CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un episod unic in istoria noastră – Bătălia pentru Galați (ianuarie 1918)


Un lucru cu desăvârşire uitat, România s-a aflat printre primele state care au intrat în luptă deschisă, cu arma în mână, împotriva bolşevismului. Dacă nu chiar primul. Comunismul a fost un regim criminal, responsabil de moartea a milioane de oameni, mult mai mulţi decât a reuşit să ucidă nazismul, un regim nu mai puţin odios, dar din fericire care a durat mult mai puţin.

La loc de cinste, printre popoare care au luptat de la început împotriva ciumei roşii, se numără şi poporul român.

Batalia pentru Galati a fost cea mai grea si mai cumplita lupta  din timpul campaniei duse de Armata Româna pentru anihilarea bolsevicilor rusi din ţara.

România intrase în războiul mondial la 15 august 1916, nu pentru a cuceri alte teritorii, cum greşit spuneau şi o mai spun inamicii noştri, ci pentru a elibera ţinuturi româneşti, locuite în majoritate absolută de români,  timp de secole, dar aflate atunci, prin capriciile istoriei, supuse monarhiei Austro-Ungare, a cărei singur scop declarat era deznaţionalizarea românilor şi maghiarizarea lor.

De acelaşi tratament avea parte şi populatia romanilor moldoveni din Basarabia, de această dată supusă rusificării de către Imperiul ţarist.

La inceputul anului 1917, toata armata româna care scapase din dezastrul campaniei anului 1916, se afla in Moldova, iar puterea ei de lupta era aproape anihilata.

Starea de spirit a autoritatilor si a populatiei, mai ales a celei originare din Muntenia, era in lunile decembrie 1916 – ianuarie 1917 foarte rea.

Pe ulitele Iasilor, „comunicatul de seara” aducea numai vesti  deprimante…

Romania se micsora mereu, Buzăul, Ramnicul-Sarat, Focsaniul, Brăila cazusera pe rand in mainile inamicului. Trupele romane care se retrageau in Moldova se aflau intr-o stare mizerabila.

Tifosul exantematic facea ravagii. Si, pentru ca durerea sa fie desavarsita, la Ciurea, langa Iasi, are loc o catastrofa de cale ferata, cea mai mare petrecuta vreodata in Romania, in care mor cateva sute de oameni…

Dar pericolul cel mare venea de unde se astepta lumea mai putin: dinspre rusi.

La 1 ianuarie 1917, Statul Roman era redus la o treime din teritoriul sau.

Populatia se ingramadise in Moldova, dar tot aici se afla si armata rusa, aproximativ o jumatate de milion de trupe  combatante, ducand dupa ele un numar egal de trupe de etape, servicii, spitale etc.

Era o multime de un milion de rusi care invadasera Moldova, forfotind prin toate orasele si satele, inghesuindu-i si dislocandu-i pe romani.

In Iasi, rusii cumparau case ori inchiriau apartamente pe 5 ani.

In Delta Dunarii, au inlaturat autoritatile locale, au arestat jandarmii, au  evacuat populati a romana, lasand pe loc doar lipovenii.

 A urmat o perioadă de refacere a capacităţii de luptă a armatei romane, iar rolul misiunii franceze conduse de generalul Berthelot a fost preponderent, ofiţerii francezi instruind armata română şi aducând-o la nivelul de pregătire necesar ducerii războiului modern.

După o muncă tenace, trupele române au putut fi dotate şi pregătite pe măsura celor occidentale.

Atitudinea Guvernului si comandamentului rus tarist  era insa departe de o atitudine loiala, de parteneriat si practic, aceasta atitudine a contribuit la dezastrul nostru militar din prima parte a razboiului.

Revolutia rusa a  agravat aceasta situatie, schimband radical   politica ruseasca.

In scurt timp, colaborarea armatelor celor doua tari a incetat aproape completsi  mai mult, ele au devenit vrajmase, atunci cand armata rusa, in ciuda opozitiei conducatorilor ei, a simpatizat pe fata cu Revolutia bolsevica.

In spatele frontului, suvoiul imens al Armatei Ruse a inceput sa-si paraseasca pozitiile, pentru a se reintoarce in Rusia.

Trupele ruseşti din România se transformaseră în bande indisciplinate, asupra cărora nimeni nu avea nici cea mai mică autoritate, nici măcar generalul Scerbaceev, comandantul rus al frontului.

Actele de  talharie împotriva populaţiei civile deveniseră ceva obişnuit.

 

 

Manifestaţie rusească la Iaşi în mai 1917

 

Trupele rusesti aflate in plina debandada au incercat sa fort eze  liniile  romanesti, fapt ce a dat nastere la ciocniri violente, ajungandu-se pana la adevarate batalii.

Una dintre ele s-a dat la Galati.

Efectivele angajate, disproporția forțelor, faptul că Galațiul era la un moment dat total înconjurat atât de trupele ruse ce încercau să treacă dinspre vest, dar și de cele bolsevizate care le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, si de asemenea elementele rusești aflate în oraș care au intrat în luptă, au facut din această bătălie un punct crucial, o dovadă de necontestat a eroismului românesc, o luptă cu nimic mai prejos decât alte lupte  importante ale istoriei neamului nostru.

Este cu atât mai trist cu cât această bătălie este aproape total necunoscută publicului larg, deși aici românii au luptat unul contra zece și au ieșit biruitori.

La fel ca și alte bătălii necunoscute și uitate, cum ar fi cele de la Șeragul și Kuitun din Siberia, românii s-au acoperit de glorie, învingând prin dârzenie și spirit de sacrificiu forțe net superioare, contraatacând la baionetă și obținând victoria, acolo unde orice analist militar ar fi pariat pe partea adversă.

Dar românul s-a dovedit mai tare decât orice pronostic, a luptat și a învins. 

întreagă armată rusească (a VI-a) a părăsit frontul german, pe pozitii rămânând o singură divizie românească, pe o întindere de front înainte ocupată de șase divizii ruse.

Pe lângă asigurarea frontului antigerman, incepea lupta împotriva fostului aliat rus,devenit inamic, iar asta cerea trupe și forțe puternice si armament corespunzator.

  Cum putea lupta armata română atât pe front cât și în interiorul tarii, împotriva fostului aliat?

Parea imposibil, dar imposibilul a fost realizat atunci de armata română.

La Galați, comandorul de marină Niculescu Rizea și colonelul Bădescu au reușit imposibilul, au apărat orașul contra unei armate ruse ce dorea să se retragă spre est, ajutată de forțe bolșevice ce le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, si concomitent, trupele române trebuiau să apere frontul părăsit de armată rusă contra germanilor.

A fost o bătălie, poate singura din primul război mondial purtată în România, în care românii au folosit trupele terestre, aviația și marina, concomitent.

 

 

 

 Monumentul eroilor marinari de la Galaţi,

 astăzi dispărut

 

Armata rusa paraseste pozitiile

Pe 12 ianuarie 1918, o delegatie de soldati rusi de la Vames, se prezinta la cartierul Diviziei a IV-a romane si anunta ca a doua zi divizia rusa va pleca de pe front si va trece Prutul, in Basarabia.

Rusii nu-l mai recunosteau pe generalul Scerbacev drept conducator, si-i atentionau pe romani ca, in caz de opozitie, vor arde si vor distruge totul in calea lor.

In fata unei asemenea amenintari, Divizia a IV-a romana a luat  masurile necesare pentru impiedicarea rusilor, iar Divizia a 13-a vecina i-a trimis in ajutor doua batalioane de infanterie, cu mitraliere si cu artilerie.

Pe 16 ianuarie, Divizia 40 rusa, care ocupa sectorul Hanu Conachi, paraseste frontul si, insirata pe trei coloane, s-a  indreptat spre Pechea. Detasamentele romanesti i-au iesit in cale si au reusit s-o intoarca inapoi pe pozitii. A doua zi insa, s-a  intamplat la fel, doar ca de aceasta data era vorba de Divizia a 12-a rusa.

Conducatorii au fost dezarmati de romani la Slobozia Conachi, si rusii s-au intors pe front.

In regiunea Galatiului, la aripa stanga a frontului Armatei a 6-a ruse, se gasea Corpul 4 siberian, considerat o unitate de elita, care se distinsese atat in razboiul ruso-japonez, cat si in razboiul actual.

Una din diviziile acestui corp avea cartierul la Sendreni. Ea si-a parasit pozitiile si a pornit in mars pe soseaua Tecuci-Galati, de-a lungul malului nordic al Siretului, cu directia Galati si cu intentia de a trece Prutul in Basarabia.

 Comitetul celei de-a doua divizii a corpului, care se gasea in Galati si forfotea fara rost  prin oras, a hotarat sa-si ajute divizia sora, incepand  sa-i dezarmeze pe soldatii romani. Tot frontul Armatei a 6-a  fiind  acum dezorganizat.

Prin parasirea pozitiilor de catre rusi, se lasa pur si simplu la discretia nemtilor o linie care putea fi usor strapunsa, pentru a se intra in Moldova.

In aceste conditii, Regimentul 5 de infanterie roman a trebuit sa ocupe sectoarele detinute de diviziile 30 si 40 ruse. Doua plutoane  ale Regimentului 21 roman au ocupat transeele Regimentului 136 rus.

Orasul se pregateste de aparare

La Galati, situatia era mai mult decat alarmanta. Orasul era amenintat de un intreg corp de armata rus, din care disparuse disciplina si respectul pentru ordine.

Comandorul de marina Rizea Niculescu, comandantul sectorului Galati, a primit ordinul de a bara drumul coloanelor ruse spre est si de a apara orasul.

Colonelul Badescu, comandantul Brigazii a 8-a de la Fantanele, a primit misiunea de a ataca dinspre nord si dinspre vest coloanele ruse, aflate in defileul dintre baltile Malina, Calica si Siret.

Din pacate, disproportia fortelor este zdrobitoare, rusii fiind mult mai numerosi si mai bine inarmati. Era vorba de celebrul Corp 4 siberian, in fata caruia romanii nu aveau aparent nici o sansa.

In zilele de 20 si 21 ianuarie, in jurul Galatiului se va da o lupta violenta intre acest Corp 4 siberian si fractiuni ale Diviziei a 4-a romane.

Comandorul Rizea imprastie putinele sale forte in jurul Galatiului. Cea mai mare parte a trupelor, doua companii si jumatate, din Regimentul 21, sunt pastrate pe Dealul Tiglina, spre a opri iesirea rusilor din defileul baltilor, Calica si Siret.

Pe aici se astepta, de altfel, atacul principal. Aici se aflau si doua baterii pe afete fixe, ale marinei, o escadrila de 4 vedete, un torpilor si o salupa.

O alta companie a ocupat pozitie langa bateriile marine, cu fata spre oras, spre a preveni un eventual atac al rusilor din Galati (Divizia a 10-a, in spatele pozitiei de la Tiglina). Asadar, Galatiul putea fi atacat si din afara, si din interior.

Mici detasamente sunt postate la nord-vest de oras, spre Filesti, si la est, spre Reni, iar in oras a fost oprit un detasament de marina si doua plutoane de infanterie, spre a supraveghea trupele ruse ale Diviziei a 10-a.

Galatiul se afla  de doua zile, sub bombele rusilor care incep sa inainteze din doua directii: dinspre nord-vest de Filesti inainteaza Regimentul 34.

Dinspre vest, de la Sendreni, inainteaza grosul Diviziei a 9-a. In acelasi timp, puternice patrule rusesti se strecoara pe la sud de Baltita, surprind avanposturile romanesti de pe Tiglina, si captureaza un ofiter si 14 soldati.

Comandantul orasului cere ajutoare de la brigada dar tot ce i se poate trimite este o companie de mitraliere si o jumatate de companie infanterie, de 70 de oameni.

Cu ei se intareste detasamentul dinspre Filesti si trupa de garda din oras. Aceasta din urma reuseste sa-i impiedice pe rusi sa inarmeze cele 23 de mitraliere din depozitul Diviziei a 10-a din strada Daciana, cu care ei voiau sa atace pe la spate trupele romane de la Tiglina.

Detasamentul roman trimis de Brigada a 7-a la Sendreni, pentru a opri inaintarea grupului Diviziei a 9-a rus, e prea slab.

Romanii se retrag pe dealurile de la nordul satului, iar rusii isi fac loc si ajung la Movileni, asezandu-si tunurile in baterii indreptate deasupra Galatiului.

O delegatie de soldati din Divizia a 9-a, in frunte cu un capitan, se prezinta la Galati si cere sa li se permita trecerea prin oras, pana la ora 3 dupa-amiaza. Daca nu, vor bombarda orasul si vor forta trecerea.

Comandantul roman refuza.

La ora 3,00 Armata rusa incepe bombardamentul: noua baterii de la Movileni trag asupra Galatiului si asupra pozitiilor armatei romane timp de patru ceasuri.

Artileristii rusi trag insa foarte prost si pricinuiesc pagube neinsemnate. Bateriile marinei noastre riposteaza, tragand asupra bateriilor ruse si asupra rezervelor de infanterie. La ora 19,00 bombardamentul se incheie.

Desfăşurarea bătăliei de la Galaţi (ianuarie 1918)

Orasul, atacat din toate partile

In noaptea care a urmat, intre patrulele de infanterie si rusi au fost violente incaierari. Colonelul Badescu a incercat, prin parlamentari, sa-i convinga pe rusi sa depuna armele. Nici un rezultat.

A doua zi, rusii reincep bombardarea Galatiului si pregatesc un atac concentrat asupra orasului. La aripa de vest, trupele Diviziei a 9-a ataca cu putere si ocupa stramtoarea dintre Malina si Siret.

La centru, trupele rusesti de infanterie si artilerie din Divizia a 10-a, care erau cantonate in cazarmile Tiglinei si la gura Siretului, se concentreaza in spatele detasamentului roman de la Tiglina.

Il ataca brusc si prin surprindere si captureaza prima linie: o companie si jumatate, situata pe botul dealului Tiglina, in fata Lacului Calica.

Restul trupelor noastre se retrage pe linia a doua, aproape de valea Tiglinei, la 800 m de bateriile marine. Dar informatii foarte rele vin acum si dinspre est.

Vasele si pichetele romanesti de pe Prut au fost dezarmate. Detasamentele romane de la Reni si Giurgiulesti, de peste Prut, au fost si ele dezarmate.

O baterie grea ruseasca si sase mitraliere au fost asezate pe dealul Giurgiulesti, pe malul Prutului, iar un detasament rus, format din doua companii de mitraliere, un escadron de cavalerie si o baterie de artilerie, a trecut Prutul, inaintand spre Galati.

Bateria si-a asezat tunurile langa Lacul Brates. Infanteria rusa desfasurata in linie de lupta inainteaza, precedata de patrule de cavalerie, si patrunde in partea de jos a orasului, unde se intareste cu peste 200 de infanteristi inarmati din Divizia a 10-a.

Rand pe rand, ei dezarmeaza posturile noastre de graniceri si militieni. Un vas rus, inarmat cu un tun de 150 mm, venind de la Reni, urca Dunarea si trage asupra docurilor, vaselor marine si bateriilor noastre. In acelasi timp, tunurile de la Giurgiulesti arunca obuze in oras.

Atacul roman la baioneta ii ingrozeste pe rusi

Situatia trupelor de aparare a Galatiului este mai mult decat dramatica. Ele sunt acum atacate din 4 directii: vest, nord, est si sud.

In oras, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie in unitati de lupta, fara a mai putea fi impiedicate de vreo trupa romana.

Orice masura pe care o ia armata romana contrasteaza foarte tare cu diferenta numerica intre soldati. In acest moment, armata romana are o tresarire extraordinara de orgoliu.

Din detasamentul de la Filesti se iau doua plutoane de infanterie, o sectie de mitraliere, care sosesc in fuga. Infanteristii romani ataca cu o violenta de neimaginat detasamentul rus de la est, il pune pe fuga si-l urmareste pana trece Prutul.

Lucrurile iau o intorsatura incredibila si pe dealul Tiglinei. Mana de soldati romani care s-a mentinut pe linia a doua, ajutata de o companie din Regimentul 50, trece la contraatac.

Sustinut pe dreapta de Detasamentul Milicescu, sosit de la Filesti (jumatate de companie), iar pe stanga de bateriile marinei si a vedetelor de pe Dunare, romanii reusesc sa-l respinga pe celebrul lor inamic.

Dinspre nord, are loc atacul principal, dat de trupele din Brigada a 8-a, sub comanda colonelului Badescu, intre lacurile Malina si Calica, impotriva grosului Diviziei a 9-a ruse.

La inceput, romanii inainteaza foarte greu, din cauza unui puternic foc de baraj al artileriei ruse. Dar bateria romana ii sustine. Vedetele marinei reusesc sa treaca peste barajul rus de torpile, fara nici o piedica din partea marinarilor rusi.

Ele bombardeaza din flanc pozitiile ruse. Cu toate acestea, situatia era departe de a fi transata in favoarea noastra. Si atunci, armata romana face ceea ce a facut dintotdeauna: atacul la baioneta.

In frunte cu comandantii lor, soldatii romani trec la un atac violent la baioneta, recuceresc dealul Tiglina, ii elibereaza pe camarazii lor capturati si-i pun pe fuga pe rusi.

Atacati si respinsi dinspre nord si est, rusii intra in debandada si incep sa se ingramadeasca spre sud, inspre Gara Barbosi, si podul de peste Siret. Artileria noastra si trei avioane de bombardament arunca bombe asupra masei de soldati rusi stransi acolo.

Furia cu care romanii, semnificativ mai putin numerosi, contraataca, ii ingrozeste pe rusi, care iau o hotarare disperata si senzationala.

La ora 11,00 noaptea incep sa treaca podul si linia frontului si se predau germanilor.

A fost un deznodamant total neasteptat si absolut unic in istoria celui de-al doilea razboi mondial.

O batalie intre doua armate aliate, in fata pozitiilor inamicului german  si sub privirile acestuia.

Capitularea

S-au predat germanilor majoritatea efectivelor regimentelor 33 si 35 de infanterie rusa, in total peste 3.000 de oameni, cu tot materialul si cu un divizion de artilerie. A doua zi dimineata, o delegatie a Diviziei a 9-a siberiene a anuntat capitularea.

Restul regimentelor 33 si 35, regimentele 34 si 36 in intregime, Brigada a 9-a de artilerie, siberiana, o baterie a Diviziei a 10-a siberiene si coloana Statului Major al diviziei, impreuna cu tot materialul (60 de tunuri, arme, munitii, tunuri de transee, care erau concentrate dincole de Siret, la Vadeni, gata sa treaca la nemti), au declarat ca se predau romanilor daca li se lasa libera trecere pentru oameni si caii si carutele lor.

Dupa ce au fost dezarmati, li s-a dat voie sa plece. A doua zi au fost dezarmate complet si trupele celei de-a doua divizii, a 10-a, a Corpului siberian. Si acestea au fost lasate sa treaca peste Prut, pe sub paza santinelelor romane.

Batalia de la Galati – cea mai spectaculoasaBatalia de la Galati a fost singura din timpul primului razboi mondial, cand s-au folosit trupele terestre, marine si aviatice in acelasi timp.

Conform istoricului Constantin Kiritescu, lupta de la Galati a fost una dintre cele mai spectaculoase din luptele desfasurate pe teritoriul Romaniei.

In semn de omagiu pentru vitejia ostasilor care nu si-au precupetit viata in acele zile, aparand Galatiul, autoritatile dintre cele doua razboaiei mondiale, au instalat o placa memoriala .

In 1945-1946, in incercarea de a-si sterge rusinea de pe obraz, rusii au dat ordin ca aceasta placa memoriala sa fie  inlaturata, astfel ca generatii intregi de galateni habar nu au avut despre acest episod  eroic din istoria orasului lor si a poporului roman.

Este mare păcat și o dovada de mare nepăsare, faptul că nu a fost reasezată placa memorială din perioada interbelică, care amintea dramatismul si eroismul acelor lupte.

 

Surse : Viata Libera si cristiannegrea.ro blog

Reclame

25/04/2014 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , ,

4 comentarii »

  1. Onoare si recunostinta vitejilor ostasi ai Armatei Romane si vesnica odihna in nemuirre celor cazuti pe campul de lupta de la Galati.Monumentul inaltat la Galati in memoria si cinstirea luptelor si luptatorilor de la Galati,trebuie reconstruit si reinstalat.Poate ca un specialist de pe internet sa intervina in senz pozitiv pentru a da viata acestei povestiri extraordinare,emotionanta si scrisa cu adevarat talent literar.Multumesc.

    Apreciază

    Comentariu de stoicarodica2010 | 24/10/2014 | Răspunde

  2. Credeam ca aceasta batalie sa petrecut in primul razboi mondial.

    Apreciază

    Comentariu de ulian | 29/11/2014 | Răspunde

    • A fost in 1918, in ianuarie, asa cum mentioneaza si titlul articolului.Razboiul mondial s-a incheiat la 11 noiembrie 1918.Pacea de la Buftea-București, a fost semnata de România la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-Ungaria. Tratatul preliminar de pace a fost semnat în data de 5/18 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-București.Asadar, la momentul bataliei de la Galati, Romania era inca in razboi cu Puterile Centrale si trebuia sa faca fata si atacurilor armate ale trupelor ruse bolsevizate care desi aveau statut de aliate, paraseau in masa frontul din Moldova si se dedau la jafuri si tot felul de silnicii.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 29/11/2014 | Răspunde

  3. Acest monument se poate reconstitui dar nu exista vointa autoritatilor galatene si a celor de la „centru”.
    De ce !!!?? Foarte simplu, pentru ca R omania INCA este condusa de o republica bolsevica si mai nou hortysta.
    Aviz galatenilor.
    MOARTE REPUBLICII !

    Apreciază

    Comentariu de Nelu Apostol | 29/03/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: