CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Adevaruri care trebuiesc spuse : „Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria!”

Va propun sa reflectati asupra unui text foarte important,care ne vorbeste despre ceea ce ar trebui sa insemne cunoasterea trecutului, pentru oricare popor.

Iată ce spune:

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede. Limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.”

Aceste cuvinte aparţin lui Milan Hübl, istoric ceh, şi i-au fost spuse conationalului sau Milan Kundera, scriitor, de aceeaşi naţionalitate.

 Cartea în care puteţi găsi textul se numeşte “The Book of Laughter and Forgetting”…

Milan Kundera

Milan Kundera

13/02/2013 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , | 2 comentarii

17 martie 1991: Basarabenii boicoteaza primul referendum din U.R.S.S

17 martie 1991: Boicotarea primului referendum din U.R.S.S. de către populatia R.Moldova

 

 

La 17 martie 1991 a avut loc primul referendum desfăşurat în Uniunea Sovietică.

Cetăţenii URSS au fost întrebaţi dacă ei consideră necesară păstrarea Republicilor Sovietice Socialiste într-o federaţie nouă a republicilor suverane cu drepturi egale, în care vor fi garantate drepturile şi libertăţile tuturor naţionalităţilor.

Referendumul a fost organizat în Republicile Sovietice Socialiste Rusă, Ucraineană, Belarusă, Uzbecă, Azerbaidjană, Kirghiză, Tadjikă, Turkmenă, Abhază, precum şi în alte regiuni, instituţii şi unităţi militare sovietice.Rezultatele referendumului au fost următoarele:

Rusia: in total au participat 79 701 169 persoane (75.4% din populatie), 75.4% s-au pronuntat pro, 26.4% s-au pronuntat contra

Ucraina: in total au participat 31 514 244 persoane (83.5% din populatie), 70.2% s-au pronuntat pro, 23% s-au pronuntat contra

Belarus: in total au participat 6 126 983 persoane (75.4% din populatie), 82.7% s-au pronuntat pro, 16.1% s-au pronuntat contra

Kazahstan: in total au participat 9 999 433 persoane (88.2% din populatie), 91.1% s-au pronuntat pro, 5% s-au pronuntat contra

Azeibadjan: in total au participat 2 903 797 persoane (75.1% din populatie), 93.3% s-au pronuntat pro, 5.8% s-au pronuntat contra

Turkmenistan: in total au participat 1 804 138 persoane (97.7% din populatie), 97.9% s-au pronuntat pro, 1.7% s-au pronuntat contra

Uzbekistan: 93.7% s-au pronuntat pro, 5.2% s-au pronuntat contra
Tadjikistan: in total au participat 2 407 552 persoane (94.4% din populatie), 96.7% s-au pronuntat pro, 3% s-au pronuntat contra

Kirghistan: in total au participat 2 174 539 persoane (97.9% din populatie), 96.4% s-au pronuntat pro, 4% s-au pronuntat contraIn 6 republici, care anterior si-au proclamat independenta, referendumul nu a fost desfasurat centralizat, dar in mod «partial», la initiativa unor «organizatii locale».

Rezultatul referendumului a fost declarat nul pentru Republica Moldova, Tarile Baltice, Georgia si Armenia.

Cronologia evenimentelor in Republica Moldova:

Problema semnării unui nou tratat unional a fost discutată pe larg în URSS în decursul anului 1990. Pe 27 decembrie 1990, Congresul al 4-lea al Deputaţilor de la Moscova a adoptat decizia de organizare a referendumului pentru data de 17 martie 1991.

Sovietul Suprem de la Chişinău însă nu a aprobat această decizie, cu trimitere la articolul 74 al Constituţiei RSS Moldova şi la declaraţia de suveranitate din 23 iunie 1990.

Boicotarea referendumului a fost decisă de asemenea de alte republici unionale: Ţările Baltice, Georgia şi Armenia.

În ciuda unei scrisori trimise de preşedintele Mircea Snegur lui Grigore Eremei în data de 5 martie 1991 unde atenţiona despre consecinţele încălcării legilor RSSM de către Partidul Comunist al Moldovei, structurile centrale şi locale ale acestui partid au participat activ la organizarea referendumului.

Astfel prin complicitatea PCM şi a Moscovei, au fost deschise 506 secţii de votare, inclusiv la Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol. Din cele 48 de raioane, 11 participă masiv la referendum, iar în 13 participă doar anumite localităţi. Asistam la o adevărată dualitate a puterii.

Votarea a început cu câteva zile înainte, pe 14 martie.

În prima zi în Chişinău au participat la referendum cca. 38 mii persoane, dintre care 25 mii votaseră în secţiile de votare deschise pe teritoriul unităţilor militare ale armatei sovietice, controlate de Moscova.

Organele de drept din RSS Moldova, cu sprijinul Frontului Popular, adoptă imediat măsuri pentru contracararea acestor acţiuni ilegale, ca urmare fiind închise secţii de votare în raioanele Făleşti, Străşeni şi Cantemir. Pe 16 şi 17 martie 1991 au fost pichetate o serie de secţii de votare din capitală şi din teritoriu.

În unele raioane, precum Ungheni, Orhei şi Hânceşti, au avut loc ciocniri violente între susţinătorii referendumului şi cei care se pronunţau împotrivă.

Acţiunile cele mai eficiente, fără a se ajunge la aplicarea forţei, au fost întreprinse în Chişinău, unde au fost închise majoritatea secţiilor de votare, cum ar fi cea de la uzina Vibropribor, la direcţia moldovenească a aviaţiei civile etc.

În total, după date inedite din arhiva CC al PCM, la referendum ar fi participat 831 mii persoane, adică cca. 30% dintre cetăţenii cu drept de vot. Cei mai activi au fost locuitorii raioanelor Ciadâr-Lunga (96%), Taraclia (89%), Slobozia (86 %), oraşul Tiraspol (86 %), Bălţi (60%).

 În raioanele Briceni şi Ocniţa au participat câte 15 mii şi, respectiv, 16 mii de persoane. Dintre aceştia, 98 la sută votaseră pentru perpetuarea Uniunii Sovietice.

Per total însă, referendumul din RSS Moldova a fost declarat nul, întrucât la acesta nu participaseră 70% din alegători, deci majoritatea absolută a cetăţenilor cu drept de vot.

În linii mari, referendumul a avut loc doar în raioanele din stânga Nistrului, controlate deja în mare parte de autorităţile de la Tiraspol, dar şi în regiunile din sud cu o majoritate găgăuză şi bulgară, precum şi în unele raioane din nord, cu o pondere importantă a ucrainenilor.

Majoritatea populaţiei titulare a RSSM, românii moldoveni, au fost solidari cu elitele politice şi intelectuale care s-au exprimat pentru boicotarea referendumului, ale carui rezultate  puteau fi utilizate de către forţele conservatoare şi şovine, pentru a forţa Moldova să rămână în continuare parte integrantă a imperiului sovietic.

 basarabia91.net; http://www.timpul.md/; http://www.europalibera.org/

13/02/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , | 2 comentarii

SUPERSPIOANELE KGB- ULUI

A murit una dintre cele mai celebre spioane a Rusiei 

 

 

  Nu se cunoaste ca alte servicii secrete sa fi acordat o mai mare atentie resurselor si retelelor informative umane, asa cum au facut-o cele sovietice.

Se estimeaza ca la jumatatea anilor ’70 numai personalul K.G.B.-ului însuma circa 500000 de oameni, fara efectivele trupelor de graniceri (aproximativ 300000) si trupele speciale (circa 120000). Agentura K.G.B.ului, interna si externa, se estima a se cifra la un milion de informatori.


Rusii au practicat o recompensare generoasa a agenturii externe, îndeosebi a celei recrutate în interiorul serviciilor adverse, Fondurile destinate platii agenturii nu au putut fi estimate nici macar aproximativ deoarece si cele ale organizatiei în ansamblu au fost apreciate între 3 si 20 de miliarde de dolari. În mod firesc, baza informatiilor era asigurata de agentura formata din barbati.


Serviciile secrete sovietice au dat asa cum s-a mentionat si anterior o importanta cu totul speciala agentilor feminini. Pentru a nu atrage atentia ele aveau, de regula, profesii dintre cele mai modeste. Galeria femeilor spion în solda K.G.B.-ului este formata si din cele care au devenit celebre în urma descoperirii si arestarii lor. Din aceasta categorie de celebritati feminine ale spionajului sovietic fac parte:

 

 

– Contabila Gerda Scroder din München, pe numele ei adevarat Sofia Anatolievna Kuzmin, care a fost implantata ilegal în R.F. Germania, cu scopul de a conduce o retea de spionaj cu ramificatia în Frankfurt, Hamburg, Stuttgart, Berlin si alte orase importante.
Pâna la descoperirea retelei, la Moscova au fost transmise cantitati importante de informatii microfilmate si sub forma micropunctelor.

 

– Ospatarita Paula Huber dintr-un restaurant elvetian frecventat îndeosebi de bancheri si oameni de afaceri, care a condus o retea de 27 de informatori în slujba Moscovei, asigurând si sistemul de legatura cu centrala cu ajutorul unor mijloace de comunicare radio, ce nu au putut fi interceptate. Reteaua a fost arestata.

 

– Frumoasa guvernanta Kioni din Tokio, care timp de opt ani a furnizat informatii privind apararea strategica a Japoniei si rezultate ale cercetarilor stiintifice. Ea a fost arestata împreuna cu întreaga retea, alcatuita din 28 de agenti si informatori, succesul contraspionajului japonez fiind desavârsit.

 

– „Femeia eterica”, Pamela Mason o secretara din New York, care, sub aparentele unui comportament extrem de comun, a reusit sa devina confidenta unor politicieni, diplomati, oameni de stiinta, militari, adica niste furnizori de informatii valoroase care timp de multi ani au alimentat serviciile secrete sovietice. A fost descoperita de F.B.I. si condamnata.

 

– Coafeza Marlene Kirchner, o refugiata din fosta Germanie de Est, stabilita în R.F. Germania, care a constituit si condus o retea de 200 de agenti si informatori.
Reteaua a fost anihilata. Marlene fiind surprinsa în momentul realizarii unei legaturi impersonale, prin depunerea informatiilor într-o ascunzatoare.

 Elizaveta Mukassei –  UNA DINTRE CELE MAI MARI SPIOANE ALE SOVIETICILOR

QuantcastA format impreuna cu sotul ei un cuplu de spioni legendari ai perioadei sovietice. Decesul Elisavetei Mukassei  a survenit  la un an dupa  cel al sotului ei , mort  in august 2008 la varsta de 101 ani.

Cuplul  de spioni si-a inceput activitatea in anii ’40, in perioada lui Stalin, si s-a incheiat in anii ’70,  in c cei doi  actinand  – sub numele de cod “Zefir” si “Elza” -in  numeroase misiuni de infiltrare, ale caror detalii nu au fost niciodata facute publice, potrivit NewsIn.

“Sub numele de cod fals candide, ei au servit Rusia timp de peste 50 de ani, loial si discret, uneori riscandu-si vietile”, a declarat purtatorul de cuvant al SVR, Serghei Ivanov.

Se stiu  foarte putine lucruri  despre cariera acestei spioane, care  intre  1939-1943 a lucrat la Los Angeles, unde sotul ei era oficial consul adjunct al URSS.

Se mai stie ca  1955, ea a adus la indeplinire  cea mai importanta misiune a sa, potrivit SVR, “activitate de spionaj in circumstante deosebite in strainatate” intr-un stat occidental neidentificat.

 Sotii  Mukassei  s-au intors  la Moscova  abia in 1977.

Surse:9a.m news; Revista Magazin.ro

13/02/2013 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: