CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dosare istorice: Noul „stat” Novorosia (Noua Rusie) si rădăcinile sale româneşti

Novorosia, rusească? De fapt un spațiu istoric al românilor încă din vechime! Despre rădăcinile românești ale așa zisei Novorosia

 

 

Radacinile romanesti ale noului stat pe harta lumii: NOVOROSIA (Noua Rusie)

Multă lume crede că noile republici reunite şi independente Doneţk şi Lugansk, în noul stat Novorosia sunt consecinţe ale crizei ucrainene.

Novorosia nu este un stat nou pe harta lumii, ci o gubernie autonomă, de fapt o marcă de graniţă a Imperiului Rus de la sfârşitul secolului XVIII, răsărită în urma luptelor de eliberare de sub ocupaţia turcească şi tătărească.

Apoi Novorosia s-a extins la sud-vest până la Cherson, actuala Odessa.

Lumea nu cunoaşte rădăcinile româneşti ale statului Novorosia, care s-a format peste o puternică comunitate medievală românească.

Populaţia română era recunoscută de cronicarii timpului, varegi, slavi sau bizanini ca boholoveni sau vlahi în feudalismul timpuriu.

Populaţia autohtonă a cunoscut valuri de migratori în nordul Mării Negre.

Românii erau menţionaţi de aventurierii varegi pe inscripţiile lor runice din insula Gotland, în sec. IX. Boholoveni stăpâneau provinciile Podolia, Volânia, Kiev şi partea nordică a Basarabiei, pe când partea sudică a Basarabiei şi zona transnistreană limitrofă era sub stăpânirea vlahilor numiţi brodnici.

Brodnicii, sub conducerea voievodului Ploscânea, participă la bătălia de la râul Kalka (1223), unde mongolii îi strivesc pe ruşi, brodnicii luptând în aripa stângă alături de mongolii conduşi de Tsukir Han şi Teshi Han. Românii erau majoritari în zona Nistru, Bug, Cherson până la Nipru.

 

Iniţial Kievul a fost o aşezare locuită de vlahi în evul mediu timpuriu. Teodor Burada, folclorist român ce a călătorit mult în Transnistria, în a doua jumătate a secolului XIX, culegând folclor şi identificând multe sate româneşti inclusiv pe valea Bugului, aşa cum menţionează în cele două lucrări ale sale „O călătorie în satele Moldoveneşti din gubernia Cherson” (1882) şi „O călătorie la Românii din gubernia Kamenitz-Podolsk” (1884), lăsând o mulţime de observaţii asupra obiceiurilor, portului, limbii acestora, remarcând unitatea sufletească a acestora cu românii basarabeni, transilvăneni sau din România.

În evul mediu, domnitorii Moldovei controlau reginea transnistreană. Ion Vodă cel Cumplit vorbeşte de Ţara Moldovei de dincolo de Nistru.

La 10 mai 1574, dă un hristov prin care îl împroprietărea pe Ion Golia, marele logofăt al Moldovei, cu moşii dincolo de Nistru, la gura Iahurlucului şi mai sus de Orhei, la capul Peşterei, inclusiv loc de patru mori. Acest lucru nu putea fi realizat decât dacă domnul moldovean chiar stăpânea acele locuri.

Există numeroase documente ulterioare care confirmă stăpânirea ţinuturilor de pe peste Nistru. Tot aşa, la 4 august 1588, Petru Voievod confirmă printr-un hrisov împărţirea moşiilor între jupâneasa lui Golia şi a lui Eremia pârcălabul pe Răut, jumătate din satul Oxintia, o moară la Mihăilaşa etc.

La 11 august 1593, Ieremia Movilă reînnoieşte un hristov de pe vremea lui Ion Vodă referitor la aceleaşi moşii, iar în 1602 boieri moldoveni vorbesc de neamurile de dincolo de Nistru.

Mai mult, trebuie amintită stăpânirea cetăţii Lerici a genovezilor, de la limanul Niprului, ocupată de moldovenii lui Petru Aron la 1454 şi deţinută de Ştefan cel Mare până la 1475.

Secolul XVIII cuprinde mult mai multe documente şi acte de vânzare, danii ale moşiilor de peste Nistru. Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români.

Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români. Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.

După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori”, fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Mai mult, Nicoară Potcoavă este cel mai bun exemplu al existenţei luptătorilor cazaci moldoveni între Bug şi Nipru care aspira la tronul Moldovei şi care a fost evidenţiat într-o elocventă nuvelă de Mihai Sadoveanu.

 

În secolul XVII domnitorul Gheorghe Duca Vodă era stăpân nu numai peste Moldova, ci şi peste Transnistria şi teritoriile de la Bug până la Nipru. Stăpânirea sa a fost recunoscută de sultan până la Nipru, devenind şi administrator al acestei părţi din Ucraina.

Acesta colonizează cu români întinsele teritorii devastate de război, adăugând un nou val de viaţă românească celei existente, dar rarefiate, şi introduce o seamă de reforme pentru a ajuta revenirea vieţii economice, prin privilegiile date din capitala Ucrainei româneşti, Nemirova (Nimirov, pe Bug), la 20 noiembrie 1681.

Duca numeşte comandanţi români ai regiunii de dincolo de Nistru şi construieşte cetatea Kanev pe Nipru. Pe lângă hotarul etnic, este împins şi hotarul politic mult dincolo de Nistru.

După el, au mai deţinut conducerea Ucrainei şi Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici.

Viaţa în Ucraina românească ce cuprindea teritoriul dintre Nistru, Nipru, Camenca (la nord) şi marea Neagră (la sud) era identică cu cea a românilor din Moldova, documentele fiind redactate în limba română şi acolo domnind „jus valahicum”, legea română.

Iată în continuare o serie de nume ale localităților de dincolo de Nistru: Singuri, Voloșovca, Cioban, Beseni, Voloșschie, Caracinți-Valahi, Cotiujani, Ușița, Voloșcovța, Bârliadca (lângă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adăbași, Alexandria, Perepelițino, Șantuia, Malai (pe lângă Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vărsați, Curecni (între Cigirin și Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângă Novoarhanghelsk); Răzmerița, Șelari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lângă Olviopol); Arcași, Cantacuzinca, Moldovca Brașoveanovca, Pădureț, Urâta, Șerbani, Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Grădinița, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lângă Odessa); Coșuri, Gușa, Șura-Bondureni, Buda, Soroca, Chișleac, Bursuci, Odaeva, Șura (lângă Gaisân) etc.

Th. Burada înfățișează din gubernia Cherson în 1893 următoarele sate moldovenești: Iasca, Grădinița, Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăiești, Floarea, Tei, Coșarca, Buturul, Perperița, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Tașlâc, Doroțcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca și Cantacuzinovca. Același aromân Burada în 1906 găsește în Podolia satele românești: Lescovăț, Ruda, Ivaneț, Rogozna, Studenița, Ușița, Lipciani, Serebia, Bușa, Coșnița, Grușca, Ocnița, Camenca, Lăpușna, Sărăței, Râbnița, Botușani, Pietrosul, Slobozia, Domnița, Balta, Moșneagul, Senina, Bursucul (40).

Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson și Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg până la 1.200.000. Încă de la mijlocul secolului XIV se găseau în Transnistria peste 400 de sate curat românești (41).

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate „Nouroaia”) numește ca ultime sate ale zonei compact românești spre răsărit Glodoși – cam la aceeași paralelă cu Cernăuțiul și Șerbani -la o paralelă cu Iașul însă la 200-250 km de la Nistru (42). Acesta a găsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreținea prin donații uriașe „Pavel Gălăgan”. La fel de vestiți erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta și o stradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontaș, Gredescu etc. (43).

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Ingulețul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnița, Dârla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagă), Moldovca, Bușa, Tătrani, Humor, Merla, Ușița etc

Teritoriul era împărţit administrativ în două, de la Nistru la Bug şi de la Bug la Nipru.

Hatmanul cazac de la stânga Niprului face paşi şi mai importanţi către Rusia, şi ea îngrijorată.

După alianţa lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare la Iaşi, zona dintre Nistru şi Nipru intră treptat şi sigur în sfera de influenţă rusească, născându-se o nouă identitate, care azi formează satul Novorosia.

Cu toate acestea, la 1812 Odessa era un oraş majoritar cu populaţie românească.

Despre destinul românilor de la est de Nistru a scris în 1942 sociologul Anton Golopenţia o excelentă carte „Românii de la este de Bug” pentru care sovieticii nu l-au iertat, ucigându-l în bătaie la Jilava – 1951.

Golopenţia a făcut cercetări sociologice pe teren şi a rămas uimit de numărul mare al românilor din satele din zona Niprului şi Doneţk în timpul războiului, care nu au pierit în urma bolşevizării staliniste. El propunea de-bolşevizarea prin cultură şi alimentaţie.

Muzicologul Constantin Brăiloiu a înregistrat cântece româneşti la fel ca în Ardeal, în sate din jurul oraşului Doneţk, eliberat de trupele româno-germane în 1942.

După război Constantin Brăiloiu a fugit în Elveţia să scape de furia sovieticilor, unde se pensionează ca profesor al Universităţii din Geneva.

Interesant că originile şi rădăcinile etnice ale Novorosiei, un stat tânăr pe harta lumii Europei sunt româneşti.

Această istorie ocultată de comunism şi de statul ucrainean ar trebui revelată ca o punte de apropiere şi cunoaştere între români şi populaţiile slave de la est de Bug.

 

 

 

CITITI SI : https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/03/23/romania-de-pe-tarmul-de-miazanoapte-al-marii-negre-la-rasarit-de-nistru-romanii-moldoveni-de-la-gura-niprului-si-a-bugului-in-veacurile-xvii-si-xviii/

 

 

Bibliografie (surse) :

 

Ionuţ Ţene – NapocaNews

N. P. Smochină, Moldova Nouă, Revistă de studii şi cercetări transnistrene, an VI, 1941

Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001

Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991

Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995

Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000

Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a doua, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1992

Anton Golopentia, Românii de la est de Bug (Editura Enciclopedica, 2006)

http://romaniabreakingnews.ro/tag/nistru/

Publicitate

20/06/2014 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SA CREDEM IN HOROSCOP ?

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce nu trebuie sa credem in HOROSCOP ?

 

 

Aşezaţi comod în fotolii, lângă o ceaşcă de cafea, mulţi dintre noi ne începem ziua ascultând horoscopul sau răsfoind gazetele şi citind cu nerăbdare rubricile destinate credinţei în astre.

De ce repetăm zilnic acest exerciţiu atât de dăunător sănătăţii noastre sufleteşti? Ce dorim să aflăm despre viitorul nostru?

Că vom încheia o afacere profitabilă, că ne vom găsi perechea, că vom petrece o vacanţă de vis, că vom avea succes… În general, vrem să credem că ni se vor întâmpla lucruri minunate.

De aceea, dăm cu atât de multă uşurinţă şi naivitate crezare horoscopului, fără să ne gândim că ne închinăm unui idol mincinos şi perfid.

Căci horoscopul împarte artificial toţi oamenii de pe pământ în 12 grupe, iar toate persoanele dintr-o grupă trebuie să treacă obligatoriu prin aceleaşi întâmplări…

Scriitorul britanic David McRaney observă, în cartea sa „You are not so smart“ („Nu eşti chiar atât de deştept”), că afirmaţiile pe care le găsim adesea în horoscop se potrivesc, de fapt, tuturor.

Fraze de genul „Simţi nevoia să fii admirat de cei din jurul tău şi ai tendinţa să fii critic cu tine însuţi” sau „Uneori eşti extrovertit şi vesel, alteori eşti introvertit şi trist” sunt tipice horoscopului zilnic, iar oamenii şi le însuşesc în totalitate.

Pentru a-şi susţine afirmaţiile, scriitorul invocă un experiment realizat de psihologul Bertram Forer.

Acesta le-a spus studenţilor săi că fiecare în parte a fost obiectul unei analize psihologice temeinice, apoi le-a înmânat câte o „fişă individuală“ care conţinea concluziile analizei respective. 85% din studenţi au declarat că afirmaţiile din fişă se potrivesc perfect cu personalitatea lor, lăudând acurateţea analizei.

Totuşi, Bertram Forer nu făcuse altceva decât să amestece la întâmplare fraze din mai multe horoscoape şi zodii. În plus, fiecare „fişă personală“ conţinea acelaşi text.

„Se pare că atunci când vrem ca ceva să fie real, creierul nostru caută un tipar, ignoră anomaliile şi se concentrează pe coincidenţe“, mai scrie McRaney.

Cu toate că horoscoapele conţin informaţii contradictorii, confirmând faptul că nu sunt decât un amestec de şarlatanie şi superstiţie, credinţa în astre a cuprins azi omenirea întreagă.

În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele, în timp ce în Germania 28% din populaţie consultă previziunile astrologice.

Nici în ţara noastră lucrurile nu stau mai bine. Rezultatele unui sondaj IRES realizat recent arată că 45% dintre români îşi consultă horoscopul.

Dintre aceştia, 16% chiar ţin cont în activitatea zilnică de ceea ce le spun astrele, în timp ce 20% dintre români au un talisman norocos.

Iată cum aproape jumătate dintre români îşi pun nădejdea în horoscop, ca şi cum stelele de pe cer i-ar scoate din necaz, şi nu Dumnezeu cel Atotputernic !

Ca şi cum în previziunile astrologice ar găsi cheia pentru a-şi recăpăta serviciul pierdut, a-şi plăti datoriile la bănci sau a-şi salva familia de la dezastru. Horoscopul apare ca o oază de speranţă şi binefacere.

În el ne vedem aşa cum ne-am dori să fim: frumoşi, deştepţi, bogaţi şi iubiţi.

De fapt, prin el ne hrănim patimile sufleteşti: slava deşartă, mândria, iubirea de arginţi etc. Cercetarea acestui oracol nu reprezintă decât o închinare la puterile întunericului şi un afront adus lui Dumnezeu.

Căci cei ce-şi pun nădejdea în horoscop (sau în alte credinţe oculte, de tipul ghicitului în cărţi, chiromanţiei etc.) pornesc pe un drum ce duce, încet-încet, la pierderea sufletului.

Pe fondul lipsei de credinţă (dublată de curiozitate, prostie sau naivitate), ajungem să trăim ca şi cum Dumnezeu n-ar exista, vrem să fim independenţi, iar lucrurile să decurgă aşa cum ne dorim noi.

Horoscopul ne dǎ falsa impresie cǎ putem deţine controlul deplin asupra propriei vieţi şi cǎ ne putem cunoaşte destinul.

În realitate, ne îndreptăm spre o altă credinţă, şi anume superstiţia, care reprezintă închinare la Satana.

În Biblie, concepţia potrivit căreia viaţa omului este dependentă de conjunctura în care se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată idolatrie: „Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii: sau focul, sau vântul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2).

Dacă planetele ne influenţează viaţa înseamnă că toate deciziile noastre sunt premeditate. Atunci unde este voinţa noastră liberă? „Căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.” (Sf. Ioan Damaschin)

Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu există nicio legătură între naşterea omului şi zodia de pe cer, iar necazurile şi răutăţile sunt rodul păcatelor noastre, şi nu al constelaţiilor.

“Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta.

Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mâna satanei, ne-am făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică.” (Sfântul Vasile cel Mare)

Potrivit învăţăturii creştine, suntem mai presus de astre. Dumnezeu ne-a înzestrat cu demnitate, însă noi preferăm adesea să renunţăm la acest dar divin, recurgând la tot felul de practici oculte, de dragul cărora suntem în stare să ne vindem bunul cel mai de preţ: sufletul.

„Mai sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună şi pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş.

Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea, şi să înţep pe alţii cu cuvântul. În sfârşit alţii: eu m-am născut în martie, sau zodia Peştelui, sau a Vărsătorului, Cumpenei şi de aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“ (Părintele Cleopa).

Irina Nastasiu – Doxologia   si  FrontPress

20/06/2014 Posted by | CREDINTA | , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

Mi-am fixat propriile reguli după care să trăiesc.

Prima este: „Niciodată nu crede nimic din ce spune guvernul !”

 

George Carlin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

George Denis Patrick Carlin (n.12 mai 1937 – 22 iunie 2008), a fost un actor de comedie si scriitor american, de origine irlandeza.

A criticat cu mult umor clasa politica si societatea americana a timpului sau  si  nu a ezitat să utilizeze în exprimare cuvinte obscene  stârnind adesea indignarea  și ajungând chiar în fața instanțelor de judecata.

În 2008 i s-a decernat Premiul Mark Twain pentru Umor American („Mark Twain Prize for American Humor”). Succesul carierei sale a fost încununat cu o stea pe celebra Hollywood Walk of Fame.

 

 

 

 

20/06/2014 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: