CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie albaneză tristă, de care suntem legaţi şi noi, românii.


 Foto: Wilhelm de Wied, cel ce a fost în 1914 timp de şase luni, principele Albaniei.

 

 

Wilhelm de Wied (în germană Wilhelm Friedrich Heinrich Prinz zu Wied) (nascut la  26 martie 1876 la Neuwied, Germania; decedat la  18 aprilie 1945 la Predeal, România) a fost în 1914 timp de şase luni principele Albaniei.

Wilhelm s-a născut ca al treilea fiu a uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania.
Deţinea în armata prusiană funcţia de maestu de cavalerie în momentul în care a fost propus pentru funcţia de principe al Albaniei, de către mătuşa sa, regina Elisabeta a României.

Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui Wilhelm de Wied pentru funcţia respectivă.

În 1913, după tratative şi ezitări îndelungate, Marile Puteri au decis înfiinţarea unui stat albanez, stat care fusese proclamat de  poporul albanez în urma războaielor balcanice, (sprijinit fiind de Austro-Ungaria).

Marile Puteri au hotărât să impună ele un şef de stat,intalnind opoziţia Rusiei legata de de crearea unui stat albanez, deoarece intenţiona să îi înlesnească aliatului său tradiţional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. (Dupa cum vedeti ,in toata istoria statului modern Albania,Rusia s-a pozitionat pe o linie ostila fata de aceasta tara si acest popor ).

Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat şi de către austro-ungari.
Prin Wilhelm, Germania şi Austro-Ungaria intenţionau să saboteze si încercările Italiei şi a Serbiei de a căpăta influenţă politică în noul stat creat.

La acestea se adauga prezumţia că un principe care nu aparţine nici uneia din marile religii din Albania (islamul, ortodixia şi catolicismul) ar fi mai uşor acceptat de către populaţia, neexistând din partea sa vreo bănuială de părtinire pentru unul din cele trei grupuri religioase.

După multe răzgândiri, Wilhelm de Wied acceptă funcţia propusă.

Astfel, în 1914 se deplasează 18 reprezentanţi ai Albaniei la Neuwied, pentru a-i oferi, în cadrul ceremoniei din 21 februarie coroana si tronul Albaniei.

La data de 7 martie 1914, principele Wilhelm I, împreună cu soţia sa Sophie von Schönburg-Waldenburg şi cei doi copii ai lor, ajung în Durrës, unde era stabilită reşedinţa sa.

Poporul l-a întâmpinat plin de entuziasm. Statul care i-a fost încredinţat era foarte sărac şi dispunea de o infrastructură şi un sistem administrativ extrem de modest.

Condiţiile care i-au fost oferite erau pentru nivelul Albaniei foarte luxoase, însă totuşi foarte modeste comparativ cu alte reşedinţe ale monarhilor europeni sau cu castelul din care provenea Wilhelm.

Era vorba de o casă cu două etaje, cu camere proprii amplasate în jurul unei curţi interioare din centrul oraşului.

 

 

 

 

Wilhelm de Wied nu deţinea multe cunoştiinţe despre tara  şi poporul care i-au fost încredinţate, fiind nevoit să se bazeze pe consilieri.

 

Nu a reuşit să se impună fata de popor şi de persoanele influente din Albania.

Astfel, conflictul de inflenţă dintre personalităţile albaneze şi puterile străine (de care tara era dependenta financiar, politic şi militar) s-a generalizat.

În sud grecii încercau să capete o inflenţă cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul ţării au atacat capitala.

Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situaţia.

În momentul părăsirii tarii la 2 septembrie 1914, observatorii apreciau faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult pe tronul Albaniei.

Ulterior, prim-ministrul şi episcopul albanez Fan Noli, a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied, este faptul că nu a reuşit să facă minuni…
Wilhelm de Wied nu a abdicat niciodată din funcţia de principe a Albaniei şi a continuat să poarte acest titlu până la moartea sa.

În 1917 a cerut repunerea sa în funcţie. La acea dată lupta însă din nou în armata germană ca ofiţer.

A părăsit serviciul militar în aprilie 1918.

În 1925 se stabileşte împreună cu familia sa în România, unde şi-a petrecut restul vieţii.

 

Printul de Wied,a  murit în 1945 la Predeal, iar mormântul său se află în incinta Bisericii Lutherane din Bucureşti.

 

 

https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5d/Grabstein_von_Wilhelm_zu_Wied.JPG

 

Foto: Piatra  funerară de la Biserica Luterană din Bucuresti.

 

Copii, rezultaţi din căsătoria încheiată la 30 noiembrie 1906 în Waldenburg, cu Prinţesa Sophie de Schönburg-Waldenburg (1885-1936) au fost :

 

 

– Prinţul moştenitor Carol Victor de Albania, Prinz de Wied (1913-1973), căsătorit în 1966 cu Eileen Johnston (1922-1985).

 

–  Marie Eleonore (n. 1909,  decedata in  1956 în lagărul comunist din Miercurea Ciuc, unde fusese internată), căsătorită în 1937 cu prinţul Alfred de Schönburg-Waldenburg (1905-1941), apoi în 1949 cu Ion Octavian Bunea (n. 1899 în Galaţi, m. după 1977, anul decesului acestuia fiind necunoscut).

 

O istorie trista, cu trecute vieti de Domni si Domnite …

 

03/09/2013 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. Reblogged this on Temeiurile iar nu Arătările unui Bun Început !.

    Apreciază

    Comentariu de irismister | 03/09/2013 | Răspunde

  2. Chiar ca o istorie trista. De care acum citesc prima oara.
    Ceea ce am remarcat in articol a fost mentiunea : Dupa cum vedeti, in toata istoria statului modern Albania, Rusia s-a pozitionat pe o linie ostila fata de aceasta tara si acest popor }.
    De ce am remarcat ? Pentru ca si guvernele noastre post-decembriste au aceeasi pozitie ruseasca fata de albanezi pentru ca nici in ziua de azi nu au recunoscut statul albanezilor din Kosovo desi aproape toata Europa a recunoscut Kosovo. Acet fapt arata ca numai prostii cred ca Romania este pro USA, pro NATO sau pro EU cand de fapt este pro Moscova. Asta nu pentru ca jucam la doua capete. Jucam la un singur cap si mimam doua capete.

    Apreciază

    Comentariu de Mucanu Aurel | 03/09/2013 | Răspunde

    • Statul independent albanez Kosovo nu a fost recunoscut de Romania din motive diferite de cele ale Moscovei.Sa nu uitam ca UDMR a salutat cu entuziasm proclamarea independentei Kosovo,desi se afla la guvernare,iar guvernul roman de atunci anuntase ca nu recunoaste secesiunea acestei regiuni.E clar ca acest tinut e albanez, numai ca politica inseamna de multe ori altceva decat adevar si dreptate…

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 03/09/2013 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: