Bătrânii povestesc că,în Moldova de la est de Prut,până în 1940, inclusiv la nunţi, bautura se consuma cu pahare mici care aveau maximum 50 ml.
Văzând acest lucru, în timpul primei ocupaţii din 1940, la ordinul lui Stalin (în 1943), sovieticii inventează un pahar special numit „granionnâi” de 250 ml, cu 14 faţete, şi îl aduc în Moldova.
Între 1944-1990 moldovenii au băut mult mai intensiv din cauza acestui pahar, supranumit şi “paharului lui Stalin” .
Din cauza degradării provocate de beţii ,anume atunci a apărut toastul laconic şi greu de tradus – „Hai, davai!” (adică: „Ei hai!”)
Dumnezeu nu poate fi conceput decât ca izvor al libertăţii, libertatea ca atare fiind un dar.
Ateii întorc darul prin negarea dăruitorului, or ateii sunt beneficiarii libertatii divine,dovadă că nu‑i trăsneşte nimeni.
– Petre Țuțea –
Petre Țuțea (6 octombrie 1902- d.3 decembrie 1991).
A fost supranumit un Socrate român, datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare.
A fost arestat de către autoritățile comuniste și anchetat fără condamnare timp de 5 ani , apoi a fost arestat din nou sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, fiind condamnat la 10 ani închisoare în 1957,pentru ca apoi sa i se intenteze un nou proces în 1959, in care este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.
După ce a fost eliberat in urma amnistiei din1964, cu sănătatea zdruncinată de torturile din închisoare, Țuțea s-a aflat sub observația permanentă a securității comuniste.
Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu.
Din cauza persecuțiilor la care a fost supus,a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să patrundă in constiinta publică.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova