care este apusul ei. Propaganda rusă nu face decât să mizeze pe reflexele condiționate de propaganda sovietică.

Dacă ar dori, rușii ar putea găsi informația necesară, dar ei nu doresc.

Propaganda de azi atinge o coardă sensibilizată demult, care vibra în surdină. Miturile antieuropene, răspândite înainte de semnarea acordului de asociere cu UE , sunt pe cât de absurde (că vom fi siliți să adoptăm catolicismul, de exemplu) pe atât de sperioase și credibile pentru unii, căci răspund unor „înclinații” sau fobii „organice”.

Oamenii se lasă influențați de propaganda rusă, deoarece „ei doresc să creadă că ne aflăm din nou în era supraputerilor și Rusia este una din acele supraputeri…. Rușii doresc să creadă în ceea ce le spune guvernul”, consideră pe bună dreptate un expert american.

 

Nicolae Negru: Despre eficiența propagandei ruse

15/08/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: