Gândul zilei
Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!
Poetul român moldovean Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935 in satul Pererita din fostul judet Hotin , România – d. 18 ianuarie 2009, Chisinau, R.Moldova),a fost un luptător activ in Miscarea de Eliberare Națională din Basarabia,la sfârșitul anilor ’80.
Versurile poetului (inclusiv cântecele pe versurile sale), au avut un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor basarabeni, aflati sub ocupația sovietică.
Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din RSS Moldovenească și s-a aflat printre organizatorii și conducătorii Marii Adunari Naționale din 27 august 1989 .
A participat activ la dezbaterile celei de-a XIII-a sesiuni a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, în care s-a votat limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
In 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Dragostea sa fața de Țara Mamă, România, a rezumat-o ca nimeni altul, in doar cateva cuvinte :
„Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul…”
Niciun comentariu până acum.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
Lasă un răspuns