CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

“Existenta Bibliei, ca o carte pentru oameni, este cel mai mare beneficiu pe care l-a exprimat vreodatã rasa umanã.

Orice atentat de a o deprecia este o crimã împotriva umanitãtii.”

Immanuel Kant

 

 

https://i0.wp.com/staffweb.hkbu.edu.hk/ppp/img/large/Kant6.jpg

 

 

 

Filosoful german Immanuel Kant (n.22 aprilie 1724 – 12 februarie 1804), a fost  unul dintre cei mai mari gânditori  pe care i-a dat cultura apuseanain perioada iluminismului. Prin fundamentarea idealismului critic,  a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne.

Cei mai mulți scriitori și artiști contemporani cu  Kant au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau  Kleist  neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

Una din lucrările cele mai importante ale marelui filosof, care cuprinde întreg spectrul filozofiei sale, o constituie „Critica rațiunii pure” (Kritik der reinen Vernuft, 1781), opera sa capitală, în care acesta cercetează bazele procesului de cunoaștere.

Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului german și a așa-numitului neo-kantianism, dar și a unor curente contemporane, nu pot fi concepute în afara cunoașterii filozofiei lui Kant.

28/01/2014 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | 2 comentarii

ORIGINILE MASONICE ALE COMUNISMULUI

 

 

 

 

masonerie

 

 

MASONERIA – „TATĂL” COMUNISMULUI

 

În 1829 iluminista engleză Frances „Fanny” Vright ţine o serie de conferinţe la New York, la care participă inclusiv iluminaţii americani, susţinători ai lui Weishaupt.

Cei prezenţi sunt informaţi că Iluminaţii doresc să unească grupurile nihiliste şi ateiste cu toate celelalte organizaţii subversive şi să formeze o Organizaţie Internaţională care va primi numele de „Comunism”.

A fost alcătuit un comitet, format din Clinton Roosevelt – strămoş direct al lui F. D. Roosevelt , Charles Dana şi Horace Greelcy, însărcinat cu strângerea de fonduri pentru această acţiune.

În 1843 este creată în SUA organizaţia B’nai B’rith (Fiii Alianţei), lojă exclusiv rezervată evreilor. Ea a înfiinţat loja israelită „Alianţa Drepţilor”, care a devenit societatea secretă „Liga Comuniştilor”.
Marx şi Enghels confirmă în prefaţa la ediţia a doua a Manifestului Comunist, că această societate i-a însărcinat cu redactarea şi publicarea unui program teoretic şi practic al partidului. De reţinut că, pe 17.11.1845, Karl Marx a devenit membru al Lojii Socialiste din Bruxelles.

În 1864, La Londra, în sediul Marii Lojă Unite a Angliei (Freemasons’ Hall) au loc discuţii care au dus la înfiinţarea primei Internaţionale Comuniste. Lideri: K. Marx şi cneazul Bakunin, francmason de gradul 32 în ritul Scoţian Antic şi Acceptat.
„Internaţionalismul proletar sub forma socialismului a dat un nou avânt ideilor masonice. Războiul franco-german şi căderea lui Napoleon al III-lea favorizează preluarea puterii în Franţa de către masoni. Din guvernul celor 11, 7 erau francmasoni.

La 18 martie 1871 se proclamă Comuna din Paris. Victoria finală aparţine însă masonilor conservatori, conduşi politic de Adolphe Thiers. Această victorie duce la separarea comuniştilor de masonerie.

Comuniştii îşi vor crea organizaţii proprii, paramasonice. Ei vor prelua de la masonerie principiul internaţionalismului proletar, deviza „Libertate, egalitate, fraternitate” şi unele simboluri masonice (de exemplu steaua cu cinci colţuri” (1).
Profesorul suedez şi francmason Zimmermann a declarat la o Convenţie Masonică din Winterhur: „Marxismul este cel mai nobil fenomen al secolului XX”. Un alt francmason proeminent a considerat marxismul ca fiind „o filozofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”.

PLANUL „MARBURG” PENTRU INTRODUCEREA COMUNISMULUI

La începutul secolului XX, marii bancheri de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman ;I Frank Vanderlip au înfiinţat un cartel prin care au „comunizat” state importante.

Prin organizaţii oculte l-au scos în faţă pe Lenin care avea să declanşeze moda tiraniei totalitare individuale, asumată sub cauză generoasă.

Nu pot fi de acord cu cei care consideră că bolşevismul transformat apoi în stalinism, comunism, socialism multilateral-dezvoltat, a avut iniţial, un filon umanist, pentru înlăturarea situaţiei mizere a maselor populare, a unor naţiuni întregi.

 Multe popoare au plătit scump vina de a se fi lăsate înşelate de cea mai odioasă şi mai bine elaborată minciună „cea care promitea bunăstarea tuturor făcându-i să dispară tocmai pe cei care reprezentau forţa vitală a unei naţiuni: preoţi, intelectuali, liderii vieţii economice şi politice, ţărani avuţi tocmai graţie hărniciei lor şi care, angajându-se în luptă cu ciuma roşie aveau să ducă un cumplit război timp de 72 de ani” (2).
Nu voi intra în amănuntele modului în care a fost finanţată, şi cu cât, „revoluţia bolşevică”, desfăşurarea ei, nici izbucnirea Primului Război Mondial.

În schimb voi oferi câteva informaţii în premieră. Cartelul marilor bancheri internaţionali a întocmit „Planul Marburg”. La New York acest sindicat al „bancherilor internaţionali” a fost numit „Trust of money” („Trustul banilor”), care a finanţat şi revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.
Există o documentaţie foarte vastă privind implicarea acestui cartel al „bancherilor internaţionali” în revoluţia chineză condusă de Sun Yat-sen. Bancherul Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui „Westinghouse”, este cel care a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectul financiar al revoluţiei.
În 1905 a finanţat „duminica sângeroasă” de la St. Petersburg, condusă de Părintele Sapon, un agent al Ohranei – poliţia secretă rusă.

Prin banca suedeză NYA Banken, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg, au finanţat apoi instaurarea comunismului în Rusia, la 7.11.1917.
„Acelaşi Charles B. Hill a folosit filiera „Westtinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici.

În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională „Ruskombank” – asociatul lui J. P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg a devenit Preşedintele băncii sovietice, iar Max May, vicepreşedinte la „Guaranty Trust (J. P. Morgan), a preluat funcţia de director al „Ruskombank”.

Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Matens – a fost susţinut financiar de „Guaranty Trust” al lui J. P. Morgan” (3).
Bolşevismul a fost prima formă de „globalizare” prin crearea unei structuri supranaţionale.

Cominternul nu este altceva decât „bunicul” Uniunii Europene.
W. B. Thompson, unul din bancherii ce va finanţa generos propagarea „revoluţiei bolşevice” în alte ţări, printre care şi România, era directorul lui „Federal Reserve” al SUA. În mai 1918 acesta va înfiinţa în SUA o ligă pentru întrajutorarea şi cooperarea cu Rusia, iar Edwin Gay, de la Departamentul Comerţului de Război va expedia Departamentului de Stat, în iunie 1918, un memorandum în care recomandă „relaţii comerciale şi prieteneşti mai strânse între SUA şi Rusia”.

 Mai prevedea că dacă populaţia din regiunile controlate de bolşevici va avea condiţii economice mai bune, aceasta va accepta puterea bolşevică fără a se opune. Că apoi situaţia s-a schimbat mult în rău este o altă poveste…
Despre delegaţia „Crucii Roşii” americane, debarcată la Petersburg la 7.08.1917 iarăşi nu se vorbeşte nimic.

Formată din 36 de „medici” şi „asistenţi medicali”, afişând scopuri pur umanitare, această delegaţie debarcase direct de pe Wall Street şi era condusă de „medicul” William Boyce Thompson, directorul lui Federal Reserve a SUA.

 Alături de el mai erau încă 25 dintre cei mai mari oameni de afaceri, industriaşi şi bancheri americani. Cele 10 cadre medicale autentice s-au înapoiat în America la începutul lunii septembrie 1917.

În august, cei 26 de „medici” sunt primiţi în audienţă de Lenin şi se pun la cale toate detaliile pentru puciul planificat.
Thompson va deschide prima secţie de spionaj economic bolşevic în SUA cu sediul la New York, în aceeaşi clădire în care îşi aveau birourile 22 dintre cei mai influenţi bancheri de pe Wall Street.

GENERALUL LUDENDORFF: „RUSIA TREBUIE DOBORÂTĂ”

Pentru instalarea lui Lenin au conlucrat două puteri: SUA şi Germania. America avea nevoie să exploateze resursele uriaşe ale Rusiei. Cu Germania Lenin a propus un „troc” lui Max Warburg şi serviciului secret al acestei ţări: Germania să-l ajute să preia puterea la Petersburg, iar el, Lenin, va încheia o pace separată, în condiţiile propuse de germani.

Ceea ce s-a şi întâmplat la Brest-Litovsk, în 1918.

Decizia Germaniei de a sprijini „revoluţia” din Rusia avea un interes aparte: intrarea SUA în război de partea Angliei era iminentă, motiv pentru care germanii aveau interesul să încheie urgent o pace separată cu Rusia. Deci cu Estul, pentru a obţine „pacea separată” de la Brest Litovski.
„Către mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistră. Ludendorff îşi cobora vocea când venea vorba despre ea.

E adevărat, trebuie ţinut cont şi de riscurile disperate pe care comandanţii militari germani şi le asumaseră. Ei se găseau în aceeaşi stare de spirit care îi condusese la declanşarea unui război submarin, ştiind prea bine că acesta va provoca intrarea în război a Statelor Unite contra Germaniei.

Totuşi, nu fără un sentiment de teroare, au îndreptat împotriva Rusiei arma cea mai respingătoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elveţia în Rusia, într-un vagon plumbuit…” (4).
Istoricii uită sistematic să vorbească despre o problemă. Max Warburg şi colonelul Nicolai din serviciul secret german au creat „legende” pentru câţiva zeci de ofiţeri ai acestui serviciu cărora le-au dat nume ruseşti şi i-au trimis la Petrsburg, ca experţi în organizarea puciului. Ulterior, pe tot parcursul Războiului Civil, aceştia au ocupat funcţii de conducere în Armata Roşie, iar până în 1921 au asigurat securitatea şi gardarea conducerii bolşevice.

De remarcat că acelaşi Max Warburg a finanţat şi Pravda.

În memoriile sale de război, generalul Ludendorff scrie că „el şi statul major au visat adesea să realizeze revoluţia rusă, care trebuia să uşureze sarcinile militare ale Germaniei” şi se preocupau de organizarea „unei propagande menite să răspândească în armata rusă germenii unei campanii pacifiste”.

Şi mai scrie: „Expediindu-l pe Lenin în Rusia, guvernul nostru şi-a asumat o mare răspundere . Această călătorie era justificată din punct de vedere militar, deoarece trebuia că Rusia să fie doborâtă. Dar guvernul nostru ar fi trebuit să ia măsuri ca să nu i se întâmple şi Germaniei acelaşi lucru”.
La mai bine de şapte decenii de la apariţia memoriilor generalului Lunderdorff, Marin C. Stănescu şi Costin Feneşan tipăreau la Bucureşti lucrarea „Lenin şi Troţki versus Ludendorff şi Hoffmann”, aducând la lumină documente „păstrate” cu grijă de guvernanţii roşii români, documente ce se află la Arhivele Naţionale Bucureşti, Colecţia C.C. al P.C.R., fond nr. 50, dosar 447, care sunt tratate cu indiferenţă de marii istorici ai comunismului.

În baza acestora, reiese că activitatea „tătucului popoarelor” şi a acoliţilor acestuia, nu a fost tocmai patriotică.
Nu intru în amănuntele modului în care acest set de documente a ajuns, în primăvara anului 1920, în posesia organelor române de contrainformaţii, iar apoi la autorităţile de decizie ale statului. Autenticitatea acestor documente a fost confirmată de experţi internaţionali.

MAREA TRĂDARE BOLŞEVICĂ

În urma victoriei revoluţiei bolşevice din octombrie politica agresivă faţă de Antanta s-a intensificat. Normele dreptului internaţional au fost încălcate în mod grosolan.

Echipe mixte de supraveghere, germano-bolşevice şi bolşevico-austriece au trecut la supravegherea directă a reprezentanţelor diplomatice ale statelor Antantei la Petrograd, dar şi la arestarea unor şefi ai acestora, cum a fost cazul trimisului român Constantin Diamandy.
Din numeroasele documente, cum ar fi şi Raportul liderului bolşevic Armand Joffe, reiese că, la şedinţa din 29.12.1917, generalul Max Hoffmann ceruse colaborarea bolşevicilor pentru ca armata română să accepte imediat încheierea unei păci „democratice” cu Germania.

 În cadrul şedinţei, Troţki, pe atunci ministru de Externe, şi-a exprimat regretul că nu au nici un mijloc ”de a influenţa Statul Major român”.

„În replică, generalul Hoffmann a evidenţiat necesitatea şi posibilitatea „trimiterii unor agenţi de încredere în rândurile armatei române (acelaşi lucru s-a întâmplat în Valea Jiului, când au fost trimişi agenţi NKVD pentru organizarea „nucleelor muncitoreşti” – nota T.F.), arestarea misiunii române la Petrograd (peste câteva zile s-a şi întâmplat – nota T.F.), şi luarea unor măsuri privind anihilarea regelui român şi a organelor de comandă ale armatei române” (2).

 Krîlenko, comandantul-şef al trupelor bolşevice, a trimis în România, la 21.01.1918 un comando sub conducerea unui faimos terorist – Grigorii Semionovici Roşal, pentru a duce la îndeplinire cele stabilite.

La Iaşi, însă, într-o conlucrare perfectă, ofiţeri ai serviciilor de contraspionaj române, ruse şi franceze i-au atras într-o capcană, i-au capturat şi executat după legile nescrise ale războiului.
Colaborarea pe plan militar între bolşevici şi germani s-a soldat cu trădare din partea primilor, în urma căreia au avut de suferit trupele aflate pe câmpul de luptă.

Urmările suportate de Armata română în urma trădării aliatului său, Rusia bolşevică, este un subiect ce va trebui aprofundat. Pornind de la documentele nou apărute.

Consider de o importanţă excepţională Nota secţiei de Informaţii din Petrograd a Marelui Stat Major german adresată lui Troţki la 12.01.1918, căruia i se aduce la cunoştinţă că ordinul de la Berlin era „pentru alegerea (în Comitetul Executiv al Partidului bolşevic) a următoarelor persoane: Troţki, Lenin,, Zinoviev, Kamenev…”
Prin prisma celor prezentate consider că teza potrivit căreia apariţia proletariatului, dar mai ales definirea lui ca o pătură socială conştientă de propria menire, capabilă să-şi creeze propria doctrină se dovedeşte a fi în întregime falsă.

Lenin şi acoliţii săi au fost plătiţi regeşte ca să distrugă Imperiul ţarist şi să instaureze bolşevismul „coafat” apoi în comunism.

 

 

___

 

 

Prima grijă a nucleului instalat la Petrograd a fost decretarea amnistiei generale. Imediat după lovitura de stat, „populaţia revoluţionară” a eliberat circa 300.000 de deţinuţi de drept comun, care au creat adevărate tulburări de masă.

Mulţi dintre aceştia au devenit viitoarele „cadre de nădejde” ale partidului. Acest aspect vă aduce aminte de ceva, stimaţi cititori?

Între „capitalismul occidental” şi „bolşevismul sovietic”, ambele creaţii ale Masoneriei, au existat dintotdeauna legături strânse, avantajoase pentru ambele părţi., lucru ascuns cu grijă.

Bancherii internaţionali au tratat direct cu guvernele impuse de ei, atât din punct de vedere financiar cât şi economic. Astfel, prin înţelegeri directe cu guvernul sovietic americanilor le-a fost garantată exploatarea pe termen lung a bogăţiilor Rusiei.

 Cu garanţii guvernamentale. General Electrics, spre a da un singur exemplu, va obţine un contract deosebit de avantajos din punct de vedere financiar pentru electrificarea Rusiei. „Lampa lui Ilici” despre care am învăţat în şcoală a fost o altă minciună a propagandei bolşevice.
Majoritatea masonilor din întreaga lume susţineau regimul de violenţă al sovieticilor. Colaborarea cu bolşevicii a continuat.

Mulţi masoni francezi au oferit ajutorul lor comuniştilor sovietici.
Un aspect mai puţin cunoscut este faptul că masonii bolşevici aveau nevoie de sacrificii umane în ritualurile pe care le făceau.

„Din dispoziţia lui Lenin, aceştia au sacrificat oameni către demonul Molok, aşa după cum relatează fostul lider Georges Solomon, care a părăsit tabăra bolşevicilor (el chiar a scris cartea „Printre cârmuitorii roşii”, apărută la Stockholm în 1930 – nota T. F.) Cum realizau comuniştii masoni sacrificiile lor ritualice către Molok?

La cartierul general al securităţii – Ceka din Kiev – în 1920 exista o cameră care avea un bazin, altă dată plin cu caraşi roşii. Acest bazin era umplut cu sângele rezultat din sacrificiile umane. De-a lungul pereţilor erau amplasate cârlige de care erau atârnate corpurile umane.

 Pe umerii ofiţerilor erau scrijeliţi epoleţi, iar pe piepturile creştinilor cruci. Unii erau jupuiţi, iar carcasele lor lăsate atârnate în cârlige. Pe o masă era un vas cu alcool în care se afla capul tăiat al unui om. Capul aparţinea unui grevist, un bărbat frumos trecut de 30 de ani” (5).

În 1932, Marele Orient s-a întrunit în Convenţia extraordinară de la Paris, unde preşedintele Gason Bergler a afirmat: „Ni s-a raportat personal de către fratele Radek din Marele Orient din Rusia faptul că guvernul sovietic intenţionează să menţină o legătură strânsă cu francmasoneria mondială, şi ni se solicită totodată să îi influenţăm pe fraţii americani să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a determina guvernul Roosevelt să recunoască puterea sovietică.

Reprezintă o datorie morală pentru noi aceea de a-i susţine pe fraţii ruşi, şi împreună cu ei să continuăm lupta împotriva duşmanului comun” (6).
Vă mai prezint un scurt aspect al acestei colaborări în domeniul politicului, ascuns cu foarte mare grijă de cei interesaţi.

La începutul anilor ’30, Iagoda, devenit celebru ca director al NKVD-ului, se afla în America.

Era în strânse legături cu Kenneth Durand, şeful serviciului de spionaj înfiinţat de Thompson la New York. Acesta l-a pus în legătură cu Joseph Lash, membru al Partidului Comunist american.

În noiembrie 1932, Iagoda îi trimite o scrisoare „tătucului” Stalin, în care îl sfătuia să finanţeze campania electorală a lui F. D. Roosevelt, ceea ce s-a şi întâmplat. Iagoda a avut legături strânse şi permanente cu familia locatarului de la Casa Albă, cu Departamentul de Stat.

Timp de 10 ani şi-a cultivat aceste relaţii după care a fost numit director al NKVD!!!
La intervenţia masonilor francezi şi a lui Iagoda, la începutul anului 1933, Statele Unite au recunoscut puterea sovietică.

Surse:

Teodor FILIP
ne-cenzurat.ro prin Basarabia literara

si:
1. almeea.com;
2. agero-stuttgard;
3. ziua.ro;
4. W. Churchill, „The World Crisis”, (Criza mondială), Vol. IV, p.72-73;
5. Aleksei Shiropayev, „Închisoarea neamului”, Moscova, 2001, p.71;
6. Oleg Platonov, „Istoria secretă a francmasoneriei”, Vol.II, Moscova, 2000, din ziarul electronic Necenzurat.

28/01/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | 8 comentarii

O ISTORIE A ZILEI DE 28 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

28 ianuarie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

592 –  A murit  Guntram (n.cca. 532), rege al Burgundiei intre  561-592. A fost cel mai mare dintre cei trei fii ai lui Clothar si Ingunda. 

La moartea tatălui său (561), a devenit rege al regatului francilor și a stabilit capitala la Orleans.

 

 

 

 

 

814 – A murit Carol cel Mare (Charlemagne), rege al francilor si fondator al Imperiului  Carolingian; (n.02.04.768). 

 

 

 

 

 

 

Carol cel Mare a devenit  rege al francilor in anul 768 si  împărat din anul 800.

A stapanit un vast imperiu, care cuprindea teritorii din Franţa, Spania, Italia si Germania de astazi.

 

 

 

 

1225: S-a nascut in localitatea Aquino in Regatul Siciliei, Sfantul Toma de Acquino; (d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia)

 

 

 

 

 

 

 

A fost un călugăr dominican, teolog, filosof si  doctor al Bisericii.

Doctor al Bisericii, denumit și Învățător al Bisericii (în latina Doctor Ecclesiae), este denumirea dată celor mai de seamă teologi creștini catolici.

În Răsărit, titlul a fost conferit de Conciliile Ecumenice („Părinte al Bisericii” sau „Sfânt Părinte”).

Primii doctori ai Bisericii sunt recunoscuți atât de Biserica Ortodoxă (nu ca doctori ci ca Sfinți Părinți), cât și de catolici.

Biserica Ortodoxă, chiar dacă nu-i denumesc astfel („Doctores Ecclesiae”), îi cinstesc, avându-i trecuți în calendar.

În lista celor 33 de doctori ai Bisericii, numai o parte sunt recunoscuți ca Sfinți Părinți și de Biserica Ortodoxă.

În 1252 la varsta de 27 de ani,  Magistrul General al dominicanilor l-a  trimis  pe Toma la Paris, spre a obține bacalaureatul canonic și pentru  a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic.

În 1256 a căpătat titlul de Magistru și a preluat  catedra de teologie iar în 1259 pleacă pentru șase ani în Italia, unde a dus  la bun sfârșit o lucrare  începuta la Paris: „Summa contra Gentiles”, care este în primul rând o expunere sistematică, concisă și globală a tuturor problemelor teologice, în acord cu nivelul de înțelegere al studenților vremii.

Toma reușește  să pună alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel de completitudine niciodată atins de la Aristotel.

Toma a fost luat în serviciul papei Urban al IV-lea ca scriitor de rugăciuni și imnuri. În 1265, după moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o școală dominicană. În 1268 a fost trimis înapoi la catedra pe care o deținuse la Paris.

În timp ce ținea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experiență misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alții ca o prăbușire mentală, care a pus capăt întregii sale activități de savant.

Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-și continue lucrul la Summa, a răspuns: Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că este de paie.

În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire, solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274.

Procesul canonizării lui Toma d’Aquino a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 , el fiind sanctificat la data de 21 iulie 1323.

 

 

 

 

1457 – S-a nascut Henric al VII-lea al Angliei. A domnit  între anii 1485 – 1509 si  a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor.

 

 

 

Portrait of Henry VII

 

 

 

A pus capat razboiul celor doua roze,  căsătorinde-se cu Elisabeta de York , fiica lui Eduard al IV-lea.

Unificarea caselor rivale de York și Lancaster prin căsătorie, a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.

A infiintat  în 1487 „Camera  înstelată”, un puternic instrument de represiune politică, o instanța care se intrunea in secret si  care  a devenit un instrument teribil în mâinile regelui impotriva adversarilor sai , fără nici o posibilitate de apel.

Acesta a fost desființat în 1641 de către Parlament..

Denumirea de  “Star Chamber”(Camera înstelată) provine de la decoraţiunile clădirii palatului regal de la Westminster, unde se întrunea pentru a lua decizii cu privire la probleme de natură politică, ce nu erau supuse magistraturii obişnuite. A fost abolită în 1641.

 

 

 

1547 – A murit Henric al VIII-lea (n.1491), rege al Angliei (1509-1547). A rupt legăturile cu Biserica Catolică şi a întemeiat Biserica Anglicană.O fost urmat pe tron de  Edward al VI-lea, fiul său  care avea  doar 9 ani, care va fi primul conducător protestant al Angliei.

 

 

 

 

 

 

Este faimos pentru cele sase casatorii ale sale si pentru executarea a doua dintre sotiile sale, Anne Boleyn si Catherine Howard, pe care le-a acuzat de adulter.

De doua dintre sotii a divortat, pe doua le-a decapitat, una a murit dupa nastere si  numai a sasea i-a supravietuit.

A anexat la Anglia in anul 1536, Tara Galilor.

 

 

 

 1600 – S-a nascut Papa Clement al IX-lea; a condus Biserica Catolica între anii 1667-1669; (d.9 decembrie 1669).

Ales la 26 iunie 1667, a mediat în războaiele de succesiune între Franța, Spania, Anglia și Olanda prin Pacea de la Aix-la-Chapelle numita si  „Pacea Clementina”.

 

 

1608 – S-a născut Giovanni Alfonso Borelli, fizician, fiziologist, matematician si astronom renascentist  italian, considerat întemeietorul biomecanicii; (d. 31 decembrie 1679).

 

 

 

borellm.gif (31190 bytes)

 

 

 

 

 

1622 – S-a nascut astronomul si fizicianul francez Adrien Auzout ; (d. 23 mai 1691). A descoperit unele proprietăți ale cicloidei. De asemenea, a inventat un tip de instrument pentru măsurarea diametrelor aparente ale corpurilor cerești. Cea mai valoroasă lucrare a sa este „Traité de micromètre”, apărută în 1667.

A mai scris numeroase note asupra lunetelor, în Mémoires de l’Académie des Sciences. Unele din lucrările sale au fost citate de Jérôme Lalande în Biographie astronomique.

1717 – S-a nascut sultanul otoman Mustafa al III-lea, fiul sultanului Ahmed al III-lea; (d.1774).

A  fost un monarh   energic care a căutat să modernizeze armata otomană si imperiul aflate in declin, insa incercările sale de modernizare nu au fost suficiente pentru a opri această evoluție. Reformele si  planurile sale de schimbare a  status quo-ului administrativ s-au lovit de opoziția acerbă a fortelor conservatoare, in primul rand a ienicerilor și imamilor.

Mustafa al III a a angajat specialisti occidentali in incercarea de a moderniza a infanteria și artileria. În plus, sultanul a ordonat infiintarea unei Academii de matematică, navigație și științe naturale.

Constient de slabiciunea imperiului a  cautat sa  evite  războaiele, insă după anexarea de către Rusia   a peninsulei Crimeea, a  declarat  război Rusiei, urmarea fiind razboiul ruso-turc din 1768 1774, incheiat prin semnarea la 21 iulie 1774 a Tratatului de pace de la Kuciuk Kainargi.

În urma acestui acord de pace hanatul Crimeii devine independent, nemaifiind vasal porții otomane, iar Rusia primește o despăgubire de război de 4,5 milioane de ruble, și două porturi importante la Marea Neagra.

 

 

 

 

1724:  Este infiintata in St.Petersburg  de catre Imparatul Petru cel Mare, Academia de Stiinte a Rusiei.

 

 

 

 

 

1725 – A murit ţarul Rusiei Petru cel Mare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Petru I al Rusiei n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) , a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 , până la moartea sa

În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, s-a plâns de dureri cumplite, pricinuite de retenţia de urină. Medicii nu au nicio îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare.

La 28 ianuarie, la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeşte o proclamaţie prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile .

La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea ţarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu şi capacul nu fusese pus pe sicriu, Nataşa, mezina sa , moare de vărsat. Împărăteasa hotărăşte ca tatăl şi fiica să fie îngropaţi în aceeaşi zi. 

 

 

 

 

 

1784 – S-a nascut George Hamilton-Gordon, conte de Aberdeen, prim ministrul englez al carui guvern a implicat Marea Britanie in Razboiul Crimeei, impotriva Rusiei; (m.14 decembrie1860).

 

 

 

 

 

1853 – S-a nascut Jose Marti, scriitor si om politic cubanez, unul dintre organizatorii si conducatorii rascoalei antispaniole; (m.19.05.1895).

 

 

 

 

 

 1865 – În România, este  întemeiata din iniţiativa lui Constantin Esarcu, a dr.Nicolae Kretzulescu şi a lui Vasile Alexandru-Urechia, Societatea  culturala “Ateneul Român”.

 

 

 

 

 

Încă de la începutul activităţii sale, Societatea şi-a propus să construiască un edificiu propriu care va fi un adevarat templu al artelor, ştiinţei şi culturii românesti. C.Esarhu afirma că: “Edificiul va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii “.

Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparţinea familiei Văcăreştilor.

Conform concepţei Societăţii Culturale “Ateneul Român” s-a iniţiat o listă de subscripţie naţională pentru strîngere de fonduri (“Daţi 1 leu pentru Ateneu“), iar în anul 1886 arhitectul francez Albert Galeron va elabora un proiect avîndu-i alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr.Cantacuzino. Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încît să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1888 a fost dat în folosinţă parţial, noul local, lucrările continuînd pînă în 1897 datorită lipsei de fonduri.

Beneficiind de această sala Societatea “Ateneul Român” şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului avînd loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către Eduard Wachmann, precum şi expoziţii de pictură (începînd din 1894 saloanele oficiale de belle-arte din Bucureşti s-au desfăşurat în această sală).

De altfel Ochestra Filarmonicii va concerta permanent imediat după darea în folosinţî a salii în 1888 pînă în ziua de azi.

 

 

 

 

 

1871 – Razboiul franco-prusac. Parisul capituleaza in fata armatelor prusace, dupa un asediu care a durat cinci luni .

 Marea  victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia ea reprezentand de asemenea sfârșitul domniei imparatu lui  francezilor Napoleon al III-lea și a celui de – Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză.

În cadrul reparațiilor de război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial.

 

 

 


1873 – S-a nascut romanciera franceza
Colette (Sidonie-Gabrielle Colette);  ( d. 3 august 1954).

 

 

 

 

 

 

 

A fost  membru al Academiei Regale din Belgia (1935), președinte al Academiei Goncourt (1949) (și prima femeie să fie admis în ea, în 1945), și ofiter al Legiunii de Onoare.

Este cel mai bine cunoscuta pentru romanul  sau Gigi.

 

 

 

 

 

1880 – S-a nascut pictorul Camil Ressu, membru al Academiei Romane; (m. 1 aprilie 1962).

 

 

 

 

Picturile lui Camil Ressu, la Muzeul de Artă

 

 

 

În patrimoniul Muzeului de Artă din Bucuresti  este inclusă şi lucrarea sa „Autoportret”. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

1887 – S-a nascut Arthur Rubinstein, pianist si compozitor american de origine poloneza;(m.20.12.1982).

https://i0.wp.com/www.arims.org.il/image/pic007.jpg

 

 

 

 

1889 – S-a nascut principesa Martha Bibescu, scriitoare romanca (“Izvor. Tara salciilor”); (m.28.11.1973).

 

 

 

https://i0.wp.com/blog.jorjette.ro/wp-content/uploads/2010/11/martha-bibescu.jpg

 

 

 

 

 

 

1892: S-a nascut Ernst Lubitsch, regizor german de film; (d.1947).

 

 

 

 

1897 – În Rusia este efectuat un recensămînt general al populaţiei, potrivit căruia gubernia Basarabia avea în acel moment 1.935.412 locuitori,  dintre care 293.332 sau 15,2% constituiau populaţia urbană, iar 1.642.080 sau 84,8% cea rurală.

 

 

 

1898 – A decedat Al. Flechtenmacher, dirijor si pedagog roman, intemeietorul si primul director al Conservatorul de Muzică și Declamațiune din Bucuresti; (n.23.12.1823).

Este autorul primei operete românești, „Baba Hârca“, pe text deMatei Millo.a carei premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la  Teatrul National din Iasi.

 

 

 

 

 

 

A compus, de asemenea, muzica pentru Hora Unirii , pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum și primele vodeviluri și cuplete pentru piesele lui V. Alecsandri și cântece patriotice.

 

 

 

 

1909: Trupele SUA parasesc Cuba, care fusese ocupata in urma razboiului cu Spania.

Va ramane sub ocupatia americana baza militara de la Guantanamo Bay.

 

 

 

1931 – A murit generalul francez Henri Mathias Berthelot, membru de onoare al Academiei Romane.

 A fost un general al armatei franceze. În primul razboi mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre.

 

 

 

 

 

A petrecut  două perioade în Romania, ca șef al Misiunii militare franceze ; (n.7 decembrie 1861).

 

 

 

1932 – Forțele japoneze ataca orasul Shanghai.

 

 

 

1933: Guvernul condus de Alexandru Vaida -Voievod  semnează, sub auspiciile Ligii Națiunilor, “Acordul de la Viena”, care asigura împrumuturile capitaliștilor străini contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării”, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.

 

 

 

1936 –S-a  nascut scriitorul albanez Ismail Kadare (“Generalul armatei moarte”).

 

 

 

Lucrările lui Kadare au fost publicate în peste 40 de țări. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura  și în 2005 a primit premiul inauguralMan Booker International Prize.

În iunie 2009 a primit premiul Prince of Asturias pentru literatură.

 

 

 

 

1941 – Dupa rebeliunea legionara din zilele de  21.01- 23.01.1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari si tehnicieni.
 

 

 

 

 1942 – 19 din cele 21 de state participante la Conferinta panamericana de la Rio de Janeiro semneaza Actul Final, care recomanda ruperea relatiilor diplomatice cu tarile Axei.

 

 

 

1943: In România, apare primul număr al ziarului ilegal “România liberă“, editat de organizatia Uniunea Patrioţilor , infiintata de cercurile comuniste in vara anului 1942, cu scopul de a inchega o opozitie interna contra razboiului anticomunist din Rasarit.

Dupa 23 august 1944 activitatea ei a fost reorientata, in vederea “defascizarii” tarii.

 

 

  1945 – După Auschwitz, trupele sovietice elibereaza lagarul german  de concentrare de la Birkenau (Polonia) si  pe cei 5200 de prizonieri care se mai aflau acolo si continua inaintarea pe teritoriul Poloniei.

 

 

 

1951 – A decedat eroul poporului finlandez, maresalul Gustaf Emil Mannerheim, fost presedinte al Finlandei; (n.1867) .

 

 

 

Gustaf Mannerheim-2

 

 

 

 

 

 

1955 – S-a născut Nicolas Sarkozy, om politic  francez, preşedinte al Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

1972 – A încetat din viaţă scriitorul italian Dino Buzzati Traverso (romanul “Deşertul tătarilor”, apărut în 1940, îi aduce consacrarea europeană); (n. 16 octombrie 1906).

 

 

 

1979 – A încetat din viaţă Barbu Theodorescu, istoric, folclorist şi editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga (n. 1905).

 

 

 

1986 – Catastrofa navetei spatiale americane “Challenger”, a carei explozie  la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauti aflati la bord.

 

 

 

 

 

 

 

Catastrofa navetei spatiale Challenger a fost vazuta  in direct la televiziune de zeci de milioane de spectatori ingroziti.

 

 

 

 

 

 

 

 

1990 – In Piata Victoriei din Bucuresti, se infrunta doua tabere: una a simpatizantilor FSN si cealalta a partidelor politice care protesteaza impotriva hotaririi FSN de a participa la alegeri.

 

 

 

 

1998 – Miniştrii şi secretarii de stat ai PD s-au retras din Guvernul Romaniei, urmînd să – şi depună demisiile la începutul şedinţei Executivului.

Decizia a fost luată de Consiliul Politic al PD, după o ultimă rundă de negocieri cu partenerii de coaliţie.

Conducerea partidului a stabilit ca PD să rămînă în coaliţie şi să acorde Guvernului sprijin parlamentar.

 

 

 

 

1999 – Este înființată, la Bucuresti Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.

 

 

 

 

2000 – A încetat din viaţă Aurel Grigoraş, dirijorul Corului Radiodifuziunii Române timp de peste 30 de ani; (n. 1932).

 

 

 

 

 

 

2001 – Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria în Marea Neagra, s-a  soldat cu decesul a 16  persoane și dispariția altor 3.

 

 

2010 – Cinci asasini ai presedintelui Republicii Bangladesh, Sheikh Mujibur Rahman, au fost executati prin spanzurare.

 In urma unei  lovituri de stat militare, in data de 15 august 1975,  Mujibur Rahman fusese ucis impreuna cu mai mulți membri ai familiei sale.

 

 

 

Calendar crestin ortodox

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Efrem Sirul

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Efrem Sirul, Paladie si Iacob

 

 

 

 Sfantul Efrem supranumit “Harpa Duhului”, s-a nascut in jurul anului 306, in Nisibis, in Siria. In ciuda persecutiilor lui Diocletian, si in ciuda faptului ca in Nisibis isi aveau salas o multime de religii pagane, a crescut intr-o atmosfera crestina autentica.

Din imnele sale putem trage concluzia ca ambii sai parinti erau crestini.

Mai mult, Sfantul Efrem a crescut sub indrumarea Sfantului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales in 308. Efrem este botezat de tanar si apoi hirotonit diacon. Inzestrat cu darul lacrimilor si cu un enorm talent poetic pe care il pune in slujba lui Dumnezeu, Sfantul Efrem isi incepe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.

Dupa ce orasul scapa de trei asedii ale persilor (Sfantul Efrem punandu-le pe seama rugaciunilor Sfantului Iacob), nevrednicul de pomenire imparat Iulian Apostatul, in urma unei campanii militare dezastruoase, este silit sa incheie o pace prin care cedeaza Nisibisul persilor.

Sfantul Efrem  se refugiaza astfel in Edessa, unde si trece la Domnul in 373 sau 379, dupa ce intr-o calatorie la Cezareea Capadociei se intalneste cu Sfantul Vasile cel Mare.

De la  Sfantul Efrem ne-au ramas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem si predici, dar si cateva scrieri teologice. Dar cu siguranta cea mai cunoscuta compozitie a sfantului este rugaciunea care ii poarta numele si care a intrat si in slujbele Bisericii din Postul Mare.

In ea simtim fara putinta de tagada duhul plin de smerenie si dragoste al celui pe care il cinstim ca pe unul din marii poeti traitori ai Bisericii Ortodoxe:

“Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”.

 

 

 

  Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfantului Cuvios Paladie;

– Sfantului Cuvios Iacov Sihastrul;
– Sfintei Haris;
– Sfantului Cuvios Isaac Sirul, episcop de Ninive.

 


 

 

 

VIDEO: TODAY IN HISTORY – ASTAZI IN ISTORIE

 

 

Bibliografie (surse): 

          1.  Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

          2.  Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier istoric;

          3. lessignets.com;

          4. ro.wikipedia.org

          5. Istoria md.

          6. Crestin Ortodox.ro;

          7.Istoriculzilei blogspot.com

 

28/01/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: