CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Tezaurul Romaniei de la Moscova. In 1965 Brejnev era revoltat de pretentiile PCR la tezaurul romanesc. VIDEO


 

Moscova 1965 – Brejnev revoltat de pretentiile PCR la tezaurul romanesc.

Problema tezaurului romanesc aflat la Moscova, un subiect tabu in anii ocupatiei sovietice a devenit, o data cu trecerea timpului, din ce in ce mai complicata.

Incercarile partii romane de a recupera valorile furate de rusi – rezervele de aur ale Bancii Nationale, cea mai mare parte a bijuteriilor Reginei Maria,  s-au izbit de fiecare data, de inflexibilitatea Moscovei, situatie care a generat o tensionare a relatiilor intre cele doua parti.

Lucrarea „Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova”, aparuta la Editura Fundatiei Culturale „Magazin Istoric”, aduce in atentia celor interesati momentul 1965, cand, in contextul reconsiderarii raporturilor dintre Partidul Comunist Roman si PC al Uniunii Sovietice, chestiunea tezaurului a fost repusa in discutie.

Marturie a modului in care s-au derulat aceste discutii – cu siguranta doar un dialog al surzilor, ca de fiecare data in toti acesti ani – stau stenogramele delegatiei de partid si de stat a RSR cu prilejul vizitei in URSS, intre 3-11 septembrie 1965.

Trebuie spus ca delegatia de la Bucuresti era formata din Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu Mizil, Manea Manescu, Corneliu Manescu, Nicolae Guina si Andrei Pacuraru. Cei mentionati au stat la aceeasi masa cu Loenid Brejnev, A. N. Kosighin. N.V. Podgornii, A.N. Selepin, I.V. Andropov, A.A. Gromiko, N.V Novikov, P.F. Lomako, I.K Jegalin, L.F. Ilicev.

Va prezentam in continuare pasajele cele mai interesante ale acestei stenograme, care se afla in arhiva CC al PCR, fond Cancelarie, Dosar 124/1965. (Luciana POP)

Tov. Alex Barladeanu: Problema tezaurului roman depozitat la Moscova este suficient de cunoscuta si aceasta situatie imi da posibilitatea sa fiu scurt si sa ma marginesc numai la improspatarea catorva elemente esentiale. In cursul primului razboi mondial, in conditiile in care o parte din teritoriul roman era ocupat de trupele germane, intre guvernele roman si rus din acea perioada a intervenit o intelegere, prin care, pentru a pune in siguranta si a se evita o eventuala cadere in mainile germane, urma sa se depoziteze in Rusia tezaurul de aur si alte valori ale economiei noastre nationale, precum si valorile apartinand Casei de Economii si Consemnatiuni romane.

Ca urmare a acestei intelegeri, in decembrie 1916 au fost transportate la Moscova un numar de 1738 casete continand aproape intregul tezaur in aur al BNR, precum si doua casete cu bijuterii ale fostei case regale. Toate casetele au fost depozitate la Kremlin, intr-un compartiment rezervat Bancii de Stat a Romaniei, aici in Sala Armelor. In iulie 1917 s-a efectuat un al doilea transport, continand 188 casete cu restul tezaurului in aur si cu alte valori ale Caei de Depuneri.

In total, s-au depozitat la Moscova 93.452 kg aur fin, aproape in intregime format din monezi de aur si o serie de valori istorice si artistice. In timpul Marii Revolutii Socialiste din Octombrie si in perioada care a urmat, guvernul sovietic nu a restituit acest tezaur.

Lenin, intr-o telegrama din 1918 catre V.A. Antonov – Ovseenko, scria „Bogatele valori ale guvernului roman trebuie pastrate cu cea mai mare grija spre a fi predate in buna stare poporului roman dupa doborarea contrarevolutiei romane”.

In doua randuri, in 1935, dupa reluarea relatiilor diplomatice, si in 1956, ne-au fost restituite o parte din aceste lazi depuse, continand arhiva, documente istorice, opere de arta, unele din ele importante pentru tara noastra, insa nu a fost restituit tezaurul de aur al BNR, care reprezenta acoperirea monedei nationale si o mare avutie a poporului roman.

Astazi, in cadrul relatiilor noi existente intre tarile socialiste, intre doua popoare care construiesc socialismul si comunismul, noi ridicam fata de dvs. problema restituirii acestui depozit de aur catre adevaratul sau proprietar – poporul roman.

Consideram ca aceasta restituire, in afara de o anumita importanta economica pentru tara noastra, are si o deosebita semnificatie politica, atat prin faptul ca se infaptuieste ceea ce inca Lenin considera ca trebuie infaptuit, cat si prin faptul ca ar ilustra relatiile de inalta principialitate pe care se bazeaza prietenia si colaborarea frateasca dintre popoarele noastre…

Tov. L.I. Brejnev: O problema interesanta, in legatura cu aurul, cu tezaurul romanesc. Inainte de toate am vrea sa va spunem ca punerea problemei cu tezaurul romanesc prezentata de tov. Barladeanu ne-a provocat nedumeriri.

 De ce? Aceasta problema are o vechime de 50 de ani si ea se refera la socotelile dintre Rusia tarista si Romania regala. Acum insa discutiile au loc intre doua state socialiste, care in acest timp au incheiat diferite acorduri, au stabilit relatii fratesti, prietenesti, au trecut impreuna perioada neplacuta a celui de-al doilea razboi mondial, au gasit si forta necesara ca aceste neplaceri sa fie stinse si, cu toate pierderile poporului sovietic in acest razboi si nenorocirile poporului roman, partidele noastre au educat popoarele in spiritul respectului reciproc, respect fata de prietenia noastra.

Acesta este un merit urias al partidelor noastre, al Partidului Comunist Roman si al PCUS. In acest proces nu a fost usor. Acesta este meritul nostru, marea noastra victorie politico-ideologica. Ne-au trebuit decenii pentru a risipi amaraciunea si durerea care s-au strans de-a lungul timpului in sufletele oamenilor. (…) Adica, prin numeroase actiuni, a fost inmormantata aceasta amaraciune.

Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme. Desigur, nici unul dintre noi, participanti la tratative, nu eram la curent cu aceasta chestiune si am ridicat totul in picioare.

Cum arata chestiunea la noi? Din materialele care exista reiese, intr-adevar, ca in decembrie 1916, un reprezentant necunoscut, o figura nu prea reprezentativa – aceasta actiune a avut loc in conditiile cand nemtii ocupau tara dv si prezentau o mare primejdie – el, chipurile in numele curtii regale, a transmis Comandamentului frontului de sud-vest – comandant era Miloradovici – aceste casete cu tezaur.

 Este interesanta istoria acestora. Se intampla in timpul razboiului, ele au fost transmise pe incredere. In general, cantitatea totala corespunde cu cea aratata de tov. Barladeanu. Insa, cand mai tarziu, o parte din casete au fost deschise de guvernul nostru, s-a gasit si incaltaminte a familiei regale. Exista o lista care indica ce era in aceste casete: coliere, pantofi, imbracaminte. Se arata ca o parte din aur era in monede.

Tov. Alex Barladeanu: A fost aproape tot in monede.

Tov. Brejnev: Au fost si lingouri. Numarul total al casetelor corespunde. Ce s-a intamplat apoi? Tarismul a fost inlaturat si toate aceste casete au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici sfarsesc informatiile. Nu mai gasim nici un fel de date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra. (…)

In felul acesta o parte din aur, in timpul razboiului civil, a fost jefuit de armatele albgardiste, care probabil ca l-au dat tarilor straine pentru imbracamintea care au primit-o, iar bancherii pe care au livrat aceste haine si armament, desigur, l-au luat.

Asadar, am cautat sa cercetam lucrurile in mod amanuntit, insa din arhiva nu reiese o situatie clara. O parte din tezaurul care a fost dat s-a aflat in Sala Armelor. Acolo aveau chei un reprezentant al dvs. si unul al nostru si, desi sala avea doua usi, unul nu putea intra fara celalalt.

Era o situatie de asa natura incat, daca nu se intalneau, nici unul nu putea sa intre. Cred ca lucrul acesta il cunoasteti. Probabil ca tocmai datorita acestui fapt ele s-au pastrat, intrucat in aceasta perioada cei doi reprezentanti nu s-au putut intalni.

Dupa aceea, cand tov. Gheorghiu-Dej si dv. ati pus problema inapoierii acestui tezaur, v-am inapoiat aceste casete, pentru care existau listele complete.

Daca este sa vorbim asa, la arhiva exista un document din care reiese ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de armament si alte lucruri in suma de 300 milioane de dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone de aur.

Daca este sa ridicam o problema, trebuie ridicata si cealalta. Cred, avand in vedere cele spuse de mine pana acum – ca este o problema cu o vechime de 50 de ani; ca in aceste conditii exista pretentii reciproce; ca in conditiile desfasurarii unei activitati serioase de educare a poporului, actiune desfasurata de catre partid, in spiritul prieteniei, in conditiile in care s-a reusit sa fie inlaturata amaraciunea provocata de cel de-al doilea razboi mondial – iar dvs. stiti ca aceasta a fost o amaraciune grea pentru noi; comisiile de imputerniciti care au stabilit pierderile pricinuite de razboi la Odessa si Crimeea, precum si din documente referitoare la actiunile trupelor romane, pierderile pricinuite depasesc de 100 de ori ceea ce discutam noi azi. De aceea, consideram aceasta problema nu pur si simplu o problema financiara. Nu este vorba de 900 kg aur sau 300 milioane de dolari, aici este o problema politica.

Sa presupunem, insa, ca am fi avut asemenea motive juridice; atunci cum s-ar putea explica partidului si poporului ca noi platim sau dam Romaniei aur care a fost primit in asemenea conditii de la rege? Este o chestiune foarte grea. Intregul popor, intregul partid stie ca reparatiile de razboi de 300 de milioane de dolari platite de Romania au fost doar simbolice. Oare pentru refacerea Crimeei sau Odessei au ajuns numai aceste 300 de milioane dolari? Eu nu mai vorbesc de pierderile de vieti omenesti – au pierit si rusi, si nemti si romani(…)

De aceea, aceasta problema este o problema politica. Daca si noi vom incepe sa rascolim aceasta problema veche, ceea ce ar fi impotriva dorintei noastre si a dvs., aceasta ar putea duce in mod inevitabil la aparitia unor fenomene nedorite si la atatarea patimilor.

De aceea, noi am cantarit multilateral, vazand toate materialele de care dispunem si consideram ca restituirea unor lucruri care au vechime de 50 de ani si care se refera la o perioada cand exista vrajba intre tarile noastre respective nu corespunde interesului dezvoltarii prieteniei noastre si colaborarii dintre noi. Noi consideram ca aceasta problema trebuie sa fie inchisa si sa nu ne mai intoarcem la ea. Numai o asemenea rezolvare ar sluji increderii reciproce si prieteniei fratesti, deplinei intelegeri…

Delegatia romana nu s-a resemnat, insa, si nu a abandonat subiectul atat de suparator pentru Kremlin.

 Comunistii romani tin piept Moscovei

Problema Tezaurului a ramas deschisa
– Amenintari. Cu atat s-au ales liderii PCR care, in septembrie 1965, au solicitat Moscovei restituirea celor 93 de tone de aur date spre pastrare in timpul Primului Razboi Mondial. Delegatia romaneasca nu s-a lasat, insa, intimidata si a refuzat sa accepte ca problema este „inchisa”.

Stenogramele oficiale consemneaza un schimb taios de replici intre Maurer, Ceausescu, Brejnev si Kosighin, din care va prezentam, in continuare, cele mai interesante fragmente. Aceste documente (aflate in arhiva CC al PCR, fond Cancelarie, Dosar 124/1965) au fost publicate in lucrarea „Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova”, aparuta la Editura Fundatiei Culturale „Magazin Istoric”. (Luciana POP)

Tov. I. Gh. Maurer: Ridicand aceasta problema, sigur ne-am gandit sa rezolvam o problema juridica si o problema politica. Nici o secunda n-am pierdut din vedere ca problema pe care o ridicam are ca principal caracter un caracter politic; caracterul sau juridic este secundar in raport cu caracterul politic, dar foarte important.

V-am propus o solutie simpla: restituirea tezaurului. Aceasta solutie rezulta cu claritate din actele incheiate intre conducerea Regatului Romaniei si guvernul rus tarist din acea vreme, dar rezulta in egala masura si din angajamentele clare ale partii sovietice, care, printr-o hotarare a Consiliului Comisarilor Poporului, si-a asumat angajamentul de a pastra acest fond de aur, depus de Romania, si de a-l restitui poporului roman.

Am socotit ca si Dv si noi vom fi de acord cu faptul ca in momentul de fata poporul roman este cel care exercita puterea politica in tara noastra si ca, deci, in conformitate cu aceste angajamente asumate de puterea sovietica prin hotararea Consiliului Comisarilor Poporului din 13/26 ianuarie 1918, tezaurul trebuie restituit poporului roman.

Tov. L.I. Brejnev: Este publicata in colectie?

Tov. I. Gh. Maurer: Da. De aceea, am propus aceasta solutie foarte importanta pentru ca ea rezulta din angajamentele foarte clare ale partii sovietice. Am ascultat cu foarte mare atentie expunerea de ieri a tov. Brejnev asupra acestui lucru. Am analizat cu atentie argumentele date, faptele citate, le-am cantarit pe toate, am analizat si solutia pe care Dv ati propus-o, de a inchide aceasta problema.

Trebuie sa va declaram ca punctul nostru de vedere nu este acesta. Am deschis problema, problema ramane deschisa. Sigur, nu o putem rezolva astazi; noi spunem dati inapoi, dv spuneti nu trebuie dat. Dar nu suntem de acord cu inchiderea problemei; nu ne-am inteles astazi, vom discuta maine si va trebui sa ne intelegem asupra acestui capitol, in conformitate cu angajamentele asumate, in conformitate cu dreptul si cu interesele ambelor parti.

Acest lucru este intr-adevar o problema politica. Va trebui sa stim sa o rezolvam cu cumintenie, asa incat, atata timp cat nu ne intelegem asupra acestei chestiuni, diferentele noastre de pareri sa tulbure cat mai putin relatiile noastre.

 Dar va trebui sa ne intelegem asupra acestei probleme, pentru ca din aceasta intelegere ambele parti vor avea de castigat si, inainte de toate, ambele parti vor avea de castigat din punct de vedere politic, lasand contemporaneitatii un exemplu de chip in care se pot rezolva, intre tari socialiste si prietene, probleme care – desi pot avea la un moment dat un caracter delicat – pot fi rezolvate cu bunavointa, staruinta, tact, respect, datorita dreptului si angajamentului asumat.

Tov. Nicolae Ceausescu: Eu vreau sa continui aceasta problema. Punctul de vedere al delegatiei noastre a fost expus clar de tovarasul Maurer. Sigur, tovarasi, nu este vorba numai de cantitatea aceasta de aur in monede sau lingouri si nici de valori. Este vorba, in primul rand, de o problema politica care arata in ce fel tarile socialiste stiu sa rezolve problemele care exista intre ele.

Adica este vorba de ceea ce scriem in declaratiile noastre, ca relatiile dintre tarile socialiste trebuie sa fie pentru toate popoarele un model si un indemn in stimularea luptei lor. Din acest punct de vedere, aceasta problema este intr-adevar foarte importanta.

In Hotararea (Consiliului Comisarilor Poporului) din 1918 se spune asa: „Consiliul Comisarilor Poporului hotaraste:

Fondul de aur al Romaniei care se pastreaza la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia romana. Partea sovietica isi asuma raspunderea pentru pastrarea acestui fond si il va preda in mainile poporului roman.”

Deci, aici nu este vorba numai de o intelegere intre doua guverne care au fost rasturnate de revolutie. Aici este vorba si de un angajament public al Puterii Sovietice.

La noi, problemele acestea sunt cunoscute, tovarase Brejnev, si nu numai la noi. Oamenii ne intreaba: cum ati rezolvat problema? Este clar ca la aceasta nu se poate raspunde decat ca noi ne-am adresat Puterii Sovietice cu rugamintea de a-si respecta angajamentul luat in 1918. Alt raspuns nu putem da. Si, sigur, o sa ne intrebe: ce-a raspuns Puterea Sovietica?

 Va trebui sa raspundem, asa cum ati spus dvs. ieri, sau sa spunem: n-am primit inca raspuns si asteptam. Noi, deocamdata, consideram ca raspunsul ar trebui sa fie acesta: se asteapta ca Puterea Sovietica, sau mai bine zis reprezentantii din conducerea sovietica, sa mai analizeze lucrurile, pentru ca aceasta va constitui intr-adevar un act politic de mare importanta in relatiile dintre noi si pentru autoritatea actelor Puterii Sovietice.

Trebuie sa va spunem deschis ca nu putem impartasi considerentele expuse de tov. Brejnev. Aceste considerente nu sunt fundamentate nici din punct de vedere juridic si nici din alte puncte de vedere. Mai cu seama nu suntem de acord cu considerentele legate de acest tezaur, care n-au nici un fel de legatura cu el.

S-au ridicat probleme care apartin cu totul de alt domeniu, care au fost rezolvate si consideram ca a pune in discutie asemenea probleme nu poate servi cu nimic prieteniei dintre popoarele noastre. Vreau sa va spun un lucru, tovarasi. In anul 1939, guvernul polonez al lui Beck a depus tezaurul spre pastrare in Romania. Atunci, am avut un guvern regal.

Tezaurul depus a fost pastrat; desi nemtii au cautat sa-l ia, el a fost ascuns, iar in 1948, puterea populara a restituit in intregime intregul fond al tezaurului primit spre pastrare. Nu dorim ca acum sa intram in discutie pe aceasta tema. Consideram ca este bine sa mai reflectam asupra acestor probleme si inca o data vrem sa subliniem ca discutarea acestor probleme trebuie facuta legat de problema in sine, in spiritul marxism-leninismului, a gasirii solutiilor.

Daca pana la urma nu ne lamurim acum, sa mai lasam putin la o parte, fara sa complicam lucrurile cu alte probleme care n-au nici o legatura. Noi nu putem fi de acord cu felul cum au fost ridicate problemele de catre tov. Brejnev in legatura cu tezaurul.

Tov. L.I. Brejnev: Numai cateva cuvinte. Dupa ridicarea acestei probleme, noi am avut nevoie nu de putin timp pentru ca sa descoperim istoria intregii chestiuni si, dupa ce am reflectat, noi, ca si dvs astazi, am apreciat just esenta acestei probleme: este vorba nu de 93.000 de kilograme de aur, ci este o problema politica.

Documentele au fost citate just; si noi le-am vazut, ati expus just si obiectiv. Noi v-am aratat ce s-a intamplat in esenta cu acest tezaur, unde s-a aflat, adica latura faptica a problemei. Ceea ce s-a pastrat aici, la Kremlin, sub doua chei, v-a fost in intregime restituit.

Dupa acea hotarare citata aici au avut loc, insa, mari evenimente militare si politice in tara. In acele imprejurari, acest tezaur a fost jefuit de catre albgardisti, care, pe plan politic, absolva intr-o anumita masura puterea sovietica de raspundere. Principalul consta insa in faptul ca, din moment ce aceasta este o problema politica, ea nu poate fi niciodata unilaterala; intotdeauna o latura a problemei atrage dupa sine si altele.

Eu am fost nevoit sa amintesc din nou evenimentele care au avut loc in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nu cu un sentiment de satisfactie. (…) Aceste amintiri ale noastre nu pot fi considerate un repros la adresa dv, pentru ca si dv. ati luptat impotriva fascismului, iar nemtii au jefuit si Romania, ei au fost aceia care au trimis diviziile romane sa piara in razboi.

Asa ca in discutiile noastre nu a fost nici o urma de repros. Noi am vorbit despre aspectul politic al problemei. In aceste conditii, facand abstractie de munca uriasa desfasurata de partidele noastre, sa admitem ca va dam aceste 93 de tone. Este insa greu sa fii de acord ca, din punct de vedere politic, aceasta va fi folositor poporului dv, popoarelor noastre, sau ca poate sluji drept exemplu pentru altii.

Cu atat mai mult cu cat nu stim ce relatii s-au stabilit in urma razboiului intre cehi si polonezi, intre alte popoare, nu se cunoaste de unde ar putea fi scoasa la suprafata o veche problema politica. Aceasta este o chestiune foarte mare. De aceea, noi am ajuns la concluzia sa consideram aceasta problema ingropata, pornind de la ideea colaborarii noastre fratesti in continuare.

Tov. A.N. Kosighin: Iata care e situatia. O problema financiara nu exista, nu exista o problema de decontari intre Uniunea Sovietica si Romania. Valori concrete, de asemenea, nu am primit, pentru ca documentul se refera la anul 1918. Dupa 1918 aceste valori nu se stie unde au ajuns; tot ceea ce a ramas a fost inapoiat Romaniei si Gheorghiu-Dej ne-a trimis atunci o scrisoare de multumire pentru ca am pastrat acele valori si le-am inapoiat.

Daca o sa reluam chestiunea decontarilor, ea va fi in mod incalculabil nu in favoarea Romaniei, pentru ca atunci se va pune problema datoriilor fata de Rusia tarista. Aceasta chestiune va atrage dupa sine un numar foarte mare de decontari, de cereri si contracereri.

Ramane a doua chestiune – caracterul politic al problemei. Tov. Ceausescu a spus ca poporul va va intreba daca dv. ati rezolvat sau nu aceasta problema. Eu plec de la contrariu. Sa spunem ca ati rezolvat aceasta problema. Dar atunci poporul nostru ne va intreba: pe ce baza ati facut aceasta? Nu aveti acest tezaur, inseamna ca ati dat alte valori. Si atunci s-ar ridica un intreg ghem de probleme cu acest tezaur: cine si cat a pierdut in timpul razboiului. (…)

 Cred ca din punct de vedere politic nici pentru Romania nici pentru Uniunea Sovietica nu este folositor sa scoatem la suprafata aceasta problema. (…) Consider justa propunerea tov. Brejnev de a socoti problema inchisa; aceasta nu este o chestiune pe baza careia trebuie sa intarim prietenia dintre noi.

(…)

Tov. I.Gh. Maurer: As dori sa spun numai un cuvant. A continua discutia in momentul de fata mi se pare ca este fara sens. Impresia mea este ca in momentul de fata nu putem avea nici un fel de idee ca va convingem de punctul nostru de vedere. Trebuie sa marturisesc cinstit, nici ceea ce dv. ati spus nu ne-a convins ca nu avem dreptate. In aceste imprejurari, a continua sa discutam ar insemna sa pierdem vremea degeaba. Faptul insa este foarte clar si acest fapt mi se pare ca trebuie sa-l inregistram: spun, problema este deschisa, ea va trebui rezolvata in cadrul unor discutii viitoare. Intre timp va mai ganditi si dv, ne mai gandim si noi si va trebui sa gasim o solutie. (…)

Tov. A.N. Kosighin: Atunci se ridica problema pretentiilor reciproce si aceasta o sa ne duca dracu stie unde.

Tov. N. Ceausescu: Tovarasul Kosighin pune problema decontarilor intre guvernul tarist si guvernul roman de atunci. Noi nu problema aceasta o ridicam, pentru ca asemenea socoteli s-ar putea ridica multe. Noi am ridicat un lucru simplu: intre doua guverne a intervenit un acord semnat de ministrii de Finante de atunci; aceste valori au fost date spre pastrare, nu au fost date drept gaj in contul unor datorii.

 Dupa toate normele internationale si interne, daca ii dai cuiva sa pastreze ceva, el este obligat sa ti-l inapoieze. Consiliul Comisarilor Poporului – din care, dupa cate imi amintesc, facea parte si Lenin – a considerat ca trebuie sa-si asume raspunderea ca va pastra si va inapoia poporului roman aceste valori, adoptand in acest sens o hotarare speciala.

Aceasta este o dovada a respectarii dreptului international, a dreptului unui alt popor, pentru ca, intr-adevar, asa cum se spune aici, acest tezaur apartine poporului roman. Este intr-adevar o dovada de internationalism proletar, cum numai Lenin putea sa o faca.

Noi aici nu ridicam decat problema de a se restitui ceea ce a fost depozitat si ceea ce puterea sovietica a spus ca va restitui poporului roman. Nu intelegem de ce sa ridicam problema decontarilor. Aceasta intr-adevar nu are nici un rost. Nu intelegem de ce sa legam problema aceasta simpla de problemele celui de Al Doilea Razboi Mondial.

Tov. Brejnev spune ca nu s-a facut un repros comunistilor romani. Noi nu consideram acest repros intemeiat, pentru ca multi comunisti de-ai nostri au luptat in randurile armatei sovietice, unitati romanesti au luptat in 1918 in apararea revolutiei. Acestea sunt faptele care vorbesc de parerea comunistilor despre Uniunea Sovietica.

Ce putem intelege, insa, cand se spune ca aceasta poate sa trezeasca lucruri foarte neplacute, cu urmari foarte grave? Grave pentru cine? Pentru Antonescu? El a fost rasturnat acum 21 de ani. Deci, urmari grave pot fi numai pentru aceia care exista astazi, adica pentru poporul roman si poporul sovietic, nu pentru aceia care nu mai sunt. (…)

Noi ne dam seama ca acum problema nu poate fi lamurita. Suntem de acord s-o amanam, sa nu o consideram ca o problema de neintelegere intre noi, dar asupra ei trebuie, si unii si altii, sa reflectam. (…)

Noi consideram ca problema aceasta va ramane de rezolvat. Nu sunt de acord cu rationamentele tov. Kosighin, ele nu pot fi legate de tot ce a urmat dupa 1918, nu au nici o legatura. Iar daca vreti sa stiti parerea mea, in legatura cu ce ar spune poporul sovietic, iata: ar spune ca guvernul nostru indeplineste una din obligatiile asumate din primele timpuri ale puterii sovietice. Dar asupra acestei probleme am putea discuta mai mult.

Directiva Lenin: pastrati tezaurul Romaniei!

– BNR detine documentele care dovedesc ca aurul romanesc se afla in seifurile Moscovei * ZIUA va prezinta situatia comorii

Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu, i-a prezentat, miercuri seara, presedintelui Traian Basescu dosarul aflat la banca centrala cu documente privind tezaurul romanesc aflat la Moscova, informeaza Mediafax. „Acesta este dosarul tezaurului de la Moscova.

 Este dovada peremptorie ca este (tezaurul -n.r.) la ei”, i-a spus Isarescu presedintelui tarii, la finalul unei lansari de carte gazduita de BNR. In prezent exista o comisie bilaterala romano-rusa care analizeaza problema tezaurului de aproape trei ani de zile.

 Se pare ca la solicitarea Moscovei de a nu fi discutata aceasta problema in public pana la incheierea lucrarilor comisiei subiectul a fost tinut departe de ochii opiniei publice pana in prezent. Iar o astfel de comisie isi poate desfasura activitatea ani buni de zile. De altfel toate discutiile pe marginea problemei tezaurului intre Bucuresti si Moscova au fost sabotate de partea rusa intr-un fel sau altul.

Protocoalele

La Banca Nationala a Romaniei sunt pastrate documentele care atesta faptul ca partea rusa a preluat intre decembrie 1916 si august 1917 valorile depozitate in BNR in timpul razboiului. Conform traditiei, acest dosar este transmis directorului care preia conducerea Bancii Nationale de catre predecesorul sau.

La 14 decembrie 1916 ministrul rus de Finante il imputernicea pe directorul Bancii de Stat din Moscova, Kovalnitki sa preia spre pastrare tezaurul Romaniei. In 12 decembrie 1916 la Iasi au fost incarcate sapte vagoane cu 700 de lazi continand monede si lingouri de aur, iar in 13 decembrie 1916 au fost incarcate alte sapte vagoane de tren cu 740 de lazi cu acelasi continut. Protocolul privind incarcarea si sigilarea celor 14 vagoane a fost semnat de trimisul rus A. Mossolov si de ministrul roman de Finante Victor Antonescu. Transportul a ajuns la Moscova la 21 decembrie 1916.

La 16 februarie 1917 o comisie formata din directorul BNR Capitanovici, cenzorul A. Saligny si casierul M.Z. Demetrescu pe de o parte – pe de cealalta seful sucursalei din Moscova a Bancii de Stat Vasili Iakovlevici Kovalnitki, directorul N.V. Veniaminov si adjunctul V.I. Iakovlev au inspectat aurul romanesc depozitat la Moscova. Inspectia a constatat receptionarea in ordine a aurului romanesc si a stabilit termene la care autoritatile romane putea sa inspecteze ulterior depozitul.

La 5 august 1917 a fost incheiat la Moscova un protocol privind al doilea transport de valori romanesti. Era vorba de 188 de lazi care cuprindeau – conform protocolului citat – „monede de aur, titluri de renta, obligatiuni, depozite, carti, documente si altele, in valoare totala de un miliard cinci sute nouazeci si patru milioane trei sute treizeci si sase mii sapte sute un leu si noua bani”.

Telegrama lui Lenin

Unirea Basarabiei cu Romania a declansat furia bolsevicilor de la Moscova. Lenin a ordonat confiscarea tezaurului romanesc pana in momentul in care Romani va fi eliberata de sub „regimul burghezo-mosieresc”.

V.I.Lenin, intr-o telegrama din 1918 catre Antonov-Ovseenko, transmitea : „Bogatele valori ale Guvernului roman trebuie pastrate cu cea mai mare grija spre a fi predate in buna stare poporului roman dupa doborarea contrarevolutiei romane”. Aceasta telegrama a fost folosita de Alexandru Barladeanu in cadrul negocierilor de restituire a tezaurului din 1965, spunand ca: „a sosit momentul pentru a se indeplini directiva lui Lenin”.

Ca de la comunisti la comunisti

Din stenograma convorbirilor de la Moscova din 1965, pastrata la Arhivele Nationale ale Romaniei, rezulta ca Al. Barladeanu a prezentat istoricul evacuarii Tezaurului in Rusia. In replica, L.I.Brejnev spunea : „Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile dintre Guvernul tarist si Guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme. Tarismul a fost inlaturat si toate aceste casete au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici se termina informatiile. Nu mai gasim nici un fel de date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci, o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra.

In felul acesta, o parte din aur, a fost jefuita in timpul razboiului civil de armatele alb-gardiste, care, probabil, l-au dat tarilor straine pentru imbracamintea pe care au primit-o”. Brejnev s-a grabit sa scoata Romania datoare fata de URSS: „Exista un document din care rezulta ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de armament si alte lucruri in suma de 300 milioane de dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone aur…”.

La randul sau, A.N.Kosaghin arata ca : „Daca o sa luam chestiunea decontarilor, ea va fi in mod incalculabil nu in favoarea Romaniei, pentru ca atunci se va pune problema datoriilor fata de Rusia tarista”. Ceausescu a respins insa argumentele partii sovietice, aratand ca „Tovarasul Kosaghin pune problema decontarilor intre guvernul tarist si guvernul roman de atunci. Noi am ridicat un lucru simplu: intre doua guverne a intervenit un acord semnat de ministri de finante de atunci: aceste valori au fost date drept gaj in contul unor datorii. Dupa toate normele de drept international si interne, daca ii dai cuiva sa pastreze ceva, el este obligat sa ti-l inapoieze”.

Comisiei pentru Tezaur i se pretinde Omerta

Prin Hotararea de Guvern numarul 880 din 3 iunie 2004 a fost infiintata „Comisia romano-rusa pentru studierea problemelor izvorate din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului Romaniei, depus la Moscova in timpul primului razboi mondial”.

Presedintele Comisiei este istoricul Ioan Scurtu – fost consilier al presedintelui Iliescu si director al Institutului Nicolae Iorga. Activitatea de pana acum a acestei comisii este extrem de discreta si se vorbeste chiar de o conditie pusa de partea rusa pentru pastrarea unei obscuritati informationale in Romania pe marginea Tezaurului pana la incheierea lucrarilor. Dintre istoricii romani membri ai Comisiei fac parte Ioan Chiper, Viorica Moisuc, Natalia Tampa. Ultima intalnire a acestei comisii a avut loc in mai 2006 la Moscova, urmatoarea va avea loc la Bucuresti in lunile ce urmeaza.

Din comisie mai fac parte noua membri, directorul Directiei Drept International si Tratate din Ministerul de Externe, ca secretar roman al comisiei, si reprezentanti ai Bancii Nationale, Ministerului de Externe, Muzeului National de Arta, Secretariatului de Stat pentru Culte si profesori si istorici de la Universitatea Bucuresti, Universitatea Ovidius (Constanta), si Universitatea Valahia (Targoviste), la care se adauga 13 experti (istorici, cercetatori, muzeografi, arhivisti, experti in Drept international public si in Finante publice). Partea rusa a comisiei este condusa de academicianul Alexandr O. Ciubarian si are ca secretar pe istoricul Victor V. Ischenko.

Cu ocazia primei intalniri dintre copresedintii si secretarii Comisiei comune romano-ruse, desfasurata in perioada 18-20 mai 2004 la Moscova, s-au discutat componenta comisiei, modalitatea de desfasurare a lucrarilor si programul comisiei. Cu aceasta ocazie s-a semnat Regulamentul de functionare a Comisiei pentru problema Tezaurului romanesc.

Regulamentul prevede studierea de catre comisie a problematicii Tezaurului romanesc cu prioritate in cadrul chestiunilor izvorate din istoria relatiilor bilaterale. In perioada 19-21 octombrie 2004, a avut loc la Bucuresti prima sesiune plenara a Comisiei comune romano-ruse privind problema Tezaurului Romaniei depus la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial.

Istoricul Ioan Scurtu a declarat pentru Evenimentul Zilei in legatura cu desfasurarea activitatii acestei comisii ca: „Se discuta mai multe probleme divergente, de exemplu bunurile rusesti aflate pe teritoriul Romaniei. Comisia a convenit insa ca problema tezaurului este prioritara”. Referitor la cat de repede ar putea fi inapoiat tezaurul, Ioan Scurtu a declarat: „Este greu de estimat. Problema nu are un caracter stiintific, ci mai degraba unul politic. Daca relatiile dintre cele doua tari vor fi bune, va dura putin. In momentul de fata contextul relatiilor romano-ruse nu este unul foarte pozitiv”.

BNR nu va renunta niciodata la dreptul de a revendica Tezaurul

„Romania trebuie sa fie constienta ca are un tezaur la Moscova. Banca Nationala nu va renunta niciodata la dreptul de a revendica acest tezaur”, a declara acum doi ani guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, cu ocazia unui seminar dedicat istoriei tezaurului romanesc la Moscova. El a afirmat ca, din punct de vedere juridic si istoric, „dosarul tezaurului romanesc este beton” si ca deciziile privind soarta acestuia sunt exclusiv de natura politica. In opinia oficialului BNR, singura intrebare-cheie ce isi asteapta inca un raspuns este daca tezaurul romanesc a fost despartit sau nu. El a aratat ca, din documentele originale privind tezaurul Romaniei de la Moscova, reiese ca este vorba despre 93,4 tone de aur, din care 91 in moneda si 2,4 tone in lingouri. „Daca am exprima acest aur in lingouri, ar fi vorba despre circa 7000 de lingouri”, a precizat Isarescu.

Restituiri partiale

Au existat doua transe de restituire partiala: in 1935, in contextul reluarii relatiilor diplomatice intre Moscova si Bucuresti, partea sovietica a restituit cateva documente de arhiva, hrisoave, documente vechi, planuri de mosii, acte de proprietate, titluri de renta si registre.

La 11 iunie 1956, N.S. Hrusciov a regizat un spectacol propagandistic, in ideea „trainicei prietenii romano-sovietice”, Consiliul de Ministri al U.R.S.S. hotarand „sa transfere guvernului Republicii Populare Romane un bogat tezaur istoric”. Valorile restituite reprezentau doar 33 kg de aur, 690 kg de argint, 1350 de picturi, gravuri si desene, dintre care 120 au fost tablorile originale ale lui Nicolae Grigorescu. Soarta celor peste 90 de tone de aur ramane in continuare o necunoscuta, oficialii rusi evitand sa vorbeasca despre acest subiect.

Aurul ar fi ajuns in gurile rusilor

Istoricul Florin Constantiniu afirma cu un an in urma, la un forum organizat de BNR, ca inclusiv cercetatorii rusi care analizeaza problema tezaurului romanesc se plang de faptul ca nu mai au acces la arhivele sovietice. „Asistam la o resecretizare a arhivelor sovietice”, a spus cunoscutul istoric. El afirma ca, „in mod tragic, in chestiunea tezaurului au fost introduse si elemente triviale”. Profesorul Constantiniu a povestit ca in convorbirile cu istoricii rusi a fost intrebat: „Ce sa va mai dam, untul care s-a topit?”.

El spune ca, intr-adevar, in trenurile ce transportau tezaurul romanesc la Kremlin, erau si lazi in care se aflau „perechi de pantofi ai regelui si unt”. Cunoscutul istoric a subliniat ca, in acest moment, nu mai poate fi descoperit nimic nou in legatura cu tezaurul romanesc. „Istoricii romani nu mai au ce sa spuna.

 Obligatia de a lamuri aceasta chestiune revine numai partii ruse”, sustine Constantiniu.

Intr-o vizita efectuata de reporteri ai ZIUA la Moscova, un personaj creditat cu legaturi pe langa Kremlin si serviciile rusesti a afirmat pe marginea Tezaurului romanesc ca acesta este de mult topit si se afla in gurile rusilor, „ca dinti de aur”.

Surse:  Ziarul Ziua, 9 martie 2007 , Ziua, 17 martie 2007 si Ziua, 24 martie 2007

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/09/25/va-restitui-rusia-tezaurul-furat-romaniei/

26/03/2013 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: