CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

In Belgia, 1 din 8 medici este român…

1 din 8 medici din Belgia este român

 

 

 

Conditiile dificile si salariile mici din România, pe de o parte si oferta de locuri de munca din cadrul medical din Belgia, pe de alta parte, a facut ca medicii români sa fie cei mai reprezentativi in comparatie cu celelalte nationalitati europene care-si exercita profesia in aceasta tara.

In fiecare an, in jur de 500 de medici straini ajung in Belgia, pentru a lucra in domeniul medical si dintre acestia numarul cel mai mare este cel al românilor.

Acest aspect nu ramane indiferent, politicienilor si asociatiilor sindicale ale medicilor.
Trebuie stiut ca pentru medicii belgieni exista o cota care limiteaza accesul la profesie, ceea ce de altfel, in parte, a dat nastere la aceste lipsuri de cadre medicale din sistem.

Problema care incepe sa deranjeze o parte din clasa politica precum si sindicatele medicilor pleaca de la aceasta cota care impune belgienilor sa nu aiba in totalitate acces la profesie si lasa liber accesul celor care vin din Uniunea Europeana, pentru a profesa meseria de medic.

Cum cea mai mare parte dintre acestia sunt medicii români, evident ca privirile se indreapta spre acestia si odata cu ele polemicile de rigoare.

Recent sa cerut de sindicate o dezbatere mai ampla privitoare la acest aspect, in care se muta discutia de la “sanitaristul polonez” la “medicul român”.

 

  Sursa: belgianul.com.-Gazeta romanilor din Belgia

03/05/2013 Posted by | ROMANII DIN LUMEA INTREAGA | , , , , , , , | Un comentariu

Freedom House: Starea presei din Romania si Republica Moldova.Starea presei in lume.

Republica Moldova are o presă parțial liberă se situează la acest capitol pe locul 117 dintr-un total de 197 de state, potrivit unui raport al organizației Freedom House.

Republica Moldova este devansată în top de astfel de țări cum ar fi Nigeria, Tunisia sau Kenya.

România ocupă în acest clasament locul 88, iar Rusia – 176, alături de Sudan, China, Cuba sau Iran.

Potrivit raportului, pe primele poziții în top se clasează Norvegia, Suedia și Belgia. Clasamentul este încheiat de Uzbekistan, Coreea de Nord și Turkmenistan.

Rapoarte

Turbulențele politice în curs de desfășurare a produs condiții inegale pentru libertatea presei în Orientul Mijlociu în 2012. Tunisia și Libia si-au păstrat  în mare măsură câștigurile din 2011, iar  Egiptul a regresat în categorie..

Regiunea ca un întreg  a cunoscut un declin net in acest  an.

Printre evoluțiile mai tulburătoare în 2012 au fost scaderile dramatice din  Mali, deteriorarea  semnificativă din Grecia, și o înăsprire a controalelor privind libertatea presei în America Latină, punctate de declin a două țări, Ecuador și Paraguay.

 

 

HARTA. LIBERTATEA PE NET IN 2012

 

 

 

03/05/2013 Posted by | POLITICA | , , , , , | Un comentariu

SOLDATII EVREI AI GERMANIEI LUI HITLER

EVREI IN ARMATA NAZISTA

 

 

Pe cîmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat in jur de 150 de mii de soldaţi evrei, care  s-au bătut pentru şefii nazişti care au ordonat exterminarea evreilor. Descoperiri recente atestă faptul că Fuhrerul cunoştea originile evreieşti a peste 12 ofiţeri superiori şi a semnat documente care îi declara „de sânge german.”

Legea germană în vigoare sub regimul nazist începând cu 1935,  interzicea sa devina ofiţer cuiva care avea un bunic evreu.

Dar serviciul personal al armatei germane cunoştea, în 1944, 77 „ofiţeri de rang înalt de rasă evreiască amestecaţi sau căsătoriţi cu o evreică” în activitate în Wehrmacht, armata germană.

 

 

Image of Military Service Book
Livretul militar a unui jumatate evreu- Hermann Aub

 

Aceştia au primit de la Hitler o declaraţie de „sânge german.”

 

Lista a fost descoperită de Bryan Rigg, un student în istorie la Universitatea din Cambridge, care a regăsit membri ai Whermachtului care erau evrei sau aveau un părinte evreu.

El a interogat sute de vechi militari şi familiile lor şi a examinat, în arhivele guvernului federal german, dosarele militare individuale care au relevat faptul că autorităţile naziste cunoşteau foarte bine originile lor.

Rigg a găsit proba că Hermann Goering, şeful Luftwaffe şi succesorul desemnat de Hitler, a falsificat filiaţia mareşalului Erhard Milch, adjunctul său, care era, după definiţiile naziste, pe jumătate evreu.

El a descoperit că autorităţile naziste au decernat crucea de Cavaler, decoraţia militară germană cea mai importantă, militarilor care au fost licenţiaţi precedent pentru că erau evrei, apoi reintegraţi. Rigg a avut o discuţie cu un ofiţer german care i-a făcut o vizită tatălui său într-un lagăr de concentrare, arborând medaliile sale de luptător.

Văduva unui titular a crucii de Cavaler i-a spus că soţul său, jumătate – evreu, a fost profund bulversat de o vizită în ghetoul Varşoviei, pe când se întorcea de pe frontul din Rusia.

Cercetătorul britanic a indentificat un evreu pe jumătate din Primul război mondial, care comandase un grup de servicii de informaţii militare germane la Varşovia în septembrie 1939, însărcinat de a ajuta pe şeful evreilor lubavici, rabbinul Joseph Schneersohn, sa fuga în America.

Evrei in  uniformă nazistă
Biroul personalului armatei germane a alcătuit, în 1944, o listă de 77 de ofiţeri de rang înalt „de rasă evreiască amestecaţi sau căsătoriţi cu o evreică” servind în armata germană. Printre aceştia, se aflau doi generali de corpuri de armate, opt generali de divizie, cinci generali de brigadă şi 23 de colonei. Lista fusese făcută la cererea expresă a Fuhrerului.

Ofiţerul care a alcătuit-o a recunoscut, în ianuarie 1944, că ea era incompletă. Cercetările lui Bryan Rigg nu au scos însă la lumina zilei doar această listă secretă ci şi alţi ofiţeri de grad la fel de mare din armate de uscat, din marină şi aviaţie. El a găsit documente care arată că în cazul unui mareşal al cărui tată era evreu, Goering şi Hitler au decretat că „adevăratul său tată” era unchiul său maternal şi că mareşalul era drept consecinţă de sânge german autentic!!

Cercetările sale au dezvăluit 17 cazuri de atribuire a Ritterkreuz (Crucea de Cavaler), cea mai înaltă decoraţie militară germană, unor bărbaţi a căror origine evreiască era cunoscută. Dar mulţi dintre ei nu erau evrei religioşi.

Ziarul israelian „Vesti” a publicat un material senzaţional în care se relatează despre cei circa 150 de mii de soldaţi şi ofiţeri evrei care au luptat în componenţa armatei hitleriste.

 Legea privind cetăţenia Reichului şi legea protecţiei sângelui german, promulgate la Nuremberg în 1935, defineau ca evreu pe oricine avea cel puţin trei bunici evrei.

Reich-ul îşi numea oamenii născuţi din căsătorii mixte dintre arieni şi nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge de gradul întîi (cu unul din părinţi evreu) şi de gradul doi (cu unul din bunici evreu).

În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge evreiesc şi a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge au trăit liniştit pe timpul naziştilor. Ei erau înrolaţi în mod obişnuit în Wehrmacht, Luftwaffe şi Kriegsmarine, devenind nu doar soldaţi şi generali, dar şi comandanţi de regimente, divizii şi armate.

Sute de mischlinge au fost decoraţi pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de soldaţi şi ofiţeri de origine evreiască au fost decoraţi chiar cu cea mai înaltă distincţie a celui de-al Treilea Reich – Crucea de Cavaler.

Totuşi, mulţi veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintaţi cu greu pentru decoraţii, dar se tărăgăna şi avansarea lor în grad, din cauza originii etnice.

Timp îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi albaştri, purtînd o cască.

 

Picture of Werner Goldberg

 

Fotogrfia  lui Werner Goldberg, un mischlinge de gradul întîi,( cu tatal evreu), blond cu ochii albastri,care a fost folosita de propaganda nazista germana ca exemplu pentru soldatul german ideal…

 

Sub fotografie era scris: „Soldatul german ideal”.

 

Maiorul Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localităţii El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu tatăl său evreu.

 În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania, declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască ţara noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani: „Mulţi evrei şi semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al doilea război mondial considerau că trebuie să-şi apere cu onestitate Fatherland-ul”.

Colonelul Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui evreu halahic (Halaha – lege tradiţională evreiască, în conformitate cu care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu – n. a.).

 Aceleaşi certificate care autentificau „sîngele nemţesc” au fost semnate de Hitler pentru zeci de ofiţeri sus-puşi de origine evreiască.

În anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele grade şi cu o distincţie nemţească rară – Crucea de Aur. În 1943 brigada antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler. Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varşovia.

Hollander intrase în armata Republicii de la Weimar, în 1922. Mama sa era evreică şi dosarul său militar arata că în 1934, cartierul general de la Berlin scrie că el „nu este arian” dar, în favoarea sa, că a luptat contra comuniştilor în 1923 – 1924.

Biroul personal credea că el trebuia să rămână în armată cu toate că originile sale evreieşti îi deranjau pe colegii lui la şcoala militară unde fusese mutat. Din această cauză, a fost transferat în China. Hitler l-a recompesat prin medalia de serviciu onorabil în 1936 apoi, în 1939, după ce a examinat fotografiile lui, dosarul şi evaluările sale, i-a dat declaraţia de sânge german, Genehmigung. 
Dar în 1943, originile sale evreieşti i-au barat calea spre promovarea la gradul de general, deşi o merita din plin.

 

 

Picture of Colonel Walter H. Hallaender

Colonelul  Walter H. Hollander.

 

Anume acolo a fost şocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander arăta distrus şi înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fişa personală următoarea notă: „este prea independent şi greu de condus”, astfel tăindu-i calea spre gradul de general.

 A fost făcut prizonier de către ruşi în octombrie 1944 şi a petrecut 12 ani într-un lagar rusesc

 

Totuşi, ce au fost mischlinge ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai călăilor?

Viaţa îi punea deseori în situaţii absurde. În lagărul Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de Fier pentru… a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofiţerul SS, şocat de acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decoraţia asta la veston, ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.

Dar iată o altă istorie – a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani, evreu get-beget. În 1940 acesta a reuşit să fugă din Franţa cotropită cu acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS, avînd un nume nemţesc nou.

 „Dacă eu am servit armata germană, iar mama mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemţii, resimţind imensa vină pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar şi comunitatea evreiască le arată spatele celora aflaţi în situaţia mea. Doar destinele noastre se află în contradicţie directă cu ceea ce s-a obişnuit a fi numit Holocaust”.

Vom remarca încă un fapt demn de reţinut – în 1940 tuturor ofiţerilor care aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata. Iar cei care aveau rădăcini evreieşti doar pe linia paternă/maternă puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcţii de răspundere.

Realitatea însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunţate repetat o dată pe an. Deseori soldaţii nemţi, conduşi de principiul „frăţiei de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei şi nu-i denunţau organelor de partid şi celor represive.

Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht – soldaţi şi ofiţeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre aceşti mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoţi, mătuşi, unchi, bunici şi părinţi.

În ianuarie 1944 secţia de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă secretă cu 77 de ofiţeri sus-puşi şi generali aflaţi în căsătorii mixte şi anume „amestecaţi cu rasa evreiască sau căsătoriţi cu evreice”. Toţi aceştia aveau certificate personale de la Hitler prin care era autentificat „sîngele nemţesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5 general-maiori, 8 generali-locotenenţi şi doi generali.

Această listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich, favoritul Führer-ului şi conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) – structură care controla gestapoul, poliţia criminală, serviciul de spionaj şi de contraspionaj. Toată viaţa (din fericire scurtă) acesta a luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.

 

 

Heydrich s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului din acest oraş. Legenda familiei glăsuieşte cum că bunica lui, imediat după naşterea tatălui viitorului şef al RSHA, s-a măritat cu un evreu. În copilărie, se zice, băieţii mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l evreu.

Anume Heydrich a organizat în 1942 conferinţa de la Wansen pentru a pune în discuţie „soluţia finală a problemei evreieşti”. În alocuţiunea sa Heydrich a declarat că nepoţii evreilor sînt nemţi şi nu pot fi supuşi represiunilor.

Se zice că o dată, ajuns acasă beat criţă, privindu-şi mutra în oglindă ar  fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a şi tras cu pistolul  de două ori în ea.

Feldmareşalul de aviaţie, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de „evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un farmacist evreu.

 

 

Picture of Fielf-Marshal Erhard Milch

Feld-maresalul  Erhard Milch (stanga) impreuna cu generalul Wolfram von Richthofen.

 

 

Din cauza originii evreieşti el n-a fost acceptat în şcolile militare , dar începutul primului război mondial i-a deschis calea spre aviaţie. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut cunoştinţă cu tînărul Goering şi s-a manifestat în statul-major, cu toate că nu a zburat pe aeroplane.

 În 1929 el a devenit directorul-general al „Lufthansa”, agenţie naţională de transport aerian. Şi pentru că vîntul sufla deja în direcţia naziştilor, Milch furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei).

Şi acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziştii au declarat că mama lui Milch nu a dus viaţă sexuală cu soţul său evreu, iar tatăl adevărat al băiatului a fost baronul fon Bier. Goering a rîs mult, spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”.

Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu şi cine nu!”.

După război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80 de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” şi „Tissen”.

Majoritatea absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susţin că atunci cînd plecau în armată nu se considerau evrei. Aceşti soldaţi se străduiau să combată pălăvrăgeala rasială nazistă, anume prin faptele lor de vitejie.

 Înrolaţi în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi triple că strămoşii lor evrei nu ii  încurcă să fie ostaşi dîrji şi buni patrioţi ai Germaniei.

 

 

”Soldaţii evrei ai lui Hitler” 


 Autor: Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200

03/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 7 comentarii

%d blogeri au apreciat: