Regiunea istorică Bucovina. VIDEO

 

Bucovina (Harta etnografica 1910)

 

 

Regiunea istorică Bucovina (germ. Buchenland, „ţara de fagi”), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austro-Ungar, cuprinde un teritoriu acoperind astăzi zona adiacentă oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Siret şi Vicovu de Sus din România, precum şi Cernăuţi şi Storojineţ din Ucraina.

Nordul Bucovinei face astăzi parte din regiunea Cernăuţi din Ucraina. Locuit de români din cele mai vechi timpuri, teritoriul Bucovinei a făcut parte din voievodatul Moldovei, fiind apoi anexat de Austria în 1775.

Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior cu celelalte provincii româneşti în România Mare la 15 / 28 noiembrie 1918, pentru ca, după cel de-al doilea război mondial, partea sa de nord să fie ocupată de U.R.S.S., ajungând, după destrămarea acesteia, parte a Ucrainei (regiunea Cernăuţi).

Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Ţara de Sus a Ţării Moldovei. Ca realitate istorică şi ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 şi 1918.

Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuşi, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se şi utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Ţara de Sus/Ţara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun şi Arboroasa. (Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenţi români de la Cernăuţi (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Andreevici Morariu), care au înfiinţat societatea cu acelaşi nume în 1875).

Recensământul din 1776 a reliefat faptul că Bucovina era slab populată, numărul de locuitori fiind de ca. 70.000, dintre care 85,33% români, 10,66% slavi şi 4% alţii. În 1918 a devenit una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român.

Până în anii 1940, în Bucovina trăiau membri ai multor etnii: germani, evrei, armeni, lipoveni, huţuli, polonezi etc., convieţuind într-o recunoscută armonie cu populaţia majoritar românească.

Statutul de autonomie în imperiu

Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanţi din partea lor, deputaţi, în parlamentul de la Viena; aceştia aveau drepturi egale, participau la dezbateri, iar cuvântările celorlalţi parlamentari le erau traduse în limba română.

La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum Vienei, o delegaţie a bucovinenilor cere mai multă autonomie prin unirea sub coroana Austriei şi crearea unui ducat românesc, iar „împăratul să poată purta şi titlul de mare duce al românilor”.

Astfel, la 4 martie 1849, ei obţin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef adăugându-se şi acela de mare duce al Bucovinei.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întruneşte pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituţii erau reprezentate toate minorităţile, iar românii deţineau majoritatea.

Preşedintele Dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareşal al Bucovinei.

Prin rezoluţia imperială din 26 august 1861, Bucovina primeşte dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru şi roşu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour), precum şi toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.

 

Unirea cu România

 

După prăbuşirea monarhiei austro-ungare, Consiliul Naţional al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, hotărăşte în majoritate unirea cu România.

Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor şi polonezilor, iar cele împotrivă, doar din partea minorităţii ucrainiene.

Trupele române intră în teritoriu, consfinţind actul şi zădărnicind manevrele militare ale Galiţiei ucrainiene. Unirea Bucovinei cu România este astfel recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain.În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. În 1941, forţele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei.

Acesta este reocupat însă de Armata Roşie în anul 1944, rămânând până astăzi în componenţa Ucrainei.

Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainian, şi sudul său, rămas în componenţa României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populaţiei slavofone, a scăderii populaţiei româneşti, rămasă doar în câteva zone compacte şi, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.

 

Regiuni administrative

 

Judeţul Suceava (exceptând oraşul Fălticeni şi împrejurimile sale)
Judeţul Botoşani (doar câteva sate, care fac parte astăzi din comuna Mihăileni: satele Sinăuţii de Jos, Rogojeşti şi Cândeşti).

 

Ucraina

 

Regiunea Cernăuţi (exceptând oraşul Hotin şi împrejurimile sale, care fac parte din Basarabia, precum şi zona Herţa care nu a facut parte din Bucovina)

Înainte de ocuparea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, judeţul Cernăuţi a făcut parte din Regatul României. Situat în nordul Bucovinei, reşedinţa judeţului era oraşul Cernăuţi.

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 305.097 de locuitori. La nord se învecina cu Polonia, la sud cu judeţele Storojineţ şi Dorohoi, la est cu Hotin şi la vest cu Polonia.

După invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, judeţul Cernăuţi a fost atribuit Ucrainei.

 

Înainte de ocuparea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, judeţul Storojineţ a făcut parte din Regatul României.

Situat în nord-vestul Bucovinei, reşedinţa judeţului era oraşul Storojineţ (menţionat documentar pentru prima data in anul 1448).

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 169.894 de locuitori. Se învecina la nord şi est cu judeţele Cernăuţi, la sud cu Rădăuţi şi la vest cu Polonia.

După invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, judeţul Storojineţ a fost atribuit Ucrainei iar oraşul Storojineţ devine reşedinţa raionului cu acelasi nume din regiunea Cernăuţi, Ucraina. Are o populaţie de 15 mii de locuitori (2005) şi suprafaţa de 580 ha.

La Storojineţ se află un vast parc dendrologic, unul din principalele obiective turistice din regiunea Cernăuţi, cu o colecţie ce numără circa 1200 de specii de plante.

Cernăuţi este un vechi oraş românesc din nordul Bucovinei, aflat astăzi sub administratie ucraineană (după invadarea Bucovinei de nord de către trupele sovietice, orasul Cernăuţi a fost atribuit Ucrainei).

Poreclit si „Mica Vienă”, Cernăuţiul e un loc modern plin de fumuseţi naturale şi arhitectură interesantă, multe monumente sculptate, parcuri verzi şi pieţe primitoare. Râul Prut trece prin oraş.

Populaţia Cernăuţiului a suferit unele modificări în perioada habsburgică. Aici s-au aşezat numeroşi evrei, germani, polonezi, dar şi ucraineni.

Aceştia din urmă au reuşit să-i devanseze numeric pe români, după cum rezultă din rezultatul diferitelor recensăminte austriece prezentate în următorul tabel:

 

	Cernăuţi (oraşul)		Cernăuţi (suburbii)
Anul	Români	Ucraineni	Români	Ucraineni
1860	9.177	4.133	20.068	6.645
1870	5.999	5.831	28.315	35.011
1880	6.431	8.232	8.887	23.051
1890	7.624	10.385	11.433	34.067
1900	9.400	13.030	13.252	25.476
1910	13.440	15.254	18.060	22.351

 

Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuţi, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruşi, 11.130 ucrainieni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ş.a.

Cea mai mare parte a populaţiei Cernăuţiului a fost transferată în restul Uniunii Sovietice imediat după instaurarea regimului comunist.

În locul celor deportaţi, au fost aduşi etnici din toate republicile sovietice socialiste, care nu aveau nici o legătură cu oraşul Cernăuţi şi cu cultura sa.

Populaţia actuală este, potrivit datelor recensământului populaţiei Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori.

Între aceştia se află 189.021 de ucrainieni, 26.733 ruşi, 10.553 români şi 3.829 moldoveni (au fost împărţiţi pentru că după drepturile internaţionale ar fi fost o naţiune compactă şi ar fi trebuit să le fie conferite mult mai multe drepturi; însă în ultimele întâlniri România-Ucraina s-a convenit că sunt aceeaşi naţiune), 1.408 polonezi 1.308 evrei şi alţii 971.

 

Oraşul ocupă o arie de 150 km pătrţi şi este împărţit administrtiv în 3 sectoare (raioane): Sădăgura (Sădăgura, Jucica, Pohozna, Lencăuţi – suburbiile de la nord de Prut), Şevcenko şi 1 mai.

 

 

România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuţi.

 

Istorie

 

În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului faţă de actualul oraş a existat un mic castel Ţeţina, distrus de tătari. Aparent, locuitorii rămaşi în viaţă au decis reconstruirea localităţii pe partea sudică a râului, considerată mai uşor de apărat.

Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov), începând cu 1775, oraşul a făcut parte din Imperiul Habsburgic.

La recensământul din acel an au fost numărate în oraş 338 de familii. Autorităţile imperiale au colonizat la Cernăuţi populaţie de limbă germană, atât germani, cât şi evrei. În anul 1849 Cernăuţiul a devenit capitala Ducatului Bucovina, instituit prin Constituţia Austriei din 4 martie 1849.

Cei şase primari pe care i-a avut oraşul între 1864 şi 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani şi doi evrei. În anul 1875 a fost înfiinţată Universitatea Cernăuţi, o instituţie de învăţământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.

Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuţiul a devenit parte a României.

În iunie 1940 orasul a fost ocupat de Armata Roşie a URSS, împreună cu nordul Bucovinei şi alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, a devenit parte a Ucrainei.

 

Crimele antiromâneşti din vara lui 1940

 

Ca urmare a celor două note ultimative date de Uniunea Sovietică în iulie 1940 prin care cerea României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, la 28 iunie, s-a hotărât evacuarea.

Aceasta a fost însoţită de manifestări şi asasinate antiromâneşti întreprinse de populaţia minoritară şi în special de comuniştii evrei.

Notele informative ale armatei române, cât şi mărturiile arată că la Cernăuţi „încă înainte de intrarea trupelor sovietice”, evreii au devastat biserici şi i-au împuşcat pe mai mulţi şefi ai autorităţilor [1].

Bandele de comunişti şi evrei au iniţiat acţiuni antiromâneşti împotriva armatei române şi a civililor români care se refugiau. Un astfel de caz este evocat de mărturia lui Raoul Volcinschi.

Aflat în faţa primăriei din Cernăuţi a văzut cum „în stradă zăceau 5 cadavre de soldaţi români al căror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm”.

Interesându-se de ceea ce se întâmplă, i s-a spus că soldaţii români au fost ucişi „de ăia”, indicându-i-se un grup de 12-15 tineri evrei înarmaţi care se grăbeau să urce în 2 maşini.

Deoarece jucase cu ei fotbal i-a recunoscut pe toti, pe unii cunoscându-i chiar personal şi ştiindu-le şi numele: Aufleger Faibiş, Fişer, Abacumov, Eisinger, Siegfried. Printre ei l-a recunoscut şi pe torţionarul de mai târziu de la Securitatea din Cluj, pe Sigi Beiner (Bainer)[2].

 

Personalităţi

 

Născuţi în Cernăuţi

 

Radu Grigorovici (n. 1911), fizician, membru al Academiei Române
Traian Popovici (1892–1946), avocat român, primar al oraşului Cernăuţi, şi Drept între popoare
Maria Forescu (1875–1943), cântăreaţă de operă şi actriţă de film
Viorica Ursuleac (1894–1985), cântăreaţă de operă, de origine română

 

Locuitori

 

Gala Galaction, în original Grigore Pisculescu (1879–1961), scriitor.
Ciprian Porumbescu, compozitor român
Mihai Eminescu, poet român
Eudoxiu Hurmuzachi
Aurel Iencean
Aron Pumnul
Ion Nistor, istoric
Sextil Puşcariu (1877 – 1948), lingvist şi filolog român, decan al Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi, în 1918.
Grigore Vasiliu Birlic
Ilasievici Ilie (1918-2001), recunoscut profesor de matematică

 

Note

1. Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 175
2. Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 170

 

 

Sursa: cernauti.ro

 

 

 

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

 

Înainte de a ma naste am fost o vesnicie intreaga nimic, de ce mă tem acum de aceeași neexistență cu care am avut o veșnicie intreagă prilejul de a ma obișnui si in care am fost deja, nu ințeleg.

 

– Lucian Blaga –

 

 

 

 

 

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancram,Langa Sebes – d.6 mai 1961, Cluj), a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Academia Română i-a  decernat  Premiul Adamachi pentru debut (1921) iar Universitatea din Cluj i-a premiat piesa Zamolxe (1922). I s-au  tipărit primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul).

A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gandirea  Adevărul literar și artistic și Cuvântul.

Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu. Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Zelea Codreanu.

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf ,apoi  cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951) , bibliotecar-șef (1951–1954) si  director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.

Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum ii vor fi publicate postum.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a fost propus in anul 1956 de Rosa del Conte si criticul Basil Munteanu , pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade.

Conducerea  comunista a tarii  nu a sprijinit în niciun fel  aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivascu.

A decedat la in ziua de 6 mai la Cluj  si a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm. La moartea sa , Mircea Eliade a publicat  un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Poate aceste  gânduri spuse de  cel care a fost Lucian Blaga, sintetizeaza cel mai bine setea de lumină care l-a mistuit intreaga sa viață:

„Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se întinde şi el spre o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?”.

 

O ISTORIE A ZILEI DE 2 MARTIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2 martie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

537 – Ostrogotii condusi de Vitiges incep primul asediu al Romei aparata de bizantinii generalului Belizarie,care va dura un an și nouă zile,  pana la 12 martie 538.

Asediul a fost prima ciocnire importantă între forțele celor doi adversari, și a jucat un rol decisiv în dezvoltarea ulterioară a războiului.

 

 

 

 

 

 

 986 – Luovic al V-lea devine regele francilor.

 

 

 

 

Ludovic al V-lea rege al Franciei Occidentale (Wikimedia)

 

Ludovic al V-lea (c.967 – 21 mai 987), a fost rege al Franciei Occidentale   din anul 986 până la moartea sa. A  fost ultimul monarh carolingian.

 

 

 

 

1127 – Este asasinat, pe când era îngenunchiat pentru a se ruga în biserica Sfântului Donațian, Carol cel Bun, Conte de Flandra.

Brutala și profanatoarea crimă a acestui nobil foarte iubit de popor,  a provocat o mare răscoală.

 

 

 

 

 

 

 

 

Carol s-a remarcat prin bunătatea sa și generozitatea față de cei săraci, iar într-o perioadă de foamete a distribuit acestora pâine. De asemenea, a luat măsuri pentru ca grânele să fie puse deoparte pentru vremuri grele și a nu fi vândute la prețuri excesive.

El a căutat să reducă din influența exercitată de familia Erembald. Ca rezultat, Bertulf FitzErembald, prior al catedralei Sfântului Donațian din dioceza de Bruges, a pus la cale o conspirație menită să asasineze atât pe Carol, cât și pe sfătuitorii săi.

În dimineața zilei de 2 martie 1127, pe când Carol era îngenunchiat pentru a se ruga în biserica Sfântului Donațian, un grup de cavaleri care au răspuns apelului familiei Erembald au pătruns în biserică și l-au rănit mortal.

Familia Erembald, care a plănuit și a dus la îndeplinire asasinatul, a fost arestată și torturată până la moarte de către nobilii și populația din Bruges și Ghent. Regele Ludovic al VI-lea al Franței, care a sprijinit răscoala împotriva Erembalzilor, și-a folosit influența pentru a fi ales drept nou conte de Flandra propriul său candidat, Guillaume Clito.

Carol a a fost imediat considerat martir și sfânt, deși din punct de vedere formal beatificarea sa a avut loc abia în 1882.

 

 

 

 

1444 –  Skanderbeg  initiaza si organizeaza Liga de Lezhë, o alianță a principatelor albaneze considerată ca fiind primul stat albanez unificat.

Scopul principal al acestei Ligi a fost acela de a uni principatele albaneze, pentru a lupta impotriva primejdiei otomane.

 

 

 

 

1458 – George de Poděbrad  (1420-1471), este incoronat  rege a Boemiei.

El a fost lider al husitilor impotriva partizanilor papalitatii.

 

 

 

 

1459 – S-a născut Papa Adrian al VI-lea, al şaptelea papă german al Romei (1522-1523) şi ultimul papă neitalian, înainte de Ioan Paul al II-lea (m.14.09.1523).

 

 

 

1498 – Exploratorul portughez Vasco da Gama ajunge in Insula Mozambic.
Insulaera  un mare port arab. Numele insulei ( Moçambique). este derivat de la Ali Musa Mbiki (Musa Al Mare), sultanul insulei în vremurile de Vasco da Gama.

Acest nume a fost dat ulterior țarii care este astazi pe continentul African , iar insula a fost redenumita Ilha de Moçambique (Insula Mozambic).

Portughezii au intemeiat pe aceasta insula un port și  o baza navala în 1507 și au construit aici Capela Nossa Senhora de Baluarte  în 1522, acum considerata cea mai veche clădire european din emisfera sudica.

 

 

 

1716 – Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, “Descriptio Moldaviae”, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin.

 

 

 

 

Dimitrie Cantemir (1673 -1723)

 

Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei.

 

 

 

 

 

1717 – In Anglia are loc prrimul spectacol de balet : Iubirile lui Marte si Venus.

  Baletul a fost creat de coregraful englez  Ioan Weaver iar povestea acestuia este inspirata din mitologia greacă.

 

 

1776 – Unități ale  miliției revolutionare  americane il  aresteaza pe guvernatorul regal englez al Georgiei,  James Wright.

 

 

1807 – Congresul american voteaza o lege prin care se interzicea importul de noi sclavi in aceasta tara.

 

 

 

 

1810 – S-a născut Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci). Lui i se datorează prima enciclică socială, “Rerum novarum”, în 1891, care reprezenta unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la adresa Francmasoneriei ; (m.20.07.1903).

 

 

 

 

1820 – S-a născut scriitorul olandez Multatuli (pseudonimul lui E.D. Dekker); (m.19.02.1887).

 

 

 

 

 

 

 

 

1824 – S-a născut compozitorul şi dirijorul Bedrich Friedrich Smetana, creatorul şcolii muzicale naţionale cehe; (m.12.05.1884).

 

 

 

 

 

 

1836 – Republica Texas isi declara independenta fata de Mexic.

 O Convenție a fost convocata  la 1 martie   si l-a ales  presedinte pe Richard Ellis.   Delegații au selectat un comitet alcatuit din cinci persoane care să elaboreze o Declarație de independență.; comisia a fost condus de George Childress și, de asemenea i-a inclus  pe Edward Conrad, James Gaines, Bailey Hardeman, și Collin McKinney. Comisia a prezentat proiectul în 24 de ore ceea ce i-a facut pe istorici sa speculeze ca Childress a scris o mare parte din Declaratia de Independenta înainte de sosirea sa la Convenție.

Declarația a fost aprobata pe 2 martie, fara nici o dezbatere. Bazata în principal pe scrierile lui John Locke și Thomas Jefferson, aceasta a declarat că guvernul mexican „a încetat sa protejeze  viața, libertatea, și proprietatea poporului, de la care competențele sale legitime sunt derivate” , și a condamnat  „arbitrariul si actele de opresiune și tiranie „. Declarația a proclamat oficial Republica Texas.

Printre altele, au fost  menționate  următoarele motive de separare:

In 1824 Constituția Mexicului  stabilea ca tara este o republică federală., dar aceasta a fost  uzurpata iar conducerea tarii  a fost transformata într-o dictatură militară centralista de catre generalul Antonio López de Santa Anna.
Guvernul mexican a invitat coloniști in  Texas  promitandu-le libertate constituționala și guvern republican, dar apoi au fost renegate aceste garanții.
Texasul  a fost unit cu statul mexican Coahuila  capitala aflandu-se in  îndepărtatul  Saltillo, și, astfel, afacerile din Texas au fost decise la o distanță mare de provincie și în limba spaniolă.
Drepturile politice cu  care au fost în prealabil obisnuiti coloniștii, cum ar fi dreptul de a păstra și purta arme și dreptul la un proces cu jurați, au fost ulterior anulate.

Nici un sistem de învățământ public nu a  fost organizat de autoritati.
Coloniștilor nu li  s-a lăsat libertatea religioasa.
Bazata pe  Declarația de Independență a Statele Unite, Declarația de independenta a Texasului  conține de asemenea, multe din principiile politice ale revolutiei americane.

 

 

 

 

1855 – Alexandru al II-lea devine tar al Rusiei; (n. 29 aprilie 1818 – d. 13 martie 1881). A fost  fiul lui Nicolae I al Rusiei si a domnit  de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. A  fost de asemenea și Mare Duce al Finlandei  și a revendicat titlul de rege al Poloniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani).

Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma).

A fost asasinat  de o organizație teroristă anarhista intitulata  Narodnaya Volya.

 

 

 

 

1870 – A apărut, la Bucureşti, revista “Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu.1895 – S-a născut Eugen Relgis (Siegler), poet, romancier, sociolog, eseist; (m.1987).

 

 

 

1895 – A murit pictoriţa franceză Berthe Morisot; (n.14.01.1841).

 Berthe Marie Pauline Morisot a fost membra a cercului de pictori din Paris, care au primit denumirea de impresioniști. Ea a fost descrisă de Gustave Geffroy în 1894 ca una din „Les Trois grandes dames” ale Impresionismului alături de Marie Bracquemond și Mary Cassatt.

 

 

 

1901 – S-a născut Tudor Tănăsescu, inginer, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române din 1952, unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnica.

 A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941 si a avut un rol important în dezvoltarea radiodifuziunii şi a industriei române de electronică.

A fost profesor la Institutul Politehnic din București. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C ; (m.07.08.1961).

 

 

 

 

 

1905 – S-a născut la Campulung Muscel, Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost de mai multe ori laureat ( 1926, 1927, 1928) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și Academiei Romane  A susținut un număr însemnat de conferințe cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935.

A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze  în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și  fasciste.

Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie  1941  cu revista Ce faci astă seară?

A fost arestat in timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea si  a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alaturi de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui  Ion Antonescu .

După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

 

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945):

 

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați».

Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte

A revenit acasă în 1956,dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud , Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Din  1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitatea comunista.

 

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic,  la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

 

 

 

 

 

1915 – A murit Charles Jacques Bouchard, fiziolog francez, membru de onoare străin al Academiei Române (n.26.09.1837).

 

 

 

1917 – Tarul Nicolae al II-lea  al Rusiei abdică în favoarea fratelui său Mihail.

 

 

 

 

1919 – A avut loc, la Moscova, Conferinţa internaţională a partidelor şi organizaţiilor comuniste.

S-a creat Internaţionala a III-a Comunistă (Comintern).

 

 

 

 

 

Posterul Cominternului (Internaționala a III-a Comunistă), preluat de pe uncp.edu

 

La 2-6 martie 1919 are loc la Moscova, Conferința internațională a partidelor comuniste și organizațiilor social-democratice, la care se creează “Internațională a III-a Comunistă” (Comintern), cu sediul la Moscova, grupare extermistă de stîngă cu caracter totalitar, la care a aderat Partidul Comunist Român în 1921.

 

Cominternul (din limba rusă: Коммунистичекий Интернационал (Kommunisticeskii Internațional) – (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.

 

Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stînga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva primului război mondial, război pe care Internaționala a III-a l-a considerat un război imperialist.

 

Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stînga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă – numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

 

 

 

 

1925 – S-a născut Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, stabilit în Franţa, după 1960.

 

 

1930 – A murit David Herbert Lawrence, poet şi eseist unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX,(romanul “Amantul Doamnei Chatterley”); (n.11.09.1885).

 

 

 

 

1931: S-a nascut Mihail Gorbaciov, lider sovietic, secretar general al Partidului Comunist, laureat cu premiul Nobel pentru Pace in 1990.

Gorbaciov s-a aflat in fruntea URSS in perioada 1985-1991, fiind artizanul programului „Perestroika”.

Prin politica internationala dusa, in special in ultima parte a mandatului sau de presedinte al Sovietului Suprem (1988-1991), acesta a grabit incheierea Razboiului Rece, dar si inlaturarea de la putere a Partidului Comunist.

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat Institutul Agricol din Stravropol si Universitatea de Stat din Moscova.

In 1952 s-a inscris in Partidul Comunist, pana in 1970 el ocupand diverse functii politice la nivelul orasului rus Stavropol, inclusiv cea de deputat al Sovietului Suprem.

La moartea lui Constantin Ustinovici Cernenko, a devenit secretar general al Comitetului Central.

Politica de glasnost, programul sau de reforme economice si sociale, deschiderea aratata Occidentului si tratatele de dezarmare nucleara incheiate cu Statele Unite au schimbat perceptia asupra URSS. S-a retras din viata politica in 24 august 1991, decizia sa provocand dizolvarea Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

1932 – S-a născut poetul si scriitorul de literatura  pentru copii, publicistul și editorul Petre Ghelmez; (m.9 martie 2001).

 

 

 

 

1939 – A incetat din viata Howard Carter, arheolog si egiptolog englez, cel care in 1922 a descoperit mormantul faraonului Tutankamon ; ( n. 5 mai 1874).

 

 

 

1939 – Cardinalul Eugenio Pacelli a fost ales Papa,  luand numele de Pius al XII-lea.

 

 

 

 

 

Pius al XII-lea ( Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli – n. 2 martie 1876 – d. 9 octombrie 1958) , a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 – 1958.

I s-a reproșat că nu a denunțat public holocaustul evreilor, dar dacă ar fi condamnat regimul nazist, Hitler ar fi întețit prigoana și asupra celorlalți evrei (în Roma din 8.000 de evrei au fost deportați circa 1.000).

Exista și un plan de a-l răpi pe papa și de-al pune sub „protectia” Reichului, în cazul în care ar fi condamnat holocaustul, cu planul ar fi fost însărcinat generalul SS Karl Wolff, șeful SS din Italia.

In timpul Razboiului Rece, Stalin a răspuns dorinței papei Pius al XII-lea, ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică „Dar câte divizii are papa?” În 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus „Acum va vedea câte divizii avem”.

 

 

 

 

1940 – S-a născut Sanda Golopenţia-Eretescu, lingvist şi eseist, membră a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. Stabilită în SUA.

 

 

 

 

1941 – În urma rebeliunii legionare din 21-23.01.1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, organizează un plebiscit cu privire la politica internă.

90% dintre votanţi s-au pronunţat pentru politica guvernului Antonescu şi împotriva legionarilor; (02.03-05.03.1941).

 

 

 

 

 

1943 – S-a născut Lou Reed (Louis Firbank), vocalist, chitarist şi compozitor american (Velvet Underground).

 

 

 

 

 

1946 – Ho si Min a devenit presedinte al Vietnamului de Nord comunist.

 

 

 

 

1948- S-a născut Rory Gallagher, chitarist şi cîntăreţ irlandez; (m.14.06.1995).

 

 

 

 

1949 – In Romania comunista  a  fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de ha.

 

 

 

 

1949 –  Capitanul  James Gallagher a incheiat cu succes primul zbor non- stop in jurul Pamantului.

Avionul sau Lucky Lady II a aterizat cu bine la baza Fort Worth din Texas, Statele Unite, dupa un zbor de 94 de ore si un minut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1950 – S-a născut Karen Carpenter, membră, alături de Richard Carpenter, a celebrei formaţii “The Carpenters” (m.04.02.1983).

 

 

 

 

 

1955 – S-a născut Dale Bozzio, cântăreaţă şi compozitoare americană (Missing Persons).

 

 

 

 

1958 – Debutează programele emise de Studioul teritorial Tîrgu Mureş al Radiodifuziunii Române.

 

 

 

 

 

1962 – S-a născut John Bon Jovi (John Bongiovi), vocalist şi compozitor american (Bon Jovi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1966 – S-a născut actriţa Emilia Popescu.

 

 

 

 

 

A fost decorată la 13 decembrie 2002,  alaturi de alti artisti romani,  cu Ordinul Național Pentru Merit in  grad de Cavaler, „Pentru devotamentul si harul puse artistice din slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui  veac si jumatate  de existență a Teatrului  NAȚIONAL din  București „.

 

 

 

1969 – A avut loc primul zbor al supersonicului franco-britanic de călători, Concorde 001. La 1 octombrie 1969  va depăşi viteza sunetului.

 

 

 

 

 

1972 – S-a constituit Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.

 

 

 

 

 

Pioneer 10

 1972: Sonda spatiala americana Pioneer 10 a fost lansata pe orbita planetei Jupiter. Aceasta a fost prima sonda de explorare in afara spatiului terestru.

Misiunea a fost un real succes, Pioneer 10 fiind prima sonda spatiala care, dupa ce in decembrie 1973 a trecut prin centura de asteroizi a lui Jupiter, s-a apropiat la numai 130.000 de kilometri de imensa planeta si a transmis imagini cu prim-planuri.

 

La 10 ani dupa acest eveniment, Pioneer 10 a depasit sistemul solar si a efectuat primele transmisiuni din spatiul interstelar.

In 31 martie 1997, misiunea a fost declarata oficial inchisa, insa cu toatea acestea sonda a continuat sa trimita date spre Terra.

Pe 23 ianuarie 2003, sonda a transmis ultimele mesaje spre Pamant, data dupa care NASA a anuntat ca Pioneer 10 nu mai are resurse energetice pentru a efectua transmisiuni catre planeta noastra

 

 

 

 

1973 – Începutul retragerii trupelor americane din Vietnam (proces ce va dura pînă în 29 martie 1973), ca urmare a tratatului încheiat la Paris, ce încheia războiul din Vietnam (1957-1973).

 

 

 

 

1981 – A murit compozitoarea Maria Andriescu; (n.18.09.1878).

 

 

 

 

1991 – A murit compozitorul si  căntăreţul francez Serge Gainsbourg; (n.02.04.1928).

 

 

 

 

1992: Republica Moldova a devenit membră a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU).

 

 

 

 

1992 : Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementelor criminale  separatiste de pe malul stîng al Nistrului.

 

 

 

Trupe ale Republicii Moldovenești Nistrene autoproclamate, preluat de pe basarabian.blogspot.com	Mercenari ai regimului separatist de la Tiraspol, preluat de pe basarabian.blogspot.com.png

 

La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementeleor criminale de pe malul stîng al Nistrului.

Ulterior ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei – zi de comemorare a celor căzuţi în cadrul Războiului de pe Nistru (1990-1992) pentru apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

 

Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrian începe în realitate la 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, cînd au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari.

În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tînărului stat Republica Moldova.

 

După referendumul din 12 august 1990 privind crearea așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene (R.M.N.), a fost planificată o operație de eliminare din Dubăsari a autorităților legale. La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative.

Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane.

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populaţia civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe acelaşi pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei poliţişti (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai săi) din trupele cu destinaţie specială.

În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.

Puciul eşuat din august 1991 de la Moscova a fost un prilej ratat de lichidare a separatismului. „Profitînd de moment, organele noastre de securitate, se poate spune într-o singură noapte, au pus mîna pe majoritatea ideologilor separatismului din stînga Nistrului”, printre arestaţi aflîndu-se „preşedintele” separatist Igor Smirnov .

Populaţia moldovenească din oraşul Dubăsari a ieşit în stradă pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de autorităţile legitime (pînă atunci doar separatiştii organizau mitinguri în oraş).

 

Voluntari moldoveni în tranșee, Războiul Transnistrian 1990-1992, preluat de pe basarabian.blogspot.com	Casă distrusă în cadrul Războiului Transnistrian, preluat basarabia.discutfree.com

 

În 2 martie 1992 poliţiştii din Dubăsari, lipsiţi de sprijinul Chişinăului şi cu armament insuficient în dotare (doar cîteva pistoale), acceptă să predea sediul în schimbul promisiunii că vor fi lăsaţi să plece, totuși vor fi arestați și duși la Tiraspol. Chișinăul nu a reacționat.

În timpul Războiului Transnistrian au murit circa 700 (militari și civili) de partea autorităților oficiale a Republicii Moldova și circa 1300 (transnistrieni, soldați ruși și cazaci) de partea separatiștilor, iar Republica Moldovenească Nistreană a ramas in afara controlului autorităților legale de la Chișinău, pana in zilele noastre

Trebuie menționat că începînd cu mijlocul anilor ’90, cei care au apărat integritatea Republicii Moldova s-au pomenit izolaţi, ponegriti și dați uitării de masiva propaganda prorusa din aceasta republica post sovietica.

 

 

 

 

 

 

 

1999: Instanta Tribunalului Bucuresti a respins cererea Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (APADOR) si a Centrului de Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale (CENTRAS), privind scoaterea in afara legii si dizolvarea pe cale judecatoreasca a Partidului Romania Mare, motivind ca o asemenea solicitare poate fi facuta doar de Guvern sau de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, iar cazul poate fi solutionat numai de Curtea Constitutionala.

 

 

 

 

2003- Irakul declară că va renunţa la distrugerea rachetelor interzise Al Samoud 2,  în cazul în care Statele Unite lansează o ofensivă unilaterală.

 

 

 

 2007 –  A decedat  la Paris, Henri Troyat, (născut Lev Aslanovici Tarasov  (n. 1 noiembrie 1911, Moscova, Imperiul Rus ) , un romancier și istoric francez de origine rusă (descris inexact și ca scriitor rus de expresie franceză), membru al Academiei Franceze, laureat al unor premii importante, distins cu mai multe ordine si  medalii.

A fost un reprezentant marcant al imigrației intelectuale ruse din Franța, generate de Revoluția din Octombrie (alături de alte nume mari ca Romain Gary sau Ivan Bunin).

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Teodot

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Teodot s-a nascut in Galatia (Asia Mica) si a fost episcop al cetatii Cirene din Cipru. In timp ce imparatul Liciniu (311-324) ii persecuta pe crestini pentru ca nu aduceau jertfe zeilor, Teodot le cerea paganilor sa se inchine lui Hristos. Cand Sabin, conducatorul insulei Cipru, l-a sfatuit pe Teodot sa se lepede de Hristos, acesta a raspuns: “Daca ai sti tu bunatatea Dumnezeului meu, in Care imi pun eu nadejdea, si Care in urma acestor chinuri ma va incununa pe mine cu fericita nemurire, si tu ai vrea sa suferi aceste chinuri numai sa dobandesti ceea ce am.”

Este intemnitat si supus la diverse chinuri. La inceput, l-au pus pe un gratar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au batut cuie in talpi si l-au pus sa mearga.

Multi din cei ce au vazut cu cata rabdare indura chinurile, au primit credinta in Hristos. Sfantul Teodot a fost eliberat in vremea Sfantului Constantin cel Mare si a trecut la cele vesnice in anul 326.

 

 

 

 

Tot astazi, Biserica facem pomenirea:

– Sfantului Mucenic Isihie Sincliticul;
– Sfantului Mucenic Cvint;
– Sfantului Mucenic Tribimiu;
– Sfantului Mucenic Nestor;
– Sfantului Apostol Parmena;
– Sfintei Eutalia;
– Sfantului Mucenic Troadiu;
– Sfintilor Mucenici Andronic si Atanasia;
– Sfantului Nicolae, preotul din Plana.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

3. politicom.moldova.org/news/interviu-cu-ion-costas-adevaruri-despre-razboiul-din-transnistria-206898-rom.;

4. altermedia.info/politica/conflictul-transnistrean-vzut-de-un-transnistrean_

5. Vlad Grecu, „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2005

6. basarabia91.net/2009/04/razboiul-din-transnistria

7. e.maramures.ro;

8. Tu stiai.ro

9. Wikipedia.ro