CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Chişinăul, a doua Malta?

Harta Europei de Est. Modificările hotarelor 1938-1948, consecinţă a Pactului Ribbentrop - Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Harta Europei de Est. Modificările hotarelor 1938-1948, consecinţă a Pactului Ribbentrop – Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Exact cu 73 de ani în urmă, URSS şi Germania semnau la Moscova Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care sud-estul şi nordul  României (Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei), alături de Statele Baltice şi Finlanda, erau declarate «zone de interes» pentru Rusia şi de «dezinteres politic» pentru Reichul german. Consecinţele sunt cunoscute: invazia militară sovietică din 28 iunie 1940, urmată de dezmăţ, crime, teroare. Nici după 21 de ani de independenţă, Moldova ex-sovietică nu se poate rupe de Rusia, fiind «priponită» de CSI prin «problema transnistreană».

Tot mai mulţi experţi înclină să creadă că şansele R. Moldova la o independenţă reală se subţie, iar federalizarea R. Moldova nu ne poate oferi decât o resetare a fostei RSSM. Reunirea cu România este tot mai frecvent invocată ca alternativă, iar modelul german de reunificare – ca soluţie practică de salvare a R. Moldova din prizonieratul Rusiei – fapt care presupune implicarea în acest proces nu doar a Bucureştiului şi Chişinăului, ci şi a puterilor care au participat, au consimţit sau au tolerat actul criminal din 23 august 1939.
Germania nu a fost reunificată de nemţi. Germania a fost reunificată de cei care, în urma războiului, au împărţit-o în patru (între Rusia, SUA, Marea Britanie şi Franţa), iar ulterior în două Germanii: de Vest (pro-occidentală) şi de Est (socialistă). Reunirea în cazul Germaniei nu a fost nici ea un lucru simplu, dar nici imposibil.

Malta a decis totul, Malta care punea capăt unui război rece de 45 de ani şi unde, ca şi în cazul Pactului Ribbentrop-Molotov, fusese redefinite, între marile puteri, zonele de influenţă şi de interes în Europa. La întrevederea din 2-3 decembrie 1989, de la Malta, dintre liderii celor două mari puteri, Gh. Busch (tatăl) şi M. Gorbaciov, când a fost atins subiectul unificării celor două Germanii, Gorbaciov a fost cât se poate de catregoric. «Kohl (liderul RFG) se grăbeşte. Istoria a vrut să existe două Germanii, să lăsăm istoria să decidă cum e mai bine, în contextul unei Europe şi al unei lumi noi», a replicat liderul de la Kremlin, la care Busch a zis: «Nu vom grăbi lucrurile, dar nu pot să nu mă gândesc la timpul când noţiunile de RFG şi RDG vor deveni istorie».

La momentul în care cei doi făceau acest schimb de replici, Zidul Berlinului era deja dat jos (9 noiembrie 1989), însă nimic mai mult decât atât nu se întâmplase, cu excepţia manifestărilor publice pro-reunificare. Rusia miza foarte mult pe solidaritatea Franţei şi Marii Britanii — principalii partenerii strategici ai SUA, de la care obţinuse acordul de a se opune ideii unei Germanii Mari. Până la urmă, cei doi au cedat, convinşi de americani că unificarea Europei, fără reunificarea Germaniei, este un nonsens. Londra şi Parisul au acceptat unificarea, cu condiţia că: unu – acest lucru se va face fără conflict militar cu Rusia şi doi — că, în urma reunificării, centrul de putere nu va fi deplasat dinspre UE spre Berlin – ceea ce a speriat dintotdeauna Europa.

De aici încolo, lucrurile au mers mai uşor. Procesul reintegrării Germaniei a fost grăbit şi de alţi doi factori: «revoluţiile de catifea» care aşteptau să explodeze în spaţiul ex-sovietic şi ex-socialist şi «sprijinul economic şi financiar» acordat de America pentru URSS. Practic, a avut loc o răscumpărare a Germaniei. În doar un an de la căderea Zidului Berlinului, pe 3 octombrie 1990, nemţii s-au ales cu o Germanie în loc de două. E meritul lor? E meritul americanilor?

Şi al unora, şi al altora, dar, în primul rând, al americanilor. Fără Malta, — o recunosc mai mulţi experţi ruşi, — unificarea Germaniei fie că nu s-ar fi produs, fie că ar fi provocat o situaţie de război.
României nu a avut cine să-i facă parte aşa cum i s-a făcut Germaniei. Ceauşescu, care, după cazul Cehoslovaciei, era dezavuat de Kremlin, mai intrase, în ultimii ani de „şefie», şi în dizgraţiile Casei Albe.

După lansarea «perestroicii» lui Gorbaciov,  «faraonul» de la Bucureşti a avut imprudenţa să facă câteva declaraţii tari, acuzând imperialismul mondial că complotează împotriva orânduirii socialiste, şi a făcut apel la rezistenţă. Urmare acestui fapt, România a fost trecută de americani, alături de Cuba şi China, pe lista statelor cu regimuri suspecte. Cu ce s-a terminat, cunoaştem.

Ceauşescu nu a fost cruţat nici din Vest şi nici din Est. Da, el nu a fost şi nici nu avea cum fi un Kohl – reprezentau «lumi» diferite, însă nici americanii nu au fost la fel de zeloşi în cazul României ca şi în cel al Germaniei, deşi, până la urmă, România conta, nu Ceauşescu.

Întrebaţi, după Malta, dacă problema României a fost şi ea pe agenda întâlnirii, şi Busch, şi Gorbaciov au operat întotdeauna cu acelaşi răspuns: «nu-mi amintesc». De ce oare?

Să aibă ei, cumva, probleme de memorie sau le-a fost ruşine să recunoască că au acceptat, tacit, tâlhăria politică a lui Stalin şi Hitler?

Şi cât au de gând s-o ţină aşa americanii, pentru că ruşii nu vor accepta altceva, în cazul R. Moldova, decât ceea ce au vrut în 1812 prin pacea de la Bucureşti, în 1939 prin Pactul Molotov-Ribbentrop, în 1945 prin pacea de la Ialta şi de 20 de ani încoace — prin «problema transnistreană».
La Chişinău, s-a aflat într-o vizită de câteva ore (vom vedea dacă şi istorică), cancelarul Germaniei, Angela Merkel.

Ce va fi cu această vizită nu e prea clar. Va fi întâlnirea de la Chişinău o nouă Malta, de data asta în problema Basarabiei, sau o readaptare a Pactului Ribbentrop-Molotov la noile realităţi politice şi geopolitice? Vom vedea.

 

 

Ziarul de Garda, Chisinau

 

 

 

Publicitate

23/08/2012 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

La 23 august 1939 este semnat Pactul Ribbentrop-Molotov in urma caruia Stalin si Hitler isi impart Europaa

Pactul Ribbentrop-Molotov (1939)

 

 

 

Molotov semnează Pactul Germano-Sovietic de neagresiune (Pactul Ribbentrop-Molotov, Pactul Ribbentrop-Stalin). În spatele lui Ribbentrop e Stalin
Stalin şi Ribbentrop la Kremlin, Moscova, în timpul semnării Pactului, 23 august 1939

Molotov semnează Pactul Germano-Sovietic de neagresiune (Pactul Ribbentrop-Molotov, Pactul Ribbentrop-Stalin). În spatele lui Ribbentrop e Stalin

Stalin şi Ribbentrop la Kremlin, Moscova, în timpul semnării Pactului, 23 august 1939

 –

Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)

Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)

Conţinutul pactului Ribbentrop-Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Guvernul Reih-ului German şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redacţiei: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătăţirea păcii dintre Germania şi U.R.S.S., şi pornind de la Acordul de Neutralitate semnat în Aprilie 1926 între Germania şi U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:

Articolul I. Ambele Importante Părţi Contractante se obligă reciproc a evita orice forme de violenţă, orice acţiune violentă, şi orice atac una asupra celeilalte, atât individual cât şi în alianţă cu alte Puteri.

Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părţi Contractante devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Părte Contractantă trebuie să se abţină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.

Articolul III. Guvernele celor două Importante Părţi Contractante trebuie pe viitor să menţină contactul reciproc în scopul consultării pentru schimbul de informaţii pe subiecte ce afectează interesele lor comune.

Articolul IV. În cazul în care disputele şi conflictele între Importantele Părţi Contractante vor creşte, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care direct sau indirect ţintesc cealaltă parte.

Articolul V. În cazul apariţiei disputelor sau conflictelor între Importantele Părţi Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele părţi vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prieteneşti sau, dacă este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.

Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu condiţia că, ulterior una din Importantele Părţi Contractante nu-l va denunţa cu un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se prelungeşte cu încă cinci ani.

Articolul VII. Rezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi făcuta la Berlin. Acordul va intra în viguare din momentul semnării.

(Nota redacţiei: Secţia de mai jos nu a fost făcută publică în momentul în care cea de asupa a fost anunţată).

Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în germană
Articolul referitor la Basarabia din Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în rusă

Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în germană

Articolul referitor la Basarabia din Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în rusă

Protocolul Adiţional Secret

Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenţă ale Germaniei şi U.R.S.S. În această privinţă interesul pentru Lituania în regiunea Vilna este recunoscut de ambele părţi.

„Continuarea Pactului Ribbentrop-Molotov” din 28 septembrie 1939. Harta Poloniei semnată de Stalin şi Ribbentrop, care specifică hotarul Sovieto-German în umra invaziei comune Germano-Poloneze asupra Poloniei

„Tributul Prusac la Moscova”, ziarul satiric „Mucha”, 8 septembrie 1939, Varşovia, Polonia

Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Poloniei, sferele de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei râurilor Narev, Vistula şi San.

Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părţi fac dorită păstrarea statului independent Polon şi cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar în cursul viitoarelor discuţii politice.

În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această întrebare printr-un acord prietenesc.

Harta Europei de Est. Modificările hotarelor 1938-1948, consecinţă a Pactului Ribbentrop - Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Harta Europei de Est. Modificările hotarelor 1938-1948, consecinţă a Pactului Ribbentrop – Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.

Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părţi ca unul strict secret.

Moscova, 23 August 1939.

Pentru Guvernul Reih-ului German, v. Ribbentrop

                                                                                                                      Plenipotenţiarul Guvernului U.S.S.R., V.Molotov

Istoria md.

 

 

23/08/2012 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: