UN GAND DE IARNA
Cînd primele ninsori or sa se cearna,
Atunci va fi mai greu de cei plecati,
Atunci sa cînti peste al vietii zat,
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.
Prin lume numai oameni de zapada,
Un foc din vatra stînilor sa smulgi,
Si, cu puterea disperarii dulci,
Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.
Se vor asterne între noi vecernii,
Din clopote cadea-vor chiciuri mari ,
Atunci visez, frumosa, sa apari
La marile instante ale iernii.
Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,
Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.
Paunescu, unul din marii nostri poeti. asta nu inseamna ca nu-i reprosez contributia funesta la prabusirea tarii romanesti de dupa 1989.
ApreciazăApreciază