O ENIGMA A ISTORIEI: OPERATIUNEA “EDELWEISS”

 

 

 

 

Operaţiunea “Edelweiss”

 

 

 

 

 

 

Anii 20 ai secolului trecut. În Germania este atestată societatea mistică cu denumirea “Edelweiss”, societate al cărui membru marcant era Hermann Göring, un apropiat al lui Adolf Hitler…

August 1942… Armata germană lupta pentru cucerirea Caucazului. Sarcina era evidentă: să ajungă în Georgia, iar de acolo – la petrolul din Azerbaidjan.

În acelaşi timp se dădea lupta pentru Stalingrad. Din această cauză, forţele germane din Caucaz nu trebuiau să fie sustrase pentru alte activităţi.

Asta cu atât mai mult că armata resimţea un deficit de forţă umană şi combustibil. În aceste condiţii, în toiul ofensivei asupra oraşului Ordjonikidze (actualmente – Vladikavkaz), oraş care deschidea drumul spre Iran, comandamentul german retrage divizia de munte „Edelweiss” (circa 10. 000 soldaţi) şi încă alte 3 divizii şi le trimite să asalteze Elbrusul.

La 21 august 1942 înălţimea este cucerită pe ea fiind arborat drapelul Germaniei naţional-socialiste. Această manevră a fost cel puţin stranie pentru că, din punct de vedere strategic, Elbrusul nu avea nici o importanţă… Pe de altă parte, inclusiv din cauza acestei acţiuni, germanii  nu au mai reuşit să înainteze pe direcţiile Ordjonikidze şi Stalingrad…

 

Notă: Până la 21 august 1942 spaţiul din jurul Elbrusului era controlat, exclusiv, de un detaşament de 300 persoane al NKVD-ului sovietic care avea o misiune secretă de monitorizare.

 

Întrebare: Care a fost scopul operaţiunii “Edelweiss” ?

 

 

Autor: Dr. Veaceslav Stavila

Sursa: blog.nistru-prut md.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 4 MARTIE. VIDEO

 4 martie, istoricul zilei

 

 

306 : Martiriul Sfantului Adrian din Nicomedia. A facut parte din Garda imparatului roman Naximian Galeriu. După ce  s-a  convertit la crestinism,Adrian a fost martirizat la Nicomedia.  

 

852:  Cneazul croat Trpimir I, (n. cca.815- d. 864), emite in limba latina un edict la Biaci (in loco Byaci dicitur), prin care se confirma  o donatie facuta arhiepiscopului de Spalato.

 

Harta Croatiei de azi

In acel  document, prima mentiune scrisa a croatilor  din surse croate,  Trpimir se considera prin gratia  Atotputernicului, Duce al  Croatilor (Dux Chroatorum iuvatus munere divino), si isi numea tara Regnum Chroatorum – Regatul Croatilor.A domnit intre anii 845-864.

 1152 – Inscaunarea imparatului Imperiului romano-german Frederick Barbarossa.

 

La data de 10 iunie 1190 a murit înecat accidental la vârsta de 68 de ani, pe drumul spre Ierusalim la Cruciadă, in timp ce traversa râul Saleph in Asia Minor (Turcia de azi).

 

1188: S-a nascut  Blanche de Castilia, soția regelui Ludovic al VIII-lea al Franței (d. 1252), fiica lui Alfonso IX (rege al Castiliei) şi a printesei Eleanor din  Anglia.

 

1193 – A murit sultanul Saladin.

 

Salah al-Din al-Yusuf Ayyubi (numit de europeni Saladin) a murit  în Damasc, la vârsta de 55 de ani. Saladin a  recucerit Ierusalimul din mainile  cruciaţilor în 1187, după un secol de prezenţa occidentală.

El a practicat o politică de toleranţă religioasă în Oraşul Sfânt şi a permis crestinilor accesul liber la Sfântul Mormânt,fapt care i-a  adus stima crestinilor şi arabilor.

1275: Astronomii chinezi  au studiat o eclipsă totală de soare. 

1386: Wladyslaw al II-lea Jagello este incoronat rege al Poloniei. A domnit intre anii 1386- 1434.

 

1394: S-a nascut prințul Henric Navigatorul, infante al Portugaliei, geograf; (d. 1460).

 

1461: Războiul celor două roze: Regele Henric al VI-lea al Angliei care aparținea casei Lancaster este detronat de către vărul său, care va deveni regele Eduard al IV-lea și care aparținea casei York

 

1665: Regele Angliei, Charles al II-lea declară război Țărilor de Jos.Este  începutul celui de- al doilea razboi anglo-olandez.

 

1678 –  S-a nascut la Veneţia  marele violonist si  compozitor italian Antonio Vivaldi, („Anotimpurile”); (d.28.07.1741).

 

 

1789: A intrat in vigoare Constitutia Statelor Unite ale Americii (Bill of Rights).
 

 1791:  Vermont este admis în Statele Unite ale Americii ca al XIV-lea stat.

 

1801: Thomas Jefferson, a depus jurământul ca președinte al SUA. A fost primul sef de stat american instalat in functie in noua capitala, Washington.

 

1821: In timpul Revolutiei de la 1821, oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumita Adunarea norodului,a ocupat orasul Slatina.

 

1832: A incetat din viata egiptologul francez Jean-Francois Champollion.

 

Jean-Francois Champollion s-a născut la 23 decembrie 1790.

Este primul care a descifrat vechea scriere hieroglifică egipteana.

 

1849 : Zachary Taylor refuza sa depuna juramantul de presedinte al S.U.A.

A refuzat  sa depuna jurământul, pentru ca era o zi de duminică si aceasta contravenea convingerilor sale religioase. Va depune juramantul a doua zi, pe 5 martie.A fost singura dată când Statele Unite nu a avut presedinte timp de o zi,pentru ca preşedintelui precedent ii expirase mandatul.

 

1852: A murit Nikolai Vasilievici Gogol, unul dintre creatorii prozei realiste ruse; („Suflete moarte”, „Taras Bulba”, „Revizorul”); (n.31.03.1809).

 

1859: S-a nascut  fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov (16 martie s.n),cel  care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio.

 

Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții.Oficial, onoarea de a fi considerat inventatorul radioului i-a fost acordata italianului Marconi.A decedat in anul 1905.

1861: Abraham Lincoln devine presedinte al S.U.A.

Lincoln a exclus orice compromis cu statele sclavagiste din Sud, ceea ce face ca războiul civil sa devina inevitabil.El a condus ţara sa în timpul acelei  perioadei critice din istoria Americii reprezentate de  Războiul Civil.
A fost asasinat la sfârşitul războiului de către John Wilkes Booth.

1882: S-a nascut Nicolae Titulescu, om politic si diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al Romaniei, membru al Academiei Romane. S-a nascut la Craiova, iar copilaria si-a petrecut-o in comuna Titulesti unde familia sa isi avea mosia. Cursurile le-a urmat la Craiova, fiind un elev eminent al Liceului „Nicolae Balcescu”, dupa care a plecat in Franta pentru a studia stiintele juridice. In 1905 a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi, iar patru ani mai tarziu a ocupat un post similar la catedra Universitatii din Bucuresti.

A intrat in politica, iar in 1912 a ajuns deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu. Erudit de seama si stralucit orator, Nicolae Titulescu s-a impus rapid astfel ca in urmatorii ani a fost in mai multe randuri membru al Guvernului: ministru de Finante (1917-1918; 1920-1921) si de Externe (1927-1928; 1932-1936).

In cariera diplomatica a debutat in 1920 cand a a participat ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris, mediind partile beligerante in Primul Razboi Mondial. Un an mai tirziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pina in 1932. A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintilnit pina atunci. Dupa ce in 1936 a fost demis din guvern de regele Carol al II-lea, diplomatul a emigrat in Franta de unde a continuat sa denunte fascismul.

In 17 martie 1941 a incetat din viata la Cannes, in testament cerand sa fie inmormantat in Romania. Abia pe 19 martie 1992 dorinta i-a fost indeplinita, sicriul sau fiind adus in tara si ingropat in cimitirul Sfanta Ecaterina din Scheii Brasovului. Nicolae Titulescu se numara printre cei mai mari oratori, fiind supranumit  de presa vremii pe buna dreptate, « ministrul Europei».

 

1897 – A încetat din viaţă Alexandru Lahovari, jurist şi om politic, orator de mare talent, de mai multe ori ministru (16 aug. 1841- 1897).

„Era un român mare“ (I.L. Caragiale)

A fost fratele lui Iacob .N.Lahovary general și politician ,ministru de război și șef al Marelui Stat Major,ministru al afacerilor straine si a lui Ion N.Lahovary, avocat, deputat conservator si deputat conservator si    ministru de externe în cabinetul G. Gr. Cantacuzino (1899-1900).

1907: Răscoala țărănească : Peste 2.000 de țărani răsculați pătrund în Botoșani, unde au loc ciocniri sîngeroase cu armata.

1915: Rusia a informat ambasadorii Frantei si Angliei ca va anexa Constantinopolul si stramtorile Bosfor si Dardanele, iar decizia nu a intampinat nici o riposta din partea oficialilor celor doua puteri.

 

1923: In Romania, a luat fiinta organizatia de extrema dreapta Liga Apararii National-Crestine (LANC), din initiativa profesorului universitar A.C. Cuza. Ulterior, din aceasta organizatie se va desprinde un nucleu de membri care va pune bazele Garzii de Fier.

 

1943 : S-a nascut  popularul cantautor  italian Lucio Dalla ( d.1 martie 2012).

 Dalla a compus si interpretat numeroase cantece de mare succes ,printre care  in 1986 hitul  „Caruso”, o melodie dedicată celebrului tenor italian Enrico Caruso , care a fost preluată in repertoriul lor de mai mulți artiști renumiti,  cum ar fi Luciano Pavarotti, Enrique Iglesias, Andrea Bocelli, Laura Fabian.

 1945: Finlanda declară război Germaniei naziste.

1946: Frank Sinatra lansează primul său album The Voice Of Frank Sinatra.

 

 

1946: A avut loc primul congres al femeilor din Romania. Cu aceasta ocazie s-a constituit Federatia Democrata a Femeilor din Romania.

 

1951 – S-a nascut Chris Rea, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.

 

Chris Rea a vândut peste 30 de milioane de discuri la nivel mondial.

1952 – S-a nascut  scriitorul si diplomatul roman Gabriel Gafiţa.

 

1959 –  S-a nascut Eugenia Voda, critic de film si realizator de emisiuni la TVR.

1963: La Paris, șase persoane  sunt condamnate la moarte pentru tentativa de asasinat impotriva președintelui Charles de Gaulle

 

1966: Într-un interviu publicat în „The Evening Standard”, John Lennon,membru al trupei britanice The Beatles a spus ca , “Acum suntem mai populari decât Iisus”, afirmație ce a creat  numeroase reactii de dezaprobare  .

 

1975: Actorul Charlie Chaplin a fost distins cu titlul de cavaler de catre regina Elisabeta a II-a a Angliei.

 

1975 – A murit  (asasinat in Germania),Cornel Chiriac, cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor ’60, initiatorul emisiunii “Metronom” la postul national de radio, colaborator al postului “Europa Libera”.

 

S-a nascut la 8 mai 1941 la  Uspneca in  Basarabia.

În 1969, a părăsit  ţara, stabilindu-se în Germania. La 24.02.1995, s-a inaugurat, la Ploieşti, Clubul de Jazz “Cornel Chiriac” .

 

 

 La 4 martie 1977, ora 21:22, are loc un puternic cutremur, cu efecte devastatoare asupra României.

Cutremurul din 1977 a  avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter și a făcut în timp de circa 55 de secunde, 1 578 de victime, din care 1 424 numai în București.

La nivelul întregii țări au fost circa 11 300 de răniți și aproximativ 35 000  de familii au ramas fara adapost.

Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.Autoritatile au declarat imediat stare de necesitate pe intreg teritoriul tarii.

Scriitorul maramuresean Alexandru Ivasiuc a fost una dintre victimele cutremurului, el fiind ingropat sub daramaturile blocului Scala.

Nascut la Sighetu Marmatiei in 12 iulie 1933, romancierul a studiat filosofia si medicina pe care le-a abandonat in favoarea literaturii. Datorita opiniilor exprimate a fost incarcerat pe motive politice, pentru ca dupa eliberarea sa sa ocupe diverse functii, incluiv aceea de secretar al Uniunii Scriitorilor din Romania. A scris „Cunoasterea de noapte”, „Pasarile”, „Racul”.
Printre alte personalitati ale vietii artistice si stiint

ifice care si-au pierdut viata s-a numarat si regretatul actor Toma Caragiu. Impreuna cu el au murit si regizorul si realizatorul TV Alexandru Bocanet, criticul literar Savin Bratu, poeta Daniela Gaurea. Pe lista victimelor s-au mai aflat scriitorul A.E. Baconsky, istoricul literar Mihail Petroveanu, criticul Mihai Gafita, poeta Veronica Porumbacu, lingvistul Ioan Siadbei, regretata solista Doina Badea, actrita Elisa Petrachescu, compozitorul Ion Vintila, pianistul Tudor Dumitrescu, insiruirea putand continua.

Seismul s-a produs la o adancime de 100 de kilometri in zona Vrancei, iar potrivit specialistilor energia eliberata a fost echivalenta cu 33 de bombe nucleare de la Hiroshima. Acesta a fost resimitit de la Moscova pana in peninsula italica.

 

1997: Membrii Camerei Deputatilor au hotarit ca Sectorul Agricol Ilfov sa se numeasca Judetul Ilfov, cu resedinta in municipiul Bucuresti. Numele de Ilfov este pentru prima data menționat într-un act de donație din 1482 al domnitorului Vlad Călugărul către Mănăstirea Snagov.

 

2002: S-a infiintat Institutul Roman de Seismologie Aplicata, primul institut particular din tara, creat in vederea dezvoltarii unor studii de profil.

 

2002: Senatul Romaniei a ratificat statutul Curtii Penale Internationale, adoptat la Roma, la 17 iulie 1998. Romania a semnat statutul la 7 iulie 1999.

2005 : A decedat Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor si matematician, dirijor al Filarmonicii George Enescu (1982-1990). Ca matematician a fost preocupat de politempie. El a fost cel care a inventat polytimer-ul după cercetări îndelungate la Syracuse University – SUA. (n. 14.06.1920).

 

 

4 martie este Ziua mondială de rugăciune a femeilor – iniţiată de femeile palestiniene în anul 1991, în oraşul Ierusalim, loc de întîlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică. În România, se marchează din 1993.

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

SFANTUL GHERASIM DE LA IORDAN

 

 

 

 

 

Sfantul Gherasim de la Iordan a trait in secolul al VII-lea. Dupa ce s-a calugarit, s-a retras in pustiul Tebaidei unde a intemeiat un asezamant monahal, prezent si in zilele noastre. Atat de mult s-a impartasit de viata dumnezeiasca, incat si fiarele salbatice i se supuneau. Din scrierea vietii sale aflam ca intr-o zi, pe cand mergea prin pustia Iordanului, a intalnit un leu fioros care ragea cumplit din cauza ca ii intrase in laba un spin. Sfantul Gherasim ii scoate spinul si din acel moment leul nu-l mai paraseste pe Cuvios, il urmeaza pretudindeni, ca un adevarat ucenic.

In acel timp, la manastire, Parintii aveau un catar cu ajutorul caruia aduceau apa de la raul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu sa il pazeasca pe catar. Leul indeplinea cu bucurie aceasta sarcina. Insa, intr-o zi, leul s-a departat cam mult de catar si a adormit. Cativa negustori, trecand cu o caravana de camile pe acolo si vazand catarul singur, l-au luat si si-au continuat drumul.

Cuviosul Gherasim, vazand ca lipseste de la manastire catarul si crezand ca leul l-a mancat, i-a spus acestuia: “lucrul pe care il facea catarul il vei face tu, slujind trebuintele manastirii“. Si leul s-a facut de indata ascultator si cara zi de zi apa de la Iordan pentru manastire.

Dupa o vreme, negustorii s-au intors pe acelasi drum. Si pe cand treceau Iordanul, s-au intalnit cu leul care implinea lucrul catarului. Negustorii, vazand leul, s-au speriat si au fugit. Leul a luat catarul de frau si s-a intors la Sfantul Gherasim si cu cateva camile.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atat pentru ca isi recuperase catarul, ci mai ales pentru faptul ca a cunoscut ca leul nu a mancat catarul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea leul, desi parasise manastirea, venea o data pe saptamana la Cuviosul Ghersim, plecandu-si capul inaintea lui, ca si cum i s-ar fi inchinat.

Dupa ce Sfantul Gherasim a trecut la cele vesnice, leul s-a dus la mormantul lui, si, racnind cu putere, a murit.

In asezamantul monahal de la Ierihon, Sfantul Gherasim a asezat anumite randuieli in manastire, potrivit carora cinci zile din saptamana, monahii trebuiau sa sada in chiliile lor si sa impleteasca cosnite si presuri din trestie. In tot acest timp, ei nu trebuiau niciodata sa aprinda focul si sa se hraneasca doar cu putina paine uscata si curmale. Usa chiliei trebuia sa ramana in permanenta deschisa, ca oricine ar fi vrut sa poata sa intre si sa ia orice doreste. Sambata si duminica ei trebuiau sa se adune in biserica manastirii. In aceste zile ei aveau masa de obste cu putine legume si putin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele staretului lucrul lui savarsit peste saptamana. Fiecare monah avea o singura haina. Sfantul Gherasim insusi se conforma acestor randuieli, fiind un exemplu pentru toti.

Tot astazi, facem pomenirea:

 
– Sfintilor Mucenici Pavel si Iuliana, sora lui;
– Sfintilor Mucenici Codrat, Acaciu si Stratonic;
– Sfantului Grigorie, episcopul Asului, din Anatolia.

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

BIBLIOGRAFIE (surse) : Istoria md; Emaramures.ro; Lessignets.com; Wikipedia.ro; Din pasiunile bibliografului.ro

DOSARE ISTORICE: Larry Watts despre “Biroul secret pentru studiul problemei basarabene”

 

 

ISTORIE. Larry Watts despre “Biroul secret pentru studiul problemei basarabene”.

 

 

 

DIVERSIUNEA BASARABEANA

 

 

 

În volumul “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania (Tradus si aparut la Editura Rau cu titlul “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România); cu un cuvânt înainte de general dr. Ioan Talpeş), apărut la Editura Militară (Magazin istoric, nr. 12/2010), Larry L. Watts se ocupă şi de originile şi raţiunile istorice ale neîncrederii Rusiei bolşevice, apoi ale U.R.S.S. faţă de România.

Vă prezentăm în continuare un fragment din această incursiune istorică publicat de prestigioasa revista Magazin Istoric.

LARRY L. WATTS

 

 

Din decembrie 1917, ameninţarea militară românească era prezentă deja în gândirea sovieticilor, cu mai bine de un an de zile înainte de primele ciocniri polono-sovietice, după ce trupele române începuseră să dezarmeze şi să alunge forţe de zece ori mai mari din Moldova.

Repetarea acestui fenomen în Basarabia ce le aparţinea ruşilor la scurtă vreme după ce Petrogradul a instituit starea de război cu România, la 13 ianuarie 1918, i-a conferit acesteia locul de onoare între ameninţările străine.

Totuşi, desemnarea românilor drept inamici de către autorităţile bolşevice avea rădăcini mult mai adânci.

O moştenire de la predecesorii ţarişti era „resentimentul strategic“ faţă de un popor şi un stat care reprezentau singurul obstacol non-slav în faţa „arcului slav“, care se întindea din Rusia, prin Dobrogea în Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia, Croaţia şi Slovenia. După cum remarca un strateg britanic, o Românie orientată către Occident şi latină nu putea figura în desenul pan-slav al Rusiei şi nu putea exista „vreo legătură, vreo simpatie între cele două“.

Pentru bolşevici, una dintre sursele cele mai puternice şi persistente de animozitate faţă de români venea din şovinismul justificat prin ideologie, izvorât din revoluţiile de la 1848.

Potrivit lui Karl Marx şi Friedrich Engels, dintre europenii din est doar polonezii şi ungurii erau „purtătorii standard de progres“ şi, lucru şi mai important, popoare „revoluţionare, care jucau un rol activ în istorie“.

Românii erau consideraţi un popor „neviabil“ şi „degenerat“, un „popor fără istorie“, lipsit de „capacitatea de a supravieţui“ şi fără speranţă să atingă „vreun fel de independenţă“, destinat doar asimilării.

Mai rău, românii erau acuzaţi că s-au situat de partea reacţiunii, atunci când revoluţionarii unguri, conduşi de Kossuth, le-au refuzat libertatea şi drepturi egale. Astfel, pentru Marx şi Engels ei se dovediseră „un popor contrarevoluţionar“, în vreme ce ungurii erau un popor „revoluţionar“, demn să fie sprijinit.

Potrivit lui Engels, românii, ca şi slavii de sud, erau, fără tăgadă, „purtători standard ai contrarevoluţiei şi aveau să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“. Revoluţia avea să îi „anihileze“, făcând să dispară „până şi numele“, ştergându-i „de pe faţa Pământului“. „Şi acesta avea să reprezinte un pas înainte“, continua el.

Lenin şi Stalin erau de acord că „popoare întregi reacţionare“ trebuia să fie „şterse“ pentru cauza progresului revoluţionar, atunci când intrau în contradicţie cu mişcarea socialistă mondială. În vreme ce Stalin părea să reconsidere categorisirea drept „contrarevoluţionari“ a slavilor de sud, ţinând cont de performanţele unor Cristian Rakovski, Gheorghi Dimitrov şi Boris Ştefanov, românii au rămas în gândirea sovietică contarevoluţionari incorigibili – un inamic care aştepta să îşi manifeste ostilitatea.

Înainte de sfârşitul lunii ianuarie 1918, conducerea bolşevică de la Petrograd a tras concluzia că România transforma Basarabia într-o platformă pentru operaţiuni contra revoluţiei ruse.

La sfârşitul anului, spre mijlocul lunii noiembrie, Comisariatul sovietic pentru Afaceri Externe a desemnat România „centrul contrarevoluţiei din sud“ şi a reconfirmat „starea de război cu România“.

În vreme ce în nord ameninţarea contrarevoluţionară era atribuită mai multor state, membre ale Antatntei sau ale Puterilor Centrale, în sud pericolul principal era identificat în mod explicit de către liderii bolşevici cu românii. Basarabenii, proclama Comisariatul, erau aşadar obligaţi să ia armele „la fel cu toţi cetăţenii din teritoriile ocupate de inamic“.

Atunci când forţele militare române şi polone au împiedicat, împreună, forţele sovietice să facă joncţiunea cu armata roşie ungară, în 1919, şi mai ales după ce războiul sovieto-polon a izbucnit în 1920, Polonia şi România au fost desemnate împreună drept ameninţarea militară primară pentru regimul sovietic şi ţinta principală a spionajului militar sovietic.

Judecata emisă de către comandantul şef al Armatei Roşii, Ioakim Vaţetis, stabilea fara echivoc faptul că principalul pericol pentru puterea sovietică îl reprezenta „un atac comun polono-român contra Rusiei Sovietice“. Această judecată a dominat planificarea strategică şi politica de securitate a U.R.S.S. pentru următorii 16 ani.

Aceste temeri au determinat la mijlocul anilor ’20 elaborarea unei strategii a războiul de partizani preventiv, dezvoltată de sovietici. Generalul Mihail Frunze, al cărui tată era român de origine, aflat în fruntea Consiliului Militar Revoluţionar al Frontului de Sud între 1919-1921, a reorganizat bandele de partizani care operau de-a lungul frontierei cu România şi în interiorul acesteia.

Reorganizarea a fost sprijinită de batalionul revolutionar şi unitatea navală, alcătuite din vorbitori de limba română, create de Cristian Rakovski, care era şeful Direcţiei politice în cadrul Consiliului Militar condus de Frunze.

Efortul a căpătat un impuls deosebit la sfârşitul anului 1925 şi începutul anului 1926, când unităţi de genişti, tehnice şi de securitate din cadrul Directoratului de Informaţii Militare şi CEKA au fost subordonate în mod direct organelor de informaţii ale Districtului Militar Ucrainean.

Obiectivul lor era să pregătească „operaţiuni active de partizani în spatele armatei invadatoare“, inclusiv să recruteze şi să antreneze personal din sate şi să facă depozite clandestine de arme, muniţii şi provizii.

Şi mai impresionantă era amploarea campaniei de dezinformare. S-a depus un efort imens pentru a dezvolta o campanie de propagandă care să justifice expansiunea teritorială a U.R.S.S. pe seama României şi a Poloniei, descriindu-se natura agresivă şi reacţionară a guvernelor lor şi starea de oprimare a minorităţilor dintre graniţele lor.

Stalin s-a implicat personal în această campanie; el scria: „Dispunem de posibilităţi deosebite. Totul este în mâna noastră: radio, cinema, presa.“ Operaţiunile politice şi de propagandă contra României erau conduse de către secţia româno-basarabeană a Kominternului din Odessa, secţia română a Kominternului cu sediul la Paris şi secţia basarabeană a Biroului Balcanic, tot cu sediul la Paris.

S-au tipărit publicaţii precum Zece ani de ocupaţie sângeroasă în Basarabia, în 1928, şi România în războiul antisovietic, acelaşi an, în ambele România fiind descrisă drept „cea mai sălbatică monarhie din Europa“.

În martie 1925, Biroul Politic a adoptat o rezoluţie cu titlul Despre munca în Basarabia, stabilind strategia regională şi pentru străinătate a propagandei în vederea recuceririi acestei provincii. Nou creata „Societate a basarabenilor“ avea ca scop „intensificarea luptei pentru eliberarea Basarabiei de sub jugul străin“.

În aprilie 1925 au fost prezenţi la congresul de creare 4.000 de memebri; dintre aceştia, doar 15% erau oficial membri ai partidului comunist.

Congresul a stabilit că „condiţiile istorice concrete“ cer Societăţii să lucreze în subteran pentru „eliberarea basarabenilor de sub jugul burgheziei şi al proprietarilor de pământ străini“, mai curând decât să ceară realizarea imediată a acestui obiectiv, din moment ce „lupta U.R.S.S. pentru rezolvarea problemei basarabene“ se desfăşura la nivel diplomatic.

Societăţile basarabene din Statele Unite erau dirijate prin intermediul unui „Birou secret pentru studiul problemei basarabene“, cu sediul la Moscova, care includea reprezentanţi ai Comitetului Central, Statului Major al Armatei Roşii, Comisariatului pentru Afacerile Externe, Asociaţiei Unionale pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea, Komintern şi conducerea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti.

În martie 1940, societăţile basarabene din S.U.A. au primit următoarele misiuni: să obţină recunoaşterea dreptului populaţiei basarabene de a se desprinde din România, pentru că această provincie „a fost încorporată cu forţa în Regatul Român“; să convingă opinia publică americană că o eventuală intervenţie militară sovietică în România ar trebui interpretată ca un caz de „asistenţă armată acordată de U.R.S.S. în urma unei cereri exprese din partea populaţiei basarabene“; să menţină o campanie de presă care să arate „situaţia nefericită a regiunii, starea de înfometare a populaţiei şi necesitatea unei asistenţe dinafară, pentru a scăpa de jugul represiunii româneşti; să strângă fonduri pentru „lupta de eliberare“.

La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, problemele teritoriale basarabeană şi transilvăneană erau strâns legate în gândirea sovietică. Politica dusă de Komintern de a cere ca România să cedeze aceste teritorii, alături de Bucovina şi Dobrogea, a fost revigorată după criza cehoslovacă din 1938, când Moscova a început să îşi declare sprijinul pentru pretenţiile iredentiste ale regimului Horthy.

Intenţiile Moscovei faţă de Basarabia, sprijinul ei pentru pretenţiile ungare faţă de Transilvania şi încurajarea pentru pretenţiile bulgare faţă de Dobrogea au devenit explicite (dacă nu încă publice) aproape imediat după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în august 1939.

La începutul lunii decembrie, şeful străin al Partidului Comunist Român – şi militant pentru secesiunea Dobrogei –, Boris Ştefanov, a publicat un articol în ziarul Kominternului, în care sugera iminenta cedare a provinciilor româneşti şi argumenta necesitatea stabilirii unor baze militare sovietice pe teritoriul ei.

În prima jumătate a anului 1940, ministrul german la Budapesta raporta, cu uimire, despre deschiderea cu care ministrul sovietic în capitala ungară încuraja Ungaria să întreprindă acţiuni militare în cazul Transilvaniei, exprimându-i aceeaşi idee şi ministrului german.

Moscova presa Bulgaria să ceară toată Dobrogea, cu scopul evident de a crea o frontieră comună între Uniunea Sovietică şi Bulgaria. Atunci când au primit felicitările ofiţerilor de informaţii militare bulgari legate de anexarea Basarabiei, omologii lor sovietici au replicat „că este posibil să ne întâlnim din nou pe Dunăre“.

La 26 iunie, Moscova a somat România să îi predea Basarabia şi Bucovina de Nord. Toate proprietăţile au fost expropiate şi s-a introdus un program de deznaţionalizare şi rusificare, începând cu interzicerea alfabetului latin şi închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti. Biserica ortodoxă a fost trecută din ascultarea Mitropolitului Basarabiei în cea a Patriarhului rus, distrugând astfel un element fundamental al organizării sociale şi conştiinţei naţionale.

Dar cel mai brutal aspect al acestei campaniia implicat eliminarea fizică a populaţiei de etnie românească din zonă. Această epurare etnică abia deghizată a fost supervizată de conducătorul Ucrainei, Nikita Hrusciov, care participase activ şi la „eliberarea“ provinciei.

 

Magazin Istoric, Anul XLV – serie noua – nr 1 (526), ianuarie 2011 / Basarabia-Bucovina.Info

(NB: Copyright liber cu pastrarea intacta a textului original si a tuturor surselor si link-urilor)