CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O LEGENDA ZBURĂTOARE ROMÂNEASCĂ – FAIMOSUL AVION I.A.R. 80. VIDEO


Motto: “Turcii au de întors României două trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul IAR-80″ – revista poloneză Orlik

 Ingineri români-basarabeni, au inventat si construit cel mai puternic avion românesc al epocii, faimosul IAR-80,  un avion monoplan de vanatoare si bombardament in picaj  realizat la IAR Brasov, care era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania, Mitsubishi A6M Zero din Japonia,Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire  din Marea Britanie.

După cum relateaza domnul Ion Cernei, de la publicatia chisinăuană Timpul, proiectarea si construirea unui avion de vânătoare de conceptie românească a început în anul 1937 cu inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Gârnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner.

Acestia proveneau din  Chisinău, Bălti si Cetatea Albă. Ministrul Călinescu l-a însărcinat pe directorul Uzinelor de Aeronautică Română (IAR), Elie Carafoli,  să le pună la dispozitie celor sase ingineri facilitătile uzinelor.

 Fără laboratoare de aerodinamică si de proiectare si cu un buget infim, cei sase basarabeni s-au bazat pe cunostintele aerodinamice ale timpului si pe propriul geniu si au prezentat în numai 14 luni regelui Carol al II-lea si prim-ministrului, primul exemplar.

 

 

 

 

Inginerii au lucrat zi si noapte pentru a-si finaliza această operă de artă mecanică, cu un motor de 1,000 de cai putere care-i permitea aparatului să ajungă la mari înăltimi.

Se stie că Ion Grosu a proiectat întregul schelet din tuburi de otel, Mircea Grossu-Viziru a avut în grijă armamentul, Gârnet a proiectat motorul si compresorul, iar Cosereanu si Alexandru s-au concentrat asupra cabinei ermetice si asupra sistemului de aterizare.

După ce pilotul de încercare francez Michel Detroyat l-a testat cu succes la aerodromul de la Pipera, IAR Brasov a început fabricarea sa în masă din septembrie 1940. Initial se producea câte un avion pe zi, iar după intrarea României în război, se produceau câte două avioane pe zi.

În 1940, IAR-80 era printre primele patru cele mai bune avioane de vânătoare din lume.

Nici avioanele americane si nici cele rusesti nu aveau la acea dată caracteristicile avionului de vânătoare românesc.

 

 

 

 

Caracteristici tehnice

 

Lungime

8,90 m

Anvergura aripilor

10,50 m

Înălțime

3,60 m

Suprafața aripii

15,97 m²

Motor

IAR K14-1000A – motor în stea dublă cu 14 cilindri

Putere

764 kW / 1025 CP

Viteza maximă

550 km/h la 3970 m

(locul 4 în lume la acea vreme)

Înălțime maximă

10 500 m

Raza de acțiune

940 km

Greutate (gol)

1780 kg

Greutate (zbor)

2550 kg

Echipaj

1 Pilot

Armament

4 – 6 MG

Armament (bombardament)

până la 450 kg de Bombe

 

 

 

 

Simbolic este că primele reprezentante ale Fortelor Armate Române care au trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei la 22 iunie 1942, au fost escadrilele de IAR-80 ale Aviatiei Românesti.

Conform rememorărilor pilotului român Serghei Ciachir, originar din regiunea basarabeană Orhei, sub comanda căpitanului Virgil Trandafirescu, după numai 20 de minute de asalt asupra aerodromului Bolgrad, avioanele rusesti au devenit hârburi fumegânde.

“Măturam totul în cale – amintea cu mândrie Ciachir -, ceea ce i-a făcut pe rusi să poreclească escadrilele românesti de IAR-80 drept Măturoiul Românesc”.

În luptele de eliberare pentru Basarabia, aviatorii români au distrus cu pierderi minime 242 de avioane sovietice, 150 la sol si restul prin lupte aeriene si cu ajutorul artileriei anti-aeriene.

Iar în luptele pentru Odesa, aviatorii români au doborât în lupte aeriene 215 avioane rusesti, iarăsi cu pierderi minime.

Mai târziu, în luptele pentru eliberarea Nordului Transilvaniei de sub ocupatia ungurească, Ciachir amintea că locotenetul Zamfirescu punea rămăsag si câstiga, că putea lovi cu bombe de la mare înăltime, din picaj, cuiburi de mitraliere de mărimea unei fântâni.

Aviatia Română, cu avioanele IAR-80 si IAR-81, a dus lupte cu germanii si asupra Budapestei si asupra Vienei.
IAR-80/81 au fost în dotarea Aviatiei Militare Române până în 1950, când sovieticii au impus importul de aparate rusesti si au preluat tehnologia românească pentru folos propriu.

Prin anii ‘90, amatorii de istorie aviatică au găsit că Muzeul Aviatiei Turcesti avea în posesie un model IAR-80 în stare functională, construit în 1942-1943 în România. Tara noastră nu are asemenea exemplar.

În ceea ce priveste echipa inginerilor români, destinul lor a fost unul fericit: Mircea Grossu-Viziru a fost angajat de către concernul american “Martin Marietta”, proiectând si aducând la realitate multe din modelele de bombardiere americane care au devenit parte din arsenalul militar american.

Este recunoscut în special pentru elaborarea faimosului bombardier B-52. A murit la New York, în 1983.

Ion Grosu si Elie Carafoli au devenit profesori la Bucuresti si respectiv, Brasov. Teodor Gârnet a construit, în 1942, IAR-7, cel mai usor motor de avion din lume, care mai este folosit până în ziua de azi de mai multe avioane usoare. A murit în 1994.

Ion Cosereanu si Alexandru Zota au fost consultanti principali la crearea avionului IAR-93, avion pentru atac la sol, aflat acum în dotarea Aviatiei Militare Românesti. Serghei Ciachir, unul dintre marii piloti români din Basarabia, care a pilotat IAR-80 si IAR-81 din prima si până în ultima zi de război, a murit în vara lui 2003.

După venirea comunismului si rămăsitele neo-comuniste ulterioare din România (inclusiv Basarabia), multi ingineri si în general oameni de stiintă care puteau aduce beneficii imense României, au luat calea “exportului de materie cenusie” si s-au dus în alte tări pentru a trăi liberi.

Si-au adus aportul genial în tările adoptive, unde unii au fost onorati si altii dati la o parte, după predarea inventiilor lor.

Însă atâta timp cât există posibilitatea de reunire a pământurilor românesti si se ridică subiectul “costului”, fără ca să se ia în considerare enormul beneficiu al geniului uman si românesc, este vorba pur si simplu de ineptitudine în analiză, ca să folosim o expresie blajină.

În ceea ce priveste repararea greselilor din trecut, este revista poloneză “Orlik” cea care a sintetizat cazul României:

“Turcii au de întors României două trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul functional IAR-80″.

IAR-80 in confruntari aeriene

Fortele Aeriene Romane au actionat ca un scut, nepermitand trupelor inamice sa avanseze, si in acelasi timp oferind suport la sol pentru avansarea trupelor romane.

In timpul razboiului avioanele de tip IAR-80 au luptat in toate zonele, dar cu precadere pe frontul rusesc iar apoi au fost folosite in apararea zonelor petrolifere de la Ploiesti impotriva atacurilor aliatilor.

Dupa cum s-a aratat in capitolul precedent avionul IAR-80 a fost la acea vreme printre cele mai bune, putand face fata cu succes orcarui tip de avion. Pe langa viteza si manevrabilitate, suscesul s-a datorat si pregatirii pilotilor romani.

La inceputul razboiului trupele aeriene romane totalizau un numar de 621 de avioane operative, la care se adaugau un numar de 440 de avioane in scoli si centre de instructie, cu un efectiv de aproape 2000 de piloti, radiotelegrafisti, mecanici de bord, tragatori aerieni.

Avionul IAR-80 abia incepuse sa fie construit in serie, dar in curand mare parte din aviatia romana avea sa fie constituita din aceste avioane.

Fata de Romania, ceilalti aliati ai Germaniei aveau fortele aeriene mult mai mici (Ungaria avea mai putin de 200 avioane, Finlanda avea 150 avioane, Slovacia 120 avioane).

 

  • Campania aeriana din Basarabia si Moldova
    La 22 iulie 1941 (ora 04:00) Fortele Aeriene Regale Romane trec la indeplinirea misiunilor primite. Se actiona in cooperare cu fortele germane. Dincolo de linia frontului se aflau doua divizii aeriene sovietice (20 Chisinau si 21 Odessa) cu un total de 1270 avioane de lupta (R-5, I-15 si I-16). Se va incerca distrugerea acestora la sol, inainte de a se putea ridica in aer.

  • In actiunile  din Basarabia s-a urmarit cucerirea suprematiei in aer, pentru ca apoi fortele aeriene sa actioneze in sprijinul fortelor terestre proprii, in special pentru rezolvarea unor situatii de criza, pentru ca in final, misiunile de lupta sa fie concentrate asupra lovirii trupelor sovietice, la retragerea acestora peste Nistru si eliberarea sudului Basarabiei.Au fost distruse 242 avioane sovietice (82 in lupte aeriene, 108 la sol, 52 de catre artileria antiaeriana). Romanii au pierdut 43 de avioane din 223.

    La Odessa din 349 avioane romanesti s-au pierdut 40 in lupta. Aviatorii romani au doborat 215 avioane sovietice si au distrus alte 51 la sol. Pe langa aceasta au mai scufundat trei nave sovietice.

  • Din datele de mai sus se observa ca in ciuda diferentei mari ca numar de aparate de lupta ( raport mai mare de de 2 la 1 pentru fortele sovietice), fortele aeriene romane, prin superioritatea avioanelor (o parte din ele fiind IAR-80) si prin pregatirea aviatorilor au reusit sa obtina suprematia si sa castige.

  • Campania aeriana de aparare a zonelor petrolifere.
    Bombardarea teritoriului Romaniei de catre aviatia americana in anii celui de-al doilea razboi mondial a urmarit in principal distrugerea zonelor petrolifere, dar si a instalatiilor, a porturilor, a cailor de comunicatie, pentru a crea in tara o stare de spirit ostila Germaniei, care sa grabeasca iesirea Romaniei din razboi.Aceasta politica s-a dovedit un esec, pana in primavara anului 1944.

  • Dupa bombardamentele sovietice nereusite din 1941, americanii au hotarat atacarea zonei petrolifere din jurul Ploiestiului.La inceput ideea a apartinut britanicilor, considerand ca singura actiune posibila de a reduce drastic aprovizionarea cu petrol a Germaniei era bombardarea celor sase rafinarii de la Ploiesti si oprirea functionarii acestora pentru o perioada de minim trei luni.

    Aceasta problema a fost preluata imediat de americanii, acestia pregatind special in acest scop o unitate speciala de aviatie, detasamentul “Halpro”.

    Pentru atacul asupra zonei petrolifere au fost aduse in nordul Egiptului 23 de avioane B-24 “Liberator”, de unde au plecat la 12 iunie 1941 cu destinatia Ploiesti. Insa contraspionajul german, cat si radarele de pe teritoriul Romaniei au averizat asupra pericolului, escadrilele de IAR-80 fiind ridicate in aer in jurul Ploiestiului.

    Avioanele romanesti au reusit sa doboare o mare parte din avioanele inamice, acestea nemaiajungand la tinta.

    Au mai urmat in urmatorii doi ani  cateva atacuri de mica amploare, dar nici acestea nu au avut mai mult succes. Intre timp avionul IAR-80 forma cea mare parte din dotarea aviatiei, dar incepea sa devina depasit.

    Dupa esecurile suferite in operatiile anterioare de bombardament asupra Romaniei, razboiul aerian purtat de anglo-americani s-a intensificat, obiectivul principal fiind zona petrolifera Ploiesti, cea mai importanta sursa de carburanti a armatei germane.

    Pe 10 iunie 1944 U.S. Air Force decide sa atace din nou, de data aceasta la joasa inaltime si folosind avioane de vanatoare bombardament P-38 Lightning (aceste avioane erau numite in codurile romane “indienii cu doua pene”, datorita celor doua ampenaje verticale). In plan se presupunea ca antiaeriana germano-romana va fi luata prin surprindere si nu va avea timp sa acopere zona cu ceata artificiala.

  • Fiecare avion ducea sub aripi o bomba de 1000 livre (455 kg) si un rezervor suplimentar de 300 galoane (1200 l) pentru a permite parcurgerea distantei de pe aeroporturile nord-italiene pana la Ploiesti.

  • Deasupra Romaniei in acea zi, si in lunile ce au urmat s-au dat lupte grele, noile avioane americane intrecand de acum batranele si obositele avioane IAR-80. In ciuda acestor fapte, aviatorii romani au reust sa doboare multe avioane inamice, aparand tara.

    Aceste bombardamente s-au costituit in operatii aeriene de mare amploare, caracterizate prin: masivitatea fortelor folosite (circa 600 avioane pe raid), numarul mare al raidurilor (40) si al atacurilor in aceste raiduri (83), durata lor mare (timp de cinci luni), ritmul lunar ridicat al atacurilor (7-12 atacuri pe luna), metode de lupta folosite (bombardament in “covor de bombe”, sub protectia avioanelor de vanatoare), efecte distructive ridicate.

    Datorita stabilizarii frontului in Bucovina, o parte din acele escadrile au fost retrase pentru apararea Ploiestului. Aviatorii romani erau inferiori adversarilor din punct de vedere numeric si nici avioanele cu care zburau nu mai puteau face fata tehnicii moderne de lupta pe care aliatii o aruncau in lupta.

    Aliatii au introdus pe frontul romanesc noi avioane foarte performante si manevrabile, cum ar fi Mustangul american. Romania nu mai avea nici timpul nici capacitatea sa proiecteze un avion nou mai bun, asa ca avatorii romani au trebuit sa se multumeasca pana la sfarsitul razboiului cu avioanele IAR-80 pe care le aveau in dotare.

    In aceste raiduri romanii au pierdut 225 avioane in lupta, dar in schimb au doborat de patru ori mai multe. Totusi pagubele materiale produse de americani incepusera sa devina importante, fortele aeriene se diminuau.

 Aceasta problema a fost preluata imediat de americanii, acestia pregatind special in acest scop o unitate speciala de aviatie, detasamentul “Halpro”.

Pentru atacul asupra zonei petrolifere au fost aduse in nordul Egiptului 23 de avioane B-24 “Liberator”, de unde au plecat la 12 iunie 1941 cu destinatia Ploiesti. Insa contraspionajul german, cat si radarele de pe teritoriul Romaniei au averizat asupra pericolului, escadrilele de IAR-80 fiind ridicate in aer in jurul Ploiestiului.

Avioanele romanesti au reusit sa doboare un mare numar de avioane inamice, acestea nemaiajungand la tinta.

Au mai urmat in urmatori doi ani inca cateva atacuri de mici dimensiuni, dar nici acestea nu au avut mai mult succes. Intre timp avionul IAR-80 forma cea mare parte din aviatie, dar incepea sa devina depasit.

Dupa esecurile suferite in operatiile anterioare de bombardament asupra Romaniei, razboiul aerian purtat de anglo-americani s-a intensificat, obiectivul principal fiind zona petrolifera Ploiesti, cea mai importanta sursa de carburanti a armatei germane.

Pe 10 iunie 1944 U.S. Air Force decide sa atace din nou, de data aceasta la joasa inaltime si folosind avioane de vanatoare bombardament P-38 Lightning (aceste avioane erau numite in codurile romane “indienii cu doua pene”, datorita celor doua ampenaje verticale).

In plan se presupunea ca antiaeriana germano-romana va fi luata prin surprindere si nu va avea timp sa acopere zona cu ceata artificiala. Fiecare avion ducea sub aripi o bomba de 1000 livre (455 kg) si un rezervor suplimentar de 300 galoane (1200 l) pentru a permite parcurgerea distantei de pe aeroporturile nord-italiene pana la Ploiesti.

Deasupra Romaniei in acea zi, si in lunile ce au urmat s-au dat lupte grele, noile avioane americane intrecand de acum batranele si obositele avioane IAR-80. In ciuda acestor fapte, aviatorii romani au reust sa doboare multe avioane inamice, aparand tara.

Aceste bombardamente s-au costituit in operatii aeriene de mare amploare, caracterizate prin: masivitatea fortelor folosite (circa 600 avioane pe raid), numarul mare al raidurilor (40) si al atacurilor in aceste raiduri (83), durata lor mare (timp de cinci luni), ritmul lunar ridicat al atacurilor (7-12 atacuri pe luna), metode de lupta folosite (bombardament in “covor de bombe”, sub protectia avioanelor de vanatoare), efecte distructive ridicate.

Datorita stabilizarii frontului in Bucovina, o parte din acele escadrile au fost retrase pentru apararea Ploiestului. Aviatorii romani erau inferiori adversarilor din punct de vedere numeric si nici avioanele cu care zburau nu mai puteau face fata tehnicii moderne de lupta pe care aliatii o aruncau in lupta.

Aliatii au introdus pe frontul romanesc noi avioane foarte performante si manevrabile, cum ar fi Mustangul american. Romania nu mai avea nici timpul nici capacitatea sa proiecteze un nou avion mai bun, asa ca avatorii romani au trebuit sa se multumeasca pana la sfarsitul razboiului cu avioanele IAR-80 pe care le aveau in dotare.

In aceste raiduri romanii au pierdut 225 avioane in lupta, dar in schimb au doborat de patru ori mai multe. Totusi pagubele materiale produse de americani incepusera sa devina importante, fortele aeriene se diminuau.

  • La 18 august 1944 Romania se retrage din razboi.La acea data fortele romane aveau in dotare 1600 avioane, din care 400 erau IAR-80 de vanatoare-bombardament.

IAR-80, avionul  nr. 4 in lume.

Dupa cum se va arata in continuare, avionul IAR-80, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, era unul dintre cele mai bune, avand o buna tinuta de zbor, o viteza mare, manevrabilitate buna. El putea face fata cu succes oricarui tip de avion inamic.

Totusi odata cu trecerea timpului, avionul a devenit vechi si obosit, noile tehnologii ale aliatilor fiind mai bune.

In continuare, se va face o analiza comparata a avioanelor care au luptat in razboi.

 

Tip avion

Tara producatoare

Viteza maxima
[km/h]

Greutate maxima
[kg]

IAR-80/81

Romania

470/510

2500-3100

Messerschmitt Me-109E/F

Germania

580/620

3000-3300

IAK-1

U.R.S.S.

580

3200

Polikarpov I-15/16

U.R.S.S.

370/520

1200/1360

PZL P-11/24

Polonia

387/390

1146/1270

Spitfire Mk.VB

Anglia

598

2280

North American P-51 Mustang (P-51D)

S.U.A.

698

5260

Lockheed P-38 Lightning (P-38L)

S.U.A.

663

5800

Mitsubishi A-6M Zero-Sen

Japonia

561

1895

Ca armament la avionul IAR-80 si la variantele derivate s-au folosit mitraliere FN Browning de 7.92 mm, mitraliere de 13.2 mm, tunuri de 20 mm tip Ikaria, lansator pentru bombe de 50 kg sub fiecare aripa si unul pentru o bomba de 250 kg, basculant, sub fuselaj.

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest armament era apropiat cu cel al altor avioane datorita necesitatilor si posibilitatilor tehnologice de la acea vreme.

Messerschmitt Me-109E/F, Fokewulf Fw-190, Lockheed P-38 Lightning

Concluzii

Multi istorici sunt de parere ca avionul IAR-80 a fost la vremea sa o mare realizare, el reusind sa incline raportul de forte in favoarea Romaniei, chiar daca inamicul avea un numar mult mai mare de aparate.

Aparut ca o necesitate a Romaniei, inainte de intrarea in cel de-al doilea razboi mondial, IAR-80 s-a cristalizat ca un avion de vanatoare, apoi de vanatoare-bombardament, de o reala calitate.

Proiectat, testat si intrat in fabricatia de serie in numai 16 luni, aparatul a fost curand introdus in dotarea Fortelor Aeriene Regale Romane, putand intra in lupta chiar din prima zi de razboi.

Acest avion, datorita calitatilor sale a reusit sa ramana in dotare de la inceputul razboiului pana in ultima zi, chiar daca la sfarsit nu mai reusea sa faca fata noilor tehnologii introduse de aliati.

Asadar,concluzia despre acest aparat nu poate fi decat una singura, si anume aceea ca avionul IAR-80, o capodopera a ingineriei romanesti la vremea respectiva, avion realizat cu putine resurse si intr-un timp foarte scurt, a fost unul dintre cele mai bune avioane din razboi, folosit cu succes pe toate fronturile si avand mai multe victorii aeriene decat infrangeri.

După aproximativ cinci ani de la terminarea războiului, avioanele au fost înlocuite în totalitate cu modele sovietice.

În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aeronauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și casarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg

 

Surse : http://ro.wikipedia.or/wiki/IAR_80
[IAR80]; Aviatori.ro] ; ro.altermedia.info;  Revista Moldova Noastra ,Chisinau,21 decembrie 2006

 

 

 

 

 

04/02/2014 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , ,

13 comentarii »

  1. „Proiectat, testat si intrat in fabricatia de serie in numai 16 luni,… Acest avion, datorita calitatilor sale…
    Asadar,concluzia despre acest aparat nu poate fi decat una singura, a fost unul dintre cele mai bune avioane din razboi, folosit cu succes pe toate fronturile si avand mai multe victorii aeriene decat infrangeri.”

    Afirmatiile de mai sus, numai cateva culese din text, sunt doar exagerari similare cu cele din cartile publicate in anii 50 ai secolului trecut de Editura cartea rusa, autori sovietici din care reiesa ca ei au fost primii, prodisele loe au fost cele mai bune. Nu aduc decat deservicii istoriei aeronauticii romane.
    Oameni buni, am studiat acest avion si am publicat o lucrare despre el „IAR-80 Istoria unui erou necunoscut”. Am sperat ca exagerarile legate de acest avion sa se modereze, dar din contra ele continua, autorii nu au o masura a realitatii.
    Meritul pentru tot ce s-a facut cu acest avion in WW2 , il au pilotii care in cele mai multe cazuri s-au scarificat din datorie pentru tara. A fost al nostru, asta nu inseamna ca este cel mai cel, nemai Intalnit, nemai vazut.

    Comentariu de Dan Antoniu | 04/07/2014 | Răspunde

    • Articolul nu spune ca acest avion era „cel mai”, asa cum spui d-ta.In articol se spune ca era un aparat bun si ca a\se situa datorita calitatilor sale printre primele patru cele mai bune avioane de lupta la data respectiva…

      Comentariu de cersipamantromanesc | 04/07/2014 | Răspunde

      • Statistica aia cu locul 4 este total incorectă, compară un prototip cu avioane mai vechi aflate în serviciu. De fapt, pe baza vitezei maxime atinse, situația stătea cam așa:
        – pentru primăvara anului 1939, prototipul I.A.R. 80 se clasa pe locul 9 din 16 (prototipuri de avioane de vânătoare aflate în testare pe mapamond);
        – pentru primăvara anului 1941, comparat cu avioane de vânătoare aflate în serviciu, I.A.R. 80 se plasa pe locul 19 din 39.
        Ambele comparații nu sunt deloc măgulitoare.
        Dar să restrângem puțin criteriile de încadrare la formula consdtructivă a I.A.R. 80, adică avion momoloc, monomotor, monoplan, cu tren de aterizare escamotabil. Clasamentele se schimbă și ele – locul 7 din 10 pentru primăvara 1939 și 17 din 26 pentru primăvara 1941. Din nou, nu e grozav!
        Jos pălăria în fațapiloților ce au luptat cu aceste avioane, e singura mea concluzie!

        Comentariu de Iloiu Dănuț | 09/01/2016

      • „IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare și bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania, Mitsubishi A6M Zero din Japonia, Hawker Hurricane și Supermarine Spitfire din Marea Britanie”.(Wikipedia)

        „Avionul IAR 80 a fost conceput de un grup de cercetători, alcătuit din ingineri sub conducerea profesorului Ion Grossu, pe vremea aceea director al uzinei Industria Aeronautică Română (I.A.R.). Proiectul fusese inspirat la origine de avionul IAR 14, conceput de un grup de cercetători ai uzinei în 1931. Acest avion de vânătoare bătuse, în ianuarie 1932, recordul mondial de viteză, pilotat de căpitanul Romeo Popescu . Începând cu vara anului 1945 şi imediat după ocuparea ţării de către trupele sovietice, toate uzinele de aviaţie româneşti, bineînţeles, în primul rând, uzinele I.A.R., şi-au încetat total activitatea. Apoi uzinele, utilajele, maşinile, laboratoarele, modelele, prototipurile, planurile, ansamblul flotei aeriene au fost transferate în U.R.S.S. Astfel a dispărut o industrie avansată, superior dezvoltată, înzestrată cu un utilaj modern, un personal tehnic de înaltă calificare, un now-how dobândit în timp de aproape 30 de ani de activitate şi de reuşite, după cum stau mărturie admirabilele succese ale Aviaţiei Române din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pe fronturile de Est si Vest.”

        articol publicat în revista „Pionniers” – Revue Aeronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” (nr. 74 – oct. 1982) sub titlul „Un nedreptăţit – I.A.R. 80 Industria Aeronautică Română”.

        ’IAR-80 fut le meilleur chasseur de la Seconde Guerre mondiale produit par la Roumanie. Dérivé du chasseur polonais P.24E, ses performances étaient comparable au Fw 190. Bien que construit par en Roumanie, certains composants durent être importés de France ou d’Allemagne, ce qui rendit la Roumanie dépendante de l’Allemagne après la défaite française et retarda le développement de l’avion.”
        Read more at http://www.avionslegendaires.net/avion-militaire/i-a-r-iar-80/#VRtJWWypYOlTCvYB.99

        Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016

      • The IAR 80 was a Romanian World War II low-wing monoplane, all-metal monocoque fighter and ground-attack aircraft. When it first flew, in 1939, it was comparable to contemporary designs such as the German Messerschmitt Bf 109B, the British Hawker Hurricane Mk.I, and the American Curtiss P-40B/Tomahawk Mk.I and superior to the Dutch Fokker D.XXI and Polish PZL P.24.

        Cititi :

        Green, William. War Planes of the Second World War, Volume Three: Fighters. London: Macdonald & Co.(Publishers) Ltd., 1961. ISBN 0-356-01447-9.
        Green, William and Gordon Swanborough. „The I.A.R. 80… An Elegant Romanian.” Air International, Vol 38:5, May 1990.

        Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016

      • Cand faceti astfel de clasamente, e obligatoriu sa citati SURSA sau SURSELE.In caz contrar afirmatiile dv.raman simple pareri neavizate.

        Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016

      • 1.La sfarsitul articolului am mentionat clar :

        „Surse : http://ro.wikipedia.or/wiki/IAR_80
%5BIAR80%5D; Aviatori.ro] ; ro.altermedia.info; Revista Moldova Noastra ,Chisinau,21 decembrie 2006. ”

        1.D-ta faci niste afirmatii categorice,fara sa specifici pe ce surse se bazeaza ele.

        2.Te mai indemn sa afli ca :

        ” The IAR 80 was a Romanian World War II low-wing monoplane, all-metal monocoque fighter and ground-attack aircraft. When it first flew, in 1939, it was comparable to contemporary designs such as the German Messerschmitt Bf 109B, the British Hawker Hurricane Mk.I, and the American Curtiss P-40B/Tomahawk Mk.I and superior to the Dutch Fokker D.XXI and Polish PZL P.24. (Interesant, nu-i asa ?)

        Studiaza asadar :

        Green, William. War Planes of the Second World War, Volume Three: Fighters. London: Macdonald & Co.(Publishers) Ltd., 1961. ISBN 0-356-01447-9.
        Green, William and Gordon Swanborough. „The I.A.R. 80… An Elegant Romanian.” Air International, Vol 38:5, May 1990.

        3. Citeste si articol publicat în revista „Pionniers” – Revue Aeronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” (nr. 74 – oct. 1982) sub titlul „Un nedreptăţit – I.A.R. 80 Industria Aeronautică Română”.

        4. Dupa ce binevoiesti sa te documentezi corect,putem incepe o discutie, altfel nu are nici un rost sa pierd vremea cu d-ta.

        Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016

      • Statistica aia cu locul 4 în lume ca viteză maximă atinsă ar arăta, de fapt, cam așa:
        – pentru primăvara anului 1939, comparat cu alte prototipuri de avioane de vânătoare aflate în testare pe mapamond, prototipul I.A.R. 80 se clasa pe locul 9 din 16;
        – pentru primăvara anului 1941, comparat cu alte avioane de vânătoare aflate în serviciu, I.A.R. 80 se situa pe locul 19 din 39.
        Restrângând avioanele analizate la cele ce se încadrează în formula monoloc, monomotor, monoplan, tren de aterizare escamotabil (formula constructivă a avionului I.A.R. 80), clasamentul ar arăta așa: locul 7 din 10 pentru primăvara 1939 și 17 din 26 pentru primăvara 1941.
        Nu e deloc măgulitor!

        Comentariu de Iloiu Dănuț | 09/01/2016

      • 1.La sfarsitul articolului am mentionat clar :

        „Surse : http://ro.wikipedia.or/wiki/IAR_80
%5BIAR80%5D; Aviatori.ro] ; ro.altermedia.info; Revista Moldova Noastra ,Chisinau,21 decembrie 2006. ”

        1.D-ta faci niste afirmatii categorice,fara sa specifici pe ce surse se bazeaza ele.

        2.Te mai indemn sa afli ca :

        ” The IAR 80 was a Romanian World War II low-wing monoplane, all-metal monocoque fighter and ground-attack aircraft. When it first flew, in 1939, it was comparable to contemporary designs such as the German Messerschmitt Bf 109B, the British Hawker Hurricane Mk.I, and the American Curtiss P-40B/Tomahawk Mk.I and superior to the Dutch Fokker D.XXI and Polish PZL P.24. (Interesant, nu-i asa ?)

        Studiaza asadar :

        Green, William. War Planes of the Second World War, Volume Three: Fighters. London: Macdonald & Co.(Publishers) Ltd., 1961. ISBN 0-356-01447-9.
        Green, William and Gordon Swanborough. „The I.A.R. 80… An Elegant Romanian.” Air International, Vol 38:5, May 1990.

        3. Citeste si articol publicat în revista „Pionniers” – Revue Aeronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” (nr. 74 – oct. 1982) sub titlul „Un nedreptăţit – I.A.R. 80 Industria Aeronautică Română”.

        4. Dupa ce binevoiesti sa te documentezi corect,putem incepe o discutie, altfel nu are nici un rost sa pierd vremea cu d-ta.

        Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016

  2. Din păcate, dl. Dan Antoniu are mare, mare dreptate!
    Și să mă refer puțin la statistica aia care plasează I.A.R-ul 80, mai bine zis prototipul lui, pe locul 4 în lume ca viteză la data apariției. Sau, mai bine zis, la data primului zbor.
    Statistica este fundamental viciată prin faptul că face comparație între un prototip și avioane mai vechi aflate în serviciu. Ori este unanim cunoscut că un prototip are în general performanțe superioare prin faptul că nu are pe el anumite echipamente. Ceea ce a fost și cazul prototipului I.A.R. 80.
    Am făcut și eu niște comparații. Pentru primăvara anului 1939, am comparat viteza prototipului I.A.R. 80 cu cea atinsă de alte prototipuri de avioane de vânătoare aflate în teste prin alte țări. Avionul nostru s-a plasat pe locul 9 din 16!
    Pentru primăvara 1941, când a intrat în serviciu, luând în calcul viteza maximă atinsă, un avion de serie I.A.R. 80 se plasa pe locul 19 din 39 de avioane de vânătoare aflate în serviciu pe glob. Nu este prea măgulitor, nu? Dar asta este realitatea!
    Dacă restrângem comparația la avioane monoloc, monomotor, monoplan, tren de aterizare escamotabil, clasamentul se schimbă puțin – locul 7 din 10 pentru primăvara 1939 și 17 din 26 pentru primăvara 1941. Aproape dezastruos!
    Concluzia – jos pălăria în fațapiloților care au luptat cu acest avion și s-au comportat remarcabil!

    Comentariu de Iloiu Dănuț | 09/01/2016 | Răspunde

  3. Articol slab, e tot ce am de spus! Dl. Antoniu are dreptate!

    Comentariu de Iloiu Dănuț | 09/01/2016 | Răspunde

  4. Comentatori tip copy- paste care nu aduc nici un argument convingator si nu precizeaza sursa de unde au facut copy-paste.

    Comentariu de Apostol Nelu | 10/01/2016 | Răspunde

    • Draga tov.Apostol Nelu, iti atrag cu respect atentia ca:

      1.La sfarsitul articolului am mentionat clar :

      „Surse : http://ro.wikipedia.or/wiki/IAR_80
%5BIAR80%5D; Aviatori.ro] ; ro.altermedia.info; Revista Moldova Noastra ,Chisinau,21 decembrie 2006. ” Asadar,las-o mai usor cu iesirile nevrotice.

      2.D-ta esti acela care faci niste afirmatii categorice,fara sa specifici pe ce surse se bazeaza ele. Asta zic si eu tupeu !

      3.Astazi dimineata,te-am indemnat sa afli ca :

      ” The IAR 80 was a Romanian World War II low-wing monoplane, all-metal monocoque fighter and ground-attack aircraft. When it first flew, in 1939, it was comparable to contemporary designs such as the German Messerschmitt Bf 109B, the British Hawker Hurricane Mk.I, and the American Curtiss P-40B/Tomahawk Mk.I and superior to the Dutch Fokker D.XXI and Polish PZL P.24. (Interesant, nu-i asa ?)

      Studiaza asadar :

      Green, William. War Planes of the Second World War, Volume Three: Fighters. London: Macdonald & Co.(Publishers) Ltd., 1961. ISBN 0-356-01447-9.
      Green, William and Gordon Swanborough. „The I.A.R. 80… An Elegant Romanian.” Air International, Vol 38:5, May 1990.

      4. Citeste si articol publicat în revista „Pionniers” – Revue Aeronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” (nr. 74 – oct. 1982) sub titlul „Un nedreptăţit – I.A.R. 80 Industria Aeronautică Română”.

      5. Dupa ce binevoiesti sa te documentezi corect,putem incepe o discutie, altfel nu are nici un rost sa pierd vremea cu d-ta.

      Salutari sincere tovarasesti !

      Comentariu de cersipamantromanesc | 10/01/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: