CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CELEBRITATILE, DRAGOSTEA SI SEXUL

Quantcast

alt

 

 

 

Nimeni nu va castiga razboiul sexelor; se fraternizeaza prea mult cu inamicul.

Henry Kissinger

 

 

 

Exista cateva dispozitive care cresc dorinta sexuala, in special la femei. Cel mai important dintre acestea, este Mercedes-Benz 500 SL.

Lynn Lavner

 

 

 

Prietena mea rade intotdeauna in timp ce facem sex, indiferent de ceea ce citeste.

Steve Jobs (fondator Apple Computers)

 

 

 

Personal, nu stiu nimic despre sex, deoarece am fost maritata tot timpul.

Zsa Zsa Gabor

 

 

 

 

Iubirea este raspunsul, dar in timp ce astepti raspunsul, sexul ridica niste intrebari bunicele…

Woody Allen

 

 

 

Femeile sunt capabile sa mimeze orgasmul. Barbatii pot mima o intreaga relatie.

Sharon Stone

 

 

 

 

Femeile au nevoie de un motiv ca sa faca sex. Barbatii au nevoie numai de un loc unde s-o faca…

Billy Crystal

 

 

 

Un barbat poate uita unde parcheaza sau chiar unde locuieste, dar nu uita niciodata o partida de s*x oral, indiferent cat de nereusita a fost.

Barbara Bush

 

 

 

Sa faci sex e ca si cum ai juca bridge. Daca n-ai un partener bun, ar fi bine sa ai o mana buna.

Woody Allen

 

 

 

Bigamia inseamna sa ai o nevasta in plus. Monogamia e acelasi lucru.

Oscar Wilde

 

 

 

Mama mea n-a sesizat niciodata nimic ironic in a ma numi “son-of-a-bitch”.

Jack Nicholson

 

 

 

Potrivit unor cercetari recente, femeile spun ca se simt mai confortabil daca se dezbraca in fata unui barbat, decat daca ar face-o in fata unei femei. Aceasta din cauza ca femeile sunt foarte critice, in timp ce barbatii sunt doar recunoscatori.

Robert DeNiro

 

 

 

alt

 

 

Cand am ajuns in America, nu stiam sa vorbesc engleza, dar viata mea sexuala era perfecta. Acum , engleza mea e perfecta, dar viata mea sexuala e groaznica.

Julio Iglesias

 

 

 

Ultima data cand am fost inauntrul unei femei, a fost cand am vizitat Statuia Libertatii.

Woody Allen

 

 

 

Sexul si golful sunt singurele doua lucruri de care te poti bucura, fara sa te pricepi la ele.
Kevin Costner – Tin Cup

 

 

alt

Bisexualitatea dubleaza automat sansele de a avea o intalnire sambata noaptea.

Rodney Dangerfield

 

 

 

Il iubesc mai mult pe Mickey Mouse decat pe orice femeie pe care am cunoscut-o.

Walt Disney

 

 

Sexul la 90 de ani este ca si cand ai juca biliard cu o funie.

George Burns

 

 

 

Marea diferenta dintre sexul platit si sexul gratis este ca sexul platit costa mai putin.

 

Brendan Francis

 

 

De ce ar trebui sa primim sfaturi despre sex de la Papa ? Daca stie ceva despre sex, nu ar trebui sa stie !

 

George Bernard Shaw

 

 

 

 

In America sexul este o obsesie, in alte parti ale lumii este o realitate.

 

Marlene Dietrich

 

 

Pentru a avea succes la sexul opus, spune-i ca esti impotent. Va face tot posibilul sa iti demonstreze contrariul.

Cary Grant

 

 

 

alt

 

Sunt un amant atat de bun, pentru ca exersez foarte mult singur…

 

Woody Allen

14/02/2013 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

FILE DE ISTORIE : 14 februarie 1955 – Atacul asupra Legaţiei României comuniste de la Berna

 

Image result for atacul legatiei romane de la berna photos

Timbru Berna

 

 

Sa nu uitam !

 

Pe 14 februarie 1955, legatia romaneasca de la Berna este ocupata de un grup de luptatori anticomunisti condusi de Oliviu Beldeanu. Actiunea lor este motivata de abuzurile si incalcarile flagrante ale drepturilor omului din Romania la mana regimului represiv condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Sovieticii au avut dificultati in a implanta ideologia comunista intr-o tara ce aratase o imunitate aproape paranoica fata de aceasta, Romania fiind unul dintre statele ce faceau parte din cordonul sanitar impotriva expansiunii URSS, alaturi de Polonia sau Bulgaria.

La apogeul sau, in perioada interbelica, Partidul Comunist Roman avea circa 1.000 de membri, insa, odata cu ocuparea militara a tarii la sfarsitul razboiului influenta comunista a crescut constant. Rezistenta romaneasca nu a intarziat sa isi faca simtita prezenta.

Membrii grupului, in ordine alfabetica Dumitru Ochiu, Ion Chirila, Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu si Teodor Ciochina, aveau o lunga istorie de actiuni indreptate impotriva comunistilor, atacul asupra legatiei de la Berna constituind apogeul lor. Ei au atras atentia internationala asupra suferintelor popoarelor ce se aflau dincolo de Cortina de Fier si au dezvaluit actele de spionaj intreprinse de diplomatii romani pentru agentiile secrete sovietice.

Dumitru Ochiu si Ion Chirila

Cei doi erau elevi ai liceului “Cuza-Voda” din Husi si faceau parte dintr-o grupare anticomunista ce reunea mai multi colegi, dar si profesori. In urma descinderilor Securitatii, majoritatea membrilor au fost arestati.

Ei au reusit totusi sa ii convinga pe securisti ca urmau sa intre in legatură cu niste spioni americani langa frontiera cu Iugoslavia. Profitand de imprudenta lor, trec in ţara vecina.

 

 

Oliviu Beldeanu

Tanarul Oliviu Beldeanu a fost arestat prima oara in 1945, la 21 de ani, dupa ce a scris pe un perete “Traiasca Iuliu Maniu! Traiasca PNT”. Este inchis a doua oara dupa ce colaboreaza cu rezistenta anticomunista din Fagaras. Tratamentul dur de care are parte insa nu ii schimba sentimentele anticomuniste.

La eliberare este trimis pe santierul de tineret Bumbesti- Livezeni si aprovizioneaza pe ascuns grupurile de luptatori anticomunisti din zona. In 1949, paraseste clandestin tara in Iugoslavia.

A fost trimis in diferite lagare si inchisori unde a reusit sa cunoasca foarte multi romani anticomunisti, printre ei aflandu-se si Dumitru Ochiu sau Ion Chirila. Serviciile secrete din acea tara i-au asigurat libertatea in schimbul unor misiuni de spionaj in Romania pe care le duce la bun sfarsit. Tot in aceasta perioada a incercat sa creeze o miscare al carei scop era lupta impotriva regimului comunist de la Bucuresti.

Insarcinat de iugoslavi ajunge la Trieste, dar la un moment dat rupe legaturile cu ei. Se stabileste apoi in Munchen si in final, in orasul german Konstanz, la frontiera cu Elvetia.

Stan Codrescu

Stan Codrescu studia in Bucuresti inca din 1943 si incepand cu toamna anului urmator, in ciuda varstei fragede, participa la protestele anticomuniste. La unul dintre ele este batut atat de grav incat sta la pat doua saptamani, avand numeroase rani. Avea doar 12 ani la acel moment

La intoarcerea in satul natal, in 1946, este martor la abuzurile din partea primarului comunist asupra taranilor. Drept raspuns, impreuna cu un prieten mai vechi, il sechestreaza si il ameninta. Din cauza lipsei de martori, Codrescu scapa doar cu o amenda.

La 18 ani este chemat sa serveasca in armata si i se ofera dupa doar doua luni posibilitatea sa devina ofiter. Refuza si este trimis la unitatile de graniceri din Comoraste, la granita dintre Iugoslavia si Romania. Dupa ce se gandeste indelung, decide sa treaca granita. Acolo, in Iugoslavia, intra in contact cu restul grupului.

Teodor Ciochina

Odata cu anexarea Basarabiei, in iunie 1940, pe listele de oameni cautati de rusi se afla si Teodor Ciochina, insa acesta reuseste sa fuga inainte de a fi prins. Odata cu inceputul luptelor impotriva Uniunii Sovietice Teodor Ciochina se alatura unei unitati militare germane.

In urma unei confruntari isi pierde piciorul si este luat prizonier de sovietici. In ciuda starii lui este deportat in Siberia. Evadeaza din lagar si se reintoarce in tara, dar este arestat de autoritatile comuniste si trimis la inchisoare. Evadeaza din nou si trece granita in Iugoslavia.

 

 

 

Image result for atacul legatiei romane de la berna photos

 

 

Efectuarea pregatirilor

 

 

 

Beldeanu a cunoscut foarte multi romani in timpul perindarilor sale prin lagarele iugoslave, dar relatii stranse se formasera doar intre el si Stan Codrescu, Dumitru Ochiu, Ion Chirila si Teodor Ciochina.

El a organizat si planificat fiecare detaliu al operatiunii alaturi de ceilalti membri ai grupului si s-a ales legatia de la Berna si datorita presupunerii, care se va dovedi adevarata, ca diplomatii spionau in favoarea Moscovei. Dupa indelungi sesiuni de antrenament si dupa ce au facut rost de arme se decid sa treaca la fapte. Teodor Ciochina, din cauza invaliditatii sale se rezuma la a-i conduce cu masina pe acestia.

Pe 14 februarie ei se reunesc in orasul Konstanz si de acolo pornesc spre Berna. Ajunsi in fata legatiei romanesti, aflata pe strada Schlossli, in jurul orei 10, Dumitru Ochiu, Ion Chirila, Oliviu Beldeanu si Stan Codrescu coboara din masina.

Ocuparea legatiei de grupul “Beldeanu”

Sub acoperirea noptii ei escaladeaza gardul. Stan Codrescu si Dumitru Ochiu raman de garda in curte, in timp ce Oliviu Beldeanu si Ion Chirila se indreapta spre cancelarie, ce era o cladire anexa. Aici traia soferul legatiei, Aurel Şeţu, care era de fapt colonel de Securitate, si sotia lui.

Beldeanu suna la usa cancelariei si sotia deschide usa. Barbatii intra cu forta in casa, dar au grija sa nu raneasca femeia si o leaga de un scaun, iar apoi incep sa cerceteze cu amanuntul interiorul pentru a gasi documentele incriminatorare.

Dupa ce au patruns in cancelarie, Beldeanu si Chirila au avut nevoie de cateva ore pentru a sorta prin teancurile de acte oficiale. Dar, in timpul noptii, ceva neasteptat se intampla.

 

 

Confruntarea cu Şeţu

 

 

Aproape de ora doua isi face aparitia o masina care parcheaza langa intrare. Din ea coboara chiar Aurel Şeţu, care venise tocmai din Zurich cu un curier diplomatic. Intrat in curte, este somat de Codrescu, dar reactia sa nu este deloc una obisnuita. Il ataca pe Codrescu si incearca sa ii smulga arma din mana. Codrescu il loveste in cap cu o toporisca, in tot acest timp evitand sa traga in plin.

Şeţu, ranit, se desprinde de Codrescu si fuge inspre masina unde avea un pistol mitraliera, dar Dumitru Ochiu deschide focul inainte sa ajunga la el. Se pare ca Aurel Setu, inca in viata se taraste cativa metri mai incolo.

Fuga lui Stoffel

Dupa impuscaturi, Chirila si Beldeanu parasesc cancelaria cu sute de documente si se alatura lui Codrescu si Ochiu. Intra in cladirea principala unde il gasesc pe Erich Stoffel, seful legatiei. Speriat de focurile de arma de mai devreme si vazandu-i pe acesti indivizi mascati, se arunca prin geam si aterizeaza in curte.

Dupa eveniment, a incercat sa isi caute scuze deoarece si-a lasat sotia si copii in mana atacatorilor. Insa, Beldeanu, Ochiu, Chirila si Codrescu nu s-au atins in niciun fel de acestia, iar ei au parasit legatia nevatamati.

In scurt timp, politia elvetiana inconjoara legatia, dar nu pot sa intre din cauza interdictiei date de Stoffel. De abia de dimineata ei primesc permisiunea. Acum il gasesc pe Setu in curte inconstient si plin de sange si este transportat la spital. Ranile sale sunt mult prea grave si moare in cursul zilei de 15 februarie.

 

 

Legatia, cuib al spionajului sovietic

 

 

In acea seara, Dumitru Ochiu se preda politistilor elvetieni. Avea asupra sa documentele si le inmaneaza autoritatilor. El sustine ca ocuparea legatiei a avut rolul aducerii la cunostinta lumii intregi de caracterul duplicitar al regimului comunist roman si atitudinile ostile ale acestuia fata de Occident.

Mentioneaza si tratamentul inuman de care personalitatile romanesti au parte in inchisorile comuniste facand referire si la posibila eliberare a generalului Aurel Aldea, a episcopului Ioan Suciu, a redactorului taranist Anton I. Muresanu, dar si a fruntasului taranist Ilie Lazar. Ochiu adauga faptul ca cei trei ramasi au jurat sa ramana in legatie si sa lupte pana la moarte pana cand guvernul roman nu le duce la indeplinire cerintele.

Referitor la documente, acestea au trebuit returnate in cele din urma lui Stoffel, dar cu o intarziere de o zi. Implicarea diplomatilor in actiuni de spionaj este dovedita dupa ce acestea sunt analizate.

Dupa ce s-a aflat de acest lucru, Stoffel se arunca la un protest violent la adresa autoritatilor elvetiene care au incalcat neutralitatea si cere arestarea imediata si extradarea tinerilor anticomunisti in Romania. In propriile cuvinte, se refera la ocuparea legatiei ca fiind un “act de banditism fara precedent, condus de o banda de fascisti romani si alte elemente criminale”.

 

 

Asediul ia sfarsit

 

 

Comisarul Kurt Kessai, ce se ocupa de caz, a demonstrat o tarie de spirit laudabila. Nu numai ca a refuzat sa ia cu asalt legatia, desi protestele lui Stoffel se inteteau in acest sens, dar pe parcursul a mai multor discutii a reusit sa ii convinga pe Beldeanu, Ochiu si Codrescu sa se predea.

Sunt judecati de o curte elvetiana si primesc pedepse neglijabile. Oliviu Beldeanu a fost condamnat la patru ani, Stan Codrescu la trei ani si jumatate la fel ca si Ion Chirila, iar Dumitru Ochiu la un an si patru luni. In timpul procesului, Oliviu Beldeanu a sugerat ca el sa fie extradat si sa fie judecat de curtile romanesti, in schimbul eliberarii unor personalitati din temnitele comuniste.

Dupa ispasirea sentintelor, majoritatea membrilor grupului au continuat sa traiasca in Germania, in afara lui Beldeanu care a avut o soarta tragica.

 

 

Securitatea nu uita

 

 

Dupa ce si-a servit pedeapsa, comunistii au facut tot posibilul pentru a il captura pe Oliviu Beldeanu, existand mai multe tentative de rapire. In cele din urma, capturarea se datoreaza lui George Kehayoglu, un pretins om de afaceri, care il invita in Berlin pentru a ii oferi un loc de munca.

Masina care trebuia sa il ia de la aeroport era condusa de un agent al STASI si il trece de linia de demarcatie in Berlinul de Est. Beldeanu, realizand complotul, scoate arma si trage in sofer. Incearca sa fuga inapoi spre Berlinul de Vest, dar ofiterii STASI il prind din urma si deschid focul.

Din cauza ranilor, se poticneste si este imobilizat de agenti, dar acestia nu au putut sa il impiedice sa strige la soldatii vest-germani “Germani, ajutor! Sunt rapit. Numele meu este Beldeanu, luptatorul de la Berna!”.

Acestia nu au putut interveni pentru a-l salva. Dupa ce este spitalizat si ranile ii sunt vindecate este preluat apoi de securisti si dus in Romania. Este gasit vinovat de tribunalul romanesc si primeste pedeapsa cu moartea. Este executat in februarie 1960 la Penitenciarul Jilava.

 

 

Surse : Buciumul  si FrontPress.ro

14/02/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Principesa Ileana a României (1908 – 1991). VIDEO

 

 

 

 

Principesa Ileana, fiinca regelui Ferdinand al României (n.5 ian.1909-d.21 ian.1991)

Principesa Ileana a României în tinereţe

La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, s-a  nascut  principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).

Pînă la vîrsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii.

De la mama sa a învăţat limbile engleza şi franceza, iar de la tată – germana. A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu Regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania.

Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi ca Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigînd mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. Participă la diverse expediţii în Munţii Carpaţi.

În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întîlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “.

În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcîndu-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntîlneşte pe Arhiducele Anton.

Se pare că reîntîlnirea nu era întîmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvîntarea şi consimţămîntul ca şef al Casei Regale.

La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul.

Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez.

După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie.

Împătimit aviator, era cîştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting.

Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială.

A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.

Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldaţii români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuţiile naziştilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea oraşului Braşov.

Înfiinţează lîngă Castel, „Spitalul Inima Reginei ”, în onoarea reginei Maria.

Din nefericire, România a fost invadată la scurt timp de armata roşie, iar regele Mihai a fost forţat să abdice de generalul KGB Vîşinski. La 8 ianuarie 1948 părăseşte ţara împreună cu nepotul său Mihai I. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina.

La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959).

După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa. În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stareţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania.

După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, se stinge din viaţă ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, la Ohioville, statul Ohio, S.U.A..

Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul Trăiesc din nou.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_a_Rom%C3%A2niei

  3. Istoria md.

14/02/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: